Mai lasati-ma cu Basarabia pamant romanesc, mi se face scarba

S-a inflamat toată societatea moldovenească, de aici și de aiurea din cauza declarațiilor lui Radu Banciu. Eu am sărit cu grație peste ele și le-am tratat ca atare, niște declarații ale unui om înfuriat pe o anumită situație, așa cum am fost și eu când l-am văzut pe porcul ăla de prim-ministru moldovean, de mână cu porcul de prim-ministru al nostru la Antena 3 și când am auzit ce scotea pe gură. Dar când am văzut inflamarea basarabenilor și modul cum pun problema, nu pot să stau de o parte și să nu intru în luptă, pentru că se dau unii curve virgine atunci când nu e cazul. Problema atacată de mine nu e chestiunea legată de curvele din Republica Moldova, curve care există și asta e realitatea, oricine ar vrea să o nege, nu e legată de inteligența sau consumul de alcool de acolo, ci e legat de altceva, despre care o să citiți în continuare.

Context

Mai întâi să stabilim niște lucruri:

1. Sunt un român căsătorit cu o cetățeancă a Republicii Moldova;
2. Din prima informație decurg următoarele:
   1. Din anul 2000 și până acum am fost aproape în fiecare an în republica moldova, pentru perioade cuprinse între o săptămână și 3 luni;
   2. Am fost doar la Chișinău ca și destinație finală, dar pe drum, treceam cu mașina prin diferite zone.

Spun toate aceste lucruri pentru a înțelege că vorbesc în cunoștiință de cauză și nu îmi dau cu părerea ca unii, despre ce au mai citit ei în cărțile de istorie acum 40 ani.

Și acum să revenim la chestiunea principală!

Basarabia nu mai are nimic de a face cu România

Tâmpiții din România, fără să aibă habar de situația actuală, trăiesc într-un romantizm indus de cărțile de istorie, cum că vezi doamne Basarabia ar fi a României, că trebuie să ne unim, că dincolo de prut sunt români!

FALS, FALS, FALS!

Adevărul pur este că dincolo de prut nu mai sunt români, sau, cel puțin nu mulți. Dincolo de prut nu se vorbește limba română, iar eu ca român, în majoritatea ocaziilor când am fost acolo, am avut reale probleme de a mă înțelege cu lumea. Vorbesc un soi de limbaj amestecat, 3 cuvinte arhaice românești, 4 rusești. În majoritatea lor, cuvintele românești sunt folosite în expresii derivate din limba rusă. Astfel veți putea auzi cuvinte sau expresii de genul:

1. Spilce = tocuri de pantofi
2. Solfetce = servetele
3. Bline = clatite
4. A stucaturi = a zugravi

Imaginati-vă, ca români ce sunteți, că vă duceți în vizită la frații de peste prut și vă zice cineva ceva de genul:

Astă vară am stucăturit și noi... Și încă această frază e mai tradusă așa.
Sau:
Scrie mai mașcat!

Se întâlnesc peste prut, cuvinte cu început rusesc și terminație românească cum ar fi gavarește, spilce, soltfetce și altele. Se întalnesc și cuvinte romanesti cu terminație rusească (nu îmi aduc unul aminte). Frazele sunt traduse mot a mot din rusa, astfel la Chisinau puteti sa aflați următoarele: La moment, liftul nu lucrează. V-a propiați mai târziu și poate a să lucreze.

În vizitele mele pe acolo, nu am simțit niciodată cum că am fi frați, ci dimpotrivă. Eram văzut ca o posibilă sursă de bani și dacă s-ar fi putut să mă facă, să îmi smulgă cât mai mulți bani, să mă fure eventual, nu s-ar fi dat înapoi. Norocul meu este că nu eram singur și aveam rudele cu mine, că, dacă aș fi fost un simplu turist, eram mâncat de mult.

Am crezut că e o problemă cu mine și am întrebat-o pe nevasta mea cum se descurcă cu limbajul respectiv.

Nevasta mea este rusoaică, născută la Moscova și ajunsă în Republica Moldova dinîntâmplare. Cert e că, atunci când ne-am cunoscut, nu știa de loc limba română, eu fiind cel care am învățat-o această limbă. Trăiește de 14 ani în România și știe română învațată de la mine și rusa învățata în familie.

la întrebarea mea mi-a răspuns că nici ia nu înțelege acea limbă, că de preferință la Chișinău e să vorbești rusește că așa te înțelegi bine cu toata lumea.

Unde e problema?

Problema e că, dincolo de Prut, nu mai sunt români. Istoria evoluează și nu rămâne la nivelul pe care îl învățăm noi din cărți. Popoarele se combină și din combinația lor apar noi și noi popoare, distincte de popoarele inițiale. Dacă ne gândim la daci și romani, putem să vedem că în o sută și ceva de ani au format poporul român. De ce din combinația români + ruși nu ar fi rezultat un nou popor, poporul moldovean în cei peste 50 ani de ocupație rusească. Mi se pare o perioadă rezonabilă.

În plus, să nu uităm că în Basarabia s-au dus politici puternice de rusificare, au fost strămutați oameni, au fost aduși alții în loc, deci ceea ce e acum nu mai are nici vag legătură cu românii din 1940 prezenți în republica Moldova.

Dincolo de limba moldovenească vorbită cu chinuială acolo, majoritatea știu rusă, e o limbă vorbită mai bine decât româna, de ce ar trebui să considerăm români pe unii care vorbesc limba rusă mai bine ca româna? E drept că nici limba rusă nu o vorbesc perfect, asta mi-au spus-o rușii. Pentru că rușii fac mișto la greu de moldoveni și de modul cum vorbesc ei rusește. Rusească din republica moldova, e un fel de română vorbită de romii de pe la noi, pentru ruși.

Sper să înțelegeți odată pentru todeauna, dincolo de prut nu mai sunt români, nu mai e România. E un nou popor apărut în urma sincretismului poporului român cu poporul rus.

Care e problema de fapt?

Problema e că pe baza acestei false identități românești, poporul de dincolo de prut a beneficiat și beneficiază de niște facilități superbe, facilități pentru care noi plătim din banii noștrii.

1. Burse de studiu la liceu;
2. burse de studiu la facultate;
3. Redobândirea cetateniei românești (chipurile) pe niște criterii mai mult decât lesnicioase. Asta înseamnă pasaport ue pentru cetățenii Republicii Moldova și evident toate drepturile care decurg din asta.

1. În timp ce mulți studenți români se bat să intre la o facultate, moldovenii nu au decât să se prezinte și au locuri separate pentru ei.
2. În timp ce studenții români trebuie să își finanțeze singuri studiile, cetățenii moldoveni primesc bursă din partea statului român, indiferent de situație. Adică ești un student bun și ai rezultate, sau ești o curvă care umblii toată noaptea prin baruri și nici nu știi cum arată sala de curs, iar la final renunți prin anul 2, pentru statul român nu contează, el pompează bani în curul basarabenilor.

Așa că dragă române, sau românco, în timp ce copilul tău nu a prins un loc la facultate, pentru că era concurența mare și, la naiba, al tău cu media 9,23 nu a reușit să intre chiar dacă e un copil bun, un moldovean intră nestingherit la facultatea aia, unde ar fi trebuit să fie fiul tău, sau fica ta, fără prea mare concurs, doar pe baza unor interviuri și indiferent de rezultate, primește bani de la statul român să o ardă prin România. Asta, bineînțeles din banii tăi și ai mei, din banii ăia cu care poate ai fi putut să îți întreții fiul la facultate. Fii mândru, ai sponsorizat studiile unuia sau uneia, care nici măcar nu se știe dacă le va duce la capăt, dar oricum, dacă va reuși, va pleca imediat dințară și va merge afară să lucreze, iar tu, eu, vom vedea fix nimic din investitia făcută.

