Din nou despre educatie

Am mai scris despre educatie si cum ne afecteaza ea. Ajung sa ma repet, dar nu am ce face, cand observ zilnic cum ceea ce numim noi educatie se transforma intr-o bariera pentru noi.

Am doua cazuri in minte, dar nu stiu daca am timp, spatiu sa le tratez pe amindoua. Voi scrie si vad pana la final ce iese. Daca nu tratez astazi, sigur tratez al doilea caz in episodul urmator. Nu as vrea sa plictisesc auditoriu cu o postare prea lunga, deoarece ochii vigilenti sunt asupra mea.

Bolile si educatia

Suntem invatati de mici sa nu dam tot din casa, sa nu spunem nimic din familie, fiindca nu e frumos. Inafara totul trebuie sa fie floricele si pasarele pe campii, nimic nu merge rau, totul e numai lapte si miere. Nu conteaza ca tactu se imbata ca porcu si va bate si pe tine si pe ma-ta de va usuca, tu trebuie sa spui frumos ca ai ochii unflati pentru ca te-a tras curentul.

Dar asta te priveste, nu imi pasa daca iti iei bataie 24 din 24, iar tu continui sa minti ca totul e frumos, pana la urma e treaba ta, te minti pe tine.

Dar vine un moment cand ii afectezi și pe ceilalți cu educația ta sărită de pe fix. Iar acest caz, dragul meu, este cazul bolilor.

La noi este o rusine să se afle că ai vreo boală. Ai făcut râie, nu cumva să spui cuiva, că e de rușine mare, bă, dar mare. Râie fac numai nespălații și jegoșii, tu să nu spui. Vino senin ca și cum nimic nu s-a întâmplat, dă mâna cu mine, pupă-mă, ca eu nu am nicio altă treaba decât să vreau să primesc fericit microbii tăi jegoși. E drept că dacă nu dai mâna cu mine, sau nu mă pupi cum o făceai până acum, s-ar putea să intru la idei, dar decât să îmi explici care e situația, mai bine vino și comportă-te ca și cum nimic nu s-a întâmplat.

Exemplul cu râia este unul forțat, pentru a sublinia enormitatea acestui fapt.

Alte efecte ale acestei educatii

Rușinea față de boală implantată prin educație, se transformă într-un efect pervers. Gândindu-te despre tine că e rușinos să ai o boală, automat în mintea ta se va crea prejudecata că dacă unul are o boală, ăla e inferior ție, că, nu e așa, e rușinos să ai o boală, iar ăla, dacă a făcut-o, înseamnă că e un om de rușine care merită disprețuit. De aici, până la tâmpenia în care trăim azi, în care persoanele cu dizabilități sunt discriminate, nu a fost decât un pas.

Mai mult, citesc în ziar chiar azi, de cazul unei adoleșcente bolnavă de depresie, care 5 ani nu a spus nimic de rușine, rușine implantată evident prin educație. Părinții au aflat despre boala ei numai când copilul a comis prima tentativă de suicid. Frumos nu?

Știu că și în afară există confidențialitatea datelor, dar acolo există tocmai pentru a te lăsa pe tine să spui cât vrei și cui vrei. Nimeni nu te judecă dacă ai o boală, ba mai mult, îți acceptă unele lucruri tocmai fiindcă condiția de boală poate nu îți permite să lucrezi la parametrii normali. Totuși ei sunt educați altfel și o să revin asupra acestui lucru și în alte postări.

La noi a început să se introducă confidențialitatea datelor medicale, tocmai pentru că lumea e cretină și te judecă pe baza lor.

Ai făcut sifilis, nu ești decât un afemeiat nenorocit care umblă la curve. Nu mai contează că sifilisul are și alte căi de trasmitere și chiar pe calea de trasmitere sexuală, s-ar putea să ți-l iei fără să știi de la o prietenă care umblă ea prin alte locuri.

Mai avem și problema igienei și a regulilor de igienă. Este foarte adevărat, că în cazul ideal, trebuie să ai propriul set de căni, periuțe de dinți, tacâmuri. Dar câți dintre voi nu ați mers în vizită și nu ați băut o cafea, sau nu ați servit o prajitură, sau o masă dintr-o farfurie a gazdei și cu tacâmurile gazdei.

Ei bine, spre exemplu, chiar daca speli farfuria cu apa, chiar si cu detergent în unele cazuri, helicobacter pilori nu dispare. Asa ca simplele reguli de igienă nu te ajută. Faptul că ai spălat un fruct proaspăt cules, îl doare fix în cur pe helicobacter, sau pe alți mici germeni, pentru că ei trăiesc liniștiți în apă și alte medii mai periculoase chiar, cum ar fi mediul acid al stomacului tău.

Cum trebuie reactionat?

Din primul moment în care am știut că am infecție cu helicobacter pilori, am anunțat peste tot unde m-am dus. Astfel încât să se știe și să nu cumva să se utilizeze cana mea, tacâmurile mele. Ce a făcut gazda cu ele, nu mă privește. Și nu mi-a fost rușine să spun asta, chiar dacă printre modurile de transmitere ale lui helicobacter este fecal - oral. In felul acesta am incercat sa evit să îi infestez și pe alții ferindu-i de la o viață chinuitoare.

Pentru că da, unele boli sunt mai dure decât cele de care te temi cel mai mult. Depinde doar cum vezi lucrurile. Ti-e frica de cancer? Foarte bine, cancerul în cel mai bun caz, daccă e în fază avansată, mai trăiești câțiva ani și mori, scapi cum s-ar spune. Știu, nimeni nu vrea să moară, tuturor ne e frică de moarte, dar ea vine totuși ca o izbavire când intri în valatucul ăla.

Dar să ajungi să trăiești, probabil toată viața, adică cel puțin 40 ani de acum înainte, dacă nu se întâmplă vreun eveniment major, mâncând doar anumite lucruri, că restul îți fac rău vizibil, să nu mai poți să iei un medicament, singurele pastile admise fiind fix cele de stomac, altele făcânduți rău, să ajungi să stai cu branula în mână ca să îți faci antibiotice când ai nevoie de ele, pentru că în stomac nu mai poți să bagi așa ceva, e totuși mai crunt. Știu, o să ziceți că e bine că trăiești.

Deci sfatul meu, dacă știți că aveți o boală nenorocită, anunțați delicat să fie atenție, pentru că așltfel e posibil să îmbolnăviți oameni fără să vă dați seama. Și s-ar putea să afle de unde și bine nu o sa fie, pentru că chiar dacă nu voi l-ați infestat, asupra voastră va cădea bănuiala.

Vă mulțumesc de atenție și vă aștept la episodul următor, pentru că în ăsta nu am reușit să tratez și cealaltă temă.

Mai lasati-ma cu Basarabia pamant romanesc, mi se face scarba

S-a inflamat toată societatea moldovenească, de aici și de aiurea din cauza declarațiilor lui Radu Banciu. Eu am sărit cu grație peste ele și le-am tratat ca atare, niște declarații ale unui om înfuriat pe o anumită situație, așa cum am fost și eu când l-am văzut pe porcul ăla de prim-ministru moldovean, de mână cu porcul de prim-ministru al nostru la Antena 3 și când am auzit ce scotea pe gură. Dar când am văzut inflamarea basarabenilor și modul cum pun problema, nu pot să stau de o parte și să nu intru în luptă, pentru că se dau unii curve virgine atunci când nu e cazul. Problema atacată de mine nu e chestiunea legată de curvele din Republica Moldova, curve care există și asta e realitatea, oricine ar vrea să o nege, nu e legată de inteligența sau consumul de alcool de acolo, ci e legat de altceva, despre care o să citiți în continuare.

Context

Mai întâi să stabilim niște lucruri:

1. Sunt un român căsătorit cu o cetățeancă a Republicii Moldova;
2. Din prima informație decurg următoarele:
   1. Din anul 2000 și până acum am fost aproape în fiecare an în republica moldova, pentru perioade cuprinse între o săptămână și 3 luni;
   2. Am fost doar la Chișinău ca și destinație finală, dar pe drum, treceam cu mașina prin diferite zone.

Spun toate aceste lucruri pentru a înțelege că vorbesc în cunoștiință de cauză și nu îmi dau cu părerea ca unii, despre ce au mai citit ei în cărțile de istorie acum 40 ani.

Și acum să revenim la chestiunea principală!

Basarabia nu mai are nimic de a face cu România

Tâmpiții din România, fără să aibă habar de situația actuală, trăiesc într-un romantizm indus de cărțile de istorie, cum că vezi doamne Basarabia ar fi a României, că trebuie să ne unim, că dincolo de prut sunt români!

FALS, FALS, FALS!

Adevărul pur este că dincolo de prut nu mai sunt români, sau, cel puțin nu mulți. Dincolo de prut nu se vorbește limba română, iar eu ca român, în majoritatea ocaziilor când am fost acolo, am avut reale probleme de a mă înțelege cu lumea. Vorbesc un soi de limbaj amestecat, 3 cuvinte arhaice românești, 4 rusești. În majoritatea lor, cuvintele românești sunt folosite în expresii derivate din limba rusă. Astfel veți putea auzi cuvinte sau expresii de genul:

1. Spilce = tocuri de pantofi
2. Solfetce = servetele
3. Bline = clatite
4. A stucaturi = a zugravi

Imaginati-vă, ca români ce sunteți, că vă duceți în vizită la frații de peste prut și vă zice cineva ceva de genul:

Astă vară am stucăturit și noi... Și încă această frază e mai tradusă așa.
Sau:
Scrie mai mașcat!

Se întâlnesc peste prut, cuvinte cu început rusesc și terminație românească cum ar fi gavarește, spilce, soltfetce și altele. Se întalnesc și cuvinte romanesti cu terminație rusească (nu îmi aduc unul aminte). Frazele sunt traduse mot a mot din rusa, astfel la Chisinau puteti sa aflați următoarele: La moment, liftul nu lucrează. V-a propiați mai târziu și poate a să lucreze.

În vizitele mele pe acolo, nu am simțit niciodată cum că am fi frați, ci dimpotrivă. Eram văzut ca o posibilă sursă de bani și dacă s-ar fi putut să mă facă, să îmi smulgă cât mai mulți bani, să mă fure eventual, nu s-ar fi dat înapoi. Norocul meu este că nu eram singur și aveam rudele cu mine, că, dacă aș fi fost un simplu turist, eram mâncat de mult.

Am crezut că e o problemă cu mine și am întrebat-o pe nevasta mea cum se descurcă cu limbajul respectiv.

Nevasta mea este rusoaică, născută la Moscova și ajunsă în Republica Moldova dinîntâmplare. Cert e că, atunci când ne-am cunoscut, nu știa de loc limba română, eu fiind cel care am învățat-o această limbă. Trăiește de 14 ani în România și știe română învațată de la mine și rusa învățata în familie.

la întrebarea mea mi-a răspuns că nici ia nu înțelege acea limbă, că de preferință la Chișinău e să vorbești rusește că așa te înțelegi bine cu toata lumea.

Unde e problema?

Problema e că, dincolo de Prut, nu mai sunt români. Istoria evoluează și nu rămâne la nivelul pe care îl învățăm noi din cărți. Popoarele se combină și din combinația lor apar noi și noi popoare, distincte de popoarele inițiale. Dacă ne gândim la daci și romani, putem să vedem că în o sută și ceva de ani au format poporul român. De ce din combinația români + ruși nu ar fi rezultat un nou popor, poporul moldovean în cei peste 50 ani de ocupație rusească. Mi se pare o perioadă rezonabilă.

În plus, să nu uităm că în Basarabia s-au dus politici puternice de rusificare, au fost strămutați oameni, au fost aduși alții în loc, deci ceea ce e acum nu mai are nici vag legătură cu românii din 1940 prezenți în republica Moldova.

Dincolo de limba moldovenească vorbită cu chinuială acolo, majoritatea știu rusă, e o limbă vorbită mai bine decât româna, de ce ar trebui să considerăm români pe unii care vorbesc limba rusă mai bine ca româna? E drept că nici limba rusă nu o vorbesc perfect, asta mi-au spus-o rușii. Pentru că rușii fac mișto la greu de moldoveni și de modul cum vorbesc ei rusește. Rusească din republica moldova, e un fel de română vorbită de romii de pe la noi, pentru ruși.

Sper să înțelegeți odată pentru todeauna, dincolo de prut nu mai sunt români, nu mai e România. E un nou popor apărut în urma sincretismului poporului român cu poporul rus.

Care e problema de fapt?

Problema e că pe baza acestei false identități românești, poporul de dincolo de prut a beneficiat și beneficiază de niște facilități superbe, facilități pentru care noi plătim din banii noștrii.

1. Burse de studiu la liceu;
2. burse de studiu la facultate;
3. Redobândirea cetateniei românești (chipurile) pe niște criterii mai mult decât lesnicioase. Asta înseamnă pasaport ue pentru cetățenii Republicii Moldova și evident toate drepturile care decurg din asta.

1. În timp ce mulți studenți români se bat să intre la o facultate, moldovenii nu au decât să se prezinte și au locuri separate pentru ei.
2. În timp ce studenții români trebuie să își finanțeze singuri studiile, cetățenii moldoveni primesc bursă din partea statului român, indiferent de situație. Adică ești un student bun și ai rezultate, sau ești o curvă care umblii toată noaptea prin baruri și nici nu știi cum arată sala de curs, iar la final renunți prin anul 2, pentru statul român nu contează, el pompează bani în curul basarabenilor.

Așa că dragă române, sau românco, în timp ce copilul tău nu a prins un loc la facultate, pentru că era concurența mare și, la naiba, al tău cu media 9,23 nu a reușit să intre chiar dacă e un copil bun, un moldovean intră nestingherit la facultatea aia, unde ar fi trebuit să fie fiul tău, sau fica ta, fără prea mare concurs, doar pe baza unor interviuri și indiferent de rezultate, primește bani de la statul român să o ardă prin România. Asta, bineînțeles din banii tăi și ai mei, din banii ăia cu care poate ai fi putut să îți întreții fiul la facultate. Fii mândru, ai sponsorizat studiile unuia sau uneia, care nici măcar nu se știe dacă le va duce la capăt, dar oricum, dacă va reuși, va pleca imediat dințară și va merge afară să lucreze, iar tu, eu, vom vedea fix nimic din investitia făcută.

Nu mai amintesc de celelalte facilități oferite statului moldovean, cum ar fi energia electrică la pret preferențial și, uneori, gratis, ca ma apucă groaza.

Mai lasati-i naibi de basarabeni cu țara lor cu tot, că nu avem noi niciun beneficiu de la ei, iar ei nu ne iubesc de loc, ci dimpotrivă. Singurul lor gând când vin aici, nu e că vezi doamne, vin la patria mumă, să facă un bine acestei țări, vin aici pentru că știu ca de aici pot să plece mai ușor în alte țări. Cum s-ar spune:

Lasă bă tu român prost, că vin eu și îmi fac studiile pe banii tăi, iar la final plec și mă duc în altă parte unde să îmi fie mie mai bine, iar tu o să vezi fix o muie din banii investiți în mine.

La final, revin la disputa cu Radu Banciu. Ăla a afirmat niște lucruri, desigur că generalizările nu sunt bune, dar la procentele prezentate, generalizările se puteau face. Când studiile arată că 70% din femeile basarabence s-au prostituat cel putin odată, când OMS spune că în republica moldova se beau 21 litri de alcool pe cap de locuitor, ca 46000 oameni sunt bolnavi de alcoolism cronic din care 7000 femei, poti să tragi niște concluzii. Nu neagă nimeni că printre ăia nu sunt și oameni buni, dar frățioare, pentru a-i menaja pe ăia buni, nu pot să îi cruț pe restul. Mai mult, mulți dintre basarabeni, mai ales cei de sorginte rusească, au o ingânfare nativă în ei, ei sunt cei mai buni, iar tu ești ultimul prost, chiar dacă tu ești ăla după urma caruia ei trăiesc. Vin și fac studii aici, pe banii noștrii, se bucură te doate beneficiile, iar noi suntem proști și ei deștepți. În parte le dau dreptate, noi suntem proști că le oferim atâtea, ia să-i fi lăsat în țara aia acolo și să nu le fi oferit nimic să vedem unde mai erau moldovenii azi.

Au știut cu toții să dea năvală la beneficii, iar acum se simt ofensați. Au ajuns prin toate mijloacele aici:

1. Au plătit căsătorii cu cetățeni UE;
2. Au falsificat acte ca să obțină cetățenie românească;
3. Au venit la studii prin burse și au rămas gravide ca să obțină statut de cetățean aici;
4. Câte și mai câte alte metode pe care nu am avut timp să le cunosc.

Și atenție, asta fără să le pese cât de puțin de români și România. Românii sunt doar niște proști pe care e bine să îi mulgi de cât se poate, dar la o adică să nu își permită să zică ceva, că ce e aia, noi, moldovenii suntem cei mai deștepți, cei mai buni, e de datoria românilor practic să ne ofere toate astea, că nu e așa, noi o merităm doar fiindcă existăm.

Dar nu, noi le-am oferit totul și ei apar și au ifose de curve virgine.

Articolul ăsta l-am scris în urma citirii unui articol al unei așa zis studente moldovence în românia, la atacul lui Banciu. Stau și mă întreb, dacă România nu i-ar fi oferit domnișoarei posibilitatea să fie mândră că e studentă în România, ce ar fi făcut astăzi? Oricum, violența cu care răspunde, mă face să cred că e ca omul ăla prins cu musca pe căciulă care pune mâna.

Nu atât articolul ei mă deranjează, ci raspunsurile proștilor de români și lor li se adresează acest articol. Cei care vin cu raspunsuri de genul:

Bravo domnișoară, frumos ai zis, că nu e frumos ce a zis domnu Banciu, că Moldova e pământ românesc și români suntem cu toții.

Bă, că proști mai sunteți.

Mie mi s-a acrit de români din ăștia care sunt români numai când e bine, adică dacă au ceva de câștigat, ei sunt români, dar dacă nu, gata, sunt moldoveni, nici nu mai vor să audă de românia. Uitați-va și voi dragi români, cum, în comentarii, proștii de români vorb esc de români pe ambele maluri ale Prutului, iar moldovenii se separă clar spunând că în europa moldovenii fac și dreg, iar românii sunt hoți și nu știu ce.

Ăsta e adevărul bă, trăim cu ruda săracă atârnată de gât, rudă care dacă îi dăm e bine, dacă nu îi dăm ne înjură.

Ce mă indignează pe mine, e că tu vii în țara mea, pe banii mei și te mai dai și indignată după toate astea. Știi ce, ia du-te tu în țară la tine, trăiește aolo, pe banii tăi și fi tu indignată de acolo, pare mai real așa nu crezi? Aici, când te dai indignată pe banii mei, pari ca o curvă care după ce a supt-o vrea să pară o mare doamnă și se supără când cineva are curajul să ii spună că e o curvă. Mai mult, dacă eu plătesc un serviciu, cum ar fi bursele de studii și la nivel național constat că din cei care îmi vin, majoritatea sunt pramatii, fără chef de școală și au ales metoda asta pentru a ajunge în Europa, unde au auzit ei că se câștigă bine și ușor, cred că am dreptul, ca pe banii mei, să afirm: Majoritatea celor care vin din Republica Moldova la studii în România sunt niște oameni de nimic. Atenție, am zis majoritatea, nu toți. Că există și oameni buni printre ei, 20 - 30- hai 1000, e ok. Dar din păcate, aia care vin, majoritatea lor, sunt praf și au alte scopuri decât studiul.

Aveți aici și articolul, să vă delectați. Moldoveancă care a descoperit blogul

Ca răspuns domnisoarei zic următoarele:

Stimată domnișoara, sper să înveți la facultatea respectivă să construiești o argumentație coerentă și completă. Probabil ca la facultatea de jurnalistică până în anul doi nu se învață argumentația logică, deci pot să înțeleg că nu ești în stare să faci o argumentație logică. Sau poate știi și în mod voit ai manipulat sentimentele unor oameni. Dar dacă vreau să demonstrez că poporul moldovean jeste un popor bun, nu ajunge să dau 2 exemple, pe mine și două colege de cameră. Populația moldovei, din câte știu eu, era de vreo 4 milioane, a spune că moldovenii sunt buni, chiar dacă te bazezi pe 400 de persoane și tot nu poti spune asta. Ca să afirmi despre ceva ca este bun în totalitate, trebuie să demonstrezi că 80% din acel ceva este bun, altfel discutam vorbe. Faptul că tu și încă 10 prietene nu sunteți curve, ci faceți sex doar din plăcere, nu înseamnă că studiile OMS și ale altor organizații, care arată că 70% din femeile moldovence între anumite vârste (18 și 35 ani parcă) s-au prostituat cel puțin odată, nu ar fi corecte. Ci ceea ce spui tu, înseamnă că tu și încă 10 prietene sunteți niște fete de ispravă, bravo. Dar din pacate sunt altele 10000 care nu sunt și care abia așteaptă un cetățean străin care în schimbul unei căsătorii să le scoată din țară. Frumos este că în așteptarea cetățeanului străin care să le ofere căsătoria mult visată, ele tot încearcă cu unu cu altul, doar doar s-o indrăgosti vreunul mai puternic și le-o lua de nevastă. Deci mai pune mânuța pe logică, că, fără logică, nu ajungi departe cu jurnalistica.

Cum sa nu iti faci prieteni, sau cum sa nu iti alegi prietenii

Voi incepe mai intai cu lucrurile bune, lucruri care vin sa suporte totusi cele ce am de spus in continuare. Am zilele astea un proiect (prietenii mei va rog sa imi tineti pumnii, ca e prima oara cand fac ceva de asemenea anvergura pe cont propriu) in care trebuie sa ma ocup de promovarea unei companii de la A la Z. Si ce e mai important (ca am mai facut in echipa treaba asta inainte), acum am tot proiectul pe mana si tre sa ma descurc singur. De la inceput, de cand am inceput acest blog, am fost ferm convins ca sunt un looser al scrisului, ca nu am nicio valoare si ca sa nu imi fac iluzii asupra rezultatelor. Drept urmare nu am dat mare importanta promovarii blogului, ba chiar cred ca l-am inscris la google cu ceva timp in urma din joaca si nu am urmarit niciodata statisticile. Zilele astea, cum spuneam, ma jucam prin statistici pe la google pentru a urmarii cum merge proiectul meu. Din joaca dau si pe blog sa vad cum sta treaba si brusc ma podidesc lacrimile. Printre alte link-uri la care ma asteptam sa fie acolo, deoarece am fost un avid comentator pe anumite bloguri, dau de niste domenii de care nu stiam nimic, nu fusesem niciodata in acele locuri, nu citisem blogurile alea, nu aveam habar ce e cu ele. Ma uit mai atent sa vad ce e cu ele si constat ca o noua cunostinta, pe care nu am stiut-o niciodata in viata reala, dar cu care am conversat intens pe net, Belgianca, cita spre exemplificare din blogul meu. Toate valorile s-au intors invers si am ramas profund impresionat de acest fapt. Multumesc Belgiancai (ca nici nu stiu cum e dativul acestui apelativ) si ii raman profund indatorat pentru tot ce a facut si va face (ca simt eu ca nu se opreste aici) pentru mine. Acum ajung si la subiectul zilei de astazi, prietenia. Prin locurile pe unde m-a citat Belgianca se numara un blog, denumit frumos "Jurnalul unui scorpion". Am sa las un link aici pentru ca si pe blogul respectiv exista un link de al meu si nu pot sa nu fiu fairplay, dar nu pentru calitatea continutului voi face acest lucru. Va fac rezumatul postarii ca sa nu fiti nevoiti sa o cititi acolo. Pe scurt, doamna/domnisoara (as fi inclinat spre a doua dupa scris), a primit o invitatie in noua retea de cacat, pardon am vrut sa scriu socializare, Wazzup. Stiti cu totii, mai mult ca sigur ca ati primit 480234 de e-mailuri de la tot atitia "prieteni", sau "cunostinte", in care erati invitati sa va asociati si sa convingeti pe inca 3 membri, sau 5 membrii sa se alature, urmand ca voi sa castigati nu stiu cati bani dupa urma faptului ca aia s-au asociat. Nimic altceva nu trebuia sa faceti, doar sa rugati pe altii sa se asocieze si automagically, cum ar spune prietenu meu din Sofia, v-ati fi umplut de bani. Am si eu astfel de e-mailuri si daca am chef, timp, sau daca o sa mi-o cereti, o sa arat e-mailul si o sa il fac praf punct cu punct aratand ca e un simplu scam, adica, in traducerea libera a prietenului meu de la Moscova, publicitate mincinoasa. Sa revenim insa la subiectul principal. Propunerea, cum bine a aratat Belgianca in comentariul acelei postari, este o schema Ponzi pura, nesimtita, idioata si cretina in toata splendoarea ei, asa cum v-am explicat in postarea mea de aici. Domnisoara (daca e doamna sa ma scuze, dar scrisul si gandirea nu o arata), le face in postare un proces de intentie prietenilor dumneaei care nu au avut bunavointa sa doreasca sa se inscrie pe reteaua de cacat, uuups! Ma scuzati, iar mi-a scapat, am vrut din nou sa scriu de socializare, spunand ca aia nu ii sunt prieteni adevarati si ca se astepta de la ei sa sara imediat sa o ajute, iar ca cei de la care s-a asteptat mult mai putin au sarit imediat sa o ajute. Ce e mai important este ca domnisoara spune, afirma, vomita, regurciteaza afirmatia cum ca ar fi invatat o foarte importanta lectie pentru viata ei. Si ca coliva (sic!) sa fie si mai gustoasa, domnisoara ii adauga o bomboana cat toate zilele dand si doua citate din magicile stiluri de citate chinezesti: " Un simplu prieten nu agreeaza cand il suni in preajma orei lui de culcare. Un prieten adevarat te intreaba de ce ti-a luat atat de mult pana l-ai sunat. Un simplu prieten se asteapta sa fii mereu la dispozitia lui. Un prieten adevarat este mereu in preajma ta. " Alti blogeri la momentul asta s-ar fi legat de capacitatile morale, intelectuale, educationale, ale scriitoarei, dar eu nu voi face asta, nu imi sta in caracter sa jicnesc. Ceea ce mi-a atras atentia au fost conceptele si nu persoana care le scrie. Scotandu-le din locul lor, de acolo de unde au fost scrise si renuntand la proprietatea lor, adica de cine au fost scrise, acest gen de gandire constituie un sablon de gandire nu tocmai conform cu realitatea si asta vreau sa scot in evidenta acum. Sper sa nu se supere domnisoara pe mine, dar cele scrise acolo nu reprezinta un mod viabil, optim, eficient si eficace de gandire. Sa incepem cu finalul si sa ajungem la inceput, pentru a face aceasta scriere un adevarat act liric. 1. citatul Un simplu prieten nu agreeaza cand il suni in preajma orei lui de culcare. Un prieten adevarat te intreaba de ce ti-a luat atat de mult pana l-ai sunat. Dincolo de incarcatura rozomovista pentru elevele de liceu care inca completeaza oracole, este cea mai mare stupizenie pe care am auzit-o. Eu am multi prieteni buni, prieteni de care sunt mandru si cu care am o relatie foarte buna. Dar toti stiu ca nu imi place sa fiu deranjat dupa 9 seara decat cu lucruri importante. Daca ma suni dupa 9 seara ca sa ma intrebi ce mai fac, s-ar putea sa auzi o injuratura cat tine de mare si un telefon inchis in nas. Toti stiu ca nu imi place sa fiu deranjat la masa, daca ma suna si le spun mancam, imi zic scurt ca ma suna mai dupa o jumate de ora si inchid. In cazurile cu adevarat importante, atunci ei trec peste acest consemn bilateral, tacit stabilit si continua sa imi vorbeasca despre problema lor si vedem cum pot sa ii ajut. Iar acest lucru este unul de bun simt, pentru ca somnul, sau mancatul sunt activitati intime, cel putin pentru mine, sunt niste stari in care nu as vrea sa ma auda, sau sa ma vada foarte multa lume. Asta nu inseamna ca nu mananc in public, dar nu vreau sa fiu fortat sa vorbesc cu o bucata de friptura in gura, eventual asezonata cu niste bucati de rosii si niste firmituri de paine care sa imi zboare peste tot in jurul meu incercand sa ii spun celui de la telefon ceva. Referindu-ne la a doua parte a citatului, vreau sa spun, e doar o parere personala, ca ma enerveaza la culme oamenii care ma intreaba de ce nu i-am sunat de atit de mult timp. 2. Cel de-al doilea citat nu il mai comentez ca e in aceeasi linie rozomovista de nivel liceal ca si primul. Dar sunt absolut surprins de cata lume ia drept bune niste citate aruncate de unii si de altii ca fiind mari si adanci izvoare de intelepciune. Faptul ca un lucru spune ceea ce te astepti tu sa fie, sau sa ti se zica, nu inseamna ca e un mare adevar. Ci mai rau, se cheama o deficienta a sistemului tau de gandire care poate fi exploatata de catre un bun manipulator folosind "Efectul Forer". Exista in zilele noastre o multime de oameni care isi bazeaza activitatea pe astfel de citate luate din intelepciunea colectiva pentru a isi justifica actiunile, activitatile, deciziile si mai rau, esecurile. Si stii care e adevarul? Exista cate un citat pentru fiecare greseala, gafa pe care un om o va putea emite vreodata. Adevarul este ca niciunul din aceste citate, oricui ar fi ele atribuite vreodata, nu sunt veridice si sunt puse acolo doar ca sa ii amageasca pe pierzatori ca totusi merita si ei sa traiasca. Adesea ele sunt folosite de catre diversi vanzatori de cevauri pentru a atrage cumparatori, angajati, sau pentru a cimenta o atitudine in mintea celor care sunt atrasi de astfel de lucruri, pentru o comanda ulterioara. Acum sa trec la urmatoarele lucruri: 3. Prietenii nu sunt acolo ca sa ii bombardezi tu cu toate e-mailurile cu "da mai departe", doar ca sunt prietenul tau asta nu inseamna ca imi place sa imi culeg e-mailurile importante din sutele de mesaje spam venite de la "prieteni". 4. Daca tu esti destul de prost sa pui botul la o prostie mai mare ca tine si sa te bagi intr-un rahat, doar de dragu de a te baga in rahat, asta nu inseamna ca si eu, care sunt prietenu tau, trebuie sa ma bag in rahatul respectiv numai pentru a avea placerea si mandria de a fi prietenul tau. Eventual sa cant si fericit: M-am bagat intr-un rahat, numai pentru tine Si mi-e tare bine asa, ma simt foarte bine! In cel mai rau caz ar trebui sa imi pun unele intrebari legate de personalitatea ta, de relatia dintre noi si de ce dracu am ajuns eu prieten cu unul care pune botul la chestiile cele mai cretine. Ar trebui sa vad ce dracului s-a intimplat de ai ajuns in anturajul meu care la un moment dat era unul destul de select. Poate, om bun fiind, nu iti voi restrange libertatea de exprimare si de actiune, ca de, fiecare are dreptul sa isi comita prostiile pe acest pamant si te voi lasa mai departe sa fi prietenul meu, poate e doar o toana. 5. Evaluarea unor oameni ca prieteni sau nu, nu se poate face, cel putin asa cred eu, nu se poate face pe faptul ca astia raspund sau nu la o porcarie de activitate. Adica eu ii rog pe unii sa se inscrie intr-un rahat de retea si fiindca aia nu vor, gata, sunt inamicii mei, nu imi sunt prieteni. Asa cum scriam mai sus, au si aia dreptul lor sa opteze si avand in vedere ca vviata ta, integritatea ta corporala si mentala (poate) nu sufereau din urma gestului lor, nu e mare scofala. Faptul ca sunt prieten cu tine, nu ma obliga pe mine sa fac orice iti trece tie prin cap numai fiindca tu vrei asta si eu sunt prietenul tau. Contrariul acestei afirmatii, contrazice taman citatul doi care este oferit ca si exemplu de buna practica. 6. Faptul ca ai gasit pe unii la care nu te asteptai care abia au asteptat sa faca ce le zici, nu ii califica pe aia drept prieteni. A. Pot sa aiba aceiasi prostie ca tine in cap si prin coincidenta sa rezoneze; b. Pot sa urmareasca sa vrea ceva de la tine si ca sa te linguseasca, fac ce le spui tu. A accepta drept prieten pe cineva numai fiindca odata ti-a facut un bine minor, e dovada de naivitate crunta. 7. Invers gandind acuma, daca cineva isi si formeaza relatiile de prietenie conform celor scrise mai sus, ma intreb ce asteptari poti sa ai? Daca printre prieteni ti se numara avansati din astia care te-au ajutat odata cu inscrierea pe o retea de cacat.... (nu ma invat odata sa scriu de socializare) Iar alta data omul nu mai vrea sa te ajute, ce facem? E prieten, sau nu e prieten? 8. In final, revin la afirmatia principala: Daca lectiile cele mai dificile sunt bazate pe astfel de episoade construite pe niste lucruri marunte, stau si ma intreb cand cu adevarat vin lectiile alea grele, ce ne facem? Din doua una, ori nu a dat lumea cu nasu de lectii dificile, ori sistemul de perceptii este astfel deteriorat incat orice lectie, chiar si porcaria cu reteaua de cacat, e o lectie dificila. Ca sa nu se spuna ca doar dau cu muci in stanga si in dreapta, fara sa ofer solutii, iata sfatul medicului, care, culmea, nu e o cine stie ce intelepciune: Prietenia nu e un lucru care se castiga si se pierde usor. Indiferent ce zic proverbele, zicalele si citatele voastre idioate, prietenia se castiga greu (asta parca era si prin ziceri), dar tot greu trebuie sa se si piarda. Prietenia nu impune bariere pe prieteni, prietenii sunt ca un bonus. Daca ai o problema si ei pot sa te ajute, foarte bine, daca nu pot, sau nu vor, atunci aia e, trebuie sa te descurci singur. Oricum la orice activitate, actiune, decizie, trebuie sa fi pregatit sa te descurci singur, fara ajutor. Idea ca prietenii sunt acele persoane pe care te poti baza oricand, e falsa! Pentru ca pur si simplu prietenul poate sa nu fie in pozitia sa te poata ajuta, chiar daca tu crezi ca el poate. Nu in ultimul rand, contrar zicerilor, prietenul nu este acolo ca sa il deranjezi tu cu toate prostiile tale. Ghici ce! Prietenul este si el un om, cu un timp limitat, pe care, poate, incearca sa il fructifice la maximum. Exista, nu neg, un timp pentru prieteni, in care sa se discute evolutiile pe orice plan a celor doi, dar asta nu inseamna ca la orice ora din zi si din noapte, prietenul trebuie sa stea cu tine de vorba, sa actioneze cum vrei tu si sa faca ce vrei tu ca altfel risca sa isi piarda rolul de prieten. In final si cel mai important, trebuie sa meriti sa ai prieteni si aici intra intregul tau comportament si intreaga ta atitudine. Daca eu observ ca o persoana care ma considera prieten, e in stare sa ma desconsidere din rolul de prieten, doar ca nu am vrut sa actionez la un moment dat cum a vrut ea, atunci pot foarte bine sa nu simt niciun regret dupa asa cineva. Concluzie Trebuie sa invatati un lucru, nu sunteti buricul pamantului si nici calitatea de prieten in ceea ce va priveste nu e maximul de dorinta pentru cineva. Trebuie sa oferiti motive necesare si suficiente pentru ca cineva sa va fie prieten si sa va considere prieten. Si in final, trebuie sa ii respectati pe acei oameni care va sunt prieteni. Asta insemnand nu doar ca ii salutati cand ii vedeti (cum prost este inteles respectul la noi), ci ca le respectati timpul lor, dorintele lor, deciziile lor, actiunile lor etc.

Doctorii, UPU si viata mea

Scria prietena mea slvc acu ceva vreme, suparata fiind pe timpul de asteptare de la UPU, ca de ce nu se duce lumea direct pe sectie si vvine toata lumea la UPU. Eu aveam pe atunci alte intrebari, dar viata tinde sa mi le rastoarne pe toate. Deci SLVC, citeste te rog cu atentie: De duminica ma doare in gat. O durere in gat pe care o recunosc dintr-o mie sip e care am avut-o de atitea ori, insemna ceva simplu! Am facut puroi in gat. Insa nu am vrut sa fiu alarmist, puteau fi si alte probleme, asa ca doua zile am stat asteptand sa treaca. Cum nu a trecut am zis ca hai la medicu de families a vedem ce e de facut. Deci astazi, joi, 17 mai, am purces spre medicul de familie. Ajuns acolo, sunt preluat de doamna doctor care ma intreaba care e problema. Ii povestesc ca ma doare in gat, dar ca ma doare doar partea dreapta a gatului. Ea ma intreaba daca am facut febra, eu raspund ca nu. Ea foarte intrigata si e doar durerea asa? Fara febra? Eu raspund ca da. Isi ia instrumentul din dotare si mi-l vara pe gat, se uita si zice: Da, acolo e o leziune, dar nu stiu ce sa zic, pare ca e puroi, dar as afara febra fara alte sintome… Si continua: Ati avut greturi, varsaturi… Eu raspund evident ca nu. Ea zice, deci nu e puroi, dar nu as vrea sa ma pronunt, pare sa fie o micoza, o candidoza ceva. Mergeti acu la urgenta pe sectie la O.R.L., va dau eu trimitere si sa va vada un specialist. Iau trimiterea si plec. Ma duc la spital, intru in spital, ma duc pe sectie la O.R.L. Iese o asistenta frumoasa si imi spune ca nu am ce sa caut acolo, ca tre sa ma duc jos la upu si de acolo sa ma trimita inapoi cu o fisa de consultatie. Ma gandeam ca e un procedeu simplu, ma duc acolo, arat trimiterea si imi da fisa de consultatie. Ti-ai gasit. Mi se ia trimiterea, sunt pus sa asteptla coada cu toti ceilalti veniti la urgenta, care cu salvarea, care cu picioarele lor. Sunt introdus la un moment dat in sectie, intins pe un pat, mi se face ekg, mi se ia tensiunea. Apoi sunt lasat acolo. Ma intreb pentru ce toate astea, eu am o durere in gat. Vine o doamna doctor, ma intreaba ce am, ii povestesc tot ce am, plus faptul ca fusesem trimis specific. Si ia ma intreaba razand: “Aia de la O.R.L. v-au zis ca nu, ca sa veniti aici nu e asa?”. Nu intelegeam ce e de ras. Continua doctorita: Ati stranutat, ati tusit? Imi aduc aminte ca duminica cand a inceput durerea am stranutat in continuu de nu stiam ce e cu mine si ca am tusit si am si expectorat ceva. Ii povestesc toate astea. Doctorita zice: Bine, o sa facem analizele de sange, si niste raze la plamani si apoi tot inapoi la O.R.L. o sa ajungeti, probabil ca or sa se uite cu o camera ce aveti in gat. Ma gandesc, fenomenal, vin pentru un rahat dupa mintea unei nebune si uite cu ce ma aleg. Sunt carat intr-o alta sala, pus sa ma intend, vine o cretina (imi asum acest apelativ), deci vine o cretina si incepe sa imi caute vena dup ace imi pune garou si dup ace ma pune sa strang pumnul. Trebuie sa va spun ceva, in viata mea de 29 ani am facut la analize de mi-a iesit pe ochii. Cel putin odata pe an fac analizele anuale. Niciodata, dar niciodata nu am avut probleme cu gasitul venei si cu dinastea. Niciodata nu am avut probleme cu venele sa se sparga sau mai stiu eu ce. Cretina vine, cauta si cauta si cauta si cauta si nu gasea vena. La un moment dat se decide pentru un loc de unde in viata mea nu mi s-a luat sange, baga acul si zbang! O improscare de sange tasneste de ne murdareste pe amindoi si in acelas timp mana mea capata noi dimensiuni. Cretina intreaba: Dar asa I se sparg lui venele mereu? Ii raspund ca e prima data cand se sparge, ea pune tamponul peg aura facuta, o pune pe mama (apropos element nesterilizat in niciun fel) sa tina tamponul si incepe sa caute vena pe aceeasi mana mai departe. La un moment dat ma inteapa din nou si reuseste sat raga sange. Rezultatul primei runde, un hematom cat mine de mare. La finalul operatiunii, pentru ca nu mai avea tampon, ma lasa cu mana suroind si pleaca sa isi caute tampon. Se intoarce dupa vre-un minut asa si in timp ce imi punea tamponu ma intreaba: Suferiti de vreo boala contagioasa… As fi vrut sa zic sida, dar m-am abtinut, fereasca dumnezeu! Pleaca individa si revine cu o branula pe care mi-o fixeaza pe mana dreapta. Intreband in continuare de ce am asa probleme cu venele. Imi spune ca mi-a pus o branula de copii ca sa nu se mai sparga vena. Sunt ferm convins ca vrea incontinuare sa imi ia sange, dar precaut intreb: Nu a ajuns sangele luat la mana stanga, sau nu ati reusit? Imi raspunde: A! Nu, sange am luat, acu va bag ceva pe vena. Raman perplex si intreb, in timp ce substanta imi era déjà administrate: Dar ce imi bagati? Ea imi raspunde flirtand: Ei, o sa vezi tu, o surpriza! Raman si mai perplex! Ce anume imi bagati? Insist eu! Si de ce? Mi se spune ca mi se baga Hidrocortizon cu inca ceva “copol” sau “copobol” ceva de genu asta, dar intrebarea de ce ramane fara raspuns. Se termina si acest procedeu. Cretina ii spune mamei sa paraseasca sala, pentru ca apartinatorii nu au voie in sala. Mama ii aminteste ca are dreptul sa stea alaturi de mine deoarece sunt invalid gradul I cu insotitor si conform legii trebuie sa fiu insotit de un cunoscut pe tot parcursul procedurilor medicale. Cretina insista ca legea o spune ce spune, dar ca ei I se taie jumate de salariu daca sunt gasiti apartinatorii in sala cu pacientii. Mama iese pana la usa. Acum un mic intermeto: Cretino, da tu, tie ma adresez, modelului cretin de asistenta/doctora care crede ca le stie pe toate pe sectia ei. Conform legii cretino, un invalid de gradul 1 are dreptul la insotitor cunoscut oriunde vrea el si cat vrea el, chiar si in camera de reanimare fa proasto, iar daca cineva cuteaza sa iti taie salariu pe tema asta, tu, cretino care esti tu cretina, poti sa castigi multi bani din despagubiri. Am terminat intermeto-ul. Reluam povestirea. Rezultat pana acum: Doua hematoame pe mana stanga si o branula infipta in mana dreapta si aia infipta prost, ca a lasat urme. Pleaca mama, eu stateam in fund pe pat si brusc mi se face greata, imi vine sa vomit, dar nu am ce ca nu mancasem nimic acasa. Transpiratia imi iese prin toti porii si inima bate cavaleria rusticana pe doua voci. Ma lass a cad pe pat si respire regulat. Am mai trecut printr-o criza dinasta la dentist pe scaun si stiam ce poate. Ma gandeam sa o anunt pe aia ca mi-e rau, dar gandul la ce procedure ar putea sa urmeze si la c ear putea sa imi mai infiga pe vena m-a facut sa ma razgandesc. M-am gandit ca si daca aveam sa mor, macar eram déjà la urgenta, deci eram privilegiat. Imi revin cat de cat sic and ma mai linistisem vine cretina indarat: Domnu….. Trebuie sa va mai iau sange, stiti ala care vi l-am luat nu e de ajuns. O idée incepe sa se infiripe in mintea mea proaspat intoarsa din starea de rau si fara sa imi dau seama rabuvneste: Eu vreau sa plec… Gagica cautandu-mi iar vena si ungandu-ma cu spirt constiincios spune: Sa plecati? Cum sa plecati, dar asa ceva nu se poate. O fi crezut ca glumesc. Am spus raspicat: Uite asa plec Si mi-am tras mana din stransoarea ei, i-am spus sa imi scoata branula. Nu a vrut, ca ea scoate branula numai cand spune medicul. Am urlat: Atunci sa vina medicul ca imi bag picioarele in unitatea voastra, am venit in cacat cu trimitere de la proasta aia de familie direct la sectie la O.R.L. si am ajuns aici, lasati-ma dracu sa ma duc acolo ca voi aveti treaba cu oameni super bolnavi aici si il pierdeti cu mine. Ce gura ma-sii, ma mai si tineti aici, de vin bolnav de una si plec cu 4 inapoi acasa. Intr-un final vine medicul care imi facuse primirea la urgente si ii spune unei asistente: Hai mergi cu domnul la O.R.L. macar s ail vada O.R.L.-ul inainte sa plece. Zic in sinea mea: Bun, am ajuns la faza in care trebuia sa fim de la inceput. Ajung la O.R.L. Povestesc din nou de ce am ajuns acolo si pentru ce si incep sa fiu consultat. S-a uitat doctoral in gat la mine cu camera, fara camera, s-a uitat si in urechi si spune: Ai faringita. Si incepe si scrie si scrie si scrie si scrie. Eu ii spun: Stiti, ca doamna doctor m-a trijmis aici ca nu stia sigur daca e puroi sau daca e vreo ciuperca ceva. El, probabil ca sa nu isi contrazica colega spune: A! Nu! Ca ai si ciuperca, dar deocamdata ai infectie si tre sa o tratam cu antibiotic. Pe urma vi la control si vedem ce facem cu restul. Asta e zic si plec inapoi jos la urgente. Acolo semnez niste hartii cum ca refuz ogroaza de proceduri care m-ar fi asteptat (doamne multumesc ca nu le-am facut) si plec acasa. Ma duc la farmacie si intreb cat ma costa reteta: Totalul 150 lei noi… Am luat doar antibioticul „clacid” parca ii spune de pe lista lu domnu doctor si gandindu-ma ca dumnealui ii place sa se uite scriind pe retete, am renuntat la celelalte pastile. Si asa, doar antibioticul a fost 36 lei. Masuri de luat: Sigur sigur schimb mediculn de familie (ar fi al patrulea indecurs de un an, dar sunt rezistent. Ma voi duce la un control O.R.L. undeva la un cabinet privat, la un medic bun (lucru pe care ar fi trebuit sa il fac de la inceput, dar am spus sa dau o sansa medicinei de stat pe care o platesc) Sigur, Sigur nu mai calc la UPU decat cu mainile pe piept, in rest ma duc la clinici si cabinete private ca mi-a ajuns. Eu vin cu durere in cur (sau in gat ca e acelas lucru) si tu imi spargi venele. Si cretina ca sa revin la cretina, dupa ce mi-a spart venele si mama i-a cerut o compresie cu apa rece ca sa se traga hematomul, i-a dat mamei compresia, iar mama a venit sa o puna repede pe umflatura. In spatele ei, cretina spune tare si cu enfaza: „Cu placere”. Vrand sa ii atraga atentia mamei ca nu a zis multumesc. Ca sa inchei intr-o nota optimista: Pai bine bai cretino, tot cu tine vorbesc, modelul mai sus amintit de doctor/asistenta, dupa ce tu ma faci praf, dupa ce ma ciuruiti fara scop evident, dupa ce imi bagati pe vena cretinatati asa ca sa va aflati in treaba, dupa toate astea, tun vrei ca omul sa fie si calm si sa zica si multumesc. Si sa nu crezi cumva cretino ca nu te-am auzit cum ai spus: „Ei o sa refuze, refuza dupa 7”. Cred si eu ca ti-ar fi convenit vaco sa refuz dupa 7 cand iesi tu din tura, dar nu vaca tati am refuzat inainte de 7 si ai prins-o in plin pe tura. Norocul tau papuse fara minte e ca eram grabit sa scap de acolo si nu am mai scris in condica de reclamatii si sugestii tot ce aveam de spus. Asa ca ai grija pe viitor, mai usor cu hidrocortizonul ca s-ar putea sa va moara oamenii pe pat.

Despre proteste, romani si cine e de vina

Suntem in contextul actual al protestelor si mi se nasc o mie de intrebari si certitudini care imi confirma parerile mele.
Peste tot se discuta despre aceste proteste, peste tot prin internet e plin de oameni care isi dau cu parerea, e o activitate crescanda si de la ora la ora apar noi mesaje.
Ceea ce inesamna ca lumea are timp sa stea sa faca toate acestea.
Pe de alta parte toti la unison zic ca statul e de vina pentru toate problemele lor.
Sunt si care au avut intr-adevar probleme cu statu, acestia iti pot enumera punctual ce probleme au si ce vor sa se schimbe.
Dar multi dintre acestia in ciuda problemelor, trec mai departe si incearca sa isi realizeze viata in conditiile date.
Sunt ceilalti care, nu au avut o problema cu statul in viata lor, dar preiau informatii si sloganuri de la televizor si le repeta ca papagalii pentru ca nu e asa, da bine.
Eu revin si spun, cred ca ar trebui sa ne uitam fiecare daca nu cumva problemele noastre vin din cauza noastra mai intai si pe urma e de vina statu.
Acestia din urma ii recunosti repede ca iti vor spune cand ii vei intreba ce problema au cu statu:
"Politicienii sunt corupti", "Functionarii sunt corupti".
Nu ca nu ar fi adevarate aceste sintagme, dar poate tu nici nu ai ajuns la nivelu ala in care coruptia sa te afecteze.
Stiu, nu sunt drumuri calumea, stiu ca nu sunt servicii calumea, dar adevarul e ca peste tot sunt probleme si ca lumea mai se si adapteaza.
Numai ca intr-o societate ambele parti trebuie sa se achite de datoriile lor si sa aiba grija de ele.
Prin simplu fapt ca platesti niste taxe, nu inseamna ca tu nu tre sa mai faci nimic si statul face tot.

Sa le luam pe rand cele doua probleme: 1. Statu si privitu la proteste
2. Ce si cum fac oamenii care dupa vin si cer altora sa le rezolve problemele
1:
Eu nu ma uit la televizor ca ma enervez.
Ma uit dimineata sa vad rezumatu de ieri si atit.
In rest consider ca fiecare are o treaba de facut si de produs niscai bani si nu poate sa stea asa.
Cine isi permite sa faca proteste sau sa stea toata ziua sa urmareasca/discute protestele, inseamna ca chiar o duce bine.
Eu daca nu fac nimic intr-o zi chestia asta se simte in nivelul meu de trai.

Si legat de asta avem:
2:
Acum o sa fac prima generalizare din viata mea!
In mare parte avem ce meritam, cu munca nu ne rupem, la stat degeaba pe unde apucam suntem primi, ce sa ii faci.
Se mai mira unii ca au trai naspa si nu ii plateste lumea bine, cand ei la servici nu stiu decat sa stea pe Facebook si sa dea f5 si pe urma tot patronu, statu sau mai stiu eu cine e naspa ca nu ii da domne atitea bani cat ar trebui sa isi cumpere el tot ce isi doreste.
Pe de alta parte sunt patronii care habar nu au sa isi aleaga personalul si care se lasa uneori induiosati de faptul ca ala care e un lenes e un om.
Daca unu vine si zice ca iti lucreaza ca programator pe 700 lei, chiar nu iti ridici un semn de intrebare? De ce ar accepta un programator sa lucreze pe 700 lei lunar?
Dar patronul zice fericit ca a facut afacerea vietii sale.
Cand il vede cum munceste de prost, nu ia masura sa il dea afara (bine, aici nici legea nu te lasa prea mult sa actionezi, odata ce te-ai procopsit cu un angajat mori cu el de gat), dar adesea motivele sunt "hai sa nu il dau afara, ca are si el o familie si copii si oameni suntem".
Prefera multi sa urle sa strige sa te faca albie de porci crezand ca au rezolvat situatia. Adevarul e ca la un moment dat devi imun si se aplica sloganu:
Timpul trece, leafa merge noi cu spor muncim.
Apoi exista cei care accepta diverse combinatii sa se bucure de bani pe moment:
"Lasa domne, trece-mi minimu pe economie pe cartea de munca, ca nu mai apuc eu pensia".
Cand se apropie de pensie intreaba timizi:
"Dar oare eu cu ce pensie o sa ies".
Pai cu aia pe care ai acceptat-o.
In general daca nu te dezvolti, nu te descurci sa ai un salariu mai mare, nici pensia nu va fi mai mare.
Apoi iesiti in strada si spuneti ca ati muncit 40 ani si ca aveti o pensie de mizerie.
Pai daca in aia 40 ani ai muncit pe un salariu de mizerie si in plus ai si acceptat sa iti fie trecut in contract ca muncesti la juma de norma pe salariu minim pe economie numai ca sa nu dai bani la stat, de unde pensie mai mare.
Faptul ca ai muncit 40 ani nu e relevant.
Readuc in discutie o tema mai veche, faptul ca ai fost in scoala si ai invatat o multime de teorii si o multime de teorie, nu inseamna neaparat ca automat tu trebuie sa iei salariu cel mai mare.
In anul meu la facultate au fost 160 oameni din care 80 au ajuns in finalul facultatii, iar 30 au intrat in licenta din care 10 au promovat licenta cu note intre 9 si 10.
In teorie toti astia 10 suntem buni la teorie si la teorii.
Atunci in fata unui angajator ce ne diferentiaza?
E, vezi! Nu scoala aia e totu, scoala aia e baza, trebuie sa stii sa te diferentiezi de restul, sa fi tu si sa iti stii alege soarta.
Nu iti da nimeni nimic pe degeaba si adevarul este ca scoala nu se termina dupa cei 4 ani de facultate.
Scoala este o activitate permanenta pe tot parcursul vietii.

Deci, dragul meu cititor, s-ar putea ca problemele tale sa porneasca si din ceea ce alegi tu pentru tine, nu doar din cauza statului.
De altfel acest lucru se simte si in schimbarile de la stat.
Am avut 3 tipuri de guvernare pana acum:
Psd, cdr, apoi iarasi psd si apoi pdl.
Vreuna din aceste schimbari ti-a adus vreo schimbare in viata mai buna, iar dupa schimbarea regimului lucrurile au devenit mai proaste
Atunci ai probleme cu statu.
Ti-a mers la fel de prost sau mai prost, inseamna ca problemele sunt cu tine insuti.

Stiu, stiu! O sa zici ca toti sunt o apa si un pamant si ca de aia cu toti ti-a mers prost.
Poate totusi nu este asa si daca am mai lasa din gasitul de motive pentru care lucrurile or sa mearga prost si am incerca sa gasim solutii pentru noi insine, ar fi mai bine.

Protestele comunistilor in strada

Scriam zilele trecute despre educaţia comunistă primită de cei mai mulţi dintre noi şi despre faptul cum ea ne afectează încă.

Sunt oripilat de ceea ce văd la televizor şi nu pot înţelege cum şi ce vor acei oameni.

Mă întreb ce şi-au dorit, nu şi-au dorit libertate în 1989? Au obţinut libertate cu tot ce înseamnă ea!
Aţi făcut o şcoală, mulţi ani de zile şi după ce aţi terminat-o nu aţi găsit nimic de muncă?
Nu v-a aşteptat nimeni la ieşirea din facultate cu jobul?
Ghinion! Dar nu e vina nimănui. În libertatea dorită, faptul că ai făcut o şcoală nu îţi oferă un job.
Mai trebuie să ştii să îţi cauţi un loc de muncă, să te vinzi, să fi cel mai bun dintre mulţi alţii.
Ştiu, ştiu mămica spunea că dacă învăţaţi bine, o să obţineţi un loc de muncă!
Ghinion, mămica era proastă fiindcă surpriză, mămica a trăit tot în comunism şi habar nu avea cum e în alt sistem.
Acum voi ce vreţi, ca statul să vă dea locuri de muncă? Păi nu e treaba statului să facă asta.
Statul creează un mediu propice pentru economie şi mai departe locurile de muncă vin dacă vreunu din voi (slabe speranţe), sau alţii vin să şi facă afaceri pe aici.

Dar de ce ar veni să facă cineva afaceri aici?
Numai ca să se trezească că într-o seara din cauza unor proteste cretine i-a dispărut magazinu cu totu?
Că toţi banii investiţi într-un magazin de mobile s-au dus dracu fiindcă i-a venit unui comunist cretin şi borât să protesteze cum îi vine lui pe chelie că nu mai are el ce să bage la maţ că nu a fost în stare să facă nimic cu viaţa lui?

Nu zic că în România or merge lucrurile şnur, dar când puneţi mâna pe pietre băi borâţilor gândiţi-vă şi ce aţi făcut voi cu viaţa voastră!
Şi dacă vă gândiţi! Da ce domne, am făcut atâta şcoală deci merit să trăiesc bine!
Ghinion, chestia asta există numai în capul tău de comunist prost, şcoala te învaţă să faci anumite lucruri, cum le foloseşti mai departe este treaba ta.
Ce alegi să faci cu tine şi cu ceea ce ai invăţat este treaba ta.
A! Te-ai dus la un interviu şi ai acceptat un salariu de căcat? A cui o fi vina?
Eu nu am acceptat un salariu de căcat niciodată şi am avut de pierdut din cauza voastră, a nenorociţilor care habar nu au ce să facă cu viaţa lor şi acceptă orice salariu pe principiu:
“E lasă să fie că nu contează, oi munci şi eu puţin mai slab şi la cât mă plăteşte pot să şi greşesc că nu e mare pagubă”.

Urmăresc cu stupoare protestele dinzilele acestea!
Urmăresc mai ales modalitatea lor de a fi prezentate la televizor.
Urmăresc delimitarea între pajnici şi violenţi, între galeriiile de echipe, între nord şi sud.
Părerea mea este că televiziunile incitante la violenţă au acum ce vor, dar nu ştiu cum să o dea la întors că nu ele sunt de vină şi au creat această iluzie că ar fi două proteste, unu pajnic pe care vezi doamne ele îl susţin şi unul violent pe care îl condamnă!
Hai domnilor ipocriţi, muscaţi-o gros şi înghiţiţi tot că vă convine de minune ceea ce se întâmplă şi protestul pajnic e doar în minţile voastre ca să îi minţiţi pe ăia care vă ascultă.

Îmi plac argumentele aduse:
“era un tată cu copilul lui, nu poţi să fi să vrei să fi violent când eşti cu copilul”.
Nu zău! Cine garantează că ăla nu e vreun descreierat care cu copilu în braţe aruncă cu pietre spre jandarmi?
Că e descreierat asta e sigur! Pentru că ce părinte cu capul pe umeri s-ar duce cu un copil într-un loc cu risc de periculozitate maxim.
Ai copil, gândeşte-te mai întâi la viaţa lui şi stai dracu acasă, nu te duce în mijlocul violenţilor!
O altă categorie este a celor care vezi doamne manifestau pajnic şi au fost bruscaţi.
Este foarte interesant modul lor de a fi ultragiaţi.
Dar ce credeai fă, sau bă, că te duci acolo şi o să jucaţi ursuleţul doarme?
Ce trebuie să facă jandarmu să vină să întrebe:
“Nu vă supăraţi! Dumneavoastră manifestaţi pajnic, sau violent?”.
Nu e de râsul curcilor?
Încă odată se dovedeşte ipocrizia presei româneşti.
Dacă în seara de duminică jandarmii nu au făcut nimic, au urlat că vai doamne de ce nu au făcut jandarmii nimic.
Dacă luni jandarmii au trecut la percheziţia corporală a unora!
I s-au bulbucat ochii lu Ciutacu că pe baza cărei legi percheziţionează ăia lumea.
Păi ce gura mă-si vreţi să facă şi jandarmii ăia!
De ce nu vă duceţi voi deştepţii lu peşte să lucraţi la jandarmerie dacă tot ştiţi voi atâta despre cum trebuie să îşi facă jandarmii treaba.
Conform legii domnule Ciutacu toate protestele alea sunt ilegale şi deci eu să fi fost bagam jandarmii în toţi, îi luam pe sus şi îi duceam la secţii ca să ştim o treabă.

Un alt aspect îl reprezintă numărul de protestatari!
De când dracu 500 (hai 2000 sunt de acord), dar de când dracu un număr aşa de mic e reprezentativ pentru o naţiune?
Văd la televizor “românia nemulţumită iese în stradă”, sau alte afirmaţii de genul ăsta!
Nu domnilor jurnalişti, românii senili şi idioţi ies în strada, sau ăia care au un interes direct şi propriu.
Eu ca român cu capul pe umeri stau acasă şi încerc să văd cum pot mai bine, în sistemul dat şi de care ne bucurăm cu toţi, sa trăiesc şi să supravieţuiesc.
Nu ies în stradă chipurile să fac dreptate ca să am posibilitatea după să mă dau revoluţionar şi să revendic statului bani cu găleata pentru că am aruncat cu pietre în oameni.
Nu ies în stradă că poate mă vede vreo televiziune şi ajung şi eu în studio şi poate ajung celebru ca perversu de pe Târgu Ogna.

Numai că tot ce zic eu aici este greu.
E mai uşor să stăm acasă să aşteptăm să ne bage cineva ceva în traistă şi când ne vine nouă pe chelie să ieşim în stradă pentru că ceea ce ni se bagă în traistă e cam puţin.

Revin la problema reprezentanţei, deci 2000 de oameni nu au cum să fie reprezentativi pentru 22 milioane.
Nici măcar pentru 10 milioane cât reprezintă populaţia activă, nici măcar pentru 1 milion cât reprezintă populaţia bucureştiului.
Abia la 1 milion, 2000 înseamnă 2% din populaţie.
Şi nehaliţii ăia îndrăznesc să spună şi să ceară demisia guvernului în numele meu şi al altora?
Nu zic, or mai fi nemultumiţi care nu au ieşit în stradă, dar domnilor protestatari ghici ce!
Când aţi vrut libertate, aţi vrut democraţie.
În democraţie majoritatea conduce.
Asta e, ghinion dacă aţi crezut că va fi altfel şi că va sta cineva zilnic să vă caute în cur după ce aţi dat jos sistemul comunist.
Asta e ceea ce aţi vrut şi aţi obţinut.

Un ultim cuvânt pentru pensionari!
Argumentele voastre că aţi muncit o viaţă întreagă şi că aveţi dreptul la o pensie decentă, sunt invalide în mediu economic.
Ele sunt bune numai pentru urechile voastre, dar nu uitaţi în ce vremuri aţi muncit.
Aţi muncit în mare parte în sistemul comunist, pe nişte bani creaţi şi susţinuţi artificial, care nu aveau nicio valoare în piaţă, deci practic aţi muncit pe nişte bani falşi.
Acum voi veniţi şi vreţi pensie pe nişte bani adevăraţi, bani pe care eu şi alţii ca mine îi producem.
Adică, nu vă închipuiţi că banii voştrii sunt puşi undeva deoparte şi voi de acolo vă primiţi pensie, nu!
Voi aţi muncit pe bani falşi, care nu aveau valoare, iar acum vă primiţi pensia din banii pe care eu şi alţii îi dăm la stat ca să mai trăiţi şi voi.
Ştiu, ştiu, aţi muncit o viaţă întreagă, dar ghinion, tot ce v-aţi dorit aţi avut, că sistemul comunist nu l-am susţinut eu să ajungă la putere.
Eu sunt doar victima acţiunilor voastre, nici la revoluţie nu am fost, nici în 47 nu am fost.
Pur şi simplu trăiesc în viitoru luminos pe care, voi, pensionarii, pe care eu îi plătesc, mi l-aţi pregătit!
Şi voi vă plângeţi?
Eu ar trebui să mă plăng, pentru că nu se ştie dacă în momentu când voi ajunge la pensie, mie va mai dori să îmi plătească cineva pensia, că eu, din banii mei, v-am plătit-o vouă.

Pe final cred ca ar fi interesant un protest al generaţiei active!
Să nu mai plătim contribuţiile la pensii, să vedem atunci din ce or să trăiască pensionarii care acum sunt în stradă şi vor pensii din ce în ce mai mari.

Cafeaua, conspiratia, prostia

Discutam zilele trecute pe cel mai drag blog mie, si la vara cald cu lumea.
S-a starnit acolo o comunitate demna de toata lauda, ce poate inlocui cu success un grup de prieteni din viata reala. Aproape ca te simti in vizita la cineva zilnic si incet incet si sentimentul de vizita dispare, putand la un moment dat sa iti lasi ciorapii pe telefon, ca doar esti la tine acasa nu?

In cadrul discutiilor de acolo, fiecare, care ajunge primu la bucatarie, face cafeaua pentru ceilalti.
Deoarece sunt putin supraponderal si am o rezistenta la effort foarte scazuta, nu pot consuma o cantitate mare de cofeina, pentru ca o iau razna cu inima si asa mult prea incercata de kilogramele in plus.
In plus stiu ca acest component al cafelei cofeina este destul de naspa de felul lui.
Drept urmare recurg foarte des la cafea decofeinizata.
Oferind intr-o zi si celor de acolo o cafea decofeinizata, am fost surprins sa observ un raspuns cum ca ar fi mai nociva decat cea cu cofeina.
Am ramas masca.
Sistemul meu de valori se rostogolea si se ducea naibi la dracu neintelegand cum, in ce fel si cum se poate.
Dupa care mi-am amintit:
“Stai ca mai mult ca sigur ca si asta e unul din subiectele teoriei conspiratiei”.

Nu acea teorie care spune ca martienii ne vegheaza, ci cealalta care omoara din fasa orice incercare de a face ceva bun pe acest pamant.
Apare indulcitorul care sa inlocuiasca zaharul?
Hait, trebuie neaparat sa facem ceva ca sa promovam faptul ca indulcitorul este mai naspa ca zaharul, e crima.
Apare nu stiu ce din care au fost scoase elementele nocive, automat se gaseste cineva sa zica despre acel ceva ca este mai nociv decat produsul original si ca nu ar trebui consumat.
Observati ca nu am spus cine, ci m-am referit la cineva, pentru ca uneori sursa acestor studii care sunt aruncate pe piata, ori e indoielnica, ori nu e precizata.
Apare un articol de cateva randuri intr-un ziar, articol preluat mai mult ca sigur dintr-o campanie de spam pe internet ca asa stiu ziaristii sa faca treaba.
Asa ca adesea vedem “studii ale cercetatorilor americani si britanici”.

In concluzie, dau sa vad si eu ce rahat de articol ar fi putut promova faptul ca o cafea decofeinizata ar fi mai naspa decat una cu cofeina.
Si gasesc, evident ca gasesc.

Aici

Stau si citesc cu o mirare crescanda din ce in ce mai tare.
Si concluzionez:
“Ala de a cercetat treaba ori e prost, ori e prost, una din doua”.

Sa examinam putin zicerile articolului:

Prima chestie care imi sare in ochi: Studiul a fost realizat pe 187 persoane, impartite in 3 grupe, adica cam 62 persoane pe grup, din care unii au baut cafea normala, altii fara cofeina, altii de loc, fiind pastrati ca martori.

Ca un bun mathematician ce sunt, stiu ca un studiu realizat pe un numar atit de mic de persoane nu poate fi relevant din niciun punct de vedere. Fac si eu un studiu pe mine, nevasta-mea si mama aici acasa si pe urma il public cu iz de autoritate medicala! Ai ma ce dracu.

Urmatoarea chestie, persoanele au baut intre 3 si 6 cescute de cafea pe zi.
Retineti aceste numere, dar permiteti-mi sa fac o mentiune, eu, daca beau intre 3 si 6 cescute, pe zi, de cafea, sunt in coma totala, abia daca pot bea o cafea pe zi, poate si a doua. Cand am baut 3 intr-o zi, aveam palpitatii deja.
De remarcat totusi ca nu ni se spune cat inseamna o cescuta, este ea de 30 ml, este ea de 200 ml, nu ni se spune, ce concentratie de cafea s-a folosit, pentru ca se stie, cafelele pot fi facute mai tari, mai slabe.
Si mai mult, e de ajuns sa bei o cafea tare ca sa intri in spital imediat.

Sa vedem urmatoarele puncte:

“Inainte si dupa experiment, cercetatorii au masurat tuturor voluntarilor indicatorii esentiali in cazul bolilor de inima, intre care tensiunea, pulsul, indicele masei corporale (BMI), nivelul grasimilor si al colesterolului. Analizele au indicat ca, in primul rand, rezultatele bautorilor de cafea cu cofeina nu s-au diferentiat mult de cele ale persoanelor care nu au baut deloc cafea. In al doilea rand, s-a dovedit extraordinar de importanta analiza concentratiei acizilor grasi nesaturati (NEFA) si a apolipoproteinei B (apoB) care apare impreuna cu colesterolul rau. Doar aici au putut fi observate diferente intre cele 3 grupe. In randul persoanelor care au baut cafea fara cofeina, nivelul acizilor NEFA daunatori a crescut cu 18%! La restul subiectilor nu s-a observat nici o schimbare "NEFA este un combustibil care pune in miscare cresterea apoB", explica dr Robert Superko, seful echipei de cercetatori.”

Sa ne inchipuim experimentu'!
au luat niste insi, i-au impartit in 3 grupe, timp de 92 zile le-au dat sa bea intre 3 si 6 cesti de cafea pe zi. La inceput le-au masurat toate alea, iar in ziua 93 le-au masurat din nou.
Si se asteptau sa gaseasca ce? A! Pai exact ce au gasit….
Oare de ce nu ma mir?

Efectul cafelei cu cofeina apare in primele 15 minute de la consumare si dispare aproximativ intr-o ora daca persoana in cauza nu are alte probleme cardiace.
De la caz la caz, organismul nici nu sufera din cauza consumului de cafea decat local, pe moment.
Deci niste masuratori in timpul experimentului ar fi fost mai mult decat relevante, sa se observe cum creste tensiunea din cauza cafelei cu cofeina si cum nu creste la cea fara cofeina.
In schimb, ei au observat ca de la cafeaua fara cofeina ti-ar creste colesterolul.
Si in timpul testului au pus aceasta chestie pe seama cafelei fara cofeina, nici de cum pe seama regimului indurat de oamenii aia in timpul testului.
Or fi mancat toti la fel, dar reactioneaza totusi diferit la stilul de mancare.
Apoi nu se stie, oamenii aia alesi, erau unu si unu, toti sanatosi tun? La acelas nivel de analize? Reactioneaza ei la fel la anumiti stimuli?
Care era experienta de bautor de cafea? Pentru ca, daca era bautor de cafea inrait, testul ala s-ar putea sa fi fost chiar o cura de dezintoxicare pentru el si uite asa, mai iesea ca putem consuma cafea cu cofeina ca face bine.

In schimb nu ni se ofera niciun motiv, de ce ar fi cafeaua fara cofeina nociva, ce anume din componenta ei o face sa fie nociva?
Sau poate ne lamuresc cu urmatorul pasaj:

“Intr-adevar, la persoanele care au baut cafea fara cofeina, concentratia apolipoproteinei B a crescut cu 8%, in timp ce la restul persoanelor nu a fost inregistrata o crestere insemnata. Cum de s-a ajuns la aceste rezultate? Poate ca este vorba, pur si simplu, de soiuri diferite de cafea. Cea fara cofeina este produsa din robusta - soi mult mai tare decat cel folosit de regula in amestecurile cu cofeina - arabica ."Oricum, in ciuda a ceea ce se crede in general, nu cafeaua cu cofeina, ci cea fara cofeina este mai periculoasa pentru inima", concluzioneaza Superko.”

Sa mori tu, ar spune un bun prieten de al meu.
Pai ce facem bre, facem test si mixam cafelele?
Adica la aia cu cofeina le dam Arabica, iar la aia fara cofeina le dam Robusta?
Cum dracu san u iasa rezultatele alandala cand folosim premise diferite?

In final ce ma ingrijoreaza nu este faptul ca apar asemenea articole, ele apar din ingrijorarea producatorilor de cafea cu cofeina ca ar ramane fara piata, sau fara clienti.
Ingrijorarea mea e ca oamenii dau crezare la astfel de articole, fiind din ce in ce mai in isterie asupra acestor subiecte.
Nu o sa generalizez spunand “romanii sunt din ce in ce mai nebuni ca se iau dupa asemenea articole” pentru ca nu imi plac generalizarile si pentru ca in mod cert exista un om care nu da crezare pana nu are date concrete si anume eu.
Stiu ca si in restul lumii sunt adepti ai astfel de articole, dar acolo, fiind mai multa lume, parka nu se vad asa strident ca la noi acesti adepti.
Aici pare ca intreaga Romanie nu mai stie de ce sa se ascunda.
In final fac un apel catre oamenii care mai au ceva in cap, nu mai promovati fratilor asemenea idei pline de nerozie, ca va faceti naibi de cacao, dar si mai mult, la fel ca si cei care scriu astfel de articole (Pe care evident ii doare in cur de responsabilitatea zicerilor lor), veti purta pe umeri responsabilitatea unor eventuale decesuri, fiindca v-a urmat lumea sfatul.
Analizand articolul de mai sus ce poate intelege un om de rand, care probabil are si o tensiune oscilanta de care probabil inca nu are habar:
“Decat sa beau 3 – 6 cescute de cafea fara cofeina, mai bine beau 3 – 6 cescute de dinaia cu cofeina ca e mai sanatos”.

Infart placut.