tag:blogger.com,1999:blog-2660135040921624222024-02-20T13:21:03.582+02:00"Better light a candle than curse the darkness"Blogul unei persoane fara vedere despre lume si societate. Necazuri, pareri, bucuri vazute prin ochii unui nevazator. Intra si vei vedea altfel lumea.black areshttp://www.blogger.com/profile/01281017409418550224noreply@blogger.comBlogger134125tag:blogger.com,1999:blog-266013504092162422.post-23625412836758690872016-12-24T16:32:00.000+02:002016-12-24T16:46:46.386+02:00Amintiri despre femei singureScriam acu ceva zile o postare despre standardele inalte pe care le au unele femei care nu isi dau seama cat de ridicole sunt si nici nu sunt capabile sa realizeze, logic, ca ceea ce cauta este exact ceea ce obtin.<br />
Ele ajung sa se intrebe de fiecare data:<br />
<br />
"Cum de dau numai peste betivi".<br />
<br />
Desi stiu ca nu asta ti-ai propus, adica pe lista ta de caracteristici nu scrie "Barbatul ideal trebuie sa fie betiv", s-ar putea ca toate celelalte caracteristici pe care tu ti le-ai pus pe lista caracteristicilor ideale la un barbat, combinate, sa dea fix asta, un betiv.<br />
<br />
<br />
Stiu, stiu, in inteligenta ta pe care ti-o crezi, te ofusca acest mesaj al meu. Dar, te rog, macar odata in viata uita-te la mine ca la un barbat care vrea sa te ajute cu sinceritate, nu ca la unu care vrea sa iti darame valoarea ta de diva inteligenta.<br />
Drept urmare, am sa iti povestesc niste amintiri...<br />
<h3>
Diva neinteleasa</h3>
<br />
Eram acum vreo 8 ani de zile, mai mic si mai necunoscator in ale personalitatii umane fata de cum sunt azi. Nu ca azi as fi vreun zeu al cunoasterii, dar totusi, sper, ca nu au trecut 8 ani peste mine degeaba.<br />
Aveam deci vreo 26 de ani.<br />
<br />
<br />
Am participat la un eveniment interesant, unde, eram un fel de vedeta. Cum sunt hotarat sa extrag contextul inafara povestii, nu am sa precizez nici ce eveniment, nici motivul pentru care eram o vedeta.<br />
La acelas eveniment participau, cum v-ati prins probabil si alte persoane.<br />
<br />
<br />
Printre acestea am remarcat o femeie interesanta. Nu era din cale afara de frumoasa, dar nici genul pe langa care sa treci nepasator.<br />
Comunica cu o dezinvoltura pe care eu insumi nu mi-o permiteam, surazand si reusind sa socializeze aproape cu oricine.<br />
Subiectele abordate erau diverse si se vedea ca ai ce sa discuti.<br />
Se vedea pe ea ca ii place acea postura, de centrul atentiei si ca se descurca minunat cu gestionarea ei.<br />
Am aflat mai multe despre ea, ca organiza nu stiu ce gen de evenimente prin Bucuresti, ca are 35 ani, ca era recunoscuta la nivelul unei comunitati destul de extinsa drept un om tare si multe alte povesti.<br />
Si da, o chema Denisa.<br />
<br />
<br />
<br />
Am fost impresionat, recunosc, si am zis ca poate e o persoana a carei prezenta merita cultivata.<br />
Orgolios din fire insa, nu am dat niciun semnal necesar pentru a-mi arata interesul. Am mers pe principiu, lasa sa vina ea la mine.<br />
Pe de alta parte, nici nu stiam daca nu cumva e cuplata deja si nu as fi vrut sa ma trezesc in mijlocul unei scene de gelozie.<br />
<br />
<br />
Denisa mai vorbi ceva timp unora si altora.<br />
Eu, un antisocial sociabil convins, stateam la masa mea, aproape singur si mai aruncam din cand in cand cate o vorba celor care veneau sa intre in vorba cu mine.<br />
Ma simteam al dracu de plin de mine si de mandru stand acolo singur, cu paharul meu de gin in fata si flirtand din cand in cand cu cate o vorba aruncata in vant.<br />
Eram admirat si stiam asta, mai mult, imi si placea.<br />
Desi eram aproape singur, lumea nu lipsea din jurul meu, existand mai mereu cel putin o persoana cu care sa schimb doua vorbe.<br />
La un moment dat, grupul din jurul Denisei se disipeaza si ea ramane singura.<br />
Se uita putin dezorientata in jur, parca nestiind ce sa faca cu acea singuratate aparuta dintr-o data, ma vede si un zambet larg ii infloreste pe chip.<br />
Se indreapta cu indrazneala spre mine si se aseaza la masa mea zicandu-mi:<br />
- Buna, am vorbit mai devreme parca, am inteles ca tu te ocupi cu ....<br />
Si urmeaza aici o intreaga ploaie de cuvinte despre ceea ce faceam eu.<br />
Am ramas putin impresionat vazand ca retinuse atatea lucruri despre mine, eu, in autosuficienta mea, nu stiam mai nimic despre ea, decat ce aflasem in mod direct interesat.<br />
Ca organizeaza evenimente, ca are 35 ani etc.<br />
Ce sa mai, eram in maxim de admiratie pentru aceasta femeie.<br />
<br />
Primul semn de intrebare avea sa vina insa curand...<br />
<br />
Aproape toata lumea plecase din localul in care evenimentul avusese loc. Mai eram doar noi doi la o masa, singuri, discutand.<br />
Eu imi asteptam prietenii sa vina sa ma recupereze, deoarece, din pricina handicapului meu, ma descurcam destul de greu prin Bucuresti.<br />
<br />
Stand asa la masa, imi spune la un moment dat:<br />
- Daca tot te ocupi cu.... Nu ai avea un loc si pentru mine? Sunt intre joburi si...<br />
M-am minunat pentru ea, deoarece aceasta rugaminte nu concorda cu ceea ce stiam eu despre oamenii tari.<br />
Eu eram un om tare, iar eu aveam un job, chiar doua, iar in timpul liber mai aveam si o intreprindere personala care sa faca bani, atat pentru mine cat si pentru cei care munceau pentru mine.<br />
Pentru mine, idea de om tare care sa nu aiba un job, sau nimic altceva, nu era de conceput la vremea aceea.<br />
De altfel, soarta avea sa imi arate ca nu ma inselam, insa atunci, deschis la minte, am zis ca na, oricat de tare e omul, mai sunt episoade in care ramai fara nicio sursa de venit.<br />
Cum chiar aveam in colaborarile mele cu altii niste posturi deschise, i-am zis ca vedem ce se poate face.<br />
M-am simtit chiar bine ca o puteam ajuta intr-un fel.<br />
<br />
<br />
- Si tu, ce mai astepti pe aici? Cazu urmatoarea intrebare!<br />
I-am povestit ca imi astept prietenii care sa ma duca acasa.<br />
- Dar unde stai?<br />
- La Iancului - Raspunsei!<br />
Venira si prietenii mei. O intrebai si eu unde sta si imi spuse ca sta la Dristor.<br />
Am vorbit cu prietenii mei daca putem sa o luam si pe ea si sa o lasam in drum.<br />
Ei au zis ca da, drept urmare, i-am propus sa o duc acasa.<br />
A parut vizibil incantata si seara s-a terminat asa.<br />
A doua zi o asteptam sa vina la cei cu care colaboram, ca sa isi ia postul in primire, sau, ma rog, sa negocieze cu ei ce avea de negociat.<br />
Denisa aparu si accepta postul. Aveam sa lucram in aceeasi companie, desi la departamente diferite.<br />
<br />
<br />
In prima zi se oferi sa ma duca acasa la terminarea programului, deoarece ramasesem singur si varianta alternativa era taxiul.<br />
De felul meu eram o fire sociabila, prietenoasa, iar asta s-a vazut mai prin toate companiile pe unde lucram.<br />
Am fost cel care inchega colectivul si ii facea pana si pe cei mai ursuzi, mai singuratici sa ia parte la grup.<br />
Unii imi cautau prezenta si primeau cu bucurie sfaturile mele despre diverse teme, multumindu-mi ca sunt alaturi de ei.<br />
Probabil ca si Denisa observase aceasta deschidere a mea, pentru ca inca de pe drumul din prima seara incepu sa imi povesteasca ce nasoala e viata.<br />
Imi povestea cum la varsta ei sta inca cu parintii si ca nu are un iubit.<br />
Ca nu intelege ce se intimpla, de ce toti barbatii astia fug de ea, ca doar ea e asa de tare.<br />
Marturisesc ca in momentul ala nici eu nu intelegeam, dar culmea e ca nici eu nu simteam vreo atractie sexuala fata de acea persoana.<br />
Sa nu fiu inteles gresit, din seara in care a inceput sa mi se destainuiasca, am simtit o mare cantitate de iubire pentru ea. O iubeam sincer.<br />
Dar nicio atractie sexuala.<br />
<br />
<br />
Da, cel putin la mine este posibil acest lucru. In psihologia mea, sexul si iubirea nu au nicio legatura, ele fiind clar separate.<br />
Invatasem pana atunci ca legatura fortata dintre sex si iubire este cea care creaza cele mai grave probleme in diverse relatii, asa ca aveam sa le separ si sa recomand tuturor separarea lor.<br />
Ele pot sa coexiste, dar nu trebuie legate.<br />
Cert e ca din seara aceea am iubit-o mult pe Denisa si ma gandeam intens la binele ei si la cum as putea sa o ajut mai bine.<br />
Sa nu fiu inteles gresit, nu era mila, nu era compasiune, ci chiar o iubire sincera si netarmurita pentru acea persoana.<br />
<br />
<br />
Serile au continuat sa curga cu noi intrand din ce in ce mai mult unul in viata celuilalt si afland din ce in ce mai multe detalii unul despre altul.<br />
Totul parea sa fie facut pentru noi si ca nimic nu mergea gresit.<br />
Doar ca atractia mea sexuala pentru ea se incapatana sa nu apara.<br />
De obicei, imi ascult organismul si dau o mare importanta unor semne.<br />
Faptul ca acest lucru nu aparea, insemna ca subconstientul meu detectase ceva neconform si de asta nu se activa.<br />
Dand urmare sentimentelor mele de iubire, ascultand-o si pe Denisa, am decis ca merita sa ii arat un colt de viata frumoasa, pentru a o face sa inteleaga anumite lucruri.<br />
Mi se parea ca in fervoarea ei de a-si rezolva unele probleme cotidiene, ridicase standardele destul de sus si de aceea viata i se parea atat de nasoala.<br />
Pentru ca viata buna, era undeva sus la ani lumina si era destul de greu sa ajungi acolo.<br />
In dorinta mea era sa ii arat ca te poti bucura de viata chiar prin lucrurile simple, prin simple momente traite ici si colo si ca nu iti trebuie foarte mult sa fii fericit.<br />
Ca toate acele lucruri pe care noi le consideram fericire, nu sunt ale noastre, ci ne-au fost bagate in cap.<br />