Nu mai amintesc de celelalte facilități oferite statului moldovean, cum ar fi energia electrică la pret preferențial și, uneori, gratis, ca ma apucă groaza.

Mai lasati-i naibi de basarabeni cu țara lor cu tot, că nu avem noi niciun beneficiu de la ei, iar ei nu ne iubesc de loc, ci dimpotrivă. Singurul lor gând când vin aici, nu e că vezi doamne, vin la patria mumă, să facă un bine acestei țări, vin aici pentru că știu ca de aici pot să plece mai ușor în alte țări. Cum s-ar spune:

Lasă bă tu român prost, că vin eu și îmi fac studiile pe banii tăi, iar la final plec și mă duc în altă parte unde să îmi fie mie mai bine, iar tu o să vezi fix o muie din banii investiți în mine.

La final, revin la disputa cu Radu Banciu. Ăla a afirmat niște lucruri, desigur că generalizările nu sunt bune, dar la procentele prezentate, generalizările se puteau face. Când studiile arată că 70% din femeile basarabence s-au prostituat cel putin odată, când OMS spune că în republica moldova se beau 21 litri de alcool pe cap de locuitor, ca 46000 oameni sunt bolnavi de alcoolism cronic din care 7000 femei, poti să tragi niște concluzii. Nu neagă nimeni că printre ăia nu sunt și oameni buni, dar frățioare, pentru a-i menaja pe ăia buni, nu pot să îi cruț pe restul. Mai mult, mulți dintre basarabeni, mai ales cei de sorginte rusească, au o ingânfare nativă în ei, ei sunt cei mai buni, iar tu ești ultimul prost, chiar dacă tu ești ăla după urma caruia ei trăiesc. Vin și fac studii aici, pe banii noștrii, se bucură te doate beneficiile, iar noi suntem proști și ei deștepți. În parte le dau dreptate, noi suntem proști că le oferim atâtea, ia să-i fi lăsat în țara aia acolo și să nu le fi oferit nimic să vedem unde mai erau moldovenii azi.

Au știut cu toții să dea năvală la beneficii, iar acum se simt ofensați. Au ajuns prin toate mijloacele aici:

1. Au plătit căsătorii cu cetățeni UE;
2. Au falsificat acte ca să obțină cetățenie românească;
3. Au venit la studii prin burse și au rămas gravide ca să obțină statut de cetățean aici;
4. Câte și mai câte alte metode pe care nu am avut timp să le cunosc.

Și atenție, asta fără să le pese cât de puțin de români și România. Românii sunt doar niște proști pe care e bine să îi mulgi de cât se poate, dar la o adică să nu își permită să zică ceva, că ce e aia, noi, moldovenii suntem cei mai deștepți, cei mai buni, e de datoria românilor practic să ne ofere toate astea, că nu e așa, noi o merităm doar fiindcă existăm.

Dar nu, noi le-am oferit totul și ei apar și au ifose de curve virgine.

Articolul ăsta l-am scris în urma citirii unui articol al unei așa zis studente moldovence în românia, la atacul lui Banciu. Stau și mă întreb, dacă România nu i-ar fi oferit domnișoarei posibilitatea să fie mândră că e studentă în România, ce ar fi făcut astăzi? Oricum, violența cu care răspunde, mă face să cred că e ca omul ăla prins cu musca pe căciulă care pune mâna.

Nu atât articolul ei mă deranjează, ci raspunsurile proștilor de români și lor li se adresează acest articol. Cei care vin cu raspunsuri de genul:

Bravo domnișoară, frumos ai zis, că nu e frumos ce a zis domnu Banciu, că Moldova e pământ românesc și români suntem cu toții.

Bă, că proști mai sunteți.

Mie mi s-a acrit de români din ăștia care sunt români numai când e bine, adică dacă au ceva de câștigat, ei sunt români, dar dacă nu, gata, sunt moldoveni, nici nu mai vor să audă de românia. Uitați-va și voi dragi români, cum, în comentarii, proștii de români vorb esc de români pe ambele maluri ale Prutului, iar moldovenii se separă clar spunând că în europa moldovenii fac și dreg, iar românii sunt hoți și nu știu ce.

Ăsta e adevărul bă, trăim cu ruda săracă atârnată de gât, rudă care dacă îi dăm e bine, dacă nu îi dăm ne înjură.

Ce mă indignează pe mine, e că tu vii în țara mea, pe banii mei și te mai dai și indignată după toate astea. Știi ce, ia du-te tu în țară la tine, trăiește aolo, pe banii tăi și fi tu indignată de acolo, pare mai real așa nu crezi? Aici, când te dai indignată pe banii mei, pari ca o curvă care după ce a supt-o vrea să pară o mare doamnă și se supără când cineva are curajul să ii spună că e o curvă. Mai mult, dacă eu plătesc un serviciu, cum ar fi bursele de studii și la nivel național constat că din cei care îmi vin, majoritatea sunt pramatii, fără chef de școală și au ales metoda asta pentru a ajunge în Europa, unde au auzit ei că se câștigă bine și ușor, cred că am dreptul, ca pe banii mei, să afirm: Majoritatea celor care vin din Republica Moldova la studii în România sunt niște oameni de nimic. Atenție, am zis majoritatea, nu toți. Că există și oameni buni printre ei, 20 - 30- hai 1000, e ok. Dar din păcate, aia care vin, majoritatea lor, sunt praf și au alte scopuri decât studiul.

Aveți aici și articolul, să vă delectați. Moldoveancă care a descoperit blogul

Ca răspuns domnisoarei zic următoarele:

Stimată domnișoara, sper să înveți la facultatea respectivă să construiești o argumentație coerentă și completă. Probabil ca la facultatea de jurnalistică până în anul doi nu se învață argumentația logică, deci pot să înțeleg că nu ești în stare să faci o argumentație logică. Sau poate știi și în mod voit ai manipulat sentimentele unor oameni. Dar dacă vreau să demonstrez că poporul moldovean jeste un popor bun, nu ajunge să dau 2 exemple, pe mine și două colege de cameră. Populația moldovei, din câte știu eu, era de vreo 4 milioane, a spune că moldovenii sunt buni, chiar dacă te bazezi pe 400 de persoane și tot nu poti spune asta. Ca să afirmi despre ceva ca este bun în totalitate, trebuie să demonstrezi că 80% din acel ceva este bun, altfel discutam vorbe. Faptul că tu și încă 10 prietene nu sunteți curve, ci faceți sex doar din plăcere, nu înseamnă că studiile OMS și ale altor organizații, care arată că 70% din femeile moldovence între anumite vârste (18 și 35 ani parcă) s-au prostituat cel puțin odată, nu ar fi corecte. Ci ceea ce spui tu, înseamnă că tu și încă 10 prietene sunteți niște fete de ispravă, bravo. Dar din pacate sunt altele 10000 care nu sunt și care abia așteaptă un cetățean străin care în schimbul unei căsătorii să le scoată din țară. Frumos este că în așteptarea cetățeanului străin care să le ofere căsătoria mult visată, ele tot încearcă cu unu cu altul, doar doar s-o indrăgosti vreunul mai puternic și le-o lua de nevastă. Deci mai pune mânuța pe logică, că, fără logică, nu ajungi departe cu jurnalistica.

vegetarienii si bolile psihice

Vin şi eu cu cei doi cenţi ai mei ca să îmi pun paie în cap. Prietena mea Belgi a avut un articol tare interesant. Nu am citit şi articolul dat de ea, dar am întrezărit printre rânduri despre ce e vorba.
Acum să vă zic şi eu cum cred eu că stă treaba.

preferinte sau boli psihice?

Aşa cum spune şi Belgi, nu e frumos să te iei de preferinţele oamenilor, oricum în general nu e bine să te iei de oameni în orice situaţie ar fi. Dar, pentru că evident există un dar, asta nu înseamnă că nu poţi avea anumite consideraţii propri despre ceea ce se întâmplă. În articol se face vorbire despre regimurile vegetariene, vegan şi alte dinastea. Ei bine nu putem noi, încă, să stabilim ce e preferinţă şi ce e tulburare psihică. Nu putem să stabilim dacă ceea ce vedem noi este o tulburare psihică, sau o simplă preferinţă.

Eu cred că în lumea asta trebuie să existe un echilibru şi deci toate lucrurile trebuie să fie balansate, iar atunci când văd o atitudine extremistă, sau care tinde spre o extremă, înseamnă că echilibrul respectiv, despre care vorbeam, este dereglat şi putem deci vorbi de o dereglare. Cum adesea majoritatea deciziilor pe care le luăm vin de la psihic, putem vorbi de o dereglare psihică. Dar e doar părerea mea.

Revin, nu am nicio problemă cu oamenii vegetarieni, nu am nicio problemă cu homosexualii, nu am nicio problemă cu vegani, dar să impunem nişte limite:
Dacă eşti vegetarian foarte bine, admit încă, să zicem, că asta poate fi o preferinţă. Însă nimic nu îţi dă dreptul să impui modul tău de viaţă altora. Şi aici începe adevărata problemă.

Majoritatea oamenilor ăstora extremişti ajung în societate, sau şi mai rău ajung părinţi şi încearcă prin atitudinea lor să îşi impună modul lor de viaţă.

Cazul 1: Vegetarian scarbos

Eram într-un proiect european, proiect în care trebuia să locuiesc cu mai multe persoane, într-o echipă, într-un hotel. Evident luam masa împreună.

În echipa respectivă era unvegetarian şi distractia a început. Fără să fie întrebat, fără să se lege nimeni de viaţa lui, a început să ne întrebe:
"Dar cum puteţi bă să crăpaţi în voi hoiturile alea, că mie îmi vine să vomit când vă văd".
Ce impresie pot eu să îmi fac despre aşa ceva? Am enumerat cazul anterior ca pe un exemplu, în majoritatea cazurilor când vin în contact cu o persoană vegetariană, aceasta tinde să mă convertească la vegetarianism şi, văzând că nu reuşeşte, să înceapă să folosească texte ca cel de mai sus, calificând mâncarea mea în nişte termeni morbizi, doar doar mi s-o face scârbă.

Se poate explica acest lucru prin lumina preferinţelor? Evident că nu. Se poate explica asta prin intermediul unei tulburări psihice, sau de personalitate? Să vedem.

Om extremist, concentrat pe a-şi impune propriile "preferinţe" şi care devine semiviolent verbal când nu reuşeşte...
Cum sună?
Mie îmi aduce aminte de ceva de la cursul de psiho-pedagogie.
Trec mai departe:

Cazul 2: Parinte vegetarian criminal

O bună prietenă se căsătoreşte cu un vegetarian, ferm convinsă, ca şi restul lumii, că nu e nimic în neregulă. În ciuda avertismentelor mele de orice fel, face pasul (ştim cu toţii, iubirea e oarbă). Apare şi un copil şi tatal începe imediat să îşi impună punctul de vedere.
Urlă ori de câte ori vede că al său copil mănâncă altceva decât iarbă. Iar dacă la adulţi e treaba lor ce bagă în gură, la copii, eu cred că lucrurile stau altfel.
Acolo este clar nevoie de o dietă echilibrată pentru ca acel copil să îşi poată dezvolta toate procesele, organele, ţesuturile şi sistemele necesare.
Consider un criminal, da, am zis bine, un criminal părintele care nu oferă o dietă echilibrată copilului său.
În cazul de faţă, mama a ajuns să îi dea de mâncare pe furişi copilului, chestiile "interzise", vă întreb, asta e viaţă?

Putem să intervenim?

NU, Evident că nu. Fiecare om e liber să aleagă ce vrea pentru el. Deci atitudinea chelnerului respectiv a fost deplasată, dar oare se înşela el amarnic? Nu ştiu, că nu am citit articolul cu pricina şi nici nu îl citesc ca să nu mă enervez.

Dar am şi eu două poveşti interesante:

Chelneri plătiţi din şpagă în România

În 2008 eram prin Bucureşti, muncind ca angajat şi datorită acestui fapt am fost nevoit să locuiesc singur prin acel oraş, fără familie. Drept urmare aveam de ales între a-mi găti singur şi a mmânca prin cârciumi.
Am făcut şi una şi alta. Am avut astfel ocazia să întâlnesc oameni şi oameni. Vreau să zic că am învăţat să gătesc mâncând în cârciumi.
Comandam o anumită mâncare şi dacă îmi plăcea îl întrebam pe chelner ce e şi cum se face, iar el, dacă ştia, îmi spunea, dacă nu ştia, chema bucătarul care era mai mult decât bucuros să audă că mi-a plăcut şi să îmi spună cum a făcut, cu lux de amănunte şi secrete pe care numai din experienţă poţi să le ştii.

Întro seara eram mai mulţi la o masă, la un bar din Iancului. Am consumat de vreo 80 - 90 lei, din care consumaţia mea era de 30 lei. Învăţat cu norma, am lăsat 3 lei în plus pentru partea mea, dar ceilalţi, din diverse motive, nu au vrut să lase niciun leu. Aşa că la final singura şpagă rămasă a fost cea de 3 lei de la mine.

Într-o altă seară acelaş grup ne-am dus în acelaş bar, iar chelnerul respectiv ne-a poftit afară pentru că: "A zis patronul că la mesele de peste 80 lei se lasă cel puţin 10% bacşiş, iar voi data trecută aţi lăsat doar 3 lei, că pe mine nu mă plăteşte nimeni aici, singura leafă este ce rămâne de la clienţi". M-am enervat la vremea respectivă, am părăsit barul şi am jurat să nu mă mai întorc. După ce am revenit la sentimente mai bune m-am întors singur în bar, adică cu o fumeie.

Văzând că sunt însoţit, individul s-a abţinut, dar l-am abordat eu direct:
"Prietene, ia adu-mi o bere te rog şi vin-o să stăm puţin de vorbă".
Prietenul a venit cu berea şi a început să zică:
"Domne, vă rog să mă scuzaţi pentru data trecută, dar vă rog să mă înţelegeţi".
"Păi asta vreau, vreau să înţeleg"!
"Aici lucrăm toţi pe contract de prestări servicii, în contract scrie că singura noastră leafă este ceea ce rămâne de la clienţi, zice patronul că aşa vom fi interesaţi să îi servim bine pe clienţi".
Am rămas siderat, ştiam că românii sunt proşti, ştiam că îşi vând pielea pe nimic, ştiam de programatori angajaţi pe 700 roni, dar aşa, să munceşti pe degeaba, e chiar tare.

Chelneri care îţi dau sfaturi

De multe ori mi s-a întâmplat ca un chelner sau altul să îmi spună următorul text:
"Domnule, dacă îmi permiteţi o sugestie, nu ar trebui să mâncaţi cutare şi cutare seara, vă provoacă nu ştiu ce, mai bine gustaţi asta, sau astalaltă şi o sa fie mai bine".
Mi s-a întâmplat asta şi la oameni cu care mă vedeam prima dată şi la oameni cu care mă întâlnisem de mai multe ori, deoarece îmi făcusem la un moment dat nişte cârciumi preferate.
De curând, am fost într-o staţiune unde la micul dejun am cerut o omletă şi o cafea, iar bucătarul mi-a răspuns:
"Nu am să vă fac cafea, trebuie să aveţi grijă ce băgaţi în corp, dimineaţa e mai bine să beţi un ceai cald".
Şi gata, omul nu a vrut să îmi facă cafea, dar şi eu am fost mulţumit cu ceaiul. Când a venit la masă mâncarea, pe lângă omleta comandată şi ceai, au venit şi nişte feli de păine cu icre de casă proaspăt făcute şi eu am rămas mirat.
Mă gândeam că să vezi cât o să mă coste astea pe notă, dar am învăţat de la o vreme să nu mă mai zbat pentru probleme, le las să se întâmple şi văd eu cum ies din ele.
Vine chelnerul cu nota, icrele nu erau trecute, aveam pe notă doar omleta şi ceaiul, am plătit, am lăsat şpaga cuvenită şi am mai cerut un ceai pentru delectare.
Cum stăteam la masă, bucătarul trece pe lângă mine cu două găini vii şi un satâr şi îmi aruncă din mers.
"Am avut nişte icre foarte bune în dimineaţa asta şi m-am gândit că vreţi să le gustaţi, ajută la metabolism".
Am strigat şi eu un mulţumesc după el şi am rămas foarte bucuros să îmi savurez cel de al doilea ceai.

Concluzie despre chelneri si vegetarieni

1. Nu ştim dacă aceste chestii gen vegetarianism sunt neaparat o chestie de preferinţă, sau o tulburare psihica, ori de personalitate.
2. Ştim sigur că în momentul în care începi să te manifeşti ca un nebun, cu siguranţă nu eşti departe de nebunie, drept pentru care eu personal cred că vegetarianimul exhibitionist este o tulburare gravă;
3. Există chelneri nemulţumiţi cu slujba lor, datorită unor circumstante şi atunci e bine să înţelegem;
4. Există chelneri bine voitori care îţi dau sfaturi despre ce şi cum să mănânci;
5. Nu e neaparat ca acele sfaturi sa fie spuse într-un mod cum ne aşteptăm noi;

P.S. Am aruncat totuşi un ochi la acel post, să văd şi eu ce a zis chelnerul. Şi confirm, reacţia lui (e o ia, dar vreau să îmi păstrez personajul din postarea anterioară) e deplasată şi într-adevăr şi eu vreau să mănânc cate odată doar o salată, dar nici cu cea care a postat nu mi-e ruşine, deja se văd la ea semnele descrise de mine mai sus şi evident că lumea nu are curaj să zică şi bâlbâie politicoasă chestii neutre intrate in tagma political corectness. Mă opresc aici, că ar mai fi multe de discutat referitor la modul respectivei de a se descurca în anumite situaţii. Dacă doreşte cineva, pot să detaliez şi acest aspect că nu îmi este greu. V-am lăsat şi încercaţi să aveţi o dietă echilibrată şi plină de detoate. Nu rataţi niciun moment să simţiţi ce gust are un lucru, mai ales dacă e bun.

Cum sa iti discretitezi munca usor

în primul rând trebuie sa va anunţ dragul meu cititor că am decis sa mă duc la nutriţionist. Am 1.74 si 84 kg. Nu foarte mult după părerea mea, dar nu îmi place că acele kg s-au pus pe burtă şi nu prin alte părţi. Am intrat in cabinetul nutritionistului si dupa ce m-a analizat cu un scanner, cu cantarul, cu metru si cu centimetru, a tras concluziile. Însă primul lucru care l-a spus a fost că trebuie să iau nu ştiu ce pastile de Garsinia care se dau la 160 ron prin reţeaua Forever. Din momentul ăla s-a rupt filmul, nici nu prea a mai contat ce a zis după. Nu ştiu dacă ce a zis după e bine sau nu, nu mă mai interesează, fiindcă dacă cineva îmi recomandă să cumpăr nu ştiu ce dintr-o reţea mlm din care face parte, din start şi-a discreditat toată munca. Oare aşa de foame o fi în lumea medicală? Întreb asta pentru că uitându-mă eu cum funcţionează acest forever, constat că e un mlm special, preponderent adresat doctorilor, ca ei, doctorii, sa distribuie chestiile lor. Mai mult, am constatat că sunt şi mulţi medici pediatri în reţeaua lor şi aceştia recomandă activ preparatele Forever. Cum să faci aşa ceva, să dai nişte preparate, netestate ca şi celelalte medicamente unor copii? Unde mai pui că sunt şi scumpe al dracu. Cică eu trebuie să iau 70 pastile dintr-un anume comprimat de garsinia cu magneziu, calciu şi crom. Aceste pastile mă costă cică 160 ron, dar ce sunt nebun? O scrie prost pe moaca mea? Eu, conform chiar analizelor din cabinetul nutritionistului, nu am nevoie de minerale, dar dacă tot sunt cică lasă ca e bine să fie ma refer la calciu şi magneziu. Cică cromul mă ajută să nu mai am poftă de dulce, care poftă de dulce că eu nu simt aşa ceva, nu mănânc dulciuri şi glicemia mea stă constant între 60 şi 80. Rămâne garsinia, care toată lumea o laudă că e super pentru slăbit. Citesc şi eu puţin despre ea şi constat ce: Ingredientul activ la Garsinia este acidul citric hidroxilizat, pe româneşte, după părerea mea, vitamina C. Păi nene, vitamina C iau cu 2 lei de la peny market şi rezolv problema dacă aşa trebuie. Deci am rezolvat, spunem pa Garsinia şi forever. Şi consider că am pierdut 70 lei cât m-a costat consultaţia la nutriţionist.

Moarte doctorilor prosti

Incepusem postarea asta mai bland cand mi-am dat seama ca nu e nevoie de blandete. Initial am vrut sa scriu doar prima parte a titlului, dar avand in vedere faptul ca nu imi plac generalizarile de prost gust si faptul ca inca sper, cred, imi inchipui ca mai exista si doctori buni in tara noastra, am adaugat si ultima particula din titlu. Desigur ca acum singurii care ma vor citi vor fi tot medicii destepti, cei prosti zicand ca ei nu sunt prosti si ca deci mesajul nu li se adreseaza. O sa ma scuzati daca pe parcursul articolului voi trece la o adresare mai directa si mai vulgara, dar prostului trebuie sa ii vorbesti pe limbajul sau. Scriam postarea trecuta despre aventurile mele la UPU pentru o simpla durere in gat. Cum, mergand pe lantul prostiei, pentru un simplu puroi in gat, detectabil si de cel mai prost medic de familie (macar in teorie, pentru ca practica ne contrazice), am ajuns la UPU si am fost supus unor proceduri de acolo intr-un mod chinuitor. Astazi constat si nu pot sa ma cutremur ca am fost la un pas de moarte si ca, prezenta in upu, poate insemna moartea si ca, urletul meu de disperare "Vin bolnav de una si plec cu patru", nu era departe de adevar. Pe scurt: In Bucuresti, o fetita de 4 ani a murit din cauza unui rosu in gat. "Ei la dracu"! Veti exclama. Ei uite da. Fetita a ajuns la unul din spitale cu rosu in gat, pe nu stiu ce motive spitalul nu a primit-o trimitand-o la alt spital. Povestea s-a repetat si la cel de-al doilea spital. Tot asa pana cand fetita s-a plimbat intre 4 spitale. La un moment dat, si aici va rog sa fiti atenti, fetitei i se face mai rau si in intermeto-ul lor de plimbare, unul din spitale se hotaraste sa ii administreze, fetitei de 4 ani, antibiotic prin perfuzie. In acelas mod in care la mine s-au hotarat sa imi bage hidrocortizon cu nu stiu ce, asa ca sa fie, fara nicio motivatie evidenta si fara niciun test prealabil sau vreo analiza, pana la hidrocortizon cu ce o fi fost, mi-au facut doar ekg-ul. S-or fi gandit ca e pe principiu "Cum nu ajuta nici nu strica". Am mentionat deja cum mi s-a facut rau si toate celelalte povesti, nu le mai repet. Cine doreste poate sa citeasca acolo. Numai ca ce sa vezi, putin mai mica si mai fragila decat mine, fetita nu a rezistat la manevrele macelarilor si ghiciti ce! A murit facand stop cardiac. Cum ma cretinilor, prostilor, cum sa moara un copil de la rosu in gat pentru ca voi sunteti batuti in cap? Cum va apucati voi ma sa bagati substante in om fara sa il anuntati, mai faceti si glume "Ehe, o sa vezi tu, o surpriza", pai cred si eu ba tampitilor ca e o surpriza, n-ava surpriza! Asa surpriza zic si eu, a murit! Le-ati oferit parintilor o surpriza frumoasa nu am ce zice. Evident ca voua boilor nu va pasa, ce patiti voi, ca nu va poate atinge nimeni. Va judecati voi intre voi si in cel mai rau caz va taie 5% din salariu pe doua luni. Mare scofala! Oare atit sa insemne viata unui copil? sa presupunem ca salariile alora sunt de 2000 lei, adica 200 lei este viata unui copil? Boilor care sunteti voi boi! Stiu ca in ranchiuna voastra, daca va fi nevoie sa ma vedeti, ma veti trata cu curu daca veti citi aceste randuri, o stiu, pentru ca stiu ce le poate capul unor doctori prosti, am avut de aface cu multi carora le-am spus adevarul in fata si apoi a trebuit sa schimb medicul ca nu mai mergea. Dar stiti ce, putin imi pasa, nu mai calc pe la medici decat pe unde stiu ca platesc si sunt tratat bine, sanatatea platita la stat vi-o fac cadou, cretinilor, sa va imbuibati voi din ea, ca oricum de mine v-ati batut joc oricand ati avut ocazia. Dar adevarul asta o sa va urmareasca mereu tampitilor: In orice meserie, deci in orcare, exista cazuri clare, concise si exista cazuri neclare, complexe. In cazurile clare si concise ca profesionist, nu ai voie sa dai gresi, pentru ca alea sunt cazurile de baza care te califica pe tine, daca la alea nu te pricepi atunci cum dracu ai pretentia ca te pricepi la cazurile complexe. In alta ordine de idei, tu ca medic, ce inima ai ba prostule sa trimiti un copil de la un spital la altu pana cand ala a ajuns sa se plimbe intre 4 spitale fara sa faci nimica. Sau stiu si eu, poate mai bine ca nu ai facut nimica pentru ca asa copilul ala a mai trait inca cateva ore, lasa ca a venit boul de seaman al tau si i-o fi bagat gentamicina grupa mare pe vena ca sa o schilodeasca pe viata, sau, dupa cum a fost cazu, sa o omoare. Revin putin la cazul meu, mentionam ca intr-un final am ajuns la orl-istul de garda... si ca ala a zis ca am si ciuperca si am si puroi in gat, dar ca sa tratam puroiul in gat. Am zis acolo ca mi-a dat clacid. Am luat constincios Klacid, dar nimic. Intr-un final, scarbit de prostii de medici pe mana carora am incaput, Prostiloooooor! Am decis sa ma duc la un cabinet particular, la medicul care m-a operat de amigdale la momentul cand a fost asta, si la care, in decursul istoriei mele pe acest pamant, am mai fost cu alte probleme de O.R.L. El s-a uitat si mi-a zis ca am puroi cat toate zilele, ca klacid-ul ala e apa de ploaie si ca se impune imediat trecerea pe un antibiotic puternic si alte masuri. Si cel mai important, ca nu am nicio ciuperca. Deci revin, bai boilor, cand dati diagnostice nu va mai acoperiti intre voi numai ca sa nu il faci pe colegu de cacat. Nu imi spui mie ca am si ciuperca numai ca sa nu zic eu ca doctorita mea de familie e proasta, pentru ca oricum deja credeam asta dupa ce am ajuns pe acolo. Deci in final nu am nicio ciuperca, dar am un puroi cat toate zilele, puroi care, sub atenta ingrijire a medicului prost (fac aceasta mentiune inca odata, pentru ca medicii buni sa nu se simta lezati), s-a dezvoltat si a proliferat in liniste. Acu, o iau de la capat cu alt antibiotic si alte distractii cand lucrurile s-ar fi putut stabili de joi si azi sa fiu vindecat. Chiar asa de rau sa fi ajuns? Sa ne chinuim sa vindecam un banal puroi in gat timp de 3 saptamani (ca sigur sigur saptamina viitoare tre sa mai fac ceva, pentru ca la cum a avansat, acu va fi mai greu de dat jos), chiar in halul asta? Ma gandesc sa va acord circumstante atenuante totusi, poate in lupta voastra cu alte boli mai dure, cancer, sau mai stiu eu ce urgente, ati uitat naibi sa vindecati un puroi in gat.

Doctorii, UPU si viata mea

Scria prietena mea slvc acu ceva vreme, suparata fiind pe timpul de asteptare de la UPU, ca de ce nu se duce lumea direct pe sectie si vvine toata lumea la UPU. Eu aveam pe atunci alte intrebari, dar viata tinde sa mi le rastoarne pe toate. Deci SLVC, citeste te rog cu atentie: De duminica ma doare in gat. O durere in gat pe care o recunosc dintr-o mie sip e care am avut-o de atitea ori, insemna ceva simplu! Am facut puroi in gat. Insa nu am vrut sa fiu alarmist, puteau fi si alte probleme, asa ca doua zile am stat asteptand sa treaca. Cum nu a trecut am zis ca hai la medicu de families a vedem ce e de facut. Deci astazi, joi, 17 mai, am purces spre medicul de familie. Ajuns acolo, sunt preluat de doamna doctor care ma intreaba care e problema. Ii povestesc ca ma doare in gat, dar ca ma doare doar partea dreapta a gatului. Ea ma intreaba daca am facut febra, eu raspund ca nu. Ea foarte intrigata si e doar durerea asa? Fara febra? Eu raspund ca da. Isi ia instrumentul din dotare si mi-l vara pe gat, se uita si zice: Da, acolo e o leziune, dar nu stiu ce sa zic, pare ca e puroi, dar as afara febra fara alte sintome… Si continua: Ati avut greturi, varsaturi… Eu raspund evident ca nu. Ea zice, deci nu e puroi, dar nu as vrea sa ma pronunt, pare sa fie o micoza, o candidoza ceva. Mergeti acu la urgenta pe sectie la O.R.L., va dau eu trimitere si sa va vada un specialist. Iau trimiterea si plec. Ma duc la spital, intru in spital, ma duc pe sectie la O.R.L. Iese o asistenta frumoasa si imi spune ca nu am ce sa caut acolo, ca tre sa ma duc jos la upu si de acolo sa ma trimita inapoi cu o fisa de consultatie. Ma gandeam ca e un procedeu simplu, ma duc acolo, arat trimiterea si imi da fisa de consultatie. Ti-ai gasit. Mi se ia trimiterea, sunt pus sa asteptla coada cu toti ceilalti veniti la urgenta, care cu salvarea, care cu picioarele lor. Sunt introdus la un moment dat in sectie, intins pe un pat, mi se face ekg, mi se ia tensiunea. Apoi sunt lasat acolo. Ma intreb pentru ce toate astea, eu am o durere in gat. Vine o doamna doctor, ma intreaba ce am, ii povestesc tot ce am, plus faptul ca fusesem trimis specific. Si ia ma intreaba razand: “Aia de la O.R.L. v-au zis ca nu, ca sa veniti aici nu e asa?”. Nu intelegeam ce e de ras. Continua doctorita: Ati stranutat, ati tusit? Imi aduc aminte ca duminica cand a inceput durerea am stranutat in continuu de nu stiam ce e cu mine si ca am tusit si am si expectorat ceva. Ii povestesc toate astea. Doctorita zice: Bine, o sa facem analizele de sange, si niste raze la plamani si apoi tot inapoi la O.R.L. o sa ajungeti, probabil ca or sa se uite cu o camera ce aveti in gat. Ma gandesc, fenomenal, vin pentru un rahat dupa mintea unei nebune si uite cu ce ma aleg. Sunt carat intr-o alta sala, pus sa ma intend, vine o cretina (imi asum acest apelativ), deci vine o cretina si incepe sa imi caute vena dup ace imi pune garou si dup ace ma pune sa strang pumnul. Trebuie sa va spun ceva, in viata mea de 29 ani am facut la analize de mi-a iesit pe ochii. Cel putin odata pe an fac analizele anuale. Niciodata, dar niciodata nu am avut probleme cu gasitul venei si cu dinastea. Niciodata nu am avut probleme cu venele sa se sparga sau mai stiu eu ce. Cretina vine, cauta si cauta si cauta si cauta si nu gasea vena. La un moment dat se decide pentru un loc de unde in viata mea nu mi s-a luat sange, baga acul si zbang! O improscare de sange tasneste de ne murdareste pe amindoi si in acelas timp mana mea capata noi dimensiuni. Cretina intreaba: Dar asa I se sparg lui venele mereu? Ii raspund ca e prima data cand se sparge, ea pune tamponul peg aura facuta, o pune pe mama (apropos element nesterilizat in niciun fel) sa tina tamponul si incepe sa caute vena pe aceeasi mana mai departe. La un moment dat ma inteapa din nou si reuseste sat raga sange. Rezultatul primei runde, un hematom cat mine de mare. La finalul operatiunii, pentru ca nu mai avea tampon, ma lasa cu mana suroind si pleaca sa isi caute tampon. Se intoarce dupa vre-un minut asa si in timp ce imi punea tamponu ma intreaba: Suferiti de vreo boala contagioasa… As fi vrut sa zic sida, dar m-am abtinut, fereasca dumnezeu! Pleaca individa si revine cu o branula pe care mi-o fixeaza pe mana dreapta. Intreband in continuare de ce am asa probleme cu venele. Imi spune ca mi-a pus o branula de copii ca sa nu se mai sparga vena. Sunt ferm convins ca vrea incontinuare sa imi ia sange, dar precaut intreb: Nu a ajuns sangele luat la mana stanga, sau nu ati reusit? Imi raspunde: A! Nu, sange am luat, acu va bag ceva pe vena. Raman perplex si intreb, in timp ce substanta imi era déjà administrate: Dar ce imi bagati? Ea imi raspunde flirtand: Ei, o sa vezi tu, o surpriza! Raman si mai perplex! Ce anume imi bagati? Insist eu! Si de ce? Mi se spune ca mi se baga Hidrocortizon cu inca ceva “copol” sau “copobol” ceva de genu asta, dar intrebarea de ce ramane fara raspuns. Se termina si acest procedeu. Cretina ii spune mamei sa paraseasca sala, pentru ca apartinatorii nu au voie in sala. Mama ii aminteste ca are dreptul sa stea alaturi de mine deoarece sunt invalid gradul I cu insotitor si conform legii trebuie sa fiu insotit de un cunoscut pe tot parcursul procedurilor medicale. Cretina insista ca legea o spune ce spune, dar ca ei I se taie jumate de salariu daca sunt gasiti apartinatorii in sala cu pacientii. Mama iese pana la usa. Acum un mic intermeto: Cretino, da tu, tie ma adresez, modelului cretin de asistenta/doctora care crede ca le stie pe toate pe sectia ei. Conform legii cretino, un invalid de gradul 1 are dreptul la insotitor cunoscut oriunde vrea el si cat vrea el, chiar si in camera de reanimare fa proasto, iar daca cineva cuteaza sa iti taie salariu pe tema asta, tu, cretino care esti tu cretina, poti sa castigi multi bani din despagubiri. Am terminat intermeto-ul. Reluam povestirea. Rezultat pana acum: Doua hematoame pe mana stanga si o branula infipta in mana dreapta si aia infipta prost, ca a lasat urme. Pleaca mama, eu stateam in fund pe pat si brusc mi se face greata, imi vine sa vomit, dar nu am ce ca nu mancasem nimic acasa. Transpiratia imi iese prin toti porii si inima bate cavaleria rusticana pe doua voci. Ma lass a cad pe pat si respire regulat. Am mai trecut printr-o criza dinasta la dentist pe scaun si stiam ce poate. Ma gandeam sa o anunt pe aia ca mi-e rau, dar gandul la ce procedure ar putea sa urmeze si la c ear putea sa imi mai infiga pe vena m-a facut sa ma razgandesc. M-am gandit ca si daca aveam sa mor, macar eram déjà la urgenta, deci eram privilegiat. Imi revin cat de cat sic and ma mai linistisem vine cretina indarat: Domnu….. Trebuie sa va mai iau sange, stiti ala care vi l-am luat nu e de ajuns. O idée incepe sa se infiripe in mintea mea proaspat intoarsa din starea de rau si fara sa imi dau seama rabuvneste: Eu vreau sa plec… Gagica cautandu-mi iar vena si ungandu-ma cu spirt constiincios spune: Sa plecati? Cum sa plecati, dar asa ceva nu se poate. O fi crezut ca glumesc. Am spus raspicat: Uite asa plec Si mi-am tras mana din stransoarea ei, i-am spus sa imi scoata branula. Nu a vrut, ca ea scoate branula numai cand spune medicul. Am urlat: Atunci sa vina medicul ca imi bag picioarele in unitatea voastra, am venit in cacat cu trimitere de la proasta aia de familie direct la sectie la O.R.L. si am ajuns aici, lasati-ma dracu sa ma duc acolo ca voi aveti treaba cu oameni super bolnavi aici si il pierdeti cu mine. Ce gura ma-sii, ma mai si tineti aici, de vin bolnav de una si plec cu 4 inapoi acasa. Intr-un final vine medicul care imi facuse primirea la urgente si ii spune unei asistente: Hai mergi cu domnul la O.R.L. macar s ail vada O.R.L.-ul inainte sa plece. Zic in sinea mea: Bun, am ajuns la faza in care trebuia sa fim de la inceput. Ajung la O.R.L. Povestesc din nou de ce am ajuns acolo si pentru ce si incep sa fiu consultat. S-a uitat doctoral in gat la mine cu camera, fara camera, s-a uitat si in urechi si spune: Ai faringita. Si incepe si scrie si scrie si scrie si scrie. Eu ii spun: Stiti, ca doamna doctor m-a trijmis aici ca nu stia sigur daca e puroi sau daca e vreo ciuperca ceva. El, probabil ca sa nu isi contrazica colega spune: A! Nu! Ca ai si ciuperca, dar deocamdata ai infectie si tre sa o tratam cu antibiotic. Pe urma vi la control si vedem ce facem cu restul. Asta e zic si plec inapoi jos la urgente. Acolo semnez niste hartii cum ca refuz ogroaza de proceduri care m-ar fi asteptat (doamne multumesc ca nu le-am facut) si plec acasa. Ma duc la farmacie si intreb cat ma costa reteta: Totalul 150 lei noi… Am luat doar antibioticul „clacid” parca ii spune de pe lista lu domnu doctor si gandindu-ma ca dumnealui ii place sa se uite scriind pe retete, am renuntat la celelalte pastile. Si asa, doar antibioticul a fost 36 lei. Masuri de luat: Sigur sigur schimb mediculn de familie (ar fi al patrulea indecurs de un an, dar sunt rezistent. Ma voi duce la un control O.R.L. undeva la un cabinet privat, la un medic bun (lucru pe care ar fi trebuit sa il fac de la inceput, dar am spus sa dau o sansa medicinei de stat pe care o platesc) Sigur, Sigur nu mai calc la UPU decat cu mainile pe piept, in rest ma duc la clinici si cabinete private ca mi-a ajuns. Eu vin cu durere in cur (sau in gat ca e acelas lucru) si tu imi spargi venele. Si cretina ca sa revin la cretina, dupa ce mi-a spart venele si mama i-a cerut o compresie cu apa rece ca sa se traga hematomul, i-a dat mamei compresia, iar mama a venit sa o puna repede pe umflatura. In spatele ei, cretina spune tare si cu enfaza: „Cu placere”. Vrand sa ii atraga atentia mamei ca nu a zis multumesc. Ca sa inchei intr-o nota optimista: Pai bine bai cretino, tot cu tine vorbesc, modelul mai sus amintit de doctor/asistenta, dupa ce tu ma faci praf, dupa ce ma ciuruiti fara scop evident, dupa ce imi bagati pe vena cretinatati asa ca sa va aflati in treaba, dupa toate astea, tun vrei ca omul sa fie si calm si sa zica si multumesc. Si sa nu crezi cumva cretino ca nu te-am auzit cum ai spus: „Ei o sa refuze, refuza dupa 7”. Cred si eu ca ti-ar fi convenit vaco sa refuz dupa 7 cand iesi tu din tura, dar nu vaca tati am refuzat inainte de 7 si ai prins-o in plin pe tura. Norocul tau papuse fara minte e ca eram grabit sa scap de acolo si nu am mai scris in condica de reclamatii si sugestii tot ce aveam de spus. Asa ca ai grija pe viitor, mai usor cu hidrocortizonul ca s-ar putea sa va moara oamenii pe pat.

Lunea cosmarelor, sau cum sa iti iei bilete la low cost.

Sa ne inchipuim ca doriti sa plecati in strainatate si ca ati auzit de miraculoasele bilete low cost.
Va decideti sa incercati si voi alternative (ca nu e asa? Ce rahat iti ofera companiile de linie in plus, arunci banii pe geam! Daca se poate mai ieftin de ce nu?).
Operatiunea ar trebui sa fie una simpla, te duci undeva, o agentie, sau mai bine pe site-ul companiei de transport, faci cont, faci rezervarea si gata.
Ei bine nu! Nu este de loc asa.

Trebuie sa ajung intr-o tara (nu spui care) intr-un oras (nu spui unde) pentru care am gasit bilete numai la wizzair.

Intru pe site in aceasta dimineata sa imi fac rezervarea, constat ca sunt doua preturi.
Unul normal si unu la wizzxclusive.
Ma gandesc ca vreau si mai ieftin asa ca ma inscriu la wizzxclusive.
Dau sa fac abonamentul si imi da eroare:
Can not call method _epoch_utc without….

O eroare din aia lasata intr-un program de programatori destepti.
Pun mana pe telefon sun la wizz air la call center.
Costul apelului 62 eurocenti pe minut.
Sun, imi raspunde un robot, merg prin robot, ajung la o melodie de asteptare si astept.
In sfarsit raspunde o fetita care cu un sistem superior de adresare imi spune ca e cardul meu de vina si sa sun banca.
Ametit de atita promptitudine multumesc si inchid.
Dupa ce inchid imi dau seama ca eu nu bagasem nicio data a cardului meu in site, pentru ca nu ajunsesem la acel pas, deci nu avea cum sa fie cardul meu de vina.
Sun din nou, alt robot, alta asteptare.
Imi raspunde un baiat de data asta.
Acest baiat ma anunta superior ca site-ul lor are probleme cu internet explorer (browser-ul folosit de mine), deci sa intru cu mozzila Firefox.
Inchid, intru cu mozila, aceeasi eroare.
Deja fierbeam de nervi stiind ca de la o clipa la alta se pot modifica preturile la bilete.
Sun pentru a treia oara, imi raspunde din nou prima fetita.
Care abia acum se gandeste sa ma intrebe cum mai exact fac eu sa ma abonez, dupa ce ii spun ca nu are cum sa fie cardul meu problema, deoarece nu ajung la card, ci eroarea apare mai inainte.
Stupefiant, imi propune sa fac tranzactia la telefon.
Si mai stupefiant, cu nervii muci deja, o fac si ii dau toate datele cardului meu, sa imi faca abonament si eventual sa cumpere si ea la copilasi niste tenesi, niste maslinute.
In sfarsit, sunt membru wizzxclusive si ma pot apuca de treaba sa imi iau biletele.
Ma apuc deci de treaba, rezerv biletele si la metoda de plata aleg transfer bancar, nu plata cu cardul online.
Apoi ma duc la contul meu de la brd, depun contra valoarea biletului si scriu ordinul de plata pentru wizzair.
Scriu exact ce mi-au dat in mail:
Titularul contului, iban-ul, swift si atit, pentru ca atit mi-au dat.
Vede functionara de la BRD ordinul meu de plata si imi spune ca nu poate sa opereze ca ii trebuie cuiu si adresa titularului.
Ma intorc acasa, caut aceste informatii si nu-s.
Sun iarasi la wizzair si vorbesc cu deja al treilea angajat al lor.
Care imi spune ce scria si in e-mail si nimic mai mult.
Imi spune ca cu informatiile respective transferul se realizeaza.
Ma intorc la banca, la brd, iar fata de acolo imi zice ca nu poate efectua plata.
Ma duc la bancomatul brd, scot contravaloarea biletelor de pe card, ma uit la ce banca au astia cont.
Constat ca au cont la otp.
Ma duc la otp si zic vizibil suparat:
Vreau sa platesc niste bilete de avion la wizzair si am vazut ca au cont la dumneavoastra.
Mi se inmaneaza o hartiuta gata configurata pentru asa ceva, unde erau toate rubricele necesare platii catre wizzair.
Completez platesc si plec.
Totul pare scurt si comprimat aici.
Dar e important sa stiti ca toata actiunea asta a durat de la ora 9 la ora 14:00.
Deci 5 ore ca sa iau niste amarate de bilete.

Despre costuri ce sa zic… Nu prea simt low costul.
Deoarece este foarte adevarat ca am luat biletele cu reducere dus – intors cu 248 lei, dar pe urma au inceput sa se adune:
1 bagaj cala 84 ron pe drum deci 168 ron dus intors.
1 taxa de rezervare 100 ron
La acestea se mai adauga si abonamentul wizzxclusive de 126 ron pe an.
Adunate face 516 ron drumul pentru o persoana.
Iar cu abonamentul ala ajunge la 642 ron.
Daca ma uitam la un avion de linie sigur gaseam la vreo 200 euro daca nu si mai putin un avion si macar in ala aveam si mancare si bautura si altele.

Nu mai zic ca au niste conditii stipulate incat orice miscare vrei sa faci te costa, adica vrei loc mai mult pentru picioare, latesti.
Vrei nu stiu ce? Platesti. Vrei sa respiri, platesti.
Si cum spuneam, ai nevoie de asistenta de la ei, platesti, totul se plateste.

Norocul meu e ca mergem doua persoane si ca taxa aia de wizzxclusive e valabila pana la 10 calatori, adica poti sa iei cu tine inca 9 oameni la pret redus, iar taxa de rezervare este tot per calatorie si nu per persoana, am iesit astfel la 764 ron biletele + abonamentul wizzxclusive de 126 ron deci 890 ron per total pentru doua persoane.
Dar inchipuiti-va ca alea sunt preturi reduse, la normal ma ajungea mai mult.

In final am tras concluzia, nu este nicio smecherie cu low costul, circuli la aceleasi preturi in conditii mult mai proaste.
Din pacate insa, in orasul unde vreau eu sa merg, nu ajung operatorii de linie.

Cum sa iti repari computerul prost

Scriam pe blogul lui si la vara cald, cand mi-am dat seama ca e cam lung ce am sa scriu si ca deja plictisesc lumea pe acolo, asa ca am luat comentariu si l-am pus la mine pe blog.
Raspunsul meu vine la un articol mai vechi al ei in care povestea despre conflictul dintre medici si farmacisti, eu generand prin comentariu meu si prin buna vointa lui slvc un nou post medici vs pacienti.
Extrapoland, voi prezenta o intimplare in acest post din meseria mea, ce denota tendinta oamenilor de a se da rotunzi pe toate domeniile de activitate, chit ca exceed nivelul si aria lor de competente.
Cu ocazia aceasta, lansez o leapsa pentru ceilalti blogeri, care vor ajunge pe acest post, sad ea si ei exemple din meseria lor cand oamenii care nu aveau nicio treaba le-au trecut peste indicatiile cu competenta date.
SLVC ma bazez pe tine sa promovezi leapsa, pentru ca la cata lume intra la mine pe blog, o sa imi fac leapsa singur.
Postarile la care ma refer sunt:
medic-versus-pacient

farmacist-versus-medic
Acum urmeaza comentariu pe care il incepusem, deci care va arata ca un comentariu.

:)
O multime de astfel de episoade se pot prezenta, e un flagel general cum spunea si alt cineva, sa ne credem maid estepti in domeniile in care nu suntem calificati, sau sa ne credem prea destepti.
Astfel prevad episoadele:
Medic vs asistenta,
Asistenta vs Infirmiera
Asistenta vs pacient
si nu de neglijat:
Medic de familie vs Medic Specialist
Ai ca daca ne mai gandim scoatem de un campionat asa, o sa avem:
F.C. Asistentele 0 - 1 F.C. Medicii.
Ce este cu adevarat nasol, este ca desi noi exemplificam in acest domeniu (fiind mai aproape de posesoarea blogului), el se manifesta in toate domeniile.
Ma trezesc si eu in profesiunea mea, ca sunt chemat de cineva, intr-un caz simplu sa il numim de raceala.
Cuiva calculatorul ii merge mai greu, sau nu ii mai porneste.
Ma duc vad ce are, il repar, fac anumite setari pun anumite programe, pe care eu le-am constatat a se comporta ok relativ la nevoile utilizatorului respectiv.
Dupa care ii spun respectivului, fara conotatii economice, cum sunt acuzat de altii:
"bre nene, umbla cu el, fa ce vrei, atita timp cat doar tu umbli in el si nu vine altu sa il faca praf e totul ok, cand ai o problema ma suni si o rezolvam".
Trece timpul si dupa un an sunt sunat:
"Domnu informaticianu, computerul meu se misca greu de tot, nu puteti sa veniti".
Zic, pe drum fiind,
"e, o fi trecut un an, se mai umple si windows-ul asta, il schimb si gata".
Ajung acolo, dau drumu la computer, porneste sursa, vajaie, dar computerul nicht.
Ma uit cu ochii mei blajini la gazda...
incurcat imi spune:
"pai asa face pana se incalzeste, mai datii drumu de vreo cinci ori ca porneste el".
Raman siderat:
"Dar ce bree e dacie sa ii dau cu manivela"?
El zice:
"pai nu stiu ce are, dintr-odata a inceput sa faca asa'"!
eu:
"E clar, eu sunt popa".
Imi reamintesc, ca un medic extraordinar, dintr-o agenda pe care o am pentru fiecare client, ce configuratie are calculatorul, ce am pus pe el.
Computerul porneste in final:
Ma uit prin el, se misca ca naiba.
Se blocheaza.
il intreb:
"si asta tot brusc asa a aparut"?
el:
"da, cam in acelas timp cu pornitul greu".
Stau si reflectez, deja mi-e frica de acel calculator, deja mi-e frica sa fiu acolo.
Pentru ca inevitabil urmeaza reprosurile, ca tu l-ai reparat ultima oara si deci tu esti de vina ca nu merge.
Inca nu se intimpla asta si trebuie sa vad cum sa gestionez situatia pentru a nu ajunge acolo, sa il fac pe om sa inteleaga ca ceva s-a intimplat intre timp.
Pornesc din nou computerul, stau si stau, porneste.
Se deschide, reusesc sa ma uit mai atent.
Ce constat:
Eu pusesem antivirus avast home edition.
Ma uit acolo, avastul meu era, dar pe langa el mai aparuse si un eset si un norton antivirus, toti trei activi si veseli.
Intreb:
”Cine i-a pus pe astia”?
Raspunde:
„Pai sa vedeti, baiatu lu vecinu de la 3, care mi-e prieten si care se pricepe la dinastea.
A venit si a zis ca avastul e o porcarie si ca imi pune el ceva mai bun”.
Eu:
„Si dumneata ai inteles ce ti-a pus si de ce? Ai inteles de ce e prost avastul si de ce e mai bun ce a pus el”?
El:
„pai nu, daca a zis el ca e bun, o fi bun”.
Eu intreb:
„Cati ani are baiatul asta”?
El:
„14”.
Deja incep sa imi fac o idee despre specimen, este acel pusti al blocului (fiecare bloc are unu din asta), acel pusti care e priceput la calculatoare pentru ca asa zice tacsu.
„lasa ma, ca vine ala mic al meu si ti-l face, l-a facut si pe a lu matusisa, sa vezi ce frumos lucra”...
Incerc sa imi dau seama ce se intimpla cu computerul de nu porneste si de ce se blocheaza.
La mine in configuratie scria ca are 512 mega de ram sd-ram, ca are un procesor duron la 1 ghz si o placa de baza de la pc chips mb810.
Deschid proprietatile computerului de pe my computer si constat ca procesorul nu mai e acela.
Avea un frumos athlon xp 2000+
Ma uit la el si ii spun:
„nu mai aveti acelas procesor ca data trecuta”.
El se uita crucisi la mine si zice:
„Ce nu mai am”?
Eu:
„cineva v-a schimbat o piesa in computer, cine si de ce”.
El:
„A pai tot vecinu, ca a zis ca mi-l face sa mearga mai repede, a venit intr-o zi, l-a dus la magazin si s-a intors cu o piesa schimbata”.
Tot el:
„si o vreme a mers chiar repede”.
Incep sa presupun ca procesorul ii de vina,
Iau procesorul vechi il montez, din intimplare pleaca bine din prima.
Il mai sting si ii mai dau drumu, aiurea, incepe iar sa faca la fel.
Schimb memoria, nimic.
Ma uit pe specificatiile complete ale procesorului, ma uit apoi si pe posibilitatile placii de baza.
Se potriveau cam prin toate, mai putin un lucru, placa de baza suporta un maxim de 200 mhz la fsb, iar procesorul putea intre 266 mhz si 333 mhz.
Ceea ce evident a pus o sarcina in plus pe placa de baza, moment in care condensatoriii saraci s-au dus naibi.
Ma uit la condensatori, umflati ca naiba.
Incep sa ii explic omului.
„uite nene, piesa asta de ti-o pusera matale, e mai noua ca restul, iar restul desi aparent suporta piesa asta, de fapt s-a defectat incet, incet, iar acum ai in loc de computer o conserva”.
El:
„aoleu, cum asa”.
Eu:
„pai asa, ca daca lasi pe toti sa bage ghiarele, nu ti-am zis ca nu e de gluma asa cu astea”?
El:
„si mai pot sa fac ceva”?
Eu:
„da, mai bagi 3 milioane in el si il reparam”.
El:
„aoleu”.
I-am luat computerul l-am dus, i-am schimbat placa de baza si odata cu asta si memoria, fiindca nu mai existau placi pe sdram, ci pe dd-ram.
Asta e, se manifesta peste tot.
E drept ca am intalnit si colegi care stateau si se uitau ca meseriasi in computer, fara sa aiba habar despre ce e vorba pe acolo.