joi, 15 decembrie 2011

Gmail posibile prese de securitate

Surpriză!
Mă trezesc in dimineaţa asta ca primesc un e-mail de la skype cum ca mi-am facut un nou cont de skype şi ei, adica skype team, in mărinimia lor îmi ureatză bun venit.

Mă frec bine la ochi, mă mai uit odată.
Îmi aduc aminte că sunt orb şi că, deci, frecatul la ochi nu are cum să mă ajute şi îmi notez pentru mai târziu să renunţ la gestul acesta.
Mă reîntorc la pagina cu pricina şi citesc.
Am un nou cont cu numele r.vasile49.

Bănuiesc iniţial ca e un atac de phising, ma uit in headere la e-mail si vad ca mailul a fost trimis pe r.vasile la gmail punct com.
Zic, bai cum dracu.
Adresa mea e rvasile la gmail punct com.
Deci clar nu imi era adresata scrisoarea.
Dar cum ciorile o fi ajuns la mine!?

Trimit şi eu un e-mail la adresa r.vasile la gmail punct com anunţându-l pe posesor că s-a produs o confuzie şi ca are nişte date la mine care nu îmi aparţin şi că să luăm cumva legatura că trebuie să îi furnizez datele.
Trimit e-mailul şi aut instant în casă „bing, bing”.
Mă duc spre iphonele din dotare şi mă uit.
Aveam un e-mail nou.
Cum pe iphone îmi ţin alertele active doar pe conturile importante (cel de afaceri şi cel de afaceri) dau repede să citesc ce este.
Am primit un e-mail de la un tip care mă anunţă că are nişte date importante de ale mele şi că trebuie să luăm legătura ssă mi le comunice.
Încep să cred că trăiesc în două lumi, că cel care e cu iphonele în mână nu sunt eu, e altu, dar care tot eu sunt, dar cu alta adresă de e-mail.
Cum dracu să primesc eu e-mailul care l-am trimis la alt om.

Intrigat de faptă, intru pe skype, îmi bag noul id şi îi zic lu skype că mi-am uitat parola.
Pentru că nu, dacă tot am un nou cont, tre să am şi o parolă la el.
Skype mă anunţă frumos că mi-a trimis un link, activ 6 ore de unde îmi pot schimba parola.
UIntru şi o schimb.
Parola se schimbă, iar skype îmi trimite e-mail de confirmare că am schimbat parola cu succes.
Sau şi mă uit tâmpit.
M-am dedublat desigur şi nu mai sunt eu.
Mă pipăi, mă trag de nas, mă trag de puţă, îmi dau seama ca mă doare şi îmi propun să nu mă mai trag aşa tare data viitoare.
Şi totuşi, iata-mă mai bogat cu un cont în sskype.
(un cont în dolari nu aţi fi dat firaţi ai dracu).

Mânat de curiozitate, intru în noul meu cont skype şi aflu că mă chiamă Rotaru.
Zic: Clar, m-am transportat cu celulele celor de la Cern în timp şi spaţiu.
Sună telefonu, e colegu meu de echipă care are o dilemă şi care mă întreabă cum să facă.
Când deschid telefonu el mă ia cu „ce faci Radule”.
Deci e clar, totuşi eu sunt.
Dar cum naiba, ca skype zice ă mă cheama Rotaru.
Mă mai uit pe acolo, aflu o mulţime de chestii despre mine, că m-am nascut în altă zi, că îmi plac alte lucruri…
Deci clar! M-am dedublat.

P.S. Aveţi mare grija cu conturile de gmail vă zic.

luni, 14 noiembrie 2011

Ganduri

Nu am dispărut, dar nici timp nu am prea mult şi adesea nu îmi găsesc motivaţia pentru a scrie.
Revin totuşi pentru că unele subiecte mă surprind şi drept urmare îmi notez câteva păreri pentru a putea face apel la ele mai tărziu, când oi fi mai copt şi pentru a putea vedea cum gândeam la o anumită vârstă.

Am două momente geniale în timpul zilei, în rest sunt prost făcut grămadă şi nu îmi pasă de nimic.
Acele momente sunt cele două momente când mă cac.
Când ma cac, eu citesc presa.

Zilele trecute un tâmpit descreierat (de parcă tâmpiţi nedescreieraţi ar putea să existe) s-a suit la volan băut.
A ajuns pe calea Floreasca, a facut praf câteva maşini, a spulberat un taximetrist şi pe colega acestuia.
Nimic mai tragic.
Fata a murit, taximetristu a murit şi presa noastră de rahat şi-a frecat bucuroasă mâinile (cum nu ştiu, că nu am văzut ca presa să aibă mâini, sau cap, mai ales cap, dar mă rog, pentru frumuseţea literară a textului acceptaţi-mi că presa şi-a frecat mâinile).
În urma acestor oameni morţi au rămas alţi oameni vii, unii care suferă, alţii care par că suferă.
Ieri în trafic prietenii fetei moarte în accident au oprit o şoferiţă beată şi au sunat la 112 să o predea.
Nimic mai frumos aţi spune, ce spirit civic, ce eroism, ce…

Ei zicese că au făcut semne maşinii să tragă pe dreapta şi au sunat la 112.
Acum imaginaţi-vă şcena.
Sunteţi în trafic şi cineva vă face semn să trageţi pe dreapta.
Cum reacţionaţi? Având în vedere că acel cineva nu e poliţist.
Să zicem că vă panicaţi şi trageţi pe dreapta, ştiindu-vă şi oleacă băuţi, vreţi să examinaţi mai bine situaţia pentru a vedea ce e de făcut.
Dar după primele momente vă daţi seama că nu e nimic, că aţi fost opriţi de nişte tineri fără drept legal şi o călcaţi mai departe.
Însă lucrurile nu par să se fi întâmplat aşa,se pare că (deşi presa nu menţionează cum) femeia a fost reţinută acolo pe dreapta până la venirea poliţiei.
Nu i se pare nimănui ceva suspect aici?

Evident ca întodeauna comentariile sunt halucinante, în dulcele spirit meltenesc.
Unii zic „de ce dracu au oprit-o că doar nu o mai învie pe prietena lor”…
Nu asta e problema de fond, gagica aia conducea beata şi putea omorî pe cineva.
Alţii:
„că foarte bine frate, de ce nu acţionează mai mulţi ca aceşti tineri, că bravo lor că…”
Acest comentariu născut din spirit educaţional şi de prea mult zel iarăşi nu e în regula.
Dacă ne-am apuca toţi atunci să împărţim dreptatea, la ce bun mai avem autorităţi?
Se naşte o altă între bare: Aceşti tineri până să le moară prietena, une erau, de ce nu au oprit şi alţi şoeri beţi?
Dacă nu le murea prietena, oare opreau vreun şofer beat?
Sau poate chiar ei, după o bere băută, se suiau la volan băuţi spunându-şi că nu au ce să păţească de la o bere.
Nu avem de unde să ştim, aşa că trecem mai departe.

Cum văd eu cazul:
Indiferent de cauza nobilă, sau nu, aceşti tineri au încălcat legile ţării.
Şi încălcarea legii chiar pentru a realiza o faptă nobilă, nu scuză fapta şi nu te exonerează de pedeapsă.
Să ne închipuim şcenariu:
Gagii văd o şoferiţă beată în trafic. Aş dori să ştiu şi eu cum au observat-o, că presupun că nu făcea zigzacuri pe şosea că în cazul acela se sesizau mai mulţi şoferi nu doar fix tineri, prieteni ai fetei moarte.
Mă rog, observă ei şoferiţa băută.
Îi fac semn să traga pe dreapta şi ea trage (aşa scrie presa).
Ai mă ce dracu, să îmi facă mie semne un necunoscut să trag pe dreapta şi, femeie fiind, să mă opresc?
E mai mult ca sigur că cumva au forţat-o să oprească.
Poate chiar unul din ei s-a aşezat în faţa maşinii pe şosea, iar femeia, fiind conştientă că are şi ceva alcool la bord, a oprit să nu îl calce pe prost.
Pentru că, trează fiind, dacă idiotu se aşază pe şosea, treci peste el şi asta e, nu ai nicio vină.
Nici băut nu ai nicio vină dacă ţi se pune prostu în drum, dar urma o anchetă, o anchetă în care s-ar fi putut descoperi că erai băut şi deci şansele de vinovăţie creşteau.
Aşa că mai mult ca sigur în felul acesta au forţat-o pe femeie să oprească.
Rămâne un mister cum au reţinut-o la faţa locului, dar presupun că tot printr-un mecanism din acesta de constrângere.
Deci mie aici îmi miroase a sechestrare de persoane şi multe alte infracţiuni comise de aceşti tineri.
În urma acestor fapte, lumea îi vede pe aceşti tineri ca nişte eroi.
Dând astfel de înţeles şi altor tineri că ar putea comite astfel de fapte vitejeşti.
În concluzie, puneţi mâna pe bâte şi razbunaţi-vă, fiindcă legal e voie.
Pe Gigi Becali (nu că l-aş iubi) într-un caz similar în care a încercat să aducă pe calea pocăinţei nişte hoţi de maşini, justiţia l-a încarcerat considerându-l pericol public.

Tinerii, daca vroiau sa fie cetăţeni model, notau numărul de la maşină, sunau la 112 şi spuneau că în zona cutare, maşina cu număru cutare pare a fi condusă de un şofer beat.

joi, 20 octombrie 2011

Oare

Scriu din goana mașinii care mă duce spre București

Sunt un tip rațional si nu mă podidesc sentimentele ASA ușor.
Dar acum in drumul spre avionul care mă va duce spre cea mai buna prietena mă chinuie o mulțime de senzatii.
Bucuria revederii nerăbdarea de a ajunge la cea pe care o numesc sora mea toate au navalit peste mine.
Alerg cu mașina si nu știu ce sa mai fac de nerăbdare
Ascult la radio
Cică BOR a avut un profit de zece milioane euro oare or fi plătit impozit?

marți, 11 octombrie 2011

O sa ne omoare tehnica

După ce am scris din Microsoft life writter, acum avenit rândul lui iPhone sa îmi arate ce poate. Belgi, asta o fi ajuns online?
Ia sa vedem cum face rândurile noi.

miercuri, 28 septembrie 2011

Multumiri

Va Multumesc!

Va multumesc pentru ca exiistati, pentru ca va pasa si pentru ca vreti in sufletul vostru sa fie mai bine oricui, indifferent cat de apropiat sau indepartat va este, indifferent din ce grup face parte, indifferent de orice.

Va multumesc pentru ca fara sa stiti prea multe despre mine, fara sa ma cunoasteti personal, ati acordat credit unui demers al meu si m-ati sustinut.

Va multumesc pentru ca, asa cum ati putut, ati participat la problemele mele, ati pus umarul sa rezolvati o parte din ele, ati rezonat alaturi de mine.

Datorita si voua, situatia nevazatorilor din Romania va ramane neschimbata pentru un moment, in sensul ca, nu vor fi taiate acele drepturi despre care vorbeam in scrisoarea mea deschisa pe care ati promovat-o cu atita bunavointa.

Inca odata va multumesc si va raman indatorat.

Cu drag al vostru

Black Ares

luni, 26 septembrie 2011

Microsoft Windows Live Writer

Ani de zile mi-am stors creeri sa gasesc o modalitate de a scrie pe blog intr-un mod facil si fara dureri de cap.

Interfata celor de la google nu este foarte accesibila cu tehnologia mea, asa ca adesea ma regaseam acolo pierdut printre multe link-uri, butoane, dar fara posibilitatea de a scrie efectiv.

De atunci am luat decizia sa imi scriu postarile in Word si sa le public pe blog cu un simplu copy paste.

Am cochetat cu idea de a posta si prin e-mail, dar dupa ce am vazut cat de groaznic arata o astfel de postare, m-am lasat pagubas.

Acesta a fost si motivul pentru care nu am publicat nicio poza pana acum, ne fiind foarte sigur cum sa o fac din interfata aia.

Acum, odata cu sistemul windows cumparat, am primit de la Microsoft o scula care se numeste windows live writer.

Cu aceasta scula cica s-ar putea scrie live pe blog, fara alte batai de cap.

Pur si simplu scrii documentul la tine pe calculator, intr-un program prietenos si intuitiv, dai publicare si gata, postarea se duce pe blog.

Mai mult, se pare ca poti da si save astfel incat sa ai o copie de rezerva a blogului la tine pe computer.

Si totul fara sa parasesti programul in cauza.

 

Azi am decis sa il incerc si eu, asa ca, daca aceasta postare va aparea pe blog inseamna ca a reusit treaba.

Mai mult, abia astept sa public poze si alte lucruri din acestea.

vineri, 23 septembrie 2011

Informatii despre nevazatori si cum nu le este respectata legea referitoare la ei - partea II

Continui astazi analiza legii inceputa in episodul trecut.
De asemenea va invit sa mai cititi pe acest blog, analize asupra sistemului bancar facute in trecut in contradictie cu aceasta lege 448.
Va multumesc ca cititi si ca vreti sa intelegeti si sa ma intelegeti.



Din acest moment vom începe să observăm şi alte lacune ale legislaţiei.
Următoarea pe firmament, contradicţia cu altă legislaţie, sau, mai rău, supunerea faţă de alte legi.

Art. 66. - (1) Editurile au obligaţia să pună matriţele electronice utilizate pentru tipărirea cărţilor şi revistelor la dispoziţia persoanelor juridice autorizate care le solicită pentru a le transforma în format accesibil persoanelor cu deficienţe de vedere sau de citire, în condiţiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Bibliotecile publice au obligaţia să înfiinţeze secţii cu carte în formate accesibile persoanelor cu deficienţe de vedere sau de citire.


Ca să înţelegeţi aceste paragrafe, trebuie să vă explic unele mici amănunte.
În viaţa de zi cu zi, persoanele fără vedere nu pot citi un material tipărit în alfabetul obişnuit, pentru că evident nu pot.
Însă, prin intermediul unui scanner obişnuit, o persoană fără vedere poate introduce în calculator, sub formă de imagine, un material tipărit.
Apoi, prin intermediul unei tehnologii denumită recunoaşterea optică a caracterelor, persoana în cauză poate transforma textul tipărit din imagine în text pur si simplu pe care mai apoi să îl copieze într-un editor de texte.
Vă veţi întreba cum foloseşte totuşi o persoană fără vedere un computer!
Ei bine, există un sistem de tehnologii, denumite citire de ecran şi text către vorbire.
Aceste tehnologii preiau o informaţie din computer, de cele mai multe ori afişata vizual şi o transformă în informaţie audio inteligibilă.
Deci, practic, computerul meu vorbeşte, aşa cum ar vorbi un om.
Astfel el îmi anunţă vocal orice modificare de context în lucrul cu calculatorul.
Apăs o tastă, el spune ce am apăsat, computerul afişează un mesaj, atunci tehnologia enunţă verbal ce s-a afişat.
Prin aceste tehnologii combinate: scanare, recunoaştere de caractere, citire de ecran, vorbire către text, o persoană nevăzătoare poate citi un text tipărit.
Procesul de scanare însă este unul anevoios, inchipuiţivă că zilele trecute doar ce mi-am cumpărat „Manualul gower de project management” are cam o mie de pagini a4. având în vedere că se poate scana cam la o rată de patru pagini pe minut, înseamnă că îmi trebuie 250 minute pentru a scana acea carte, adică aproximativ patru ore.
Această rată de scanare este una rapidă, uneori durează şi o pagină pe minut. Adăugand la asta şi eventualele rateuri, pagini care trebuie scanate de mai multe ori, timpul creşte considerabil. În plus nimeni nu e capabil să stea atâtea ore să facă o acţiune repetitivă, aşa că scanarea unei cărţi atât de mari nu poate fi un proces care decurge doar într-o zi.
La toate aceste neajunsuri se mai adaugă şi faptul că recunoaşterea caracterelor nu este un proces lipsit de erori, ba din potrivă, calitatea lui depinde de o mulţime de factori cum ar fi calitatea scanner-ului, calitatea hârtiei şi a cărţii, reglajele scanerului şi evident priceperea celui care scanează.
De cele mai multe ori, cartea după scanare, este corectată de cineva care vede, sau este citită aşa cu erori.

Pentru a elimina aceste probleme, legea a vrut să le spună editurilor, ca într-un cadru organizat să ofere matriţele cărţilor pentru a fi distribuite sub formă de e-book către persoanele nevăzătoare.
Numai că legea spune că aceste lucruri să se întâmple în conformitate cu legea dreptului de autor.
Fără a fi împotriva dreptului la proprietate intelectuală, trebuie să constat, că cele două legi se bad cap în cap, iar lumea alege să o respecte pe cea pe care şi-o doreşte.
Aşa că sunt foarte rare editurile care pun la dispoziţie cărţile în format electronic şi acelea doar când nu mai pot invoca legea dreptului de autor.
Deci vă închipuiţi care cărţi anume ajung la noi.
Nici vorbă să citeşti o nouă apariţie.
Mai mult, legea dreptului de autor interzice scanarea cărţilor, luandu-mi mie practic singura metodă prin care eu pot citi un material, sau forţându-mă să încalc legea şi deci să fiu un infractor.
Amintesc aici de faptul că în legea 448, în câteva articole discutate mai sus, statul trebuia să îmi procure lucruri necesare mie pentru viaţa de zi cu zi şi pentru muncă.
Cum nu o face, ne lasă la limita imposibilului.
De ce?
Pentru că alte state fac acest lucru, iar producătorii de aşa ceva s-au învăţat că ei fac contracte cu guverne nu cu persoane individuale.
Astfel pentru a citi un material tipărit eu aş avea nevoie:
Scanner: Este ieftin se găseşte oriunde, deci nu amintesc preţul.
OCR: Recunoaşterea caracterelor, costă 140 euro o licenţpă.
Cititor de ecran + text către vorbire: o licenţă 1095 dolari
Un display braille: 4000 usd.
Şi am enumerat doar câteva din tehnica de calcul, nu m-am legat de obiectele casnice.
Vă daţi seama ca nu mulţi au banii ăştia să îşi procure aceste materiale, ducând practic la 0 capacitatea de lecturare a unui material.
Cel de al doilea punct al articolului ar fi bun şi aplicabil, în contextul în care celelalte articole anterioare pe care le-am discutat, ar fi fost aplicate.
A face o sală de lectură specială pentru nevăzători la o bibliotecă, în contextul în care un nevăzător nu poate ajunge singur la o bibliotecă este cel puţin ilar.
Dar staţi liniştiţi că nici aşa ceva nu există, sau acolo unde există nu sunt întreprinderi ale statului, ci proiecte particulare, locale, făcute de diverse ong-uri fără nici un sprijin de la stat.
De obicei sunt săli mici, cu un computer, unde mai mult de o persoană două nu pot intra.

Art. 67. - (1) Până la data de 31 martie 2007, operatorii de telefonie au următoarele obligaţii:
a) să adapteze cel puţin o cabină la o baterie de telefoane publice în conformitate cu prevederile legale în vigoare;
b) să furnizeze informaţii despre costurile serviciilor în forme accesibile persoanelor cu handicap.
(2) Operatorii de servicii bancare au obligaţia să pună la dispoziţia persoanelor cu handicap, la solicitarea acestora, extrase de cont şi alte informaţii în formate accesibile.
(3) Angajaţii operatorilor de servicii bancare şi poştale au obligaţia de a acorda asistenţă în completarea formularelor, la solicitarea persoanelor cu handicap.

Primul punct se respectă, dar el este bun pentru o parte din persoanele cu handicap, pentru acelea care se pot deplasa până la acel telefon. Deci respectarea acestui punct păleşte din cauza nerespectării celor legate de infrastructură.

Ajungem însă la un punct care pe mine m-a afectat mult, dar pentru asta, iaraşi trebuie să vă introduc puţin în viaţa persoanelor cu dizabilităţi vizuale.
Lipsindu-ne organul vital scrierii şi citirii în alfabetul obişnuit, evident că noi nu avem un scris propriu de mână.
Mulţi dintre noi cunoaştem literele obişnuite de tipar şi putem scrie în orb cu acele litere, nu ţinem rândul cam drept dacă scriem repede, dar cu grija se poate ţine şi rândul.
Însă aceată cunoaştere este una de cultură generală mai mult decât de uz zilnic.
Amintiţivă câte referiri la literele alfabetului sunt în descrierile de zi cu zi şi veţi înţelege de ce e necesar să cunoaştem acele litere.
Adesea ni se spune: „Vezi că e o şurubelniţă acolo care arată ca un t”.
Datorită faptului că nu putem scrie, nu avem o semnătură proprie.
Oricum, ea în sine, semnatura, este o instituţie cretină, trebuind abrogată şi schimbată de mult.
De ce?
Pentru că poate fi contrafăcută până la asemenea detaliu de fineţe încât oricine poate semna în locul vostru şi, mai mult, oricine poate nega că o semnătură este a sa.

Există însă legea notarilor publici care spune „Nevăzătorii nu au drept de semnătură”.
În faţa unui notar, dacă acesta acceptă, eu pot semna cu literele pe care le cunosc şi el certifică actul.
Dacă însă notarul nu vrea, eu trebuie să pun degetul să las amprenta.
Mulţi notari deja nu mai folosesc această practică pentru a nu include persoanele cu dizabilităţi în rândul celor fără de şcoală.
Aşa că eu personal, în faţa notarului, semnez cu mâna mea, sau notarul specifică faptul că sunt nevăzător şi semnează şi parafează răspunzând de acel act.
Ca fapt divers, eu nu am semnat nici la casătoria civilă, ofiţerul de stare civilă consemnând dizabilitatea şi faptul că acea căsătorie este legal consimţită.

Să revenim la legea noastra:
Punctul doi spune faptul că băncile trebuie să îmi puna mie la dispoziţie informaţii în format accesibil.
Asta înseamnă că trebuie să îmi ofere toate informaţiile într-un mod în care eu să îl pot înţelege.
Adică nu pe hârtie.
Pentru a nu respecta această lege, multe bănci au început să refuze nevăzătorilor servicii.
Personal am fost refuzat de mai multe bănci la deschiderea de carduri, conturi şi alte servicii.
Ei invocă diverse legi, cel mai adesea legea notarilor publici, ca să spună că eu nu am drept de semnătură şi deci, ei, nu îmi pot oferi serviciu.
Dacă eu nu am dreptul la serviciu, ei nu trebuie să îl mai facă în format accesibil şi uite aşa au scăpat de mine.
Este un comportament ilar al băncilor, deoarece soluţii tehnice există, nu sunt costisitoare.
Mai mult decât atât, multe din băncile de la noi, sunt sucursale, sau reprezentanţe ale unor bănci de afară, bănci care, în ţarile occidentale, au implementat şi ruleaza multiple astfel de soluţii pentru a oferi servicii persoanelor cu dizabilităţi.
Revin deci la idea că acolo, legea existentă este şi aplicată, spre deosebire de aici, asta făcând diferenţa de comportament.

Punctul 3, nici nu mai comentez, nu se aplică, adesea sunt întâmpinat cu un formular şi trimis să îl completez.
Când îndrăznesc să spun că aş dori ajutor la completare mi se replică:
„Dar tu nu vezi domne ce coadă e, stau acum după dumneata să îţi scriu hârtiile”.
Menţionez că cel mai des mi se întâmplă acest lucru la poştă, dar şi la alţi operatori de servicii publice, de drept public sau privat.

Art. 68. - Până la data de 31 decembrie 2007, proprietarii de spaţii hoteliere au următoarele obligaţii:
a) să adapteze cel puţin o cameră pentru găzduirea persoanei cu handicap care utilizează fotoliul rulant;
b) să marcheze prin pavaj sau covoare tactile intrarea, recepţia şi să deţină harta tactilă a clădirii;
c) să monteze lifturi cu însemne tactile.


Nu pot comenta prea mult asupra acestui articol, deoarece nu am fost în toate hotelurile din ţară ca să verific.
Dar vă asigur că acolo unde am fost, hoteluri de la o stea până la hoteluri de cindi stele, punctele b şi c nu erau respectate, iar punctul a însemna de cele mai multe ori o cameră poziţionată la parter şi atât, fără alte adaptări, unele din ele fiind foarte înguste la intrare, aşa încât nu ştiu cum intra un fotoliu rulant.
Nu mai spun că acele hoteluri nu aveau rampă la intrare.
De curând am fost martor la o întâmplare într-o staţiune unde un om cu fotoliu rulant, împins de o bătrânică, a coborât pe scări, aşa cum făcea de obicei, lucru riscant de altfel.
Numai că de data aia lucrurile nu au mai mers cum trebuie, iar omul s-a dus pe scari cu tot cu fotoliu cazând şi din acesta.
Norocul meu că eram acolo cu mai mulţi prieteni şi eram toţi bine instruiţi pentru a interveni astfel încât am ajutat ca omul să nu păţească mai nimic.

Va urma

Alte articole pe aceasta tema:
Legea in romania nerespectata, obisnuinta bate tribunalul

Orbii persoane cu dizabilitati discriminati de banci, episodul I

Romania si cacaturile ei

luni, 19 septembrie 2011

Informatii despre nevazatori si cum nu le este respectata legea referitoare la ei - partea I

Aveam pe blogul preferat mie, slvc, o discutie pe baza noii legi si a demersului meu de postarea trecuta.
Am primit acolo o critica de la o persoana, critica dupa care, initial, m-am enervat, am vrut sa reactionez urat, dar dupa aceea am remarcat un lucru atit de simplu.
Oamenii habar nu au ce este viata unei persoane cu dizabilitati.
Mai précis habar nu au ce inseamna viata unui nevazator.
Si mai précis, ce inseamna viata unui nevazator in Romania.
Stiu ca o sa sariti si o sa spuneti:
“Da frate, stim, in Romania nu e bine”.
Dincolo de aceasta fraza stereotypica, va spun ca nu, nu stiti nimic, vi se pare ca stiti si actionati in consecinta.
Va voi presenta mai jos diverse articole din legea persoanelor cu handicap si veti vedea singuri daca se aplica sau nu.
Mai important decat asta e faptul ca va voi prezenta printre articole, informatii despre cum sunt folosite anumite elemente specificate in lege in viata persoanelor cu dizabilitati.
Din pacate sunt mai multe parti destul de lungi, asa ca va mai urma si zilele urmatoare sa vizionati aceste informatii.

Va multumesc ca cititi!

Legea persoanelor cu dizabilităti nerespectata

Pentru informarea opiniei publice, m-am gândit să scriu acest document.
Există o percepţie publică în rândul oamenilor cum că persoanele cu dizabilităţi au tot ce îşi doresc, încât noua lege care le taie din pensia socială, nu ar fi chiar aşa o problemă.
În românia legea principală pentru protecţia persoanelor cu handicap este legea 448 pe 2006.
Vom analiza împreuna câteva articole dina ceastă lege şi am să vă rog să vă duceţi să constataţi singuri dacă am sau nu dreptate.
Aşa dar sa începem cu analiza legii.

Mediul Înconjurător

Ca o persoană care nu văd, nu am cum să identific lucrurile din juru meu la o depărtare mai mare. Practic în viaţa unui nevăzător există trei spaţii pe care acesta le poate controla într-o măsură mai mică sau mai mare:
Spaţiul închis aflat in jurul nevăzătorului la o distanţă de un braţ. Adică întindeţi braţul înainte şi vă învârtiţi în loc în jurul vostru şi âla este spaţiul închis.
Este foarte controlabil de către nevăzător, deoarece el poate atinge cu mâna tot ce se află acolo şi deci să ia cunoştinţă de existenţa a ceva în acel spaţiu.
Spaţiul semideschis: Este spaţiul care se află în jurul nevăzătorului la o distanţă de un braţ plus lungimea bastonului de nevăzător. Este un spaţiu mai greu controlabil pentru că nevăzătorul nu simte direct, cu propriile simţuri ce se află în jur.
Spaţiul deschis: Spaţiul acesta este format de tot ce nu se află în celelalte două spaţii şi nu e controlabil de loc de nevăzător.
Pentru a putea controla spaţiul deschis, nevăzătorul merge cu celelalte două spaţii din aproape în aproape.
Totuşi să observăm că dacă în spaţiile controlabile obiectele sunt vizuale, ele pot fi ignorate de către nevăzător.
De aceea în toată lumea, obiectele vizuale importante pentru nevăzător se marchează şi tactil într-un fel.
V-am explicat toate acestea pentru a înţelege ceea ce urmează şi necesitatea celor spuse de lege, dar niciodată aplicate.

Legea 448 are un întreg capitol de accesibilitate în care spune:

Art. 61. - În vederea asigurării accesului persoanelor cu handicap la mediul fizic, informaţional şi comunicaţional, autorităţile publice au obligaţia să ia următoarele măsuri specifice:
a) să promoveze şi să implementeze conceptul Acces pentru toţi, pentru a împiedica crearea de noi bariere şi apariţia unor noi surse de discriminare;
b) să sprijine cercetarea, dezvoltarea şi producţia de noi tehnologii de informare şi comunicare şi tehnologii asistive;
c) să recomande şi să susţină introducerea în pregătirea iniţială a elevilor şi studenţilor a unor cursuri referitoare la problematica handicapului şi a nevoilor acestora, precum şi la diversificarea modalităţilor de realizare a accesibilităţii;
d) să faciliteze accesul persoanelor cu handicap la noile tehnologii;
e) să asigure accesul la informaţiile publice pentru persoanele cu handicap;
f) să asigure interpreţi autorizaţi ai limbajului mimico-gestual şi ai limbajului specific persoanelor cu surdocecitate;
g) să proiecteze şi să deruleze, în colaborare sau în parteneriat cu persoanele juridice, publice ori private, programe de accesibilitate sau de conştientizare asupra importanţei acesteia.

Punctul a este un blabla mare, practic nu recomanda nimic, e ca si cum i-ai recomanda unui copil să nu uite să se spele pe dinţi. Dacă o va face, sau nu, e treaba lui.
Punctul B nu este respectat. Nu există nici măcar un proiect de cercetare în domeniu. Toate tehnologiile respective ne sunt aduse de afară şi vândute la preţuri exorbitante.
Mai mult decât atât nu există niciun program naţional prin care să primesc măcar o parte din costurile necesare lucrurilor de care eu am nevoie.
Punctul C: Întrebaţi-vă copii dacă au făcut aşa ceva la şcoală.
Eu însumi am fost în şcoli să predau aşa ceva, darn u în numele unei autorităţi publice, ci pe cont propriu.
Oamenii erau foarte miraţi că se poate preda aşa ceva şi nu mai auziseră până atunci.
La punctul D, legea spune că statul ar trebui să îmi procure şi să mă ajute să obţin lucrurile necesare pentru mine, referitoare la dizabilitate.
Eventual statul ar trebui să şi suporte şi o parte din costurile acestor instrumente.
Însă nu numai că nu se ocupă de suportarea costurilor, dar nici nu au reuşit să aducă în România importatori, sau distribuitori de aşa ceva.
Toate lucrurile se cumpără de afară, cu preţuri exorbitante şi, mai mult, cu nişte costuri ale plăţilor fenomenale.
Neexistând posibilitatea să plăteşti în ţară, trebuie să plăteşti prin transfer bancar în străinătate, care costă foarte mult.
La un produs de 45 euro pe care îl cumperi, trebuie să plăteşti 50 euro comisioane bancare.
Despre punctele F şi G nu mai vorbesc, pentru că pe astea le puteţi constata şi singuri că nu există.
Dacă nu, putem întreba persoanele cu dizabilităţi de auz, de câte ori au găsit un interpret la o autoritate publică.

Art. 62. - (1) Clădirile de utilitate publică, căile de acces, clădirile de locuit construite din fonduri publice, mijloacele de transport în comun şi staţiile acestora, taxiurile, vagoanele de transport feroviar pentru călători şi peroanele principalelor staţii, spaţiile de parcare, străzile şi drumurile publice, telefoanele publice, mediul informaţional şi comunicaţional vor fi adaptate conform prevederilor legale în domeniu, astfel încât să permită accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap.
(2) Clădirile de patrimoniu şi cele istorice se vor adapta, cu respectarea caracteristicilor arhitectonice, conform prevederilor legale în domeniu.
(3) Costurile lucrărilor necesare pentru realizarea adaptărilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se suportă din bugetele autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale şi din sursele proprii ale persoanelor juridice cu capital privat, după caz.
(4) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să includă reprezentanţi ai Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap sau ai organizaţiilor neguvernamentale ale persoanelor cu handicap în comisiile de recepţie a lucrărilor de construcţie ori de adaptare a obiectivelor prevăzute la alin. (1) şi (2).
Art. 63. - (1) Autorităţile prevăzute de lege au obligaţia să elibereze autorizaţia de construcţie pentru clădirile de utilitate publică numai în condiţiile respectării prevederilor legale în domeniu, astfel încât să fie permis accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi pentru clădirile de locuit care se construiesc ori pentru care se realizează lucrări de consolidare, de reabilitare, de extindere şi/sau de modernizare, cu finanţare din fonduri publice.
(3) Adaptarea accesului în clădirile aflate în patrimoniul public sau privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale se face şi în condiţiile când nu se realizează lucrările prevăzute la alin. (2), la solicitarea persoanelor cu handicap grav, locatari ai acestora.

Am dat două articole de odată pentru că acestea sunt foarte strâns legate între ele şi nu e foarte mult de comentat pe marginea lor.
Articolul 62 punctul 1:
Vă întreb unde aţi văzut asemenea adaptări.
Recunosc că în Constanţa, acolo unde locuiesc, la unele intersecţii au fost montate semafoare sonore.
Aceste semafoare când e roşu nu emit niciun sunet, când este verde emit un sunet.
Să ne închipuim acum un nevăzător care merge pe un trotuar lung de 500 metrii în dreptul căruia se află o trecere de pietoni cu un semafor, fie el şi sonor.
Dacă semaforul este pe roşu, el nu scoate niciun sunet.
Mă întreb, cum va identifica nevăzătorul acea trecere de pietoni în caz că doreşte să traverseze.
Singura variantă pe care o văd este aceea ca el să aştepte vreo 5 minute să vadă dacă se aude semaforu.
Dacă nu îl aude, să plece mai departe pentru că înseamnă că nu există o trecere de pietoni pe acolo.
Având în vedere că s-ar putea să nu ştie în prealabil pe ce trotuare sunt treceri de pietoni cu semafor, asta înseamnă că ori de câte ori va dori să traverseze, nevăzătorul nostrum va trebui să aştepte cele 5 minute să vadă dacă nu cumva se aude.
Deci va trebui să facă asta la fiecare trotuar, iar dacă nu aude nimic, să se mai deplaseze nitel şi apoi iar să asculte.
În mod normal aceste semafoare ar fi trebuit să scoată zgomot şi când e roşu şi când e verde, iar sunetele să fie diferite.
Dar ne-am îndepărtat de la subiect. Spuneam că nu există acele amenajări aşa cum prevede alineatul 1.
Dacă aici legea nu prevede strict ce anume să se facă (ceea ce este o lacună),
Veţi vedea că în articolele următoare legea prevede nişte lucruri stricte.

Articolul 63 punctul 1:
Foarte important, acesta spune că în România nu ar fi trebuit emisă nicio autorizaţie de construcţie, atâta timp cât clădirea ce urmează a fi construită, în planul ei, nu respectă elementele de construcţie necesare accesului persoanelor cu dizabilităţi.
Legea aceasta este din 2006, ori eu nu cred că din 2006 nu s-a mai construit, darn u am văzut clădiri noi în care un nevăzător să se poată descurca fără ajutor.
Ceea ce înseamnă că ajungem încet, îbncet la miezul problemei şi anume că autorităţile nu respectă această lege.

Art. 64. - (1) Pentru a facilita accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap la transport şi călătorie, până la 31 decembrie 2010, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să ia măsuri pentru:
a) adaptarea tuturor mijloacelor de transport în comun aflate în circulaţie;
b) adaptarea tuturor staţiilor mijloacelor de transport în comun conform prevederilor legale, inclusiv marcarea prin pavaj tactil a spaţiilor de acces spre uşa de intrare în mijlocul de transport;
c) montarea panourilor de afişaj corespunzătoare nevoilor persoanelor cu handicap vizual şi auditiv în mijloacele de transport public;
d) imprimarea cu caractere mari şi în culori contrastante a rutelor şi a indicativelor mijloacelor de transport în comun.
(2) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, toţi operatorii de taxi au obligaţia să asigure cel puţin o maşină adaptată transportului persoanelor cu handicap care utilizează fotoliul rulant.
(3) Constituie discriminare refuzul conducătorului de taxi de a asigura transportul persoanei cu handicap şi a dispozitivului de mers.
(4) Până la data de 31 decembrie 2007, autorităţile administraţiei publice locale competente au obligaţia să ia măsuri pentru:
a) adaptarea trecerilor de pietoni de pe străzile şi drumurile publice conform prevederilor legale, inclusiv marcarea prin pavaj tactil;
b) montarea sistemelor de semnalizare sonoră şi vizuală la intersecţiile cu trafic intens.
(5) Câinele-ghid care însoţeşte persoana cu handicap grav are acces liber şi gratuit în toate locurile publice şi în mijloacele de transport.
(6) Până la data de 31 decembrie 2010, administratorii infrastructurii feroviare şi operatorii de transport feroviar au următoarele obligaţii:
a) să adapteze cel puţin un vagon şi staţiile principale de tren, pentru a permite accesul persoanelor cu handicap care utilizează fotoliul rulant;
b) să marcheze prin pavaj tactil contrastant căile spre peroanele de îmbarcare, ghişee sau alte utilităţi.

Aici deja vedem nişte lucruri spuse, nişte termene impuse. Ţin să mentionez că în momentul acestei scrieri ne aflăm în data de 19.09.2011.
Să analizăm puţin acest articol.
La punctul 1 aceasta lege spune că până la 31.12.2010 autorităţile ar fi trebuit să adapteze fiecare mijloc de transport în comun astfel încât acesta să poată fi folosit de orice persoană cu handicap.
Nu ştiu cum este în alte oraşe, dare u la constanţa nu văd aceste lucruri.
Spre exemplu eu ca nevăzător, nu ştiu ce autobus vine, adică ce număr este, nu ştiu unde este uşa pe care să urc.
Mai important, legea spune să se marcheze staţia şi drumul către uşi cu pavaj tactil.
Acest pavaj este un pavaj pe care eu ca nevăzător să îl simt la picior şi după care să mă ghidez spre uşă.
Mai mult, tot cu ajutorul acestui pavaj pot sa aflu pe un trotuar de 500 metrii care are o staţie de autobus pe el, unde se află staţia aia de autobus.
La momentul actual nu există aşa ceva, decât în jurul şcolii de nevăzători din bucureşti.
Mai mult, obişnuiesc să merg cu transportul în comun, însoţit fireşte, iar la staţiile din Constanţa, nu ştiu cum se face, dar mereu uşa pe care cobor eu este oprită în faţa unui pom, sau a unui stâlp eventual şi cu un coş de gunoi pe el.

Să observăm că la punctul 4, se spune că până la 31.12.2007 trecerile de pietoni şi alte elemente importante de pe stradă ar trebui marcate inclusiv prin pavaj tactil.
Suntem în 2011 şi acest lucru nu se întâmplă.

Punctul 6 litera b spune că în gările CFR eu, ca nevăzător, ar trebui să am pavaj tactil spre peron, spre casele de bilete, astfel încât să mă pot descurca singur.
Inutil să spun că nici acest lucru nu se întâmplă.


Va urma

joi, 8 septembrie 2011

scrisoare deschisa impotriva .legii asistentei sociale

Nu am mai scris de mult, fiind putin suparat pe diverse lucruri si simtind nevoia sa fiu singur o vreme.
Colac peste pupaza guvernul vine si cu un proiect de lege aberrant impotriva caruia am scris o scrisoare deschisa pe care o public mai jos.
Rugamintea mea catre voi este sa furnizati aceasta scrisoare cat mai multor personae, daca aveti parlamentari prin families au printer cunostinte si mai bine.
Pentru cei ce doresc, le pot pune la dispozitie si scrisoarea in format word.
Scrisoarea este scrisa la prima mana, fara corecturi, asa cum a nascut ea din supararea mea.
Va multumesc anticipat pentru ajutor.






Mă numesc Radu Vasile şi sunt un nevazător de 28 ani din Constanta. Ca şi studii am absolvit Facultatea de Matematica – Informatică din cadrul Universităţii Ovidius Constanta, iar mai apoi am absolvit Masterul Managementul Informatizat al Proiectelor din cadrul Facultăţii de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică de la Academia de Studii Economice din Bucureşti.
Motivul prezentei scrieri îl constituie proiectul legii asistenţei sociale pe care guvernul a binevoit să îl depună ,la parlament spre dezbatere.
Pentru a intelege mai bine de ce scriu aceste rânduri, trebuie să vă prezint puţin situaţia actuală cu câteva exemple din viaţa mea.
Persoanele cu handicap în momentul de faţă sunt catalogate şi împărţite conform legii 448 pe 2006 în 3 grade majore de handicap.
Aceste grade sunt acordate având în vedere gravitatea bolii, sau a dizabilităţii de care omul suferă.
În funcţie de aceste grade de handicap, omul primeşte ca şi compensaţie în bani o pensie socială.
Pentru cei de gradul I, persoane presupuse a avea nevoie de ajutor în viaţa de zi cu zi, pe lângă pensia socială, se mai acordă un ajutor de insoţitor, sau, la alegere, I se angajează un asistent personal care va primi un salariu în cuantumul ajutorului de însoţitor.
Pentru o persoană de gradul I cuantumul acestor sume în momentul de faţă este de 202 ron pensie sociala, 91 ron, buget complementar si 525 ron ajutor de însoţitor.
Bugetul complementar se foloseste pentru achitarea diverselor abonamente la utilităţile strict necesare pentru o persoană cu dizabilităţi (cum ar fi telefonul fix).
Restul de bani fiecare îl foloseşte cum poate, pentru a elimina pe cât posibil inegalităţile existente între persoanele cu şi fără dizabilităţi.
Spre exemplu: Pentru a mă deplasa dintr-un loc în altul, eu, ca nevăzător, nu pot folosi singur transportul în comun, pentru simplul motiv că staţiile autobuzelor nu sunt marcate în niciun fel, aşa că dacă avem un trotuar de 300 metrii care pe undeva are o staţie de autobus, eu nu pot afla unde este acea staţie.
Este doar un exemplu din multe altele existente în viaţa mea.
Soluţiile sunt: Fie să folosesc taxiul care vine unde îl chem. Eu şi mă duce unde vreau eu, fie să rog o persoană să mă însoţească.
Ştim cu toţii ca nimic nu e pe gratis şi că, dacă vrem să avem parte de ajutor şi în viitor, e bines ă răsplătim persoana care ne ajută, pentru că nimeni nu e dornic de caritate la nesfârşit.
Deci practic aceşti bani îmi oferă independenţa de care am nevoie pentru a-mi desfăşura viaţa într-un mod activ şi integrat în restul societăţii.
Mai mult, am încercat de atâtea ori să mă angajez, iar sub diverse motive am fost respins la interviuri de oameni care nu doreau să se încurce cu persoane oarbe.
Nu discutăm acum motivele acestor oameni, pentru că ele sunt multe şi variate, dar ne având de muncă, m-am hotărât să încerc ceva pe cont propriu.
Cu banii mai sus amintiţi, reuşesc să ma deplasez unde am nevoie pentru a-mi realiza contractele pe care oamenii din societatea celor fără dizabilităţi binevoiesc să mi le arunce. De menţionat că acestea sunt puţine şi rare, deci banii de mai sus reuşesc să ma ţină calm şi cu mintea limpede într-o lună în care nu reuşesc să găsesc ceva de muncă şi să pot gândi ce să mai fac pentru a mai atrage un contract.
Alte persoane, mai rău afectate de soartă, folosesc aceşti bani în întregime pe medicamente, pentru că nu toate medicamentele sunt gratis şi, din cauza legii conflictuale, nu toţi primesc medicamente gratis.
V-am descris mai sus, poate singura măsură reala de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi din ţara noastră, restul fiind fie neaplicate, fie neimplementate.

Proiectul legii sociale vine la capitolul 4 secţiunea 3 şi spune:

Art. 82 – (1) Persoanele cu dizabilităţi, în funcţie de nivelul deficienţei, gradul de afectare al
funcţiilor şi structurilor organismului, factorii de mediu şi personali, incapacitatea manifestată se
încadrează în grade de dizabilitate, reglementate prin legile speciale.
(2) În funcţie de gradul de dizabilitate, situaţia familială şi socio-economică, persoanele cu
dizabilităţi beneficiază de alocaţii, indemnizaţii şi facilităţi, precum şi alte forme de sprijin financiar
şi în natură.
(3) În scopul susţinerii necesităţilor zilnice de viaţă, persoanele cu dizabilităţi beneficiază
de o alocaţie lunară care se acordă în cuantumuri diferenţiate în raport cu veniturile proprii ale
persoanei şi gradul de dizabilitate al acesteia.
(4) Pentru asigurarea îngrijirii personale, persoana cu dizabilităţi, adult sau copil, aflată la
domiciliul său ori al familiei sale are dreptul la o indemnizaţie de îngrijire, în funcţie de gradul de
dizabilitate şi în condiţiile stabilite prin legile speciale.
37
(5) Persoanele adulte, în funcţie de gradul de dizabilitate, pot beneficia, în condiţiile legii,
de facilităţi fiscale şi alte facilităţi, precum şi de credite a căror dobândă se suportă din bugetul de stat
pentru achiziţionarea de autovehicule şi pentru adaptarea locuinţei conform nevoilor individuale.
(6) Beneficiază de măsurile prevăzute la alin. (5) şi familia sau persoana care are în
îngrijire cel puţin un copil cu dizabilităţi majore.

Ei bine, prin acest articol, pensia socială şi ajutorul de însoţitor sunt legate de contextul familial al persoanei cu dizabilităţi şi de veniturile acesteia.
Principiul invocat este că să se dea numai celor care au nevoie, dar tocmai acest principiu include idea de discriminare din start.
Să presupunem că eu sunt angajat ca programator. Un coleg văzător pe acelas post cu mine primeste 3000 ron salariu.
Eu să spunem că printr-o minune (deoarece din start angajatorii îmi oferă salarii mai mici, spunandu-mi că ori accept ori plec, că oricum nu am unde mă duce) primesc acelaşi salariu.
Colegul meu văzător nu are nicio problemă în a se deplasa la şi de la locul de muncă, în a-şi asigura lucrurile care îi trebuie zilnic.
Eu, aşa cum am arătat, trebuie să cheltui nişte bani mai mulţi pentru a ajunge la muncă, pentru a-mi asigura lucrurile necesare zilnic.
În concluzie, deşi vom primi aceeaşi bani, eu şi colegul meu vom avea salarii diferite fără aportul acestor pensii sociale, pentru că mare parte din salariu meu se va duce pe elemente legate de dizabilitate şi deci deja apare inegalitatea între mine şi el.
Conform principiului de şanse egale între mine şi colegul meu nu trebuie să existe pe cât posibil nicio diferenţă.
Mai mult însă această lege nu leagă pensia sociala numai de veniturile persoanei, ci şi de contextul familial.
Asta ce înseamnă?
Înseamnă că dacă eu am un tată bogat, sau o mamă bogată, sau un unchi, sau…
Pentru că legea nu e explicită lăsând la îndemâna guvernanţilor să schimbe aceste lucruri cum vor, deci dacă am pe cineva în familie bogat, eu nu mai primesc această pensie socială, fiind lăsat pe mâna rudei bogate să se ocupe de mine.
În primul rând a întrebat cineva pe ruda bogată dacă doreşte să se ocupe de persoana cu dizabilităţi?
În contextul în care multe persoane cu dizabilităţi suferă în familiile lor un tratament neadegvat (sunt copii care nu au mers la şcoala pentru a nu face familia de ruşine şi sunt închişi în camerele lor pentru a nu fi văzuţi de cineva) legea vine şi ne lasă taman pe mâinile acestor tipuri de familii (acolo unde e cazul).
Ţin să menţionez că dizabilitatea se manifestă în viaţa unui om în orice moment al existenţei sale, aşa că particularizarea compensaţiilor pentru o dizabilitate în funcţie de un context s-au altul este un lucru eronat.
Un alt exemplu din viaţa mea, am muncit la Bucureşti pentru 3 ani de zile (profesorul meu de baze de date mi-a oferit un post din milă), iar acolo nu eram cu familia, sau cu cineva, eram singur, doar cu banii mei de însoţitor pe care îi foloseam pentru a mă deplasa unde aveam nevoie.
Un alt efect pervers al acestui articol este acela că încurajează lipsa de activitate, adică dacă oamenii fără venit capătă aceste pensii sociale, atunci mulţi vor renunţa la a mai produce venit pentru a avea aceste pensii sociale.
De ce se va întimpla asta?
Păi aşa cum am arătat mai sus, mulţi muncesc pe contracte găsite când şi când, deci un venit nesigur, pensia socială este un venit sigur, vine lună de lună, atunci voi renunţa la a mai face contracte, pentru a avea un venit sigur cât de cât.
Poate că o diminuare a veniturilor pensiilor sociale ar fi fost posibilă, dacă în România am fi avut amenajări specifice persoanelor cu dizabilităţi şi utile întregii societăţi.
Amenajări care să mă ajute să ma deplasez, care să mă ajute să interacţionez cu mediul înconjurător.
Dar tocmai aceste adaptări sunt specificate în lege vag, fără a se mentiona ce să se facă şi cum şi, mai mult, aceste amenajări sunt lăsate pe seama autoritătilor locale şi pe seama bugetelor acestora, în contextul în care multe autorităţi locale nu au bani nici pentru a-şi plăti încălzirea.

Prin această scriere am vrut să dovedesc cât de greşit este acest proiect de lege, mai ales în ceea ce priveşte capitolul sau 4 secţiunea 3.
Totodată rog pe distinşii parlamentari din tot sufletul să nu voteze o asemenea aberaţie, deoarece nu de o lege nouă au nevoie persoanele cu dizabilităţi, ci de măcar implementarea celei existente.
Pentru că există legea 448 pe 2006 care, deşi are şi ea neajunsuri, este o lege cât de cât bună, dar pe care nimeni nu o aplică, termenele date în această lege pentru amenajarea mediului înconjurător fiind depăşite de mult fără a se realiza nimic.
Mai întâi să oferim persoanelor cu dizabilităţi un mediu în care să poată acţiona cu şanse egale şi apoi să intervenim crud asupra singurei compensaţii pe care statul o oferă.
Legislaţia românească încă suferă din cauza neadoptării diverselor acte normative europene în ceea ce priveşte persoanele cu dizabilităţi, deci o eventuală iniţiativă politică ar putea fi implementarea directivei europene 78 pe 2000, nu această lege.
Din păcate însă nici legislaţia pe care o avem nu este respectată.
Revin deci cu rugămintea, dragi parlamentari, nu votaţi această lege, sau votaţi excluderea secţiunii 3 din capitolul IV.
Pentru a avea un motiv mai puternic de a vota împotriva acestei legi, trebuie să vă gândiţi că „nu persoanele cu dizabilităţi au provocat criza şi nu ele sunt cele care trebuie să plătească factura acestei crize”.

Vă multumesc

Radu Vasile

miercuri, 10 august 2011

Domnul A, steroizii si laxativele



Cum bine v-ati obisnuit dragul meu cititor (ca inca nu am pretentia ca sunt mai multi), acesta este un blog al serialelor mereu incepute si niciodata terminate.
Asa ca mai incep o serie astazi…
Dar nu am sa mai vorbesc eu, am sad au drumul povestirii sa vorbeasca.
Atentie!!! Faptele urmatoare contin episoade reale, care, oricat m-am straduit eu sa le romantez, raman de o duritate covarsitoare!


Domnul A si steroizii cu laxative

Domnul A este un tanar antreprenor si din cauza aceasta (fiindca e tanar, nu fiindca e antreprenor) nu are cine stie ce venituri.
Drept pentru care nu isi permite masina cu soferita, sau sa angajeze vreo secretara draguta, cu craci lungi care sa ii zica “s-a facut dimineata domnule director” si care, printere altele, sa se duca pe la autoritati cu actele.
In concluzie il puteti vedea adesea pe domnul A stand in mijloacele de transport in comun, in drumurile sale spre autoritatile statale pentru a depune o hartie, a ridica altele trei si asa mai departe.

Domnul A se sui in autobuzul 43 care il aducea de la Administratia Financiara din Tomis Nord.
Era obosit si apasat de perioada menstruatiei, asa cum o numea el.
Odata pe an, in luna aprilie, venea perioada in care trebuia sa alerge cu declaratiile anuale ale micului PFA pe care a indraznit sa si-l deschida.
Suit in autobuz, pipaie in jurul sau pentru a gasi un loc liber. Gaseste unul si seaseaza.
Se gandeste la ce zi groaznica a avut si la cum trebuie sa depui declaratiile in tara asta de cacat in care locuieste.
Ca mai intai trebuie sa te duci pe I. G. Duca la administratie sa depui hartiile, de acolo primesti o decizie, cu care te sui in autobus sit e duci in capatul alalalt al orasului, pe Tulcei, pentru a plati si, eventual, te intorci la I. G. Duca sa duci dovada platii.

In gandurile sale profunde, domnul A aude un planset de femeie in spatele lui.
Neintelegand ce i-a tulburat atentia, domnul A devine mai atent.
O adolescenta, la vreo 17 ani dupa cum ghicea domnul A, plangea.
Langa ea o colega incerca sa o potoleasca:
- Lasa tu, asa a fost sa fie, e in rai acum…
- Da, - Zise fata printer suspine – Dar de ce el.

“O fi pierdut fata vreun parinte” isi zise domnul A.
Mancat pe dinauntru de curiozitate, domnul A incepe sa faca pariuri.
“Sa stii ca si-a pierdut mama, nu cred sa planga o fata atita dupa tacsu”.
- E tu, - zice colega – Hai nu mai plange.
- Cum san u plang tu cand a murit asa tanar, asa in putere!
“Hait ca am gresit”, gandeste domnul A, “muri tacsu”!
- Si i-am spus tu, i-am spus sa lase dracu steroizii aia si el radea si zicea ca nu o sa pateasca nimic si ca o sa fie cel mai tare.
Desi tanar, Domnul A este putin atins de educatia precara si infecta care li se preda copiilor in tara lui, educatie care ii transform ape tinerii scolari in vajnici pensionari e la 20 ani.
El gandeste:
“aha! Lua steroizii, generatia de azi, baga toate cacaturile in ea”.
- Tu, si i-am zis tu, - Continua fata plangand – I-am zis san u mai bage steroizi cu alcool ca nu i-a buna si uite na, a facut infarct. Cand ma gandesc tu, ca era cel mai tare din clasa, ca era cel mai bun la sport…
Plansul o cuprinde din nou. Colega se limiteaza la a-I lua capul in bratele ei si de al balanganii de colo colo.
“Nu am inteles niciodata faza asta cu balanganitu” isi spune domnul A.
Fata se aude dintre sanii celeilalte:
- De ce nu putea tu sa mai traiasca, ca doar si idiotul ala de C., ia steroizi cu laxative si uite tu ca nu are nimic!!!
“Ehe” isi spune domnul A. “Daca am putea sa alegem cine sa moara si cine sa traiasca”…

Va urma

joi, 4 august 2011

Cafeaua, conspiratia, prostia

Discutam zilele trecute pe cel mai drag blog mie, si la vara cald cu lumea.
S-a starnit acolo o comunitate demna de toata lauda, ce poate inlocui cu success un grup de prieteni din viata reala. Aproape ca te simti in vizita la cineva zilnic si incet incet si sentimentul de vizita dispare, putand la un moment dat sa iti lasi ciorapii pe telefon, ca doar esti la tine acasa nu?

In cadrul discutiilor de acolo, fiecare, care ajunge primu la bucatarie, face cafeaua pentru ceilalti.
Deoarece sunt putin supraponderal si am o rezistenta la effort foarte scazuta, nu pot consuma o cantitate mare de cofeina, pentru ca o iau razna cu inima si asa mult prea incercata de kilogramele in plus.
In plus stiu ca acest component al cafelei cofeina este destul de naspa de felul lui.
Drept urmare recurg foarte des la cafea decofeinizata.
Oferind intr-o zi si celor de acolo o cafea decofeinizata, am fost surprins sa observ un raspuns cum ca ar fi mai nociva decat cea cu cofeina.
Am ramas masca.
Sistemul meu de valori se rostogolea si se ducea naibi la dracu neintelegand cum, in ce fel si cum se poate.
Dupa care mi-am amintit:
“Stai ca mai mult ca sigur ca si asta e unul din subiectele teoriei conspiratiei”.

Nu acea teorie care spune ca martienii ne vegheaza, ci cealalta care omoara din fasa orice incercare de a face ceva bun pe acest pamant.
Apare indulcitorul care sa inlocuiasca zaharul?
Hait, trebuie neaparat sa facem ceva ca sa promovam faptul ca indulcitorul este mai naspa ca zaharul, e crima.
Apare nu stiu ce din care au fost scoase elementele nocive, automat se gaseste cineva sa zica despre acel ceva ca este mai nociv decat produsul original si ca nu ar trebui consumat.
Observati ca nu am spus cine, ci m-am referit la cineva, pentru ca uneori sursa acestor studii care sunt aruncate pe piata, ori e indoielnica, ori nu e precizata.
Apare un articol de cateva randuri intr-un ziar, articol preluat mai mult ca sigur dintr-o campanie de spam pe internet ca asa stiu ziaristii sa faca treaba.
Asa ca adesea vedem “studii ale cercetatorilor americani si britanici”.

In concluzie, dau sa vad si eu ce rahat de articol ar fi putut promova faptul ca o cafea decofeinizata ar fi mai naspa decat una cu cofeina.
Si gasesc, evident ca gasesc.

Aici

Stau si citesc cu o mirare crescanda din ce in ce mai tare.
Si concluzionez:
“Ala de a cercetat treaba ori e prost, ori e prost, una din doua”.

Sa examinam putin zicerile articolului:

Prima chestie care imi sare in ochi: Studiul a fost realizat pe 187 persoane, impartite in 3 grupe, adica cam 62 persoane pe grup, din care unii au baut cafea normala, altii fara cofeina, altii de loc, fiind pastrati ca martori.

Ca un bun mathematician ce sunt, stiu ca un studiu realizat pe un numar atit de mic de persoane nu poate fi relevant din niciun punct de vedere. Fac si eu un studiu pe mine, nevasta-mea si mama aici acasa si pe urma il public cu iz de autoritate medicala! Ai ma ce dracu.

Urmatoarea chestie, persoanele au baut intre 3 si 6 cescute de cafea pe zi.
Retineti aceste numere, dar permiteti-mi sa fac o mentiune, eu, daca beau intre 3 si 6 cescute, pe zi, de cafea, sunt in coma totala, abia daca pot bea o cafea pe zi, poate si a doua. Cand am baut 3 intr-o zi, aveam palpitatii deja.
De remarcat totusi ca nu ni se spune cat inseamna o cescuta, este ea de 30 ml, este ea de 200 ml, nu ni se spune, ce concentratie de cafea s-a folosit, pentru ca se stie, cafelele pot fi facute mai tari, mai slabe.
Si mai mult, e de ajuns sa bei o cafea tare ca sa intri in spital imediat.

Sa vedem urmatoarele puncte:

“Inainte si dupa experiment, cercetatorii au masurat tuturor voluntarilor indicatorii esentiali in cazul bolilor de inima, intre care tensiunea, pulsul, indicele masei corporale (BMI), nivelul grasimilor si al colesterolului. Analizele au indicat ca, in primul rand, rezultatele bautorilor de cafea cu cofeina nu s-au diferentiat mult de cele ale persoanelor care nu au baut deloc cafea. In al doilea rand, s-a dovedit extraordinar de importanta analiza concentratiei acizilor grasi nesaturati (NEFA) si a apolipoproteinei B (apoB) care apare impreuna cu colesterolul rau. Doar aici au putut fi observate diferente intre cele 3 grupe. In randul persoanelor care au baut cafea fara cofeina, nivelul acizilor NEFA daunatori a crescut cu 18%! La restul subiectilor nu s-a observat nici o schimbare "NEFA este un combustibil care pune in miscare cresterea apoB", explica dr Robert Superko, seful echipei de cercetatori.”

Sa ne inchipuim experimentu'!
au luat niste insi, i-au impartit in 3 grupe, timp de 92 zile le-au dat sa bea intre 3 si 6 cesti de cafea pe zi. La inceput le-au masurat toate alea, iar in ziua 93 le-au masurat din nou.
Si se asteptau sa gaseasca ce? A! Pai exact ce au gasit….
Oare de ce nu ma mir?

Efectul cafelei cu cofeina apare in primele 15 minute de la consumare si dispare aproximativ intr-o ora daca persoana in cauza nu are alte probleme cardiace.
De la caz la caz, organismul nici nu sufera din cauza consumului de cafea decat local, pe moment.
Deci niste masuratori in timpul experimentului ar fi fost mai mult decat relevante, sa se observe cum creste tensiunea din cauza cafelei cu cofeina si cum nu creste la cea fara cofeina.
In schimb, ei au observat ca de la cafeaua fara cofeina ti-ar creste colesterolul.
Si in timpul testului au pus aceasta chestie pe seama cafelei fara cofeina, nici de cum pe seama regimului indurat de oamenii aia in timpul testului.
Or fi mancat toti la fel, dar reactioneaza totusi diferit la stilul de mancare.
Apoi nu se stie, oamenii aia alesi, erau unu si unu, toti sanatosi tun? La acelas nivel de analize? Reactioneaza ei la fel la anumiti stimuli?
Care era experienta de bautor de cafea? Pentru ca, daca era bautor de cafea inrait, testul ala s-ar putea sa fi fost chiar o cura de dezintoxicare pentru el si uite asa, mai iesea ca putem consuma cafea cu cofeina ca face bine.

In schimb nu ni se ofera niciun motiv, de ce ar fi cafeaua fara cofeina nociva, ce anume din componenta ei o face sa fie nociva?
Sau poate ne lamuresc cu urmatorul pasaj:

“Intr-adevar, la persoanele care au baut cafea fara cofeina, concentratia apolipoproteinei B a crescut cu 8%, in timp ce la restul persoanelor nu a fost inregistrata o crestere insemnata. Cum de s-a ajuns la aceste rezultate? Poate ca este vorba, pur si simplu, de soiuri diferite de cafea. Cea fara cofeina este produsa din robusta - soi mult mai tare decat cel folosit de regula in amestecurile cu cofeina - arabica ."Oricum, in ciuda a ceea ce se crede in general, nu cafeaua cu cofeina, ci cea fara cofeina este mai periculoasa pentru inima", concluzioneaza Superko.”

Sa mori tu, ar spune un bun prieten de al meu.
Pai ce facem bre, facem test si mixam cafelele?
Adica la aia cu cofeina le dam Arabica, iar la aia fara cofeina le dam Robusta?
Cum dracu san u iasa rezultatele alandala cand folosim premise diferite?

In final ce ma ingrijoreaza nu este faptul ca apar asemenea articole, ele apar din ingrijorarea producatorilor de cafea cu cofeina ca ar ramane fara piata, sau fara clienti.
Ingrijorarea mea e ca oamenii dau crezare la astfel de articole, fiind din ce in ce mai in isterie asupra acestor subiecte.
Nu o sa generalizez spunand “romanii sunt din ce in ce mai nebuni ca se iau dupa asemenea articole” pentru ca nu imi plac generalizarile si pentru ca in mod cert exista un om care nu da crezare pana nu are date concrete si anume eu.
Stiu ca si in restul lumii sunt adepti ai astfel de articole, dar acolo, fiind mai multa lume, parka nu se vad asa strident ca la noi acesti adepti.
Aici pare ca intreaga Romanie nu mai stie de ce sa se ascunda.
In final fac un apel catre oamenii care mai au ceva in cap, nu mai promovati fratilor asemenea idei pline de nerozie, ca va faceti naibi de cacao, dar si mai mult, la fel ca si cei care scriu astfel de articole (Pe care evident ii doare in cur de responsabilitatea zicerilor lor), veti purta pe umeri responsabilitatea unor eventuale decesuri, fiindca v-a urmat lumea sfatul.
Analizand articolul de mai sus ce poate intelege un om de rand, care probabil are si o tensiune oscilanta de care probabil inca nu are habar:
“Decat sa beau 3 – 6 cescute de cafea fara cofeina, mai bine beau 3 – 6 cescute de dinaia cu cofeina ca e mai sanatos”.

Infart placut.

luni, 1 august 2011

Lunea cosmarelor, sau cum sa iti iei bilete la low cost.

Sa ne inchipuim ca doriti sa plecati in strainatate si ca ati auzit de miraculoasele bilete low cost.
Va decideti sa incercati si voi alternative (ca nu e asa? Ce rahat iti ofera companiile de linie in plus, arunci banii pe geam! Daca se poate mai ieftin de ce nu?).
Operatiunea ar trebui sa fie una simpla, te duci undeva, o agentie, sau mai bine pe site-ul companiei de transport, faci cont, faci rezervarea si gata.
Ei bine nu! Nu este de loc asa.

Trebuie sa ajung intr-o tara (nu spui care) intr-un oras (nu spui unde) pentru care am gasit bilete numai la wizzair.

Intru pe site in aceasta dimineata sa imi fac rezervarea, constat ca sunt doua preturi.
Unul normal si unu la wizzxclusive.
Ma gandesc ca vreau si mai ieftin asa ca ma inscriu la wizzxclusive.
Dau sa fac abonamentul si imi da eroare:
Can not call method _epoch_utc without….

O eroare din aia lasata intr-un program de programatori destepti.
Pun mana pe telefon sun la wizz air la call center.
Costul apelului 62 eurocenti pe minut.
Sun, imi raspunde un robot, merg prin robot, ajung la o melodie de asteptare si astept.
In sfarsit raspunde o fetita care cu un sistem superior de adresare imi spune ca e cardul meu de vina si sa sun banca.
Ametit de atita promptitudine multumesc si inchid.
Dupa ce inchid imi dau seama ca eu nu bagasem nicio data a cardului meu in site, pentru ca nu ajunsesem la acel pas, deci nu avea cum sa fie cardul meu de vina.
Sun din nou, alt robot, alta asteptare.
Imi raspunde un baiat de data asta.
Acest baiat ma anunta superior ca site-ul lor are probleme cu internet explorer (browser-ul folosit de mine), deci sa intru cu mozzila Firefox.
Inchid, intru cu mozila, aceeasi eroare.
Deja fierbeam de nervi stiind ca de la o clipa la alta se pot modifica preturile la bilete.
Sun pentru a treia oara, imi raspunde din nou prima fetita.
Care abia acum se gandeste sa ma intrebe cum mai exact fac eu sa ma abonez, dupa ce ii spun ca nu are cum sa fie cardul meu problema, deoarece nu ajung la card, ci eroarea apare mai inainte.
Stupefiant, imi propune sa fac tranzactia la telefon.
Si mai stupefiant, cu nervii muci deja, o fac si ii dau toate datele cardului meu, sa imi faca abonament si eventual sa cumpere si ea la copilasi niste tenesi, niste maslinute.
In sfarsit, sunt membru wizzxclusive si ma pot apuca de treaba sa imi iau biletele.
Ma apuc deci de treaba, rezerv biletele si la metoda de plata aleg transfer bancar, nu plata cu cardul online.
Apoi ma duc la contul meu de la brd, depun contra valoarea biletului si scriu ordinul de plata pentru wizzair.
Scriu exact ce mi-au dat in mail:
Titularul contului, iban-ul, swift si atit, pentru ca atit mi-au dat.
Vede functionara de la BRD ordinul meu de plata si imi spune ca nu poate sa opereze ca ii trebuie cuiu si adresa titularului.
Ma intorc acasa, caut aceste informatii si nu-s.
Sun iarasi la wizzair si vorbesc cu deja al treilea angajat al lor.
Care imi spune ce scria si in e-mail si nimic mai mult.
Imi spune ca cu informatiile respective transferul se realizeaza.
Ma intorc la banca, la brd, iar fata de acolo imi zice ca nu poate efectua plata.
Ma duc la bancomatul brd, scot contravaloarea biletelor de pe card, ma uit la ce banca au astia cont.
Constat ca au cont la otp.
Ma duc la otp si zic vizibil suparat:
Vreau sa platesc niste bilete de avion la wizzair si am vazut ca au cont la dumneavoastra.
Mi se inmaneaza o hartiuta gata configurata pentru asa ceva, unde erau toate rubricele necesare platii catre wizzair.
Completez platesc si plec.
Totul pare scurt si comprimat aici.
Dar e important sa stiti ca toata actiunea asta a durat de la ora 9 la ora 14:00.
Deci 5 ore ca sa iau niste amarate de bilete.

Despre costuri ce sa zic… Nu prea simt low costul.
Deoarece este foarte adevarat ca am luat biletele cu reducere dus – intors cu 248 lei, dar pe urma au inceput sa se adune:
1 bagaj cala 84 ron pe drum deci 168 ron dus intors.
1 taxa de rezervare 100 ron
La acestea se mai adauga si abonamentul wizzxclusive de 126 ron pe an.
Adunate face 516 ron drumul pentru o persoana.
Iar cu abonamentul ala ajunge la 642 ron.
Daca ma uitam la un avion de linie sigur gaseam la vreo 200 euro daca nu si mai putin un avion si macar in ala aveam si mancare si bautura si altele.

Nu mai zic ca au niste conditii stipulate incat orice miscare vrei sa faci te costa, adica vrei loc mai mult pentru picioare, latesti.
Vrei nu stiu ce? Platesti. Vrei sa respiri, platesti.
Si cum spuneam, ai nevoie de asistenta de la ei, platesti, totul se plateste.

Norocul meu e ca mergem doua persoane si ca taxa aia de wizzxclusive e valabila pana la 10 calatori, adica poti sa iei cu tine inca 9 oameni la pret redus, iar taxa de rezervare este tot per calatorie si nu per persoana, am iesit astfel la 764 ron biletele + abonamentul wizzxclusive de 126 ron deci 890 ron per total pentru doua persoane.
Dar inchipuiti-va ca alea sunt preturi reduse, la normal ma ajungea mai mult.

In final am tras concluzia, nu este nicio smecherie cu low costul, circuli la aceleasi preturi in conditii mult mai proaste.
Din pacate insa, in orasul unde vreau eu sa merg, nu ajung operatorii de linie.

miercuri, 27 iulie 2011

Feriti-va de afaceristii internetului - partea I

Nu am mai scris de multa vreme, pentru ca tot am fost ocupat cu diverse lucruri, iar in rastimpurile cand nu am fost ocupat, am fost ocupat cu a fi trist ca nu sunt ocupat.
De multa vreme ma tin (sper san u ma scap pe mine), sa scriu despre un fenomen mai present ca oricand, dar care se dezvolta si ia amploare, acela al afacerilor pe internet.
Nu vorbesc aici de afacerile de pe internet bine facute, de tip win – win, care au in spate un plan de productie si distributie, ci de fraudele aproximativ legale promovate la rang de afaceri.

Voi incepe acum o serie de prezentari pe care sper sa o continui despre exemple de astfel de afaceri care fac uz de prostia umana pentru a se dezvolta, sau exploateaza starea jalnica, disperata in care se afla un om pentru a se extinde. Aceste afaceri sunt de mai multe feluri, de aceea le voi imparti astazi pe categorii, categorii carora le voi da un nume inspirat chiar de tipul afacerii sau de afaceristii insisi.

Astazi vanatoarea de comori.

Vanatoarea de comori este un tip de afacere piramidala care se dezvolta din ce in ce mai mult pe internet.
Ea se manifesta simplu prin promisiunea unui produs magic, care sa resolve o problema sau alta. Nimic grav pana aici, dar modul cum lucrurile sunt prezentate si ceea ce primeste omul, nu sunt tocmai in concordanta.
Sa luam un exemplu teoretic, pana trecem la cele practice:
Sa ne inchipuim ca ascundem 10 grame de aur undeva in prejurul cascadei Urlatoarea, apoi tiparim niste brosuri cu harta unde am ascuns aceste 10 grame de aur, vindem brosurile printr-un site cu doua pagini pe internet la un prêt de 100 ron bucata.
Sa zicem ca tiparim 1000 de brosuri.
Si la momentul vanzarii vom obliga cumparatorul sa anunte, faptul ca a cumparat brosura, pe 10 prieteni ai sai.
Se vand toate cele 1000 brosuri, deci castigam 100000 de lei noi.
Unul din ei va gasi probabil cele 10 grame de aur, dar deja nun e mai intereseaza, pentru ca nu gramele de aur sunt problema noastra, noi ne-am castigat profitul vanzand iluzii la 1000 de oameni.
Asa arata afacerea de tip vanatoare de comori.
Ce este mai grav este ca dupa ce cumperi iluzia, cei care ti-au vandut-o nu se sfiesc sa ti-o spuna pe fata ca ai fost prostit.
Sa ne inchipuim acum ca inlocuim cele 10 grame de aur cu lucruri mai abstracte.
Totusi in afacerea prezentata mai sus cineva din 1000 oameni ar putea gasi cele 10 grame de aur si macar cineva a castigat ceva.
Dar… Dar mai bines a trec la exemplele practice culese de pe net.
Mentionez ca la cel putin una din afacerile prezentate mai jos, m-am inscris ca si client pentru a avea dreptul sa imi exprim o opinie competenta si avizata fara a fi in pericol de procese.

Proiecte europene

Nu e asa ca e un lucru esoteric? Tot auziti despre ele, stiti ca sunt bani de la Europa dati gratis, nerambursabil si tare va mai doriti sa scrieti si voi un proiect sa obtineti niste bani de la europa pentru nevoile voastre.
Desi este simplu acest process, el nu este chiar atit de simplu. Sunt de completat niste formulare, in care trebuie sa stii ce ssa scrii, dar si mai important cum sa scrii, astfel incat sa induci idea celui care evalueaza ca proiectul tau este cel mai bun.
Informatiile de gen sunt pe internet, oferite gratis de agentiile care se ocupa de proiecte europene din partea guvernului.
Insa scrierea unui proiect necesita putina experienta si putine cunostinte de project management. Daca ar putea oricine sa scrie proiecte sis a le implementeze, am fi consumat de mult toti banii europeni.
Insa proiectele europene mai genereaza si unele afaceri colaterale.
Pe langa altele, chiar si una de tip vanatoare de comori.
E impanzit internetul de site-uri care iti spun ca cumparand ghidul lor vei reusi sa obtii fondurile pe banda rulanta.
Am cumparat si eu un astfel de ghid si problema este ca inafara de niste informatii generale regasite sub forma unei carti scrise de un autor necunoscut plus cateva materiale luate de pe net nu ofera nimic, chiar daca pe site ei promit ca vei obtine fondurile mult visate.
De obicei aceste produse sunt oferite sub forma unor cd-uri cu niste pdf-uri pe ele, pentru 60-70 ron si mai mult, daca vrei si cartea tiparita, te costa 100 ron. Ce este in neregula?
Daca as fi gasit cartea aceea intr-o librarie, poate as fi cumparat-o, daca ar fi fost prezentata ca o carte despre fondurile europene, as fi luat-o, dar ea este prezentata ca inlocuitor pentru orcie profesionist sau orice cunostinte din profesiune, facandu-l pe omul de rand sa creada ca brusc va deveni un expert in project management, pentru o suma infima de 70 ron.
Practic in locul celor 10 grame de aur concrete, aici se foloseste capacitatea de a obtine fondurile europene.
Practic esti facut sa crezi ca aia vei obtine in schimbul banilor, ca ala este scopul oamenilor care detin acel site cand de fapt scopul lor e sa vanda o carte la un prêt supraevaluat, o carte care nu ar costa nici 10 lei in librarie, daca cineva ar fi editat asa ceva.
Caracteristicile acestor site-uri sunt ca ele detin doar doua pagini, una de prezentare si una de comanda, sunt foarte imperative la nevoia de a comanda, aproape ca te trag de buzunar.
Iti vorbesc de beneficii, la 3 fraze ai un buton de comanda. Iti ofera exemple de oameni care au castigat, iti spun ca sunt doar 1000 de bucati pe stoc si evident iti spunca primesti toti banii inapoi daca nu esti multumit de ce primesti.
Sa analizam putin aceste caracteristici:
1000 de bucati (suna cunoscut?) nu am sa mai zic nimic.
Garantie, banii inapoi daca nu esti multumit.
Imi pun o intrebare:
Ce ma opreste pe mine ca odata primit cd-ul, sa il copiez si apoi sa trimit lucrurile inapoi spunand ca nu sunt multumit?
Se nasc doua ipoteze:
Ori detinatorii respectivi sunt rau intentionati si deci nu o sa iti vezi niciodata banii inapoi, oricum cine dracu sta sa se tiganeasca pentru 70 ron,
Ori produsul furnizat nu este de mare interes pentru ei, nu este de mare valoare, asa incat ce conteaza daca il copiezi, oricum ei isi scot parleala de la fraierii care cumpara produsul si sunt “multumiti” de el.
A doua ipoteza pare mai interesanta, ganditi-va ca scrieti un document pdf, mai copiati 2 – 3 documente de pe net, le scrieti pe un cd si cereti 70 ron pe el.
Deci 0 investitie, castig maxim.
Va costa cd-urile desigur, dar puteti sa le cumparati numai cand aveti comenzi ferme.
Dat fiind specificul acestei “inselatorii”, ea poate fi rulata de o babuta de acasa de pe computerul propriu.
Nu am sa va dau exemple de astfel de site-uri, pentru a nu le face reclama.
Am sa specific doar atit, dati pe google la cautare:
Fonduri+structurale+eu
Si inca de la primele rezultate veti vedea astfel de site-uri.

As mai fi scris, dar ma cearta Melania ca scriu mult si de data asta si neinteresant.

Paziti-va de astfel de inselatorii, va voi mai arata exemple de afaceri semifrauduluase.

duminică, 17 aprilie 2011

Reinvenţia apei calde

În viaţa mea de zi cu zi, se întâmplă să fac şi pe dezvoltatorul de software.
V-am reliefat acest aspect pentru a înţelege de unde următoarele gânduri.
Deşi ele au fost descoperite de mine în lumea software developing-ului, le-am scos din context (fără a pierde nimic din înţelesul lor) şi vi le prezint şi vouă.
În episodul de astăzi (pentru că aşa cum v-aţi obişnuit,acesta e un blog al serialelor) vorbim despre reinvenţia apei calde.
Aşa cum bine aţi auzit, reinvenţia apei calde.

Citeam zilele acestea, ca un bun profesionist, diverse materiale în domeniul meu de activitate pentru a vedea cum evoluează lucrurile şi tehnic şi non-tehnic.
O mare pasiune a mea este designul în această lume a software-ului. Problema mea de bază este:
Băi nene, vine unu şi îţi cere un software de făcut facturi, cum îl proiectezi? Care sunt obiectele, care sunt relaţiile între ele, dar dacă vrei ca programul acela să îl extinzi ulterior…

Citind eu aşa, pe lângă faptul că am constatat că lumea asta a materialelor despre software developing, e plină de bla, bla, mai mereu acelaşi, dar lipsită de orice exemplu practic, am ajuns la nişte lucruri care m-au lăsat interzis.

Concluzia, ăia ori sunt nişte oameni mult prea deştepţi, ori sunt proşti bâtă!

Tot încercând să găsesc informaţiile care ma interesau, am extins oleacă aria căutărilor sperând că voi găsi într-un cadru mai larg, probleme specifice tratate.
Am ajuns astfel la o serie de cărţi despre cum să organizezi lucrul efectiv şi corespunzător.
Zic:
„stai să vezi mâncaţiaş că descopăr acum adevăru, o să fiu ăl mai tare din parcare, rup piaţa”.
Găsesc mai întâi metodologia „Getting Things Done” a unui nene, metodologie despre care puteti citi aici:
Getting Things Done


Şi citesc marea descoperire…
După ce citesc constat că făceam asta de mulţi ani de zile, oricum, cu mult înainte de a scrie el cartea şi a deveni „părintele” metodologiei aşa cum acum este recunoscut.
Mă duc mai departe şi găsesc metodologia „pomodoro”… Despre care puteti citi aici:
Pomodoro

Pe asta nu o aplicam, dar citind, constaţi că sunt exprimate nişte lucruri simple, de bun simţ şi că nu este vreo mare invenţie, contrazice pe alocuri metodologia anterioară, dar sigur sunt oameni care se comportau conform cu această metodologie înainte de a fi ea „standardizată”, acum şi nenea acesta este „părintele” a ceva.
Au scris cărţi pe domeniu şi cu fiecare carte scrisă au mai câştigat nişte bănuţi. Bravo lor:
Problema majoră rezidă în faptul că există oameni care acordă valoare acestui fel de „descoperiri”.
Mă uit la o bine cunoscută companie de la noi, cunoscută în domeniu software, cum promovează acest getting things done de parcă ar fi a doua renaştere a lui Iisus, descoperirea secolului, faţă de care Einstein poate să îşi bage în cur nenorocita aia de Teorie a relativităţii, Fleming poate să îşi injecteze singur toată penicilina că oricum de la getting things done în coace nu mai avem nevoie de ea.
Stau şi mă întreb, oamenii respectivi cum au reuşit să trăiască până la getting things done, nu le-a fost greu să respire fără să le spună cineva cum să o facă?
Revenind la un cadru general, e fenomenal cum se dă valoare de invenţie, descoperire, unor făcături.
Pot şi eu să preiau modul meu de viaţă, să îl denumesc Rage Technic şi să îl vând.
Dar pe cuvântul meu dacă nu m-aş simţi penibil, chiar dacă, prin ceea ce fac, dobândesc un succes în viaţa de zi cu zi.

Mai frumos însă devine situaţia când, la un interviu eşti întrebat:
„tu lucrezi conform getting things done? Sau conform Pomodoro”!
Şi tu, ignorant ce eşti, nenorocit împuţit, tu care ştii să faci un soft de bună calitate, fără prea multe reclamaţii de la clienţi la activ, tu stai şi te uiţi ca boul că eminamente ţi s-a futut de tehnicile alea până în momentu respectiv şi habar nu ai despre ce e vorba.
Trist, autoflagelându-te, pleci ruşinat de la interviul respectiv pentru că nu ai ştiut ce sunt două rahaturi evidente.
Din fericire, nu mi s-a întâmplat asta la un interviu, iar de acum voi fi avertizat şi voi răspunde în cunoştinţă de cauză:
„Eu ştiu să lucrez cu Getting The Pomodoro done”.

Exemplul mai sus amintit mi-a venit din altă întâmplare cu o altă metodologie.
De data aceasta, nu despre cum să lucrezi productiv, ci despre cum să construieşti o arhitectură software.
Există şi în acest domeniu metodologii similare Getting things done.
Una din ele, este „domain driven design”.
O serie de tehnici şi metodologii extrase din software Engineering şi publicate sub titulatura aceasta de autorul respectiv că aşa îi s-a părut lui interesant.
Întreaga lume a sărit să adopte „noua” metodologie.
Am fost la multe interviuri şi am pierdut multe interviuri pentru că eram întrebat:
„ştii Domain driven design”, iar eu cinstit, necunoscând termenul, am afirmat că nu cunosc.
După al treilea interviu la care am fost şi am pierdut pe acest rahat, am decis să iau o carte să mă pun la punct.
Şi citesc, primul capitol, al doilea capitol şi îmi zic:
„dar asta ştiu”!
Tot eu:
„e, dar poate aşa e la început, e un fel de introducere”!
Citesc mai departe, iar după fiecare capitol al cărţii remarca:
„dar asta ştiu”!
Apărea din ce îîn ce mai insistent.
Acolo unde nu apărea, era înlocuită de replica:
„dar asta e normal”!
Am ajuns într-un final la sfârşitul cărţii fără să fi învăţat nimic nou, nimic senzaţional, nimic decisiv şi schimbător.
Şi per total fraza:
„dar asta ştiam”!
A fost lait motivul parcurgerii acelui material.
Faza mai tristă e că nenea asta a publicat cartea lui prin 2003, iar eu sunt dezvoltator de prin 1999 şi aplicam ce zice el, fără să mă gândesc ce mare scofală fac eu.
Dacă vreţi o comparaţie e ca şi cum cineva v-ar scrie o carte despre legatul şireturilor la pantofi şi v-ar vinde-o ca pe un exemplu de metodologie evoluţionară, revoluţionară şi de ultim moment.

miercuri, 6 aprilie 2011

Ursuletii In Bucuresti, prima data intr-un hotel modern partea a vi-a

Bun gasit dragii mei, va prezint astazi, ultimul episod din calatoriile ursuletilor partea cu Hotelul Parc.
Calatoriile ursuletilor vor continua prin alte noi si noi meleaguri.
Ca un teasing puteti afla ca veti citi despre locuri exotice si frumoase cum ar fi Turcia, Serbia, MunteNegru, si multe altele.
Pentru cei ce vor sa citeasca toata aceasta prima parte ca un serial, sau pentru cei ce vor sa isi aduca aminte inceputurile, fac mai jos o lista cu episoadele.
Episodul I

Episodul II

Episodul III

Episodul IV

Episodul V

Va urez lectura placuta

Intr-un final, ursuletii instaleaza sistemul de operare pe computer.
Leul stand langa ursuleti observa cat de bine merge laptopul.
Acaparati de laptopul ursuletilor, ursuletii si leul nici nu observa ca sedinta s-a incheiat si ca toata lumea paraseste sala.
La un moment dat ei se trezesc cu toti in jurul lor uitandu-se admirativ la ursuleti cum lucreaza ei cu calculatorul.
Leul, scuzandu-se, anunta ca spectacolul s-a terminat, iar ursuletii pleaca impreuna cu el in camera lui.
Acolo isi continua linistiti lucrul cu computerul, cu leul uitandu-se la ei.
Desi participase intens si din tot sufletul la nominalizarea ursuletilor pentru premiul primit, stiind ca a facut o mare fapta buna, leul este totusi ciupit de sentimente mici de invidie…
“ce, mie mi-ar fi stricat un laptop”, “ce noroc au unii”.
Pentru a se convinge ca si el are un laptop, isi scoate propriul laptop din geanta si ii da drumu.
Laptopul lui incepe sa vajaie, sa caraie, ca un adevarat tractor, spre deosebire de cel al ursuletilor care, nou fiind, era foarte silentios.
- Ptiu! Ce faci bai leule, decolezi? Intreaba ursuletii!
- Stai sa deschid fereastra sa ai loc!
- Mai duceti-va ma si voi in… Incepe leul, dar isi inghite fraza.
- Ma uitam si eu pe laptop la agenda ca sa vad ce mai e de facut.
- Ei na, mai bine zi ca vroiai sa te convingi ca ai si tu laptop si sa iti infrangi sentimentele alea meschine.
- Da! Haideti pana jos ca vrea nenea ala de la ambasada americii sa va vada cum lucrati , cica sa tineti o prezentare, sunteti in stare?
- Da ba leule! Ne-am nascut pentru a vorbi in public.
Coboara impreuna.
Audienta isi reluase locurile si astepta cuminte sa vada prezentarea ursuletilor.
Ursuletii incep, in engleza lor smechera (a se citi proasta) si prezinta.
Timpul trece si mai din poticnelile ursuletilor, mai din multitudinea de subiecte pe care ursuletii le abordau, se fac 40 minute si vocea sintetica a ursuletilor moare.
Domnul de la ambasada americii intreaba intrigat:
- Uat hepend?
- Noting, bat I hev not inaf moni tu bai a laisans for zis softuer, bicos it is 1000 dolars. Sou I em using it ez a demo.
- Hau chen zis bi pasibal, John, pliz ghiv zis yang boi uan zauzan dolars. Ui meid a presant and hi chen not ius it.
Ursuletii se felicita in gand pentru inteleptiunea avuta.
Dupa prezentare leul spune…
- Ai ca am vorbit cu fetele alea trei, iesim in oras asta seara.
- Uau cu trei…. Exclama ursuletii.
Se duc se imbraca si pornesc.
Se intalnesc cu fetele si ajung intr-un club.
- Care ce bea?
- Noi vrem o bere! Spun ursuletii
- Fetelor beti un vin? Le imbie leul pe fete.
- Da, sigur… Raspund ele in cor.
Sunt aduse cele comandate.
Se dovedeste rapid ca afirmatia fetelor “ca beau vin” insemna de fapt ca ee gusta toate dintr-un pahar. Asa ca leul se trezi, pe nemancate, ca tre sa faca fata unei sticle de vin.
Ursuletii intre timp isi comandasera a doua bere si tot pe nemancate.
- Bai ursilor, luati bai si voi din vinul asta, ca nu mai pot…
- Ce draci baltati nu ziserati asa, ca ne comandaram si a doua bere…
Dar ne vrand sa isi lase prietenii la nevoie, ursuletii zic:
- Da si mie din vinul ala, dar cand o vezi pe chelnarita pe aci, sa ii zici ca vreau s ii spun doua vorbe de dragoste.
- Bai, sunteti nebuni, va dati la chelnarita?
- Lasa ma, ca avem noi grija.
Chelnarita apare.
- Nu te supara frumoaso, daca ti-e cugetul la fel de frumos ca ochii, adu-mi te rog un expres-o lung si dublu, cel mai mare pe care il ai!
- Desigur, pentru niste ursuleti asa draguti, doar o cafea e prea putin!
Afirma chelnarita facand strengareste din ochi.
Pleaca si se intoarce cu o cana de juma de kil de cafea.
Ursuletii ii iau vinul leului din fata si il consuma pe tot, intrerupandu-l cu guri de cafea.
Intr-un final, gasca se sparge si cum erau trotili, nici vorba sa mai plece cu fetele dupa ei.
In drum spre taxiu, ursuletii se agata de mana uneia din fete pentru a fi condusi, spunand!
- Acum nu as da nici o pisica pe mana leului.
Ajung in taxiu, leul intra primu si balmajeste ceva catre sofer.
Ursuletii se urca dupa si nu zic nimic.
Taxiul pleaca
- Bai ce ma doare capu, ceva de nedescris!
- Pai… Tre sa iei ceva, dar nu amu ca bauram.
- Bai eu opresc la farmacie sa cer ceva de cap.
- Ia aspirina, face bine cu alcool. Zic ursuletii.
La un moment dat o farmacie apare la orizont si leul cere taxiului sa opreasca pentru a se duce in farmacie.
- Dar pana la urma unde mergem? Intreaba taximetristul..
Ursuletii raman o clipa pe ganduri, apoi intreaba!
- Pai nu v-a spus?
- Ba, a spus ceva, dar nu am inteles.
- Pai la hotel park, sau cum e cunoscut acum, best western hotel.
- A, bine!
Se intoarce leul
- Bai am luat niste pastile super, unele unguresti!
- Care rahat unguresti!?
- Pai unele cu n…
- Ti-o fi dat asta pastile de infectie urinara cand te-a vazut asa ba leule!
- Nu bai, ca eu am cerut o pastila de cap, ca ma doare tare capu…
(nota autorului, nici pana in ziua de azi, istoricii nu au putut sa gaseasca ce pastile a luat leul, ca o gluma, putem afirma ca nici autopsia nu a dovedit nimic).
- Bai leule, noua ne e foame, asa ca atunci cand ajungem la hotel mergem sa mancam.
Se ajunge la hotel.
Urcam in camere sa ne schimbam mai comod.
Ursii se duc in camera la leu:
- Hai ba leule la masa…
- Nu mai merg ba, nu mai merg, mi-e rau, lasa-ma. Vezi sa ma trezesti si pe mine maine dimineata la sase jumate.
- Bine. Zic ursuletii.
Ei se retrag in propria camera si meditand la adancimea foamei si ca exista oameni care au suferit o foame si mai mare si ca nu ar fi cazul sa se planga, adorm.

Ora patru dimineata.
Datorita unei sete cumplite, ursuletii se trezesc.
“ce palaria lu varamea bem bai frate, ca e sete mare”.
Conform principiului ca daca bei apa dupa vin te imbeti instant la loc si cum nu aveau alta apa decat cea de la chiuveta de la baie, ursii renunta la apa.
“Bai da ce bem”!
Se invart prin camera gandindu-se la diverse variante.
“O cola ar fi buna acum, mama ce am mai bea o cola, sau macar un sprite”.
“hai sa il sunam pe leu, sa il trezim sa ii spunem ca ne e sete”.
Tot invartindu-se, ursii descopera telecomanda de la televizor si ii dau drumu pe canalul de sport pe care se transmitea rodeo (acela pe care televizoru ramasese de cu o seara inainte).
Se uita fascinati la rodeo, stabilindu-si diversi favoriti pe moment ce toti celalti paraseau concursul, constatand in final ca taman ala cu care nu ar fi tinut niciodata a castigat.
Oricum, s-a facut ora 5, iar pana la trezirea leului mai era o ora jumate.
Ducandu-se spre televizor, ursuletii descopera minibarul din camera.
Bucurosi nevoie mare, gasesc acolo cola, sprite, bere, wiskey, toate bunatatile.
Din greseala observa o eticheta atarnata de sticla, scrisa in relief.
Citesc: 80000 lei.
“80000 mii de ani sa stai acolo, ce dam noi atita pe un 333 de cola? Lasa ca vine micul dejun si bem suc gratis acolo, ia uite ba, sa ii imbogatim pe astia”.
Pentru a mai trece timpul, ursuletii pun mana pe telefon si o suna pe mama acasa sa iipovesteasca noutatile.
Se face ora 6.
Setea devine din ce in ce mai chinuitoare.
Ursii se plimba prin camera in sus si in jos.
Incep sa se imbrace, pentru a fi gata la sase jumate sa o stearga la micul dejun.
Se face sase si doua zeci, telefonul suna.
“Cine naiba sa ne sune pe noi in camera” se intreaba ursuletii in timp ce se du spre telefon.
Ridica receptorul.
- V-ati trezit ? Se aude vocea leului!
- Oho! De mult, pe la 4 asa si murim de sete.
- Pai si eu m-am trezit pe la 3, ca nu mai aveam somn.
- Un telefon nu ai fi dat si tu, murim aci de sete de la 4 si nu te-am deranjat stiind catre sa te trezim la sase juma.
- E lasa ca vin acum si mergem la micul dejun impreuna.

Sfarsit

vineri, 25 februarie 2011

Rds & Rcs sunt de cacao (sau cum sa ai contract 3 zile cu ei)

Incep arid acest post, deoarece vreau sa se inteleaga exact ce vreau sa zic si anume ca rds si rcs (care e o firma) e de rahat rau de tot.
De altfel aici se dovedeste zicala “cat dai atita face”.
Am sa va relatez cateva povestiri din lunga mea experienta cu rds si voi decideti daca va place.
Stiu ca sunt printer voi care sustineti sus si tare ca sunt cei mai tari, ca dau netul cel mai rapid, ca ai atita telefonie gratis ca… ca…
Da, dar alea sunt bune cand merg. Dar ce te faci cand treburile stau, nu maim erg?
Am citit astazi pe Daily cotcodac un post care m-a pus pe ganduri.
Daca pana si zeii au probleme cu rds, atunci e clar.
Postul lor il gasiti aci:
Daily cotcodac
Povestea mea:

Ma batea gandul prin iulie 2010 sa mai reduc din cheltuieli.
Avand eu serviciile raspandite spre stetot, telefonia fix ape la romtelefon, cablu tv la upc si internetul tot la ei, ma gandesc sa le unific in mirobolantele oferte existente pe piata.
Intreb in stanga si indreapta pe diversi prieteni, bai toata lumea imi lauda rds-ul.
Ca la 69 de ron ai totul inclus de nu mai poti, telefonie fixa, telefonie mobila, internet fix, internet mobil si cablu tv. M-a fascinat pe mine aceasta cifra 69 si zic sa fac contract cu ei.

Zis si facut, pun mana pe telefon, sun la ei, vorbesc cu o tanti si o intreb de una de alta, desigur ca se poate face tot ce vreau eu.
Ii zic atunci ca ma duc la upc sa reziliez contractul si pe urma trec pe la ei sa semnez contractul.
Pentru ca povestea sa fie completa, trebuie sa stiti ca eu faceam asta pe 29 iulie si ca din momentul rezilierii contractului, mai beneficiam totusi de o luna de servicii de la upc, ca doar le platisem.
Gagica de la rds de la telefon imi spune ca mai intai sa trec pe la ei sa semnez contractul si pe urma sa ma duc la upc sa reziliez. Aflam sa aflu mai tarziu de ce.
Prost fiind, o ascult si fac asa.
Ma duc la cel mai apropiat rds, vorbesc cu o acritura de domnisoara (cred ca nu o arde prietenu bine ca prea acra era), dar ma rog, o anunt ca vreau toate cele 5 servicii.
Primesc contractul si ma uit pe el. Erau bifate doar 3 servicii, cablu, internet fix si telefonie fixa.
Intreb:
- Dar bine, am zis ca vreau 5!
- Pai… Prin contract doar astea sunt, telefonia mobila o sa o primiti dupa ce se instaleaza cea fixa si daca avem noi telefoane pe stoc atunci.
- Si internetul mobil?
- Pai si ala la fel…
- Pai si aveti telefoane pe stoc?
- Pai acum nu!
- Pai si cand aduceti?
- Pai nu stiu, ca nu am adus de vreo 6 luni…
- Pai sa va las si eu un numar de telefon si ma anuntati cand aduceti…
Ea, vizibil socata de propunerea mea, imi spune in scarba:
- Pai noi nu procedam asa!
- Da pai cum?
- Pai mai treceti dumneavoastra pe aici si intrebati…
Plec de acolo, deja cu gandul ca am facut cea mai proasta afacere a vietii mele. Dar deja ma resemnam cu gandul.
Inainte sa plec, sa ies pe usa, duduia acra imi striga ca m-a programat pentru luni la instalarea cablului (luni fiind 2 august parca).
Ma intorc si intreb si eu:
- Si internetul?
- Pai internetul mai tarziu, in maxim 30 zile…
Ma gandesc ca nu-i graba ca il am pe ala de la upc inca 30 zile.
O intreb:
- Stiti, eu am internet de la upc acum, se poate instala cablul dumneavoastra si sa imi mearga upc pe internet da?
Da! Spune ea, Vine echipa noastra si va monteaza cablu separat.

Vin acasa cu contractul si ma apuc sa sun la upc sa le dau vestea ca plec de la ei la concurenta.
Ma intreaba de ce, le spun ca am vrut sa fac economie la bani si ca uite concurenta imi da 100 mb de net viteza cu doar 39 lei, pe cand eu platesc 30 si am doar 12 mb viteza.
Atunci gagica imi spune:
- De ce nu ati sunat mai inainte la noi, am fi putut negocia, va dadeam la acelas pret internet la viteza dubla, va dadeam telefonie fixa gratis, va dadeam….
- Asta e! Zic eu, Deja am semnat cu ceilalti.
Imi desface contractul.
Stau putin si reflectez ca si astia de la upc sunt nitel porculeti asa (dar ii salveaza finalul povestii), de ce draci baltati nu mi-au dat netul ala de la inceput dublu, daca tot se poate?
Se face vineri, nelamurit eu de ceva chestii din contract, pun mana pe telefon si sun la rds.
Nu raspunde nimeni, nici vineri, nici sambata nici duminica…
Luni dimineata prind pe un ins care vorbea foarte afectat.
Ii reiterez problema mea cu serviciile din contract, imi spune ca asa e contractul si ca sa stau linistit ca voi beneficia de toate.
Ii aduc la cunostinta si lui ca eu inca am alea de la upc si ca as vrea sa le pastrez ca netul lor vine la craciun si el vizibil suparat de remarca mea cu craciunul imi spune intepat….
Internetul nostru vine in maxim 10 zile.
Raspund si eu: „tarziu domne tarziu, ieri trebuia sa il am deja”.

Mai trece timp.
In aceeasi zi de luni pe la ora doua aud misunand ceva pe langa usa mea de la intrare. Norocul meu e ca am auzul fin la distanta.
Ma duc langa usa si o deschid brusc.
Cand acolo ce sa vezi, ha sa imi cada in brate un ditai vlajganu.
- Flacau, ce faci tu aici ma?
- Buna ziua, ma scuzati, sunt de la RDS sa va montez cablul.
- A! Bun, bun… Fac eu. Da-i inainte.
Fulgerat de o idee:
- Dar cum montezi tu cablu?
- Pai vi-l tai pe asta de la UPC si vi-l pun pe al nostru!
- Oho, Flacau, ca nu faci asa… Pentru ca eu am internet de la upc inca o luna, pe care l-am platit. Amaratul ala de net al vostru vine cand o veni eu ce ma fac pana atunci, munca mea depinde entirely de internet.
- Pai si eu ce fac? Intreaba flacaul!
- Pai nu stiu ba, tu pe mine ma intrebi? Duduia ta de la birou mi-a zis ca vi si imi instalezi cablu separat!
- A! Da, s-ar putea si asa, dar nu am cu ce sa va dau gaura, ca mi-a furat bormasina din masina la CET (asta e o zona a Constantei), am doar o dalta, daca vreti va dau gaura cu dalta.
- Ce sa faci ma? Ma si vad eu acum cu gaura de dalta data de tine stand asa, sa se uite vecinii la mine in casa prin gaura…
- A! Exclama el surprins vizibil de un moment de inteligenta extraterestra… Va tai cablu de la upc, vi-l pun pe asta de la noi, il vedeti ca merge si pe urma vi-l inadesc eu pe ala de la upc inapoi, iar cand vin colegii de la net le spuneti sa va inadeasca rds-ul inapoi.
- Ce face ma? Cum asa! Si chiar cand vin aia cu internetu?
- Pai nu stiu eu, ca eu sunt de la cablu… Practic pot si eu sa il pun, dar nu am voie sa umblu.
- Pai mai flacau, ia incearca tu sa vorbesti la firma la tine acolo ca poate rezolvam sa vina ei tot azi si ne intelegem noi dupa.
- Da, da sigur! Spune el vizibil bucuros.
Suna la firma. Acolo ii raspunde unu intr-un sictir total (probabil citea blogul lui Mircea Badea, ca nu inteleg ce poate sa te plictiseasca in halul ala).
- Ioane, fi atent ma, am si eu o cablare aici (m-am intrebat daca alalalt o fi stiind exact ce inseamna aici), dar clientu zice sa puneti si voi netul azi, ca e baiat de comitet.
- A! Stai ma, unde esti…
(urmeaza adresa)
- A! Pai si are aparat liber acolo ma?
- Nu stiu, ca nu m-am uitat!
- - Pai cate etaje are?
- 10
- Pai… Are doar un aparat ma si e plin, tre sa astepti pana vin alte aparate.
- Pai si cat mai dureaza?
- Eu stiu… Poate si 3 luni, poate si mai mult!

Omul inchide vizibil cacat pe el.
- Ei, ce facem flacau? Atac eu!
- Pai sa vedeti… Pai ce sa vad ca nu vad
- A! Da! Aveti dreptate… Ma scuzati (prostul, mi-a luat gluma drept un repros ca ar folosi verbul a vedea in preajma mea, e dobitoc).
- Pai lasa asta, cum facem cu instalarea…
- Pai mergeti si dumneavoastra la sediu si cereti audienta la director si cereti sa va puna netul mai repede, dar nu va incurcati cu proastele de la casierie sau de la telefon, mergeti direct la director.
Imi dau seama ca si propriul lor angajat stie unde lucreaza si ce plina de calitati e firma aia.
Ii baigui ca asa voi face… Si el face o ultima incercare:
- Nu imi semnati si mie procesu verbal?
- Da ce ba, m-ai vazut mai prost, sa semnez ca ai instalat cand tu nu ai instalat nica?
- Da, aveti dreptate.

Pleaca el, in spatele lui am plecat si eu.
M-am dus la birou la gagica la care semnasem contractul si am cerut sa il rezilieze.
Incearca sa ma abureasca ca o fi ca o pati.
Nimic, il reziliez.
Stand eu acolo sa reziliez contractul si sa ma discut (ca nu pot sa zic ca m-am certat cu acritura), alaturi de mine, la ghiseul celalalt, vine un mosulica.
- Buna ziua, am venit si eu ca nu merge stb-ul ala
- Pai l-ati instalat? L-ati activat?
- Pai… Nu stiu cum!
- Pai nu scrie domne acolo, ce sunteti asa prost, oligofren ca nu stiti sa urmati niste instructiuni?
- Dar, dar, vorbisem cu niste colegi ai dumneavoastra, de lunea trecuta, au zis ca vin miercuri dupa 6…
- Nu are domne cum sa vina nimeni, mai ales dupa 6, a nu lucreaza echipele dupa 6. Mergeti acasa si activati-va stb-ul ca nu e greu ce dracu, nu oti fi asa prost.
- Bine, ma duc acasa si vin cu el aici si vi-l las ca nu am ce face cu el!
- Da, dar trebuie sa platiti taxa de reziliere de 200 dolari.
- Ba o sa platesc o branza fetit-o nu am folosit nu platesc, ce sa platesc cand nici nu e activat, Ca daca ma enervati va fac praf toate astea pe aici acum!

Am terminat de reziliat contractul si am plecat felicitandu-ma sincer ca am scapat de asa niste idioti.

Doamne, daca imi vorbea mie careva pe tonul ala, pai o jucam in picioare pana nu mai era in stare sa vorbeasca.
Cum fa, tu iti iei salariu din banii platiti de mine si iti permiti sa vorbesti asa cu mine?
Eu, imi permit sa vorbesc oricum daca vreau, pentru ca daca dau un ban, pot sa te si injur de banii aia, fiindca asa vreau eu, fiindca daca nu, eu nu mai platesc, ala nu mai plateste si tu proasta dracului nu iti mai iei salariu, si o sa ajungi la supt …. De unde ai si venit de fapt.
Nu stiu daca nu cumva chiar iti place suptul si faci tot ce faci ca sa aju ngi acolo! (se aude RDS CET Constanta)?

In concluzie am avut contract cu rds pentru 3 zile.
Acum ma astept ca dupa un an sau doi sa primesc notificari ca nu mi-am platit facturile (se mai intimpla ca doar sunt RDS).

Asta a fost povestea.
Prin contrast, va voi publica mai tarziu (sau poate maine) continuarea povestii.