<br />
<br />
Un alt semnal de alarma suna in capul meu la momentul respectiv, dar am decis sa nu il iau in seama. El spunea asa:<br />
"Cum se poate ca un om tare, la 35 de ani, sa nu aiba un iubit si sa stea inca cu parintii"?<br />
Am inceput insa sa gasesc scuze. Statul cu parintii era pana la urma urmei o chestie pe care si eu o faceam, din ratiuni pur economice.<br />
Nu vedeam rostul separarii si platii a doua intretineri si doua randuri de dari la stat.<br />
Asa ca am mers mai departe.<br />
<br />
<br />
Curand o plimbasem pe Denisa prin toate locurile care eu le consideram interesante din Bucuresti, mancasem si ne simtiseram bine prin cele mai interesante localuri, lucruri simple care iti pot face fericita viata.<br />
O prezentasem prietenilor mei si am incercat sa o integrez in grup.<br />
Insa prietenii mei nu prea o placeau si nu am inteles de ce.<br />
Curand se dovedi ca nici Denisei nu ii placeau prietenii mei, devenind destul de ursuza si rautacioasa ori de cate ori ne intalneam cu ei.<br />
De altfel, fiecare moment in care nu era centrul atentiei, parea sa o deranjeze.<br />
Pentru a o ajuta pe Denisa si mai mult, am inceput sa o invat sa faca afaceri. Eu aveam ceva intreprinderi inca de pe vremea aceea, intreprinderi care faceau bani.<br />
Eram student la Project Management, deci in pozitia clara de a o invata ceva.<br />
Ma asculta si incepu sa isi construiasca o afacere, ii dadu chiar drumul.<br />
In dezvoltarea afacerii, imi ceru si ii dadui cateva sfaturi.<br />
O ajutai sa inteleaga care sunt caracteristicile forte ale unui afacerist si o sprijinii in a obtine primii bani de la primii clienti.<br />
Asta se inscria perfect pe linia pe care eu o stabilisem, de a-i arata Denisei ce inseamna viata cu adevarat si ca nu are de ce sa creada ca viata e nasoala, cand de fapt sunt atatea lucruri misto de trait.<br />
<br />
<br />
Un al treilea semnal de alarma suna, dar ma incapatanai sa il evit si pe acesta.<br />
La fiecare lucru despre care vorbeam, lucru despre care eu constatasem ca lipseste din trusa cu unelte a Denisei, aceasta imi raspundea superior:<br />
"Stiu asta".<br />
Aproape ca credeam ca la fiecare chestie pe care o ziceam, nimeream in plin o chestie pe care Denisa o stia deja.<br />
Cu toate astea, ma minunam de ce naiba nu aplica daca stie atatea!<br />
Un om care stie atatea, ar fi trebuit sa aiba o situatie mult mai buna, decat cea prezentata de Denisa.<br />
Aceasta dorinta de a epata, de a isi asocia o valoare pe care era evident ca nu o are, ma inspaimanta.<br />
Insa, adormit de iubirea mea profunda pentru ea, ma decisei sa evit si acest semnal de alarma.<br />
<br />
<br />
Momentele frumoase au curs mai departe. In prima ipostaza, Denisa era muta de admiratie pentru fiecare manifestare a mea.<br />
Singurele momente de razvratire era acel anunt "Stiam asta".<br />
In rest, totul era bun, frumos, nemaipomenit.<br />
La fiecare episod trait impreuna, ea exclama cat de frumos e totul si cat de wow.<br />
Pana intr-o zi in care am aflat, cu greu, din gura ei ca nu i-a placut nimic din ce am facut si ar fi cazul sa o las in pace.<br />
Mi-a cazut cerul in cap la vremea respectiva. M-am simtit ultimul om.<br />
De unde ma consideram un om bun, facand diverse fapte bune si aducand fericirea in sufletul unui om, aflu ca de fapt chinuiam un om care se simtea fortat sa traiasca acele episoade alaturi de mine.<br />
Am inceput sa mai raresc episoadele si sa ma extrag incet incet din viata Denisei, considerand ca nu am de ce sa chinui un om si ca eu chiar nu aveam nevoie de asa ceva, nu imi trebuiau episoadele alea, le gandisem doar ca sa ii arat cat de frumoasa poate fi viata si ca nu trebuie sa fii special, deosebit ca sa ai parte de o viata fericita.<br />
I-am oferit un set de ultime 3 episoade, la care, Denisa, a exclamat incantata ca sunt super si ne mai pomenite.<br />
Ma gandeam ca poate, in sfarsit, o nimerisem.<br />
Dar aveam sa ma insel, pe cai laturalnice a ajuns la mine cum ca Denisa, in diverse cercuri, s-ar fi exprimat despre acele episoade ca au fost naspa.<br />
La orice interactiune a urmat dupa, desi Denisa spunea initial ca e super misto, la ceva timp dupa o intorcea de asa natura incat sa te faca sa te simti vinovat ca ai trait acel moment alaturi de ea si ca ai fortat-o pe ea sa il traiasca alaturi de tine.<br />
Ajunsesem de ma scuzam in gand pentru fiecare lucru cu care aveam sa o "deranjez" pe Denisa.<br />
<br />
<br />
Nu intelegeam ce se intimpla cu mine, eram un barbat puternic, cautat si iubit de femei.<br />
Nu ca ma laud, nu am fost vreun Casanova, iar la interactiunea cu femeile eram prost spre foarte prost, cu toate astea, nu imi lipseau, ele, femeile, gasind calea sa ajunga pana la mine.<br />
Cu toate astea, incepusem sa imi pun intrebari vis a vis de capacitatea mea de a discerne lucrurile, in aceasta relatie cu Denisa.<br />
Nu intelegeam nici aceasta chestiune.<br />
Deschis fiind de felul meu, nu puteam pricepe cum omul sa spuna ca ii place ceva ce nu ii place.<br />
Repet ce am spus la inceput, nu era niciun alt interes, decat ala de a ajuta un suflet aflat la ananghie, un om pe care, consideram ca il iubesc mult.<br />
Consideram ca la cat de misto este omul acela, merita ajutat si ca poate sa isi gaseasca propria cale pe care sa mearga.<br />
Ca e doar chestie de cateva sfaturi si exemple astfel incat sa ajunga la fericire.<br />
<br />
<br />
Cu toate astea, incepusem sa ma simt din ce in ce mai rau cu Denisa.<br />
Pe de o parte imi doream sa o ajut, sa fiu alaturi de ea, sa traiesc acele episoade frumoase, pe de alta parte, mi se facea scarba de momentele in care stiam ca o sa vina cu vreo replica care sa arunce la gunoi tot ce incercam eu sa fac acolo.<br />
Pana intr-o zi in care am ajuns la epuizare. Cred ca cumva iubirea pe care o simteam pentru acea fiinta s- a terminat si am inceput sa intrezaresc marele adevar.<br />
Sau poate cu tot cu iubirea pe care o simteam am inceput sa intrezaresc marele adevar.<br />
<br />
<br />
Denisa era o inganfata, o aroganta,o megalomana care, desi nu avea nimic, se purta de parca ar fi detinut totul.<br />
Nu putea sustine singura din propriile sale realizari acest lucru, deci trebuia sa recurga la niste artificii pentru a putea sa isi sustina propria valoare supraevaluata.<br />
Unul din aceste artificii era acela de a-i devaloriza pe toti cei care pareau sa fie mai valorosi decat ea, sa sape in ei si sa le scada valoarea, aratand astfel cat de tare era ea, cum i-a spus-o ea lui ala smecheru, sau cum a reusit ea sa il destabilizeze pe marele Vasile.<br />
Acest comportament se intimpla cu precadere cu cei de parte masculina din jurul ei, incercand sa gaseasca in fiecare barbat cate o problema si apoi sa ii arate aceluia ca are o problema si ca uite cat de desteapta e ea ca a descoperit problema respectiva.<br />
O mare parte din probleme erau inventate, dar asta nu conta pentru Denisa.<br />
Totusi, comportamentul acesta era destul de parsiv, deoarece el alterna cu episoade de admiratie si de politete, astfel incat o eventuala garda din partea ta sa fie exclusa, facandu-te astfel sa nu intri pe modul de aparare, sau, eventual, de atac.<br />
Altfel ar fi stat situatia, daca, spre exemplu, te-ar fi atacat direct si te devaloriza constant, atunci ai fi putut sa ridici mecanismul de aparare si sa te aperi, sau, eventual, sa ataci la randul tau.<br />
Comportamentul ei insa, te debusola total.<br />
<br />
La mine insa, sapa al dracu si nu reusea sa gaseasca vreo problema.<br />
Spera poate sa imi creeze una, sau sa imi genereze vreuna pe care mai apoi sa mi-o arunce in fata.<br />
Imi amintesc ca au fost vreo doua astfel de incercari, dar eu, nenorocitul, in spiritul barbatului puternic care sunt, nu am cazut in capcana.<br />
I-am raspuns sec ca nu am o astfel de problema si ca sunt bine cu mine asa cum sunt.<br />
Ca problemele mele mi le stiu si ca, daca doreste, i le pot expune.<br />
Nu i-a convenit, ii stirbeam astfel maretia descoperirii...<br />
Ma uitam atent de la un moment dat cum fiecare moment in care reusea sa ma faca sa ma simt aiurea ii furniza un moment de fericire, de bucurie.<br />
Se vedea pe ea ca se simte bine, mandra, valoroasa facand acel gest.<br />
<br />
<br />
Intr-un final am disparut, asta e genul meu de a rezolva probleme cand imi dau seama ca nu mai e nimic de facut. Pur si simplu dispar din viata omului respectiv, nu ma mai gaseste acolo unde stia ca ma poate gasi.<br />
Ne-am invartit timp de un an unul in jurul altuia.<br />
<br />
Istoria cu Denisa a fost mai lunga, v-am expus doar faptele principale considerate de mine concludente pentru tipologie.<br />
De atunci insa au trecut 8 ani, in fiecare an aproape ca vad cate o Denisa, pe multe le ocolesc, dar, din cand in cand, de amorul artei, mai las cate o Denisa sa ajunga la mine.<br />
Nu de alta, dar nu vreau sa uit acel episod si sa cad vreodata, din nou, in capcana vreunei astfel de dive.<br />
Ma gandesc ca poate pe la 40 de ani ma voi prosti mai rau si voi face poate vreo greseala.<br />
De aceea, imi pastrez vigilenta la maxim.<br />
Aceeasi poveste, aceleasi detalii, doar numele si forma fizica difera.<br />
Eu am evoluat insa si am invatat sa nu imi mai atasez propria valoare, propriile emotii de comportamentele sau spusele celorlalti, asa ca ma lasa rece comportamentul Deniselor pe care le intalnesc.<br />
<br />
Insa, trebuie sa marturisesc ca, din 8 ani, am intalnit 3 Denise care au fost capabile sa inteleaga unde gresesc si sa isi indrepte comportamentul.<br />
Acum sunt fericite si imi sunt recunoscatoare.<br />
Au renuntat la a-mi scadea mie valoarea si implicit valoarea ajutorului meu si au inteles ca au primit ceva valoros pentru care au de ce sa imi fie recunoscatoare.<br />
Au inteles ca nu le scade valoarea lor daca primesc ajutorul cuiva si nu e nicio problema daca un om pare ca e mai tare ca tine, fiecare avand propria lui treaba pe acest pamant.<br />
<br />
Dupa disparitia mea, Denisa a bagat-o in gard rau de tot. Afacerea ei inceputa atat de frumos s-a dus dracului intens.<br />
In doi ani de zile, a facut 37 de ani, tot singura si tot cu parintii era. Numai ca acestia devenisera din ce in ce mai presanti si ii dadusera si un ultimatum. Evenimentele pe care Denisa le organiza nu au mai tinut mult, asa ca si comunitatea respectiva a inceput sa o uite pe Denisa, iar ea, Denisa, nu a mai fost curand un om tare.<br />
<br />
<br />
Am inteles ca intreba de mine, ma cauta, numai ca eu plecasem deja din zona, eram la Constanta, vazandu-mi linistit de alte aventuri.<br />
<br />
<br />
Sfarsit de poveste.<br />
<br />
<br />
Nu stiu ce ai inteles tu din povestea asta, nu stiu daca vei intelege ceva. Dar tot ce vreau sa iti spun e ca vei reusi cu adevarat sa ai pe cineva alaturi, atunci cand nu te vei mai chinui sa demonstrezi la fiecare pas cat de desteapta, deosebita, speciala esti tu si cat de prost e fiecare care ajunge pe langa tine.<br />
Alt fel, nu vei tine prea multi oameni in jurul tau, iar relatiile tale vor fi unele de complezenta sau de interes.<br />
Valoarea ta nu scade cu nimic daca recunosti ca si alti oameni sunt destepti si poate mai destepti ca tine. Nu e o nenorocire sa recunosti ca, uneori, esti proasta, sau ai o problema si nu stii cum sa o rezolvi.<br />
Nu faci decat sa te minti pe tine.<br />
Insa nu doar sa o recunosti verbal, la nivel de complezenta, sa spui doar niste texte pe ton admirativ.<br />
Ci sa fii convinsa atunci cand recunosti un lucru.<br />
Mai grav la modelul Denisa, nu e faptul ca recunoaste lucruri doar de complezenta, ci ca, pe dedesupt, ea este roasa de diverse ganduri si emotii, sentimente contrare celor declarate, chestii pe care se chinuie sa le ascunda, dar, evident, ele sunt vizibile din avion.<br />
Asa ca numai ciudatii vor fi atrasi de un astfel de specimen, cei care au ei insisi o problema.<br />
De aia, nu zic acu sa ridici osanale fiecarui barbat care vine pe langa tine, doar, doar nu o pleca. Dar trebuie sa fii atenta, sa constati punctele tari si sa le recunosti pentru ca nu esti tu cea mai desteapta de pe acest pamant.<br />
Iar daca vei continua sa devalorizezi sistematic fiecare persoana care apare pe langa tine, inclusiv prietenii, nu vei ajunge prea departe. Vei fi in aceeasi stare si peste 10 ani.<br />
Daca tu chiar crezi ca oamenii aia nu au valoare, nu sta cu ei, du-te la cei care tu crezi ca au valoare. Dar inainte de a evalua valoarea unui om, uita-te mai intai la tine si vezi daca nu cumva sistemul ala de evaluare e cam viciat.<br />
<br />
<br />
Craciun Fericit Denisa, oriunde te-i fi afland...!<br />
Ia acest text ca pe un cadou din partea mea pentru tine, mai ales ca azi e ajunul Craciunului...<br />
Uita-te ca la 8 ani distanta imi aduc aminte de tine si vreau sa iti ofer un ultim cadou, un ultim episod.<br />
Stiu, stiai deja asta si e urat ca te fac sa treci prin asta, dar e ultima oara, promit!<br />
Am inteles ca ma cautai si am zis sa iti ofer un ultim sfat.<br />
<br />
Cu drag pentru toate "Denisele"<br />
<br />
Acest episod nu are legatura cu numele de Denisa, cunosc foarte multe fete misto cu numele acesta. E doar un nume, primul care mi-a venit in minte, ca sa nu dau numele real al persoanei.<br />
Cand ma refer la toate "Denisele", ma refer de fapt la toate femeile cu tipologia descrisa mai sus, nu la cele pe care le cheama in realitate Denisa.<br />
Acest text este rezultatul unor amintiri reinviate astazi de un prieten drag prin mesaje private pe messenger, care a tinut sa imi povesteasca ce mai face Denisa si ca, ea, Denisa isi aminteste de mine ca de cel mai bun prieten.<br />
Am vrut sa ii dau ocazia sa mai aiba un semn de la mine, drept recompensa ca isi aminteste de mine ca de un bun prieten.<br />
Totodata, mi-am amintit de toate Denisele pe care le-am vazut anii trecuti si am zis ca un sfat generalisim nu strica.black areshttp://www.blogger.com/profile/01281017409418550224noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-266013504092162422.post-28405233926984115662016-08-07T09:21:00.001+03:002016-08-07T09:21:24.480+03:00Despre incredere(o incursiune reflexiva, regresiva in amintirile despre viitor)<br /><br />O seara de mai, dupa unul din zecile de evenimente pe care le organizam.<br />Telefonul sunase, iar glasul ei imi spusese sa ne intalnim aici.<br />Ma simteam rau, rau pentru ca nu voiam sa o intalnesc, pentru ca facuse, fata de mine, cel mai grav pacat, tradarea, iar asta ma facea sa ma simt ca ultimul rahat.<br />Era unul din marile mele esecuri in ceea ce ma credeam bun, iar asta ma facea sa ma simt foarte rau.<br />Stomacul mi se urcase cu totul in gat, aducandu-mi cu el toata bila care se varsase mai devreme intransul, iar furia, frustrarea si dezamagirea, se amestecau batandu-se care mai de care sa rabufneasca.<br />Aproape ca ma comportam ca un robot dezarticulat care, pus in fata a unei pleiade de comenzi contradictorii, nu stie pe care sa o execute mai intai, fortat fiind de toate celelalte sa renunte imediat ce dadea preioritate oricarei alteia din comenzi.<br />Dar nu aveam ce face, mi se ceruse o explicatie si nu puteam sa refuz.<br />Un adevarat luptator, nu evita confruntarea, ci intra cu totul si o traieste, murind, daca e cazul, pe campul de lupta.<br />Imi dadeam seama ca dramatizam, asa ca mi-am pus in gand sa fiu mai realist.<br />Cu inima stransa de o menghina si abia batandu-mi, plecai totusi spre locul intalnirii.<br />
<br /><br />
Seara era racoroasa. <br />Un vant adia dinspre mare, facand ca aceasta sa glasuiasca murmure prelungi, murmure ce ajungeau pana la mine si la gandurile mele sumbre.<br />Ma asezasem pe scaun, intors spre gardul de imprejmuire si imi cocotasem picioarele pe cea de a treia bara, stand intr-o pozitie perfect relaxata.<br />Ca de fiecare data in momentele grele, marea imi venea in ajutor cu tot ce putea. Aveam senzatia ca daca s-ar fi putut personifica, ar fi venit sa ma mangaie si sa ma stranga in brate, asa insa, doar se facea auzita.<br />Mi-am pus in gand sa cobor mai tarziu, sa o las sa isi produca medicina atat de benefica.<br />O auzeam cum se inteteste in strigare, mirata sa ma vada atat de trist. Chemarea ei parca imi spunea sa ma duc jos..<br />I-am murmurat incet:<br />- Am sa vin mama!<br /> voi cobori.<br />
Gandurile imi zburau aiurea, de fapt, doar senzatia era ca ele zburau aiurea, in mintea mea desfasurandu-se un intreg plan de evaluare a tot ce stiam si o reasezare in ordine a tuturor faptelor si concluziilor.<br />Urma sa trebuiasca sa raspund ceva si nu as fi vrut sa o fac spontan, pe cai emotionale sub imboldul impulsurilor.<br />Ma asteptam la o avalansa de emotii cand ea avea sa ajunga si nu voiam ca acelea sa imi conduca demersul.<br />
Mai intai a fost parfumul pe care l-am simtit. Astmul care ma chinuia de ceva vreme imi puse un nod in gat, era cat pe aci sa tusesc, dar ma abtinui.<br />Nu as fi vrut sa dau vreun semn al recunoasterii prezentei ei in zona.<br />
Parfumul acela ma scotea din minti, devenise pentru mine mirosul tradarii si asta ma facea sa nu vreau sa il mai simt.<br />Furia castiga batalia cu celelalte emotii si incepu sa iasa la iveala.<br />Ma incruntai, dar reusi sa imi infranez comportamentul care se ghicea in incruntarea aceea.<br />Noroc ca eram cu fata spre mare si nu puteam fi observat.<br />
Stateam aparent linistit, cufundat intr-o pozitie relaxanta si tacuta. Totul era calm in jur si parca toata lumea fugise speriata de intalnirea care avea sa se petreaca.<br />
Am auzit cum a tras usor scaunul si s-a asezat.<br />Atinsa de mutenia locului, nu a vrut poate sa deranjeze linistea, asa ca ghiceam in miscarile ei o lentoare si o grija deosebita pentru acest lucru.<br />
Nu spuse nimic, statea acolo si ma observa fara sa zica nimic.<br />Imi tineam fata relaxata si calma in bataia vantului. Acesta se intetise si aducea cu el mirosurile marii, reusind sa acopere parfumul infamiei.<br />Odata cu aceste mirosuri ale marii, pleca si furia mea, iar linistea si detasarea ma cuprinsera.<br />Secundele se scurgeau, transformandu-se in minute si fugind care in cotro facandu-ne sa mai imbatranim cu cate o clipa.<br />
Linistea fu sparta de chelnarita care ne aducea meniurile.<br />
Ea ii facu semn ca nu e nevoie de meniuri si comanda cu glasu-i suav, aproape soptit:<br />
- Un frape pentru mine va rog, iar pentru domnul o vodka si suc de portocale.<br />
Fuseseram atat de apropiati, incat imi stia starile, gandurile, stia ce sa imi comande in orice situatie fara sa ma intrebe si o nimerea de fiecare data.<br />Acest gand ma revolta!<br /> Cat de prost putusem sa fiu sa ma las astfel descoperit!<br /> Dar de, asa e cand te ia orgoliul pe dinainte si uiti de cele mai elementare instrumente pe care, culmea, le ai la indemana si le folosesti in orice alta situatie.<br />
Bauturile venira si nu mai aveam ce face.<br />Trebuia sa ma intorc, fie si pentru a-mi lua paharul, iar atunci fata mea ar fi spus tot.<br />As fi putut sta acolo, sa ignor situatia la nesfarsit, sa joc un joc al rezistentelor, dar totul mi se parea atat de inutil dintr-odata.<br />Imi redresai pozitia la verticala, intorsei scaunul si ma asezai.<br />Incepui sa tremur inperceptibil pentru ca teama unei confruntari pusese stapanire pe mine.<br />Simteam cum toata acea chestiune brusc nu avea atata importanta si as fi cedat, voiam sa nu fi stiut nimic, sa nu fi avut acele daruri, daruri care ma ajuta sa descopar si cele mai ascunse lucruri.<br />E cumplit sa poti gasi adevarul si atunci cand nu vrei sa il gasesti.<br />Vantul se inteti, venind sa imi alunge toata teama si sa imi arate ca e acolo cu mine.<br />
- Cum faci de ...?<br />
Nu apuca sa termine intrebarea, ca aceasta se continua deja in gandul meu.<br />
- Cum faci de afli totul? Cum de poti?<br />
Atacase direct si nici macar nu isi punea problema despre ce se intimplase. Asta era deja de domeniul trecutului pentru ea, important era doar cum de aflasem eu.<br />Dorea sa afle tehnica, sa o poata probabil folosi, sau fenta pe mai departe si nimic mai mult.<br />Gandul acesta ma facu sa ma simt scarbit.<br />Ma gandeam sa nu ii ofer satisfactie, sa nu ii zic, sa o las sa mai traiasca astfel de momente.<br />Sa se invarta intr-un cerc vicios, din care banuiam ca nu avea sa iasa pentru multa vreme.<br />
Imi dadeam seama totusi ca era inutil, asa ca ii spusei:<br />
- Eu am un dar, dar nu e o putere supranaturala, cumai putea crede. Este format din 20% senzatii, 40% intuitii si 39% logica si ratiune.<br />- Si restul?<br />Zise ea, vrand sa imi arate cat de desteapta era ea.<br />- Restul, 1%, e format din eroare, fix ca in cazul de fata.<br />Ii raspunsei sec.<br />-Si cum se manifesta totusi?<br />- Te uiti la oameni, ii vezi cum te fac sa te simti, apoi le observi comportamentul si incerci sa vezi bresele de inflexiune.<br />- Brese de inflexiune?<br />- Da! Un om sincer are un comportament fluent, coerent, consecvent. Chiar daca se poate schimba la un moment dat, comportamentul, acesta vine cumva intr-o continuare, sau o actiune fireasca a ce a fost anterior.<br />Uitandu-te astfel, poti vedea un model, un sablon.<br />Totul este curgator si poti afirma ca este chiar frumos.<br />Chiar daca nu este la ce te astepti, totul ti se pare firesc, chiar daca contravine unor valori ale tale, iti dai seama ca in sistemul de valori aratat pana atunci, actiunea aia era fireasca.<br />
Atunci cand omul nu este el, sau nu este sincer, sau incearca sa joace un rol, sa fie altcineva, apar aceste brese de inflexiune.<br />Adica, trecerea de la un moment la altul este sacadata, inconsecventa, ca si cum acolo lipseste ceva, e o spartura.<br />- Interesant... Dar sparturile astea nu pot sa fie goluri de informatii la tine, mai de graba, decat un comportament la ceilalti?<br />- Nu am zis ca iei decizia despre un om<br /> pe loc, la aia doar intuitia te poate ajuta, dar acolo trebuie sa fi cu grija, pana cand primesti confirmari si de la celelalte doua componente.<br />Bresele observate initial, se pot umple, pe moment ce primesti informatii, dar de la un moment dat incolo, ar trebui sa iti pui probleme daca timpul trece si bresele raman tot brese si nimic nu se schimba in modelul afisat.<br />Asta inseamna ca ai in fata un rol foarte bine repetat, care iti este servit dupa o reteta.<br />Tocmai lipsa de schimbare trebuie sa iti dea de gandit.<br />- Aha... <br />Zise ea pe ganduri..<br />
- toata lumea face asa ceva?<br />- Mai mult sau mai putin.<br />- De ce?<br />-Pentru ca toti vor sa se apere, ceea ce e normal pana la un punct.<br />Nu vrei sa te descoperi fiecarui strain care se apropie de tine.<br />Asa ca incepi si iti construiesti ziduri de aparare, perdele de fum, le utilizezi una dupa alta, ca sa tii la distanta de tine lumea pe care nu o doresti, sau pe care nu o cunosti inca.<br />Problema intervine atunci cand folosesti toate aceste lucruri pentru a mistifica, pentru a induce in eroare, pentru a obtine ceva.<br />Atunci cand servesti acest rol, convingand pe cineva ca asa esti tu, facandu-l sa se bazeze pe faptul ca tu asa esti si, de fapt, sa se descopere dupa ca esti in cu totul alt sens...<br />- Adica?<br />- Adica, sa ii dai incredere unui om ca vei colabora cu el, sa il faci sa dezvolte planuri si actiuni in care sa te cuprinda si pe tine, sa beneficiezi de pe urma acestor planuri, iar la final de fapt, tu, cu fiecare ocazie pe care o ai, impreuna cu altii sa discuti despre cum l-ai fabricat tu pe cutare, despre cat de destept esti tu si cat de prost e ala ca uite cum l-ai facut, sa glumesti, chiar in mod umilitor, despre diverse opinii, pareri, comportamente ale acelei persoane.<br />- Hmm...<br />- Asta numesc eu tradare si la mine e pacatul suprem, dar nu e singurul exemplu, mai sunt exemple de folosire tendentioasa a unui rol.<br /> Nu vei putea colabora cu un om, decat atunci cand il vei cunoaste cum e el de fapt, cand vei reusi sa treci dincolo de rolul pe care ti-l joaca.<br /> Pana atunci, daca poti si esti interesat, trebuie sa sapi sa vezi ce e acolo.<br />- Inteleg! Imi dau seama cat am gresit.<br />- Treci peste, nu te ajuta in acest moment. Profita de timpul pe care il mai ai, ca sa iti culegi cate informatii mai poti si apoi sa ne vedem de drumurile noastre, ca pana la urma urmei, asta ai vrut chemandu-ma aici, nu?<br />- Nu, dar daca asta crezi tu...!<br />Cat dureaza sa citesti un om?<br />- La cei uzuali, 2 intalniri, 2- 3 ore, mai ales daca ai antrenament. La cei antrenati poate sa dureze si ani de zile.<br />Insa te prinzi de la inceput daca merita sau nu sa sapi. Pentru ca prin bresele de inflexiune, la un moment dat, se vad crampeie din omul adevarat si atunci iti dai seama daca merita sau nu sa descoperi ce este acolo.<br />Insa, trebuie sa avem in vedere si cei 1%, eroare, care, desi e 1%, e foarte important.<br />- De unde poate veni eroarea?<br />- Din diverse zone:<br />Prostia ta, ca te crezi prea bun;<br />Antrenamentul pe care il are cel pe care vrei sa il citesti;<br />Cantitatea de informatii pe care le poti obtine prin bresele de inflexiune si daca nu cumva ai parte de ziduri succesive de aparare, adica, ceea ce vezi prin zidul de deasupra, sa fie de fapt un zid de dedesupt si nu realitatea.<br />- Cum te asiguri ca nu dai de un zid dedesupt?<br />- Este vorba despre cum exploatezi bresele de inflexiune. Mai intai trebuie sa le observi, sa vezi unde exista golul de raspuns. Vei stii ca pe acolo ai sanse sa intri, sau sa scoti ceva.<br />Apoi, la fel cum testezi un televizor, un monitor pe fiecare canal de culoare sa vezi daca emite sau nu raspuns, poti testa un om pe fiecare emotie pura si sa vezi ce iese prin aceste brese de securitate.<br />Trebuie sa ii creezi o emotie puternica dintr-un anumit spectru si una cate una sa le incerci pe toate.<br />Vei primi astfel un feedback. Dar si omul va realiza ca ti-a furnizat un feedback si va intelege ca nu mai are sens sa ascunda acea parte. Asa, incet, incet, fiecare bucata din zid cade.<br />Apoi poti sa incerci sa ataci nucleul de credinte, pentru a-i vedea forma si a stii de fapt ce se afla acolo.<br />Prin fiecare bresa de inflexiune poti introduce informatii si sa vezi reactii. De obicei, cand atinci nucleul, feedback-ul este unul agresiv violent inapoi, astfel, prin testari succesive, vei putea delimita realul de rolul jucat.<br />Fiecare om atacat in nucleul sau de credinte, uita de orice rol joaca si reactioneaza violent, mai ales daca nu are mare antrenament in rolul pe care il joaca.<br />
- Cat ti-a luat cel mai mult sa citesti un om, atunci cand ai fost interesat? Adica sa sapi, cum spui tu?<br /> - 3 ani!<br />- Si ai reusit?<br />- Da!<br />- Nu e cam mult?<br />
Ignorai intrebarea, deoarece in cazul ei asteptasem 5 ani si crezusem ca citisem totul, ca dupa 7 sa aflu cum isi exprima parerile despre mine si care de fapt ii erau scopurile.<br />Intelesese ca nu aveam sa raspund si imi zise:<br />- Ce te-a facut sa fii atent la mine, ce ti-a dat de banuit?<br />- Asa cum ti-am spus, Sunt multiple tehnici prin care descoperi bresele si prin care poti sa sapi in ele sa ajungi la om.<br />Unele tehnici (ca doar nu am sa ti le spun pe toate), tin de ce poti tu face, altele nu tin de tine, ci iti sunt servite, daca iti sunt servite.<br />Trebuie insa sa fii atent sa le observi..<br />- Deci?<br />- Deci, la un moment dat am simtit cum sunt bagat intr-un dialog inceput deja anterior si care nu fusese inceput cu mine.<br />Greseala a fost ca si tu si persoana cu care ai dialogat, ati cerut informatii de la mine, informatii care sa va completeze dialogul, iar tonul pe care ati cerut acele informatii nu a fost tocmai placut.<br />Ati persistat in greseala atunci cand, intrebandu-va pe fiecare de ce va intereseaza acele informatii, pentru ca nu vedeam scopul lor in demersul pe care il aveam impreuna, ati devenit evazivi.<br />Tonul pe care imi fusesera cerute informatiile, fiind unul foarte superior, mi-am dat seama ca am nimerit intr-un dialog care incepuse fara mine si ale carui rezultate se decisese deja ca nu ma intereseaza.<br />Si nu a fost greu sa ghicesc natura dialogului.<br />- Mda, ce greseala de copii!<br />
Ma bulversa teribil aceasta fraza a ei. Nu era deranjata de faptul ca imi provocase un rau, singura problema era ca fusese prinsa.<br />
Imi ridicai paharul de vodka si decisei sa nu mai raspund.<br />Nu intelegea nimic, totul era normal si firesc. E foarte simplu sa pretinzi ca aprecezi un om, ca vrei sa colaborezi cu el si pe urma pe unde poti si cum poti sa iti bati joc de el in toate modurile posibile, devalorizandu-i rezultatele, facand misto de comportamentele sale si creindu-i o imagine proasta, fara ca el sa stie.<br />Problema majora e ca trebuie doar prostul sa nu se prinda.<br />
Imi terminai paharul de vodka dintr-o singura sorbitura. Il luai si pe cel de suc si il dadui peste cap.<br />Am lasat pe masa 20 lei si m-am ridicat sa plec.<br />
- Stai, ce faci, unde te duci!?<br />- Ce-ti pasa?<br />- Dar esti singur, sa nu patesti ceva.<br />- Ce-ti pasa?<br />
Am inceput sa merg incet, folosindu-mi bastonul pentru a ajunge spre cazino.<br />Asa cum promisesem, voiam sa cobor jos, sa ma las mangaiat de mainile apei.<br />
Faceam cu grija pas cu pas, lent, batand sacadat cu bastonul in gardul de imprejmuire pentru a tine o directie dreapta.<br />Am auzit cum s-a ridicat si cum ma urmarea cu privirea.<br />odata ajuns la trepte, am inceput sa le cobor cu grija.<br />Sufeream enorm din cauza acelei voci si nu imi placea de loc.<br />Fusese unul din cele mai mari esecuri ale vietii mele si asta nu imi dadea pace.<br />Cum de fusesem atat de prost sa fiu fabricat in felul acela, sa fiu mintit si eu sa nici nu verific macar.<br />
Coboram treptele una cate una, iar pe moment ce coboram si sufletul mi se afunda intr-un lichid vascos de simtiri.<br />
Am mers spre cel mai apropiat bolovan si m-am asezat.<br />I-am auzit pasii apropiindu-se si oprindu-se langa gard.<br />Am presupus ca statea acolo si ma privea. Nu avea de cat, ce mare lucru.<br />
Auzeam marea care vuia din ce in ce mai puternic. Ajunsesera pana la ea vuetele mele sufletesti si imi raspundea cu aceleasi sunete.<br />Valurile se ridicara si la un moment dat, doua venira succesiv.<br />Au cazut fiecare pe cate o parte a corpului meu, mangaindu-mi obrajii, ca un parinte grijuliu care te dezmiarda atunci cand esti trist.<br />Hainele imi erau ude si se scurgeau.<br />
Lacrimile incepura sa imi curga, puteam plange linistit in voie, nu avea cine sa ma vada si daca ma vedea cineva, nu avea sa isi dea seama de nimic, lacrimile mele se amestecau cu apa de pe obraz.<br />
Plangeam linistit, cu ochii mei stinsi larg deschisi, singurul semn al suferintei fiind doar lacrimile care se scurgeau incet, amestecandu-se cu apa sarata a marii.<br />
Marea trimise doua noi valuri sa ma diezmerde. Urma o succesiune de alte doua si cu fiecare simteam cum deznadejdea si suferinta mea pleaca.<br />
O ghiceam pe ea in noapte stand acolo si uitandu-se la mine. Valuri din tristetea ei ajungeau pana la mine si imi dadeam seama ca realizeaza cat de tare ma ranise, dar asta nu mai era treaba mea.<br />Aveam propria suferinta de care sa ma ocup si oricum, ani de zile, prea gandisem numai pentru NOI, putea si EU sa fie important acum.<br />
Ii stiam dorintele, pasiunile, aspiratiile si complotasem la realizarea lor, ma bucuram de fiecare moment cand cate un obiectiv mai era atins, uneori renuntam la ceva de al meu numai ca sa ii vad bucuria in ochi, dar...<br />
Alte doua valuri venira si imi stersera lacrimile.<br />Am inceput sa ma ridic. O stiam acolo si nu as mai fi vrut sa o intalnesc, dar nu aveam ce face, nu puteam dormi intreaga noapte pe plaja.<br />
Hainele imi erau ude si se scurgeau, vantul batea si un fior de frig ma strabatu.<br />Adrenalina mi se varsa in vene si ma simtii mai bine.<br />Incet, am inceput sa imi caut drumul spre trepte si apoi inapoi sus.<br />Trebuia sa ma tin de gard ca sa urmez drumul drept, dar acolo era ea.<br />
Ma apropiai...<br />
- Radule! Stai putin... Imi pare rau, nu am stiut cata suferinta iti provoc, nu am gandit atat de departe...<br />- Si? Ce ai vrea acum? De mila pentru mine sa ne prefacem ca nu a fost nimic si sa continuam mai departe? Sau, mai de graba, din mila pentru tine? Pentru ca nu esti in stare, nu suporti sa simti ce simti acum?<br />Trebuie sa simti, pentru ca undeva, candva, te-ai simtit si bine fiind superioara si terfelindu-ma in fel si chip. Exista un echilibru in toate si el se realizeaza undeva... <br />Acum platesti pentru acele clipe de fericire superioara pe care ai crezut ca le ai...<br />- Iarta-ma te rog, nu vreau sa fii suparat, nu vreau sa suferi!<br />- Exact ce ti-am spus, ti-e mila! Nu-ti pasa ca ai facut ce ai facut, doar ca nu poti rezista stiind ca ai facut un om sa se simta rau...<br />- Intelege-ma si iarta-ma!<br />- Nu pot, tu nu iti dai seama ca nu pot? Tot ce simt acum pentru tine e ura, cum sa pot eu sa zic ca te iert, as fi un ipocrit. Sa simt ura si totusi sa iti zic ca te iert.<br />Nu stiu cum pot ierta pe cineva pentru tradare, sau ceea ce numesc eu tradare, nu am mai facut-o pana acum.<br />
Am plecat mai departe!<br />-Lasa-ma macar sa te ajut, esti singur!<br />- Si? Care e problema ta?<br />- Nu fi mai incapatanat, esti in pericol!<br />- Eu? In pericol?<br />Am mama mea marea aici langa mine si tatal meu vantul ma insoteste!<br /> Cine si ce ar putea sa imi faca rau, cand chiar natura ma ocroteste!<br />oamenii? Nu ma tem de ei!<br />- Masinile, nu e nimic delimitat aici si o sa iti fie greu, nu fi incapatanat!<br />
Ma apuca de brat si plecaram impreuna spre statia de autobuz.<br />
- Si nu exista nicio sansa sa trecem peste, sa putem iarasi sa...?<br />
Nu asteptai finalul!<br />
- Acum nu stiu, timpul o va decide.<br />Tradarea nu se spala decat prin jertfa, prin sacrificiu.<br />Timpul va decide daca va exista asa ceva si in ce fel va fi, pana atunci insa, nu!<br />- Nu ma lasa asa mai! Da-mi o speranta, ceva! Nu ma simt bine fara sprijinul tau...!<br />- Acum vorbesti tu? Sau rolul tau?<br />- Vorbesc eu!<br /> Te-ai razbunat destul, las-o si tu mai moale.<br /> Iarta-ma! Nu fi orgolios!<br />
Auzeam marea murmurind linistita, vantul ma mangaia usor prin par si imi dadea o senzatie de bine.<br />Nu ziceam nimic, doua lacrimi mi se desprinsera si cursera incet.<br />Imi vedea fata, pentru prima data, plangand, deschis, in fata, fara a ma teme ca ma considera un om slab.<br />Oricum ma redusese din vorbele ei fata de altii la sub pragul de om slab, deci ce mai aveam de pierdut?<br />Se lipi de mine si ma imbratisa.<br />O simtii cum plange, corpul ei svelt, fiind scuturat de tremure mici.<br />Simteam ca sufera, dar eram eu oare de vina? Eram eu dator sa curm acea suferinta...?<br />
Ma strangea tare si nu imi mai dadea drumul.<br />
Neincrederea insa nu ma lasa sa merg mai departe.<br />Vazusem oameni plangand la manipulare si obtinind prin plans tot ce voiau...<br />Timpul avea sa decida daca, in sfarsit, sparsesem toate zidurile si ajunsesem la omul de dedesupt.<br />
Semnat<br />Copilul Ploii Reciblack areshttp://www.blogger.com/profile/01281017409418550224noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-266013504092162422.post-28050141675910000012015-07-05T21:18:00.001+03:002015-07-05T21:23:02.707+03:00Poze cu avioane - aeromania 2015 - spectacol aviatic<p>cele doua pasiuni ale mele, intrunite intr-una: Fotografie si avioane!</p>
<p>
Va las sa va delectati cu <a href='http://www.creativecorner.ro/aeromania-2015/'>poze cu avioane de la aeromania 2015</a>.</p>black areshttp://www.blogger.com/profile/01281017409418550224noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-266013504092162422.post-71337887609686272012015-04-22T00:22:00.000+03:002015-04-22T00:22:58.521+03:00Zei și gangsteri - de partea intunericului partea a doua<p>
0<br />
- Spune-mi unde dau de Xela si o să scapi ușor… Altfel ma obligi să fac chestii pe care nu vreau să le fac!<br />
Fața amărâtului se îngrozi, știa că nu poate spune, deoarece nu știa, dar omul cu ochelari negri din fața lui părea hotărât și pe fața-i calmă nu se putea citi dacă glumește sau are de gând să meargă până la capăt.<br />
- Nu știu să moară mama! Sefule! Nu te mint, nu știu unde este…<br />
Menghina scârțâi și se apropie puțin de degetele ținute pe masă cu fermitate de către motociclistă.<br />
- Spui? Sau… Îi spuse omul.<br />
- Nu știu, jur că nu știu…<br />
Menghina mai scârțâi nițel și începu să pună ppresiune pe degetul arătător al nenorocitului.
Acesta începu să se zbată și să țipe, dar era ținut bine.<br />
- Dacă te zbați, îți faci singur rău. Eu nu vreau să ajungem acolo, dar tu mă silești! E atât de simplu să îmi spui ce vreau… Am atâta timp și tu ai atâtea degete…<br />
- Dar dacă nu știu…<br />
Menghina se strânse și osul degetului se auzi cum pârâie, un urlet inuman ieși din gura celui pe care îl prinseseră.<br />
- Tu m-ai obligat! Acum, gândește-te bine, mai ai încă noua degete bune, vrei să continuăm jocul ăsta?<br />
- Dar nu știu… Zise el printre lacrimi și hohote!<br />
- Bun, dar știi cum să iei legătura cu el?<br />
- Da! Știu..<br />
- Bine, vreau să îi transmiți un mesaj, dar vezi să pară veridic. Îi spui că în seara asta, în pădurea de lângă bușteni, pe drumul spre Urlătoarea, va avea loc un schimb din care poate câștiga ceva ușor. O bandă rivală transportă cafeină spre o ascunzătoare de acolo și el poate pune mâna pe ea. Cu atâta cantitate de cafeină nu tre să îi spun eu ce poate să facă. Ai înteles?<br />
- Da!<br />
- Repetă!<br />
- Pe drumul spre Urlătoarea, cafeină ascunsă…<br />
- Bine! Și ai grijă, să pară cât mai veridic, să nu miroasă ceva, că ai încurcat-o!<br />
- Am înțeles șefule!<br />
- Căți oameni își ia cu el la astfel de operațiuni?<br />
- 3 – Răspunse motociclista…<br />
- Dar văd că ești informată! Înseamnă că l-ai asistat la ceva operațiuni…!<br />
- Tangențial, când eram împreună…<br />
- Bine! Da-i drumul ăstuia și hai să mergem, că trebuie să ajungem acolo să aranjăm ceva.<br />
Îl dezlegară pe om și apoi plecară.
Luară motocicleta de unde o parcaseră și porniră spre Brașov.
</p>
<p>
1<br />
Seara înconjura Bușteniul. Pâclele ei albastre aruncau imagini denaturate împrejur.
Ceea ce ziua părea o simplă pădure, noaptea se transforma într-o imagine feerică de poveste.
Umbrele pomilor, alungite în bătaia lunii, par monștrii din lumi străvechi, ieșiți să se plimbe și să vegheze la bunul mers al acestei lumi.
Luna, din care pare că ar fi mușcat un spiriduș poznaș, luminează crestele munților, vârfurile copacilor, luminând calea monștrilor străvechi.
Culorile vii și frumoase, se estompează, iar totul se transformă, văzut de departe, într-o fotografie alb negru a unei naturi ce pare că tresare în somn.
Drumul șerpuiește prin mijlocul acestui tablou, împărțind în doua ceata de monștrii, făcândui să pară că sunt din doua tabere adverse, două galerii care s-au adunat să își susțina echipa preferată în lupta care avea să înceapă.
</p>
<p>
Liniștea fu curmată de un zgomot de mașină, iar curând două perechi de faruri apărură și sparseră întunericul, alungând monștrii, speriind spiridușul, colorând totul în alte culori, culori deformate de lumina prea puternică apăruta de odată.
Farurile se stinseră și 4 oameni coborâră din mașină.
Ei se îndreptară spre începutul drumului forestier care ducea spre urlătoarea, începând să urce.
</p>
<p>
2<br />
- Câți sunt?<br />
- 4, după cum țiam spus, el și încă 3.<br />
- Îi poți distinge?<br />
- Da, vin 3 în față și el la final.<br />
- Bun, stai aici, și nu te bagi, orice ar fi!<br />
- Cum măi și dacă îți fac ăia felul?<br />
- Nu contează, înseamnă că trebuie să fugi și să nu știe că ai fost aici!<br />
- Dar nu pot măi să stau să ma uit, poate pot să te ajut…. Nu se poate, cum să mă uit cum ți se întâmplă, doamne ferește, ceva!?<br />
- Bine, atunci arată-te și dacă o mierlesc, Xela o să știe exact cine a fost în spate și nici tu nu o să mai ai mult!<br />
- Și ce dacă!<br />
- Bine. Atunci facem așa, nu te arăți, în schimb ai voie să îmi strigi dacă ți se pare că sunt în pericol și că nu am intuit pericolul!<br />
- Ok, dar dacă văd ceva mai rău, să știi că ma bag…<br />
- Oh!<br />
- Nici un oh!.... Shit!<br />
- Ce-i?<br />
- Mai e cineva, o femeie…<br />
- Upsi! Avem noutăți! Cum arată?<br />
- Păr roșu, lung, coadă, bine făcută, dar mică de înălțime, seamănă cu mine foarte mult, jur că parcă mă uit la o eu, mai matură…<br />
- Pe bune? Ce face?<br />
- Vine în spatele ăstora. Pare antrenată, pentru că se mișcă repede, dar ei par să nu o fi observat…<br />
- O fi cu ei?<br />
- Tot ce se poate, dar pare că nu vrea să fie văzută de ei… Shit!<br />
- Ce mai e?<br />
- Coițe, cine e tanti? A făcut un salt și dintr-un singur salt a ajuns pe o coamă mai sus, s-a așezat și pare că așteaptă ceva…<br />
- E căcat! Ca să citez și eu din clasici în viață…<br />
- Bă, ești nebun? Cum naiba a sărit așa?<br />
- Se cheamă săritura panterei, dar nu știu mulți oameni să o poată face… E o săritură care te ajută să sari mult în înălțime și să ajungi pe lucruri aflate sus!<br />
- Da? Și eu de ce nu o știu?<br />
- Pentru că trebuie mult antrenament și multă putere de concentrare… Dar ce are pe ea?<br />
- Un fel de fustă pantalon, o camașă și un hal de pelerină legată în talie cu o centură…<br />
- Ce culoare e centura?<br />
- Neagră! Dar are importanță?<br />
- Are…. Cea ce vezi tu e un chimonou, iar centura arată gradul celui care îl poartă…<br />
- Și? Ți-e cunoscută?<br />
- Puțin, nu pot să îmi dau seama, ar trebui să simt mai multe!<br />
- E! Ghinion, nu ai să simți, deoarece gagica a considerat să se ducă acolo sus prin săritura hipopotamului sau cum i-ai spus tu!<br />
- A panterei!<br />
- Asa, tot de la zoo este…<br />
- Hmm… Ăilalți ce fac?<br />
- Se apropie…<br />
- Bine, e cazul să ies…<br />
Ieși din ascunzătoare și își dădu jos haina lunga pe care o avea.
Motociclista rămase înmărmurită când văzu pe el aceleași haine ca pe necunoscuta de pe munte….
O pereche de pantaloni ce păreau a fi fustă pantalon, o cămașă albă cu mâneci largi, un capot încins cu o centură roșie, completau echipamentul lui Ares.
Acesta desfăcu centura, lăsă halatul deschis și își prinse centura direct peste pantaloni.
Ieși în față, se așeză în fața bușteanului care servea drept punte peste o prăpastie și se făcu remarcat.<br />
- Ares, ce faci tu aici?<br />
- Te așteptam Xela, am înțeles că ai venit după ceva…<br />
- Trebuia să îmi închipui că vei fi și tu pe aici, dar nu de data asta scumpule, cafeina aia e a mea și nu o să o iei tu!<br />
- Hai să vedem…<br />
Oamenii începură să traverseze bușteanul, dar Ares puse ambele brațe și începu să ridice bușteanul!
Ceea ce pentru un om obișnuit părea ceva foarte greu, fu un mic efort pentru el. Omul care era în frunte, se dezechilibră și căzu, ceilalți făcură cale întoarsă.
Ares auzi cum se armează armele, iar după modul lor de armare, întelese că erau simple pistoale.
Sări în înălțime și se sui pe o coamă de munte!<br />
“Ce căcat….”? Își zise motociclista!
“Face și el aceeași săritură”?<br />
Pistoalele începură să se audă, dar Ares era deja la adăpost. Motociclista se uita la femeia necunoscută…
Aceasta privea atentă la cum se desfășurau lucrurile, având o cută de încruntare pe frunte, între ochii ei mici dar hotărâți.
Încruntarea dovedea concentrare și neplăcere totodată.
Motociclista rămase din ce în ce mai mirată de asemănarea dintre ele două, studiind-o atentă pe necunoscută pentru a înțelege cum de era posibil așa ceva!
</p>
<p>
Vâzând că Ares fugise, grupul celor 3 rămași, începură să treacă bușteanul și să ajunga de cealaltă parte…
Ares observă mișcarea lor, intui că Xela va fi ultimul din rând, punându-se la adăpost.
Îi auzi apropindu-se de locul unde se afla el și remarcă faptul ca doi mergeau în frunte, făcând un scut pentru Xela.
Se așteptau ca atacul să vină de undeva din față și nici de cum nu își închipuiau că vor fi atacați de sus!
Ares se lăsă să cadă fix în momentul când pașii celor din frunte se auzeau sub el.
În cădere îi lovi pe aceștia și reuși sa le atinga brațele înarmate și să facă pistoalele să zboare în prăpastie.
</p>
<p>
Singurul risc era Xela, dar era un risc pe care Ares trebuia să și-l asume, pentru că această variabilă nu o avea sub control.
Miza însă pe înfumurarea acestuia și pe faptul că în viața lui nu făcuse nimic cu mâna lui, ci tot timpul apelase la oameni și la păzitori.
Și nu greșea, bazându-se pe păzitorii lui, Xela nu venise înarmat de această dată.
De altfel el făcu cale întoarsă și își lăsă oamenii să se descurce.
Ares începu să se învârta în jurul axei sale, cu un picior ținut la orizontală, să se asigure că are un spațiu suficient, pentru a putea să se gândească la următoarea mișcare și, eventual, să își dea seama de poziția adversarilor.
Mișcarea kimonoului său îl acoperii, așa că era greu de știut unde este ca să poată fi lovit.
În mișcarea sa, prinse picioarele unui adversar și le mătura.
Pe celălalt nu îl găsise, dar avea el să își facă simțită prezența.
Acționă rapid pentru a putea imobiliza măcar un adversar.
Din mișcarea de rotație, se lăsă pe vine și se rostogoli spre locul unde adversarul picase.
În ultima fază a rostogolirii, își desfăcu picioarele și le încordă, lăsând greutatea corpului său să facă restul.
Picioarele sale nimeriră fix în abdomenul celui căzut și îl făcură să nu se mai miște.
Ares îl apucă și îl trase până pe buza prăpăstiei, de unde îi făcu vânt.
În același moment simții un curent de aer că vine spre el și se duse în aceeași direcție în care aerul se ducea. Celălalt adversar venea să îl împingă, dar nu intui că Ares va eschiva, așa că se duse din inerție în gol.
Ares se ridică și porni să își caute drumul către buștean pentru a-l găsi pe Xela.
Nu știa unde putea fi acesta și se uita împrejur.
Știa că Xela nu o să îl atace, acesta dorind mai degrabă să supravietuiască decât să intre în luptă chiar dacă avea de luptat cu un orb pe care l-ar fi putut ușor învinge prin vicleșug, vicleșug la care Xela era atât de expert.
Probabil că acesta plecase de mult, abandonându-și oamenii.
</p>
<p>
3<br />
- Ai grijă! Se auzi strigătul motociclistei!<br />
Un fâlfâit ca de aripi se auzi și o aterizare ușoară, calmă se făcu simțită fix în fața lui Ares.
Acesta adulmecă aerul pentru a putea simții mirosul, își ascuți auzul, pentru a putea identifica noua amenințare care se profila în fața-i.
Nu știa cu cine are de a face și acest lucru îl înnebunea…
Necunoscuta ridică o mână, o întinse spre Ares.
Odată cu gestul ei, vântul începu să sufle din acea direcție, din ce în ce mai puternic.
Fruntea necunoscutei se încrunta din ce în ce mai mult, pe moment ce se chinuia să mențină acel curent de aer.
Kimonoul lui Ares fu smuls si purtat departe, acesta însuși abia se ținea în curentul de aer, rezistând.
Aerul puternic din jurul lui îi bombarda nasul și urechile, nepermițându-i să mai audă ceva sau să mai miroasă.
Se simțea pierdut și nu știa ce forță înfruntă.
Încercă să se miște, dar simți că dacă face orice mișcare, își pierde echilibrul și prăpastia e doar la doi pași.
Vântul bătea din toate părțile. Un strigăt se auzi, dar Ares nu înțelese ce se strigă, vântul era prea puternic.
Încercă să închidă ochii și să își aducă aminte ce învațase, ce putere putea fi cea pe care o înfrunta…
Șcene de antrenament i se derulau prin minte, iar niciuna nu îi prezenta cum să răspundă.
Îl cuprinse teama, nu știa ce să facă, era prins și habar nu avea ce să facă…
</p>
<p>
- Stai calm, ieși din tine și stai calm atunci când nu știi ce să faci. Trebuie să te concentrezi și să uiți de tine, comportă-te ca și cum nu ai fi acolo, gândește-te că nu ești acolo, gândește-te că nu vrei să fi acolo, gândește-te cu putere, concentrează-te!<br />
- Dar unde să fiu?<br />
- Pur și simplu, nu ești, nu trebuie să te gândești că ești în altă parte, sau altcineva, pur și simplu, gândește-te că nu ești, doreșteți să nu fi, pur și simplu să nu fi. Stai, te concentrezi și încerci să nu fi, să nu exiști. În felul acesta îți părăsești trupul și poți manipula elementele din jurul tău, poți simți ce este în jurul tău, te poți conecta la ce este în jur. Dar ai grijă, nu folosești asta decât în situații rare, atunci când chiar nu știi ce să mai faci, sau când te vei confrunta cu o forță de neînțeles.<br />
- Există forțe de neînțeles?<br />
- Există! Există oameni care antrenați, pot folosi o mulțime de elemente în favoarea lor. Există practici bune și practici rele. Cele bune e bine să le cunoști, cele rele nu. Dar cele rele pot fi folosite împotriva ta. Tot ce trebuie tu să știi e că folosind o tehnică bună potrivită, poți înfrunta tehnica rea care ți se aplica… Dacă îi reziști destul ca să poți riposta.
</p>
<p>
Ares începu să se concentreze, își dorea cu ardoare să nu fie acolo, să nu fie, să nu existe. Se concentra din ce în ce mai tare. Cu tot vântul din jurul său, broboane de sudoare îi apărură curând pe frunte.
Dar nimic nu se întâmpla.
Necunoscuta îl ținea în continuare în acel curent de vânt, începând să înainteze încet spre el.
Ares își dorea să nu existe, murea de teamă și încerca să se concentreze, dar teama îl copleșise.
Ar fi vrut să ridice mâinile, să implore, să roage, să plângă, dar nici măcar acest lucru nu putea.
Curentul de aer era mult prea puternic.
Pentru o clipă se gândi să renunțe, să relaxeze muschii și să se lase în bătaia vântului.
</p>
<p>
- Teama, teama este o forță care ne face să fim reținuți! Ne e teamă să nu fim refuzați de o femeie, ne e teama să nu fim respinși dintr-un grup în care ne dorim să fim, ne e teamă de eșec, ba chiar ne e teamă de succes. Teama e o forță constrângătoare puternică, poate chiar cea mai puternică dinnoianul de forțe care ne ghidează în viață. Totodată, ea este și cea mai păguboasă, nu ne ajută decât în puține ocazii, iar atunci când ne ajută, am putea să o înlocuim liniștiți cu alte forțe, mai bune, forțe conducătoare. Oamenii scapă în două situații de teamă, atunci când nu mai au nimic de pierdut și atunci când sunt foarte siguri pe ei, pe procedurile lor. În cel de-al doilea caz însă, există momente când omul nu va mai fi sigur, există momente când se va întâlni cu o situație pentru care nu are o procedură și atunci va fi crunt, pentru că va experimenta un sentiment pe care l-a uitat.
Există și o a treia cale, denumită, a treia cale. În această cale, omul nu experimentează teama, își crează corpul, creierul în așa fel încât să nu experimenteze teama.
Pentru asta trebuie un antrenament intens și să fiți gata să renunțați la tot într-o clipă. Numai atunci când nu mai sunteți atașați de nimic, atunci veți putea să nu mai experimentați teama.
Pentru că teama, este un sentiment asociat cu atasamentul. Orice temere este de fapt o teama de a pierde ceva, o situație, o stare, un lucru, o ființa, sau viața.
Nu bagi mâna în foc pentru că o sa te arzi, dacă o să te arzi, o să te doară, o să ai pielea arsă și poate ai să mori.
Dar ce ar fi ca pur și simplu să bagi mâna în foc și să nu te gândești la toate astea?
De astăzi, antrenamentul vostru va fi să eliminați teama…
</p>
<p>
Vântul curgea dur în jurul lui Ares. Acesta era transpirat tot, de la forța concentrării pe care încerca să o aplice.
Începu să vadă flăcări în fața ochilor.
Se uita la ele cum dansează.
Era în fața unui șemineu, iar focul era plăcut…
Își aminti unde văzuse acel foc, era focul din șemineul în fața căruia își depusese jurământul după moartea lui Zeus, același șemineu în fața căruia petrecuse clipe frumoase alături de Anna, același șemineu în fața căruia o plânsese pe Anna, același șemineu…
Mâna sa se întinse și intră în foc, flăcările începură să îi mângâie degetele, palma, podul palmei.
Ținea mâna în foc și nu simțea nimic.
Focul în loc să îi facă rău, începu să îl încălzească, vântul din jurul lui dispăru încetul cu încetul, iar totul începea să devină liniștit.
Tot nu auzea nimic, dar vântul nu mai exista.
</p>
<p>
Motociclista se uita uimită de unde era, la forța luptei care se ducea jos.
Era o lupta crâncenă pe viața și pe moarte, deși niciunul dintre adversari nu folosise încă vreo mișcare de arte marțiale, ucigătoare.
Și totuși, încărcătura și violența erau atât de mari.
Ar fi vrut să îl ajute pe Ares, dar la ceea ce vedea jos, era perfect conștientă că nu poate.
Deodată observă că vântul care era împrejurul lui Ares, incepu sa se îndepărteze și să se facă un vârtej în jurul lui.
Era ca și cum în drumul său spre Ares, întâlnea un zid înconjurător de care se izbea și pe care trebuia să îl ocolească.
Și ce era mai minunat, ca cercul de protecție din jurul lui Ares se mărea.
Necunoscuta își încetă înaintarea.
Ares stătea nemișcat, drept, concentrat, menținând cercul de protecție din jurul lui.
Necunoscuta lăsă mâna în jos și vântul începu să se îndepărteze.
Ares nu simți schimbarea, așa că necunoscuta începu să se apropie din nou de el.
Motociclista sări de unde era și dădu să se arunce asupra lui Ares, pentru a-l feri de necunoscută.
Insă se izbi ca de un zid în jurul lui Ares și căzu.
Necunoscuta o observă și ridică mâna. Curentul de aer reveni și o purtă pe motociclistă până sus, pe coama muntelui, așezând-o acolo.
Ares simți izbitura în zidul lui de protecție, așa că îl reduse până îl elimină de tot.
Simți că vântul nu mai este în jurul lui și că poate să se miște.
Necunoscuta îndreptase aerul în altă direcție, iar el putea auzi și mirosi dinn nou.
Necunoscuta se apropiase mult, iar Ares rămase ca trăznit când recunoscu parfumul.
O parte din curentul de aer făcu ca părul necunoscutei să îi vină în față lui ares, iar mângâierea lui îi trezi sentimente de mult apuse și șopti!
</p>
<p>
- Agapi mou!<br />
Necunoscuta se întoarse și opri curentul de aer.
Se apropie de Ares și îi puse mâna pe față.
Îl mângâie încet de-a lungul obrazului, ducându-și unghiile sale lungi în spatele urechii lui Ares și mângaindu-l.
Cealalta mână se ridică și făcu același lucru cu celalalt obraz și ureche.
Mâinile coborâră pe gât și apoi pe piept.
</p>
<p>
- Ești bine, Ares! Foarte bine...!<br />
- Da, Shihan! Sunt bine…<br />
- De ce?<br />
- Mi s-a cerut, Shihan! Mi s-a cerut ca pe o datorie…<br />
- Bine… Și crezi că vei putea duce datoria la bun sfârșit?<br />
- Nu știu, Shihan… Nu știu…!<br />
- Întodeauna pot apărea lucruri pe care nu le-ai prevăzut, ce te faci atunci? Dacă ajungi într-o situație din care nu mai poți să ieși, sau din care ieșitul este greu și cu pagube mari? Dacă îi pui pe alții în situații grele, situații din care nu mai pot ieși, sau ieșitul să fie cu pagube mari?<br />
- Nu mă intereseaza de alții, Shihan! Sunt singur…! <br />
- Ești? Chiar ești? Și fata de pe munte cine-i?<br />
- Nu știu!<br />
- Cum nu știi?<br />
- Nu știu!<br />
- Adică, pot să o omor aici și nu îți pasă?<br />
- Nu-mi pasă!<br />
- Dar eu?<br />
- Tu, Shihan?<br />
- Eu… Sau poate nici de mine nu îți mai aduci aminte?<br />
- Ba da…<br />
</p>
<p>
Necunoscuta se apropie și depuse unsărut pe gâtul lui Ares… Zeci de frânturi de amintiri năvăliră în mintea lui în acel moment. Trecu prin toate acele sentimente pe care le știa ingropate de mult.
Bucuria, tristețea, furia, frustrarea, razvrătirea, deznădejdia, iubirea, ura, disperarea și multe altele, toate trecură într-o fracțiune de secundă prin inima lui.
</p>
<p>
- Sărutul morții…! Agapi mou….!<br />
- Da, Agapi….<br />
Mâinile necunoscutei coborâră și prinseră mâinile lui Ares, degetele sale mari, mângâiară palmele acestuia, urcând ușor spre încheieturi.
Încet, încet, mâinile urcară pe antebrațe, dezmierdând fiecare centimetru de piele întâlnit, apăsând, mângâind, presând, dezvoltând un întreg ritual al dragostei dintre cei doi.
Mâinile lui Ares se ridicară, cuprinseră în brațe șoldul îngust și îl traseră câtre el. Parfumul cunoscut îi invadă nările, iar părul îi mângâie fața din nou.
Mâinile sale urcau și coborau pe spatele necunoscutei, reîntâlnind fiecare centimetru cunoscut și atât de drag lui.
Fiori de durere treceau prin Ares, simțind toate acele amintiri care reînviau.<br />
- Pentru ce, pentru ce ne aflăm aici Agapi? Dece…?<br />
- Pentru că tu intri unde nu trebuie și uite, acum suntem aici…<br />
- Dar te iubesc…. Nu pot…. Nu vreau…. De ce…?<br />
- Te comporți ca un copil! De parcă nu ai știi de ce… Ai făcut niște alegeri, asumăți-le!<br />
- Eu plec, renunț! Ne vom întâlni altă dată, în alte condiții și poate va fi mai bine…<br />
- Ritsu – rei Judoca!<br />
- Shihan - Rei!
</p>
<p>
Se despărțiră, se înclinară și mână Chipului se înfipse în gâtul lui Ares.
Acesta se împinse în acea mână încordându-și muschii gâtului și încercă cu mâinile sale să prindă centura Chipului.
Reuși și o ridică de la pământ, încercând să o aducă într-o poziție în care să o imobilizeze la sol, pentru a putea să câștige timp, timp pentru a-și construi strategia cu care să poată ieși cumva din acea luptă și să nu omoare Chipul care îi era atât de drag.
Lupta începuse și totul era fără sfărșit.
De data asta nu mai erau antrenamente, nu mai erau competiții, era pe viață și pe moarte, iar unul din ei nu mai avea...
Va urma
black areshttp://www.blogger.com/profile/01281017409418550224noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-266013504092162422.post-70504211956225333622015-04-19T22:07:00.002+03:002015-04-19T22:27:53.874+03:00Zei și gangsteri - de partea intunericului partea 1<p>
0<br />
Ți-am scris, bunul meu prieten, fapte ce s-au întâmplat în România de de mult, în România aceea pe care acum nimeni nu o mai cunoaște. România plină de corupție în toate autoritățile, pe teritoriul căreia colcăiau spioni din toate serviciile secrete, România în care oamenii cinstiți abia trăiau de pe azi pe mâine pentru că resursele cele multe erau acaparate de oligarhi și corupți.În zilele acelea, un singur om a avut curajul să iasă în afara legii și să lupte împotriva tuturor răutaților, iar faptele sale, cele care să nu îl incrimineze prea mult, ți le-am relatat în scrisorile mele anterioare. Am ascuns identități cât am putut, pentru că, chiar dacă timpul a trecut, sigur se vor mai găsi și astazi mulți care să-I poarte sâmbetele și să îi dorească moartea, realizând astfel o razbunare mult așteptată.
</p>
<p>
Îmi scrii că te-au mișcat mult faptele, trăirile acestui om, modul în care s-a descurcat și ceea ce a făcut și te-ai arătat interesat de mai multe fapte cu el.
Ți-am promis că poate am sa scriu o carte cândva și asta am si incercat să fac prin aceste scrisori pe care ți le-am trimis până acum.
Dar astăzi, voi sari puțin în timp și am să îți relatez alte întâmplări, care nu vin neaparat în ordine cronologică cu cele de până acum, alte întâmplări în care Ares a trebuit să aleagă între bine și rău!
</p>
<p>
1<br />
Soarele încălzea faleza din Eforie Nord, dând o strălucire nisipului și mării, ceea ce făcea ca totul în jur să fie cald și luminos.
Era doar ora 8 dimineața, dar căldura era deja mare, iar marea îmbia cu undele sale la o baie matinală.
Vilele și hotelurile de pe plajă, se înșirau unul după altul, alcătuind un mozaic interesant de clădiri împrăștiat de-a lungul șoselei de aprovizionare care deservea barurile și terasele aflate pe plajă.
Adriano, Yza, Reyna, Solero, toate se aflau la început de sezon și se pregăteau pentru a primi turiștii care urmau să vină pentru a-și petrece un concediu la mare.
La început de sezon, doar cunoscuții și ce-i de a-i casei puteau sta acolo, sau câțiva clienți excentrici ccare doreau și puteau obține acest lucru.
</p>
<p>
O rază de soare atinse pleoapele lui Ares, încălzindu-le și anunțându-l că e dimineață.
Se trezi și se întinse. Era atât de bine să te odihnești, să stai și să te rupi de marea misiune a vieții tale, să îți bagi picioarele în toți și toate și să nu îți mai pese de nimic.
Pur și simplu să stai și să uiți de orice, să simți doar cum trece timpul și nimeni și nimic să nu te deranjeze.
Se afla deja de 3 zile în această ascunzătoare și trăia liniștit.<br />
Vis-a-Vis de el, se afla cârciuma lui preferată, “La stuf”, locul unde-i plăcea să stea dimineața, să savureze o cafea și să admire natura.
</p>
<p>
Ca în fiecare dimineață, se dădu jos din pat, își aruncă papucii în picioare, își luă bastonul și, târșâindu-și leneș picioarele, o porni spre cherhana.
Ajunse acolo și fu întâmpinat cu familiaritate de fata de la bar:<br />
- Late Machiato?<br />
- Da, te rog, mi-l duci la masa aia cu soare te rog…<br />
- Sigur, stai puțin că o să duc cafeaua și vin sa te ajut să mergi la masa respectivă.<br />
Aparatul începu să zgomotească și în 30 secunde cafeaua lui Ares era gata.
Fata i-o duse la masă și apoi veni să îl ajute pe Ares să se ducă la acea masă.
Luându-și și ea o cafea, se așeză să stea alături de el.<br />
Liniștea era deplină, soarele încălzea aerul din jur, iar Ares îi căută căldura cu fața și cu ochii.<br />
Își amintea că îl văzuse odată și că îi plăcuse mult soarele, dar acum nu mai putea decât să îi simtă căldura și să iși imagineze ceea ce își mai amintea.
Coborâ ochii și ascultă ce îi spunea fata.
Apoi gândurile îi zburara iarăți aiurea….
Stătea acolo și asculta marea care, prin vuetul ei, dorea să îl liniștească, să îi alunge amintirile triste și să îi redea speranța că zile bune vor mai veni.
</p>
<p>
2<br />
Cu o seară înainte, motociclista își luase agregatul și pornise într-o goană nebună spre Constanța.
Primise informații noi și trebuia musai să fugă să oprească ceva groaznic ce urma să se întâmple.
Parul ei, altă dată blond, acum curgea lung și brun pe umeri, iar privirea-i încruntată dovedea că are în suflet ceva crâncen cu care trebuie să se lupte.
Alerga în goana motocicletei, sperând să poată ajunge la timp să împiedice cruntul eveniment ce era pe cale să se desfășoare.
Dorea să ajungă din urma trupa de asasini ce tocmai plecase și să încerce să îi oprească singură, până când aceștia ar fi ajuns la locul faptei, dar ar fi fost mulțumită dacă ar fi reușit să ajungă acolo să poată măcar să ajute la oprirea lor.
Nu se îndoia ca cel vizat s-ar fi descurcat cumva, dar îl știa cât de nesăbuit este și cum se supune pericolului inutil.<br />
De altfel știa și de ce!
Omului nu îi mai rămăsese nimic de făcut și își căuta moartea cu orice preț. Pentru asta, se băga în treburile cele mai periculoase, nepăsându-i de ce anume poate să se întâmple.<br />
Cei mai buni prieteni îi fuseseră executați, o iubită îl înșelase, nu oricum, ci trădându-l dușmanilor, cealaltă fusese nevoită să plece, iar omul își jurase ca nu va mai iubi vreodată.<br />
De aceea tot ce putea obține o femeie de la el, era o prietenie sinceră, bazată pe devotament și în care, omul și-ar fi dat și viața ca să poată ajuta.<br />
Toate aceste lucruri îi treceau prin cap motociclistei și încă multe altele, gândindu-se la omul pentru care alerga acum să îl ajute și pentru care ar fi făcut orice.<br />
Ajunse în preajma localității unde știa că se găsește omul.
Cu spiritu-i de observație dezvoltat, își dădu seama rapid că nu mai era singură, alte motociclete făcându-și simțită prezența.
Motociclista opri motorul, dar lăsă motocicleta să meargă din inerție, o îndreptă spre un tufiș, în care intră cu totul.
Camuflă cât putu mai bine motorul și o porni încet spre una din vilele de pe plajă.
Costumul său de motociclistă o ascundea foarte bine în faptul serii.
Îi auzi pe ceilalți cum își opresc motocicletele și pe unde, văzu în întuneric lumini care umblau printr-o vilă aflata la 2 clădiri mai departe, văzu și vila în care știa că se află omul.
Observă că acesta nu avea lumini sau televizoare aprinse și fu mai liniștită.
Rămase de gardă, neștiind ce urma să se întâmple și ce informații au asasinii despre om.
</p>
<p>
4<br />
Dimineața o prinse cu ochii pe geam supraveghind cele două vile.
Îl văzu pe om ieșind din vilă și înjură:<br />
“Ai căcat! Ce dracu ai ieșit așa în câmp deschis prietene! Nici măcar nu te asiguri?…”.<br />
Se duse și își luă arma, celebra mitralieră pe care o avea și cu care îi mai salvase viața omului odată.
Crăpă încet ușa, lăsând-o să se miște ca și cum vântul ar fi deschis-o.
Se sprijini de cealalta parte a ușii, se lăsă pe vine și începu să mearga cu spatele lipit de perete, pentru a nu fi văzută dinspre vile. Spera în felul acesta să mențină efectul surpriză pe care îl avea de partea ei, în lupta cu cei 3 asasini care îl urmăreau pe om.
Nu observase nicio mișcare la vila asasinilor, ceea ce însemna că aceștia aveau anumite ordine de a nu trece la treaba imediat.
Se mai mișcă puțin și se uită spre tavernă.
Îl văzu pe om la masă cu o fată, vorbind și bând o cafea.
Știa exact ce este în acea cană, îl văzuse de atâtea ori bând acea porcărie de late machiato.
Chiar îi spusese odata:<br />
“Zău așa, parcă ai fi pipiță”!<br />
Își aminti că remarca îl înveselise pe om și zâmbi.
</p>
<p>
5<br />
În liniștea naturii, urechile lui Ares surprinseră un zgomot de târșială care venea dinspre una din vilele de mai în față.
Era ca și cum cineva se râcâia de peretele vilei, mergând încet.
În același timp auzi două arme armându-se și amândoua traseră în același timp.
Instinctul îl aruncă la pământ imediat, în zborul lui, dărâmând-o și pe fata de lângă el și culcându-se peste ea.
Aceasta începu să țipe isteric. Ares o plesni peste față și îi puse mână la gură pentru a atenua zgomotul făcut și pentru a nu îl demasca.
Fata, după tratamentul administrat, se opri din țipat și lacrimi începură să îi curgă din ochi.
În același timp Ares simți un lichid călduț care îi atingea picioarele și se prelingea…
Fata fu scuturata de niște convulsii de plâns violente.
Ares îi spuse în șoaptă:<br />
“Plângi în liniște, nu s-a terminat încă.”.<br />
Stătu acolo și o ținu pe fată culcată. Încet, încet, aceasta se liniștii și se destinse.
Împuscăturile reîncepuseră, iar gloanțele zburau pe deasupra lui Ares și a fetei.
Acesta încerca să înțeleagă ce se întâmplă și cum dracu să iasă din situație.
Cum naiba îl găsiseră și cine erau?
Dar astea erau chestiuni cu care să își bată capul mai târziu.
Acu, important era să iasă cumva din situație și să o scoată și pe fată din situația respectivă.
Începu să o pipăie pe fată să vadă dacă e rănită pe undeva.
O întrebă în șoaptă:<br />
- Ești rănită, te doare ceva?<br />
- Nu! Răspunse ea. Doar câteva zgârieturi pe care le-am căpătat în cădere…<br />
- Bine, rămâi nemișcată, încerc să ies din zonă să îