Back in shape - ziua 5

Miercuri, 23 aprilie 2014.

Atenție!!!
Post nerecomandat minorilor. Aceștia pot citi numai împreună cu părinții sau cu acordul acestora.

Întoarcerea după un paște lung și deci o rupere de ritm în ceea ce privește antrenamentul. Lucru care s-a simțit și pe aparate. Totodată, a fost și ziua în care lucrurile au început să devină grele, dacă până acum a fost joacă, acu e crâncen. A început lupta.

Dar să vedem puțin ce a fost data trecută:

• Fluturări la scripete: 1x15 repetări cu 16 kg, 2x10 repetări cu 24 kg, 1x15 repetari cu 16 kg;
• Ridicări la scripete pentru umeri: 1x15 repetări cu 8 kg, 2x15 repetări cu 16 kg, 1x15 repetări cu 8 kg;
• Flexii cu gantere pentru biceps: 1x30 repetari cu 2,5 kg, 3x10 repetari cu 5 kg;
• Tras cablu la scripete pentru triceps: 1x15 repetări cu 16 kg, 2x15 repetări cu 24 kg, 1x15 repetări cu 16 kg;
• Tras bara la ceafa pe scripete pentru spate: 1x15 repetări cu 16 kg, 2x10 repetări cu 24 kg, 1x8 repetări cu 32 kg, 1x6 repetari cu 40 kg;
• Crunch pentru abdomen: 1x20 repetari cu 16 kg, 3x20 repetari cu 24 kg, 1x20 repetari cu 16 kg;
• Bandă: Mers normal, viteza schimbată rapid în primele 2 minute, lasată pe parcursul celorlalte 8 minute la 5,5 pe aparat. Înclinația plecată de la 2 și modificată pe parcurs, treptat, până la 4, programul a durat 10 minute total;
• Stretching: brațe

Rezultatul palpabil e un puls de 139.

Back in shape - ziua 5

Ziua a început cu deja cunoscutele verificări referitoare la febra musculară. Destul de mulțumit că nu a existat, am trecut la verificarea programului dintre ședințe. Am vorbit și despre paște și cum l-am petrecut și am avut parte de cele mai frumoase povești din partea antrenorului. Sincer, l-am invidiat pentru modul în care a petrecut paștele, dar nu foarte tare, deoarece și eu l-am petrecut frumos cu Svet și cu Botic.

Am început încălzirea și eram destul de mirat că facem încălzire pentru trunchi, deoarece fusesem anunțat că vom lucra picioare. Pe parcursul încălzirii antrenorul și-a amintit că trebuie să lucrăm picioare, așa că a programat și acele exerciții pe parcursul ședinței.

Exercițiile de azi:

• Fluturări la scripete: 1x20 repetari cu 16 kg, 1x20 repetari cu 24 kg, 1x20 repetări cu 32 kg, 1x20 repetări cu 24 kg;
• Tracțiuni bara la ceafa pe scripete pentru spate: 2x15 repetări cu 24 kg, 1x15 repetări cu 32 kg, 1x6 repetări cu 40 kg;
• Crunch (abdomen): 1x20 repetări cu 16 kg, 2x20 repetări cu 24 kg, 1x20 repetări cu 32 kg;
• Extensii la scripete pentru picioare (quadriceps): 3x20 repetări cu 16 kg, 1x20 repetări cu 24 kg;
• Flexii ale picioarelor pe scripete pentru bicepșii femurali și gambe: 4x20 cu 16 kg;
• Banda: 15 minute, viteza 5,5, înclinație 13 pe aparat (65 grade) pentru 5 minute, scăzută treptat până la 10 minute;

Rezultate obținute

1. Rezultatul 1:
   Știți deja care e cel mai important rezultat, așa că vă spun că pulsul când am urcat pe bandă era 156. A scăzut rapid spre 140 și se ducea mai înjos, spre 130. În timpul activității pe bandă a urcat la 173, unde s-a menținut pentru ceva vreme, dar a început să scadă iar spre 160.
2. Rezultatul 2:
   Nicio febră musculară, ușoare tensiuni există însă pe mai toți muschii, parcă mă ține nițel spatele, parcă mă ține nițel pieptul, iar, destul de ciudat, mă ține nițel gamba dreapta, dar numai ea.
3. Rezultatul 3:
   Să vă mai spun că se vede dezvoltarea muschilor?

Se impun și niște observații:

1. Observația 1:
   Nu e nimic în neregulă cu acel puls de 173. Așa cum am scris, pulsul pe bandă scăzuse spre 130, moment în care antrenoru a decis că e prea puțin, că suntem safe și că putem să încercăm și ceva mai strong. Drept urmare a decis să încline banda la 13. Nu știu exact în grade cât e asta, dar mergeam foarte oblic, aproape vertical. În condițiile astea, inima a început să își facă treaba, să mă ajute și a crescut la 173. Dar chiar și așa, în efort, de la 173 a început să scadă spre 160 când s-a obișnuit cu efortul. Scopul declarat al antrenorului e să ajung să alerg pe banda aia și pulsul să nu sară foarte tare. Momentan încercăm tot felul de combinații de viteze și de înclinații. După cinci minute de înclinație 13, antrenorul a trecut banda pe mai puțin, coborând-o pe parcursul a 5 minute de la 13, la plan. Evident că și pulsul a început să scadă, coborând spre valorile de 130.
2. Observația 2:
   Greutățile nu au fost crescute foarte mult, dar în schimb numărul de repetări m-a rupt. La fluturări pe ultima serie nu am mai putut singur, așa că l-am pus pe antrenor să aplice o forță de 1 kg sau două ca să pot termina exercițiul.
3. Observația 3:
   La picioare greutățile nu au fost foarte mari, pentru a nu face o febră musculară care să nu îmi permită deplasarea, având în vedere că în weekend trebuie să mă duc la curs.
4. Antrenorul este impresionat de forța pe care o am și cea pe care o dezvolt. Îi spunea unui tip de lângă mine, că deși par neantrenat, am o forță uluitoare. Nu își explică cum pot să trag cu 40 kg la spate după numai 5 ședințe la sală. Alții se chinuie să ajungă la 40 kg. Totodată mi-a zis că sigur am eu ceva în alimentație care mă ajută, că nu se poate așa dezvoltare la muschi. Am evitat cu iscusință presupunerea lui cum că aș băga suplimente și l-am informat că mănânc foarte multă carne și foarte, foarte mult lapte, de ordinul a 9 litri de lapte pe săptămână. El mi-a zis că laptele se zice că nu ar fi bun, iar eu i-am zis să își bage în fund toți experții care zic asta. Pentru că eu personal nu am nicio problemă cu laptele, iar în perioadele în care nu am consumat lapte, m-am îmbolnăvit de cele mai groaznice chestii. Mai mult, laptele mi-a fost recomandat de doctorul internist, așa că acum am o justificare să îl consum.

La aparatul de flexii pentru picioare au fost unele probleme, așa că am cerut rearanjarea lui, pentru că îmi intra marginea aparatului direct în stomac.

Tot la acest aparat s-a întâmplat ceva foarte interesant, deci din acest punct, minorii să plece.

Love on gym device

Pentru cine nu știe, aparatul de flexii e format din două bucăți, dispuse oblic, ca un acoperiși de casă.

Pe una din părți vine burta, iar această parte are două mânere dedesupt ca să te proptești în ele.

Pe cea de a doua parte vin pulpele, iar gambele și glesnele vi sub o pârghie pe care trebuie să o acționezi.

Ca să vă imaginați mai bine, e un fel de poziția capră, dar nu chiar, pentru că trunchiul vineînclinat în față, nu stă paralel cu solul.

Mișcarea exercițiului, e că trebuie să flexezi picioarele din genunchi, să aduci gambele spre șezut, acționând astfel pârghia cu greutăți.

Stăteam eu pe aparat, iar antrenorul stătea pe vine, la nivelul capului meu, pentru a vorbi cu mine și pentru a mă urmări dacă nu cumva mor pe acolo. Discuția mergea între noi și era interesantă.

....

Mai întâi am simțit parfumul, deosebit, suav... Ce rahat mă pierd eu in descrieri! Frate! Era mișto, marfă, tot ce vreți voi.

La câteva secunde după parfum se aude și vocea:
-Pot să deschid geamul?

Eu nu am înțeles că vorbește cu mine , iar antrenorul nu a băgat în seamă pe cea care vorbea.

Vocea repetă:
- Pot să deschid geamul?
Antrenorul răspunde:
- Da, sigur!
Vocea:
- Dar nu cu tine vorbeam, vorbeam cu domnu.

În momentul respectiv, răstignit precum Christos pe cruce, transpirat mort, neînțelegând ce are aparatul ăla cu mine de mă chinuie așa, stând cu nasul în aparat, mă gândesc să răspund.

Ridic nasul din aparat, las capul pe spate, fără a modifica poziția corpului și continuându-mi exercițiul, spun:
- Sigur, scumpo! Bagă!
Și am rămas cu capul în sus să aud un răspuns.

Diva se mișcă spre geam și din mișcare simt un fund care mi se lipește fix de nas. În aceiași fracțiune de secundă îl aud pe antrenoru meu cum cade în cur de pe vine și că îl bufnește râsu. Răde pe înfundate, politicos omu, dar abia se poate abține.

Diva realizează ce a făcut (cum dracu, că o facuse intenționat, se știe) și se întoarce, îmi pune o mână pe cap drăgăstos, mă mângăie și zice:
- Vai, mă scuzați, îmi pare rău, v-am lovit!
Eu: - Nu e nimic, se mai întâmplă.
În mintea mea: "Era tarlaua mare, puteai să treci liniștită, că doar și eu tot pe acolo am trecut".
Diva continuă:
- Permiteți-mi să vă pup ca să mă iertați pentru greșeală!
Eu:
- Mmm, să vedem...

Fata mă pupă pe obraz, apoi se îndreaptă și pleacă mai departe spre geam.

Antrenoru:
- Frate! Ce cur în nas ți-a tras!
Încontinuare îl unflă râsul.
- Păi să mai treacă odată, că rău nu a fost...
Zic eu tare, să audă și diva...
- Taci mă, mai încet, că te aude... Na! S-a întors spre tine și zâmbește...
Zice antrenoru.
- Dacă sunt simpatic!
Îi răspund și îi bag un zâmbet din ăla frumos din care numai eu știu.

Discuția moare și eu îmi continui lucrul pe aparat. Revenim la subiectul nostru, muschi, cine lucreaza, cine nu lucrează.

Cam asta a fost ziua 5, vă aștept și data viitoare să fiți alături de mine în campania back in shape. Va mulțumesc mult pentru vizită.

Din nou despre educatie

Am mai scris despre educatie si cum ne afecteaza ea. Ajung sa ma repet, dar nu am ce face, cand observ zilnic cum ceea ce numim noi educatie se transforma intr-o bariera pentru noi.

Am doua cazuri in minte, dar nu stiu daca am timp, spatiu sa le tratez pe amindoua. Voi scrie si vad pana la final ce iese. Daca nu tratez astazi, sigur tratez al doilea caz in episodul urmator. Nu as vrea sa plictisesc auditoriu cu o postare prea lunga, deoarece ochii vigilenti sunt asupra mea.

Bolile si educatia

Suntem invatati de mici sa nu dam tot din casa, sa nu spunem nimic din familie, fiindca nu e frumos. Inafara totul trebuie sa fie floricele si pasarele pe campii, nimic nu merge rau, totul e numai lapte si miere. Nu conteaza ca tactu se imbata ca porcu si va bate si pe tine si pe ma-ta de va usuca, tu trebuie sa spui frumos ca ai ochii unflati pentru ca te-a tras curentul.

Dar asta te priveste, nu imi pasa daca iti iei bataie 24 din 24, iar tu continui sa minti ca totul e frumos, pana la urma e treaba ta, te minti pe tine.

Dar vine un moment cand ii afectezi și pe ceilalți cu educația ta sărită de pe fix. Iar acest caz, dragul meu, este cazul bolilor.

La noi este o rusine să se afle că ai vreo boală. Ai făcut râie, nu cumva să spui cuiva, că e de rușine mare, bă, dar mare. Râie fac numai nespălații și jegoșii, tu să nu spui. Vino senin ca și cum nimic nu s-a întâmplat, dă mâna cu mine, pupă-mă, ca eu nu am nicio altă treaba decât să vreau să primesc fericit microbii tăi jegoși. E drept că dacă nu dai mâna cu mine, sau nu mă pupi cum o făceai până acum, s-ar putea să intru la idei, dar decât să îmi explici care e situația, mai bine vino și comportă-te ca și cum nimic nu s-a întâmplat.

Exemplul cu râia este unul forțat, pentru a sublinia enormitatea acestui fapt.

Alte efecte ale acestei educatii

Rușinea față de boală implantată prin educație, se transformă într-un efect pervers. Gândindu-te despre tine că e rușinos să ai o boală, automat în mintea ta se va crea prejudecata că dacă unul are o boală, ăla e inferior ție, că, nu e așa, e rușinos să ai o boală, iar ăla, dacă a făcut-o, înseamnă că e un om de rușine care merită disprețuit. De aici, până la tâmpenia în care trăim azi, în care persoanele cu dizabilități sunt discriminate, nu a fost decât un pas.

Mai mult, citesc în ziar chiar azi, de cazul unei adoleșcente bolnavă de depresie, care 5 ani nu a spus nimic de rușine, rușine implantată evident prin educație. Părinții au aflat despre boala ei numai când copilul a comis prima tentativă de suicid. Frumos nu?

Știu că și în afară există confidențialitatea datelor, dar acolo există tocmai pentru a te lăsa pe tine să spui cât vrei și cui vrei. Nimeni nu te judecă dacă ai o boală, ba mai mult, îți acceptă unele lucruri tocmai fiindcă condiția de boală poate nu îți permite să lucrezi la parametrii normali. Totuși ei sunt educați altfel și o să revin asupra acestui lucru și în alte postări.

La noi a început să se introducă confidențialitatea datelor medicale, tocmai pentru că lumea e cretină și te judecă pe baza lor.

Ai făcut sifilis, nu ești decât un afemeiat nenorocit care umblă la curve. Nu mai contează că sifilisul are și alte căi de trasmitere și chiar pe calea de trasmitere sexuală, s-ar putea să ți-l iei fără să știi de la o prietenă care umblă ea prin alte locuri.

Mai avem și problema igienei și a regulilor de igienă. Este foarte adevărat, că în cazul ideal, trebuie să ai propriul set de căni, periuțe de dinți, tacâmuri. Dar câți dintre voi nu ați mers în vizită și nu ați băut o cafea, sau nu ați servit o prajitură, sau o masă dintr-o farfurie a gazdei și cu tacâmurile gazdei.

Ei bine, spre exemplu, chiar daca speli farfuria cu apa, chiar si cu detergent în unele cazuri, helicobacter pilori nu dispare. Asa ca simplele reguli de igienă nu te ajută. Faptul că ai spălat un fruct proaspăt cules, îl doare fix în cur pe helicobacter, sau pe alți mici germeni, pentru că ei trăiesc liniștiți în apă și alte medii mai periculoase chiar, cum ar fi mediul acid al stomacului tău.

Cum trebuie reactionat?

Din primul moment în care am știut că am infecție cu helicobacter pilori, am anunțat peste tot unde m-am dus. Astfel încât să se știe și să nu cumva să se utilizeze cana mea, tacâmurile mele. Ce a făcut gazda cu ele, nu mă privește. Și nu mi-a fost rușine să spun asta, chiar dacă printre modurile de transmitere ale lui helicobacter este fecal - oral. In felul acesta am incercat sa evit să îi infestez și pe alții ferindu-i de la o viață chinuitoare.

Pentru că da, unele boli sunt mai dure decât cele de care te temi cel mai mult. Depinde doar cum vezi lucrurile. Ti-e frica de cancer? Foarte bine, cancerul în cel mai bun caz, daccă e în fază avansată, mai trăiești câțiva ani și mori, scapi cum s-ar spune. Știu, nimeni nu vrea să moară, tuturor ne e frică de moarte, dar ea vine totuși ca o izbavire când intri în valatucul ăla.

Dar să ajungi să trăiești, probabil toată viața, adică cel puțin 40 ani de acum înainte, dacă nu se întâmplă vreun eveniment major, mâncând doar anumite lucruri, că restul îți fac rău vizibil, să nu mai poți să iei un medicament, singurele pastile admise fiind fix cele de stomac, altele făcânduți rău, să ajungi să stai cu branula în mână ca să îți faci antibiotice când ai nevoie de ele, pentru că în stomac nu mai poți să bagi așa ceva, e totuși mai crunt. Știu, o să ziceți că e bine că trăiești.

Deci sfatul meu, dacă știți că aveți o boală nenorocită, anunțați delicat să fie atenție, pentru că așltfel e posibil să îmbolnăviți oameni fără să vă dați seama. Și s-ar putea să afle de unde și bine nu o sa fie, pentru că chiar dacă nu voi l-ați infestat, asupra voastră va cădea bănuiala.

Vă mulțumesc de atenție și vă aștept la episodul următor, pentru că în ăsta nu am reușit să tratez și cealaltă temă.

Mai lasati-ma cu Basarabia pamant romanesc, mi se face scarba

S-a inflamat toată societatea moldovenească, de aici și de aiurea din cauza declarațiilor lui Radu Banciu. Eu am sărit cu grație peste ele și le-am tratat ca atare, niște declarații ale unui om înfuriat pe o anumită situație, așa cum am fost și eu când l-am văzut pe porcul ăla de prim-ministru moldovean, de mână cu porcul de prim-ministru al nostru la Antena 3 și când am auzit ce scotea pe gură. Dar când am văzut inflamarea basarabenilor și modul cum pun problema, nu pot să stau de o parte și să nu intru în luptă, pentru că se dau unii curve virgine atunci când nu e cazul. Problema atacată de mine nu e chestiunea legată de curvele din Republica Moldova, curve care există și asta e realitatea, oricine ar vrea să o nege, nu e legată de inteligența sau consumul de alcool de acolo, ci e legat de altceva, despre care o să citiți în continuare.

Context

Mai întâi să stabilim niște lucruri:

1. Sunt un român căsătorit cu o cetățeancă a Republicii Moldova;
2. Din prima informație decurg următoarele:
   1. Din anul 2000 și până acum am fost aproape în fiecare an în republica moldova, pentru perioade cuprinse între o săptămână și 3 luni;
   2. Am fost doar la Chișinău ca și destinație finală, dar pe drum, treceam cu mașina prin diferite zone.

Spun toate aceste lucruri pentru a înțelege că vorbesc în cunoștiință de cauză și nu îmi dau cu părerea ca unii, despre ce au mai citit ei în cărțile de istorie acum 40 ani.

Și acum să revenim la chestiunea principală!

Basarabia nu mai are nimic de a face cu România

Tâmpiții din România, fără să aibă habar de situația actuală, trăiesc într-un romantizm indus de cărțile de istorie, cum că vezi doamne Basarabia ar fi a României, că trebuie să ne unim, că dincolo de prut sunt români!

FALS, FALS, FALS!

Adevărul pur este că dincolo de prut nu mai sunt români, sau, cel puțin nu mulți. Dincolo de prut nu se vorbește limba română, iar eu ca român, în majoritatea ocaziilor când am fost acolo, am avut reale probleme de a mă înțelege cu lumea. Vorbesc un soi de limbaj amestecat, 3 cuvinte arhaice românești, 4 rusești. În majoritatea lor, cuvintele românești sunt folosite în expresii derivate din limba rusă. Astfel veți putea auzi cuvinte sau expresii de genul:

1. Spilce = tocuri de pantofi
2. Solfetce = servetele
3. Bline = clatite
4. A stucaturi = a zugravi

Imaginati-vă, ca români ce sunteți, că vă duceți în vizită la frații de peste prut și vă zice cineva ceva de genul:

Astă vară am stucăturit și noi... Și încă această frază e mai tradusă așa.
Sau:
Scrie mai mașcat!

Se întâlnesc peste prut, cuvinte cu început rusesc și terminație românească cum ar fi gavarește, spilce, soltfetce și altele. Se întalnesc și cuvinte romanesti cu terminație rusească (nu îmi aduc unul aminte). Frazele sunt traduse mot a mot din rusa, astfel la Chisinau puteti sa aflați următoarele: La moment, liftul nu lucrează. V-a propiați mai târziu și poate a să lucreze.

În vizitele mele pe acolo, nu am simțit niciodată cum că am fi frați, ci dimpotrivă. Eram văzut ca o posibilă sursă de bani și dacă s-ar fi putut să mă facă, să îmi smulgă cât mai mulți bani, să mă fure eventual, nu s-ar fi dat înapoi. Norocul meu este că nu eram singur și aveam rudele cu mine, că, dacă aș fi fost un simplu turist, eram mâncat de mult.

Am crezut că e o problemă cu mine și am întrebat-o pe nevasta mea cum se descurcă cu limbajul respectiv.

Nevasta mea este rusoaică, născută la Moscova și ajunsă în Republica Moldova dinîntâmplare. Cert e că, atunci când ne-am cunoscut, nu știa de loc limba română, eu fiind cel care am învățat-o această limbă. Trăiește de 14 ani în România și știe română învațată de la mine și rusa învățata în familie.

la întrebarea mea mi-a răspuns că nici ia nu înțelege acea limbă, că de preferință la Chișinău e să vorbești rusește că așa te înțelegi bine cu toata lumea.

Unde e problema?

Problema e că, dincolo de Prut, nu mai sunt români. Istoria evoluează și nu rămâne la nivelul pe care îl învățăm noi din cărți. Popoarele se combină și din combinația lor apar noi și noi popoare, distincte de popoarele inițiale. Dacă ne gândim la daci și romani, putem să vedem că în o sută și ceva de ani au format poporul român. De ce din combinația români + ruși nu ar fi rezultat un nou popor, poporul moldovean în cei peste 50 ani de ocupație rusească. Mi se pare o perioadă rezonabilă.

În plus, să nu uităm că în Basarabia s-au dus politici puternice de rusificare, au fost strămutați oameni, au fost aduși alții în loc, deci ceea ce e acum nu mai are nici vag legătură cu românii din 1940 prezenți în republica Moldova.

Dincolo de limba moldovenească vorbită cu chinuială acolo, majoritatea știu rusă, e o limbă vorbită mai bine decât româna, de ce ar trebui să considerăm români pe unii care vorbesc limba rusă mai bine ca româna? E drept că nici limba rusă nu o vorbesc perfect, asta mi-au spus-o rușii. Pentru că rușii fac mișto la greu de moldoveni și de modul cum vorbesc ei rusește. Rusească din republica moldova, e un fel de română vorbită de romii de pe la noi, pentru ruși.

Sper să înțelegeți odată pentru todeauna, dincolo de prut nu mai sunt români, nu mai e România. E un nou popor apărut în urma sincretismului poporului român cu poporul rus.

Care e problema de fapt?

Problema e că pe baza acestei false identități românești, poporul de dincolo de prut a beneficiat și beneficiază de niște facilități superbe, facilități pentru care noi plătim din banii noștrii.

1. Burse de studiu la liceu;
2. burse de studiu la facultate;
3. Redobândirea cetateniei românești (chipurile) pe niște criterii mai mult decât lesnicioase. Asta înseamnă pasaport ue pentru cetățenii Republicii Moldova și evident toate drepturile care decurg din asta.

1. În timp ce mulți studenți români se bat să intre la o facultate, moldovenii nu au decât să se prezinte și au locuri separate pentru ei.
2. În timp ce studenții români trebuie să își finanțeze singuri studiile, cetățenii moldoveni primesc bursă din partea statului român, indiferent de situație. Adică ești un student bun și ai rezultate, sau ești o curvă care umblii toată noaptea prin baruri și nici nu știi cum arată sala de curs, iar la final renunți prin anul 2, pentru statul român nu contează, el pompează bani în curul basarabenilor.

Așa că dragă române, sau românco, în timp ce copilul tău nu a prins un loc la facultate, pentru că era concurența mare și, la naiba, al tău cu media 9,23 nu a reușit să intre chiar dacă e un copil bun, un moldovean intră nestingherit la facultatea aia, unde ar fi trebuit să fie fiul tău, sau fica ta, fără prea mare concurs, doar pe baza unor interviuri și indiferent de rezultate, primește bani de la statul român să o ardă prin România. Asta, bineînțeles din banii tăi și ai mei, din banii ăia cu care poate ai fi putut să îți întreții fiul la facultate. Fii mândru, ai sponsorizat studiile unuia sau uneia, care nici măcar nu se știe dacă le va duce la capăt, dar oricum, dacă va reuși, va pleca imediat dințară și va merge afară să lucreze, iar tu, eu, vom vedea fix nimic din investitia făcută.

Nu mai amintesc de celelalte facilități oferite statului moldovean, cum ar fi energia electrică la pret preferențial și, uneori, gratis, ca ma apucă groaza.

Mai lasati-i naibi de basarabeni cu țara lor cu tot, că nu avem noi niciun beneficiu de la ei, iar ei nu ne iubesc de loc, ci dimpotrivă. Singurul lor gând când vin aici, nu e că vezi doamne, vin la patria mumă, să facă un bine acestei țări, vin aici pentru că știu ca de aici pot să plece mai ușor în alte țări. Cum s-ar spune:

Lasă bă tu român prost, că vin eu și îmi fac studiile pe banii tăi, iar la final plec și mă duc în altă parte unde să îmi fie mie mai bine, iar tu o să vezi fix o muie din banii investiți în mine.

La final, revin la disputa cu Radu Banciu. Ăla a afirmat niște lucruri, desigur că generalizările nu sunt bune, dar la procentele prezentate, generalizările se puteau face. Când studiile arată că 70% din femeile basarabence s-au prostituat cel putin odată, când OMS spune că în republica moldova se beau 21 litri de alcool pe cap de locuitor, ca 46000 oameni sunt bolnavi de alcoolism cronic din care 7000 femei, poti să tragi niște concluzii. Nu neagă nimeni că printre ăia nu sunt și oameni buni, dar frățioare, pentru a-i menaja pe ăia buni, nu pot să îi cruț pe restul. Mai mult, mulți dintre basarabeni, mai ales cei de sorginte rusească, au o ingânfare nativă în ei, ei sunt cei mai buni, iar tu ești ultimul prost, chiar dacă tu ești ăla după urma caruia ei trăiesc. Vin și fac studii aici, pe banii noștrii, se bucură te doate beneficiile, iar noi suntem proști și ei deștepți. În parte le dau dreptate, noi suntem proști că le oferim atâtea, ia să-i fi lăsat în țara aia acolo și să nu le fi oferit nimic să vedem unde mai erau moldovenii azi.

Au știut cu toții să dea năvală la beneficii, iar acum se simt ofensați. Au ajuns prin toate mijloacele aici:

1. Au plătit căsătorii cu cetățeni UE;
2. Au falsificat acte ca să obțină cetățenie românească;
3. Au venit la studii prin burse și au rămas gravide ca să obțină statut de cetățean aici;
4. Câte și mai câte alte metode pe care nu am avut timp să le cunosc.

Și atenție, asta fără să le pese cât de puțin de români și România. Românii sunt doar niște proști pe care e bine să îi mulgi de cât se poate, dar la o adică să nu își permită să zică ceva, că ce e aia, noi, moldovenii suntem cei mai deștepți, cei mai buni, e de datoria românilor practic să ne ofere toate astea, că nu e așa, noi o merităm doar fiindcă existăm.

Dar nu, noi le-am oferit totul și ei apar și au ifose de curve virgine.

Articolul ăsta l-am scris în urma citirii unui articol al unei așa zis studente moldovence în românia, la atacul lui Banciu. Stau și mă întreb, dacă România nu i-ar fi oferit domnișoarei posibilitatea să fie mândră că e studentă în România, ce ar fi făcut astăzi? Oricum, violența cu care răspunde, mă face să cred că e ca omul ăla prins cu musca pe căciulă care pune mâna.

Nu atât articolul ei mă deranjează, ci raspunsurile proștilor de români și lor li se adresează acest articol. Cei care vin cu raspunsuri de genul:

Bravo domnișoară, frumos ai zis, că nu e frumos ce a zis domnu Banciu, că Moldova e pământ românesc și români suntem cu toții.

Bă, că proști mai sunteți.

Mie mi s-a acrit de români din ăștia care sunt români numai când e bine, adică dacă au ceva de câștigat, ei sunt români, dar dacă nu, gata, sunt moldoveni, nici nu mai vor să audă de românia. Uitați-va și voi dragi români, cum, în comentarii, proștii de români vorb esc de români pe ambele maluri ale Prutului, iar moldovenii se separă clar spunând că în europa moldovenii fac și dreg, iar românii sunt hoți și nu știu ce.

Ăsta e adevărul bă, trăim cu ruda săracă atârnată de gât, rudă care dacă îi dăm e bine, dacă nu îi dăm ne înjură.

Ce mă indignează pe mine, e că tu vii în țara mea, pe banii mei și te mai dai și indignată după toate astea. Știi ce, ia du-te tu în țară la tine, trăiește aolo, pe banii tăi și fi tu indignată de acolo, pare mai real așa nu crezi? Aici, când te dai indignată pe banii mei, pari ca o curvă care după ce a supt-o vrea să pară o mare doamnă și se supără când cineva are curajul să ii spună că e o curvă. Mai mult, dacă eu plătesc un serviciu, cum ar fi bursele de studii și la nivel național constat că din cei care îmi vin, majoritatea sunt pramatii, fără chef de școală și au ales metoda asta pentru a ajunge în Europa, unde au auzit ei că se câștigă bine și ușor, cred că am dreptul, ca pe banii mei, să afirm: Majoritatea celor care vin din Republica Moldova la studii în România sunt niște oameni de nimic. Atenție, am zis majoritatea, nu toți. Că există și oameni buni printre ei, 20 - 30- hai 1000, e ok. Dar din păcate, aia care vin, majoritatea lor, sunt praf și au alte scopuri decât studiul.

Aveți aici și articolul, să vă delectați. Moldoveancă care a descoperit blogul

Ca răspuns domnisoarei zic următoarele:

Stimată domnișoara, sper să înveți la facultatea respectivă să construiești o argumentație coerentă și completă. Probabil ca la facultatea de jurnalistică până în anul doi nu se învață argumentația logică, deci pot să înțeleg că nu ești în stare să faci o argumentație logică. Sau poate știi și în mod voit ai manipulat sentimentele unor oameni. Dar dacă vreau să demonstrez că poporul moldovean jeste un popor bun, nu ajunge să dau 2 exemple, pe mine și două colege de cameră. Populația moldovei, din câte știu eu, era de vreo 4 milioane, a spune că moldovenii sunt buni, chiar dacă te bazezi pe 400 de persoane și tot nu poti spune asta. Ca să afirmi despre ceva ca este bun în totalitate, trebuie să demonstrezi că 80% din acel ceva este bun, altfel discutam vorbe. Faptul că tu și încă 10 prietene nu sunteți curve, ci faceți sex doar din plăcere, nu înseamnă că studiile OMS și ale altor organizații, care arată că 70% din femeile moldovence între anumite vârste (18 și 35 ani parcă) s-au prostituat cel puțin odată, nu ar fi corecte. Ci ceea ce spui tu, înseamnă că tu și încă 10 prietene sunteți niște fete de ispravă, bravo. Dar din pacate sunt altele 10000 care nu sunt și care abia așteaptă un cetățean străin care în schimbul unei căsătorii să le scoată din țară. Frumos este că în așteptarea cetățeanului străin care să le ofere căsătoria mult visată, ele tot încearcă cu unu cu altul, doar doar s-o indrăgosti vreunul mai puternic și le-o lua de nevastă. Deci mai pune mânuța pe logică, că, fără logică, nu ajungi departe cu jurnalistica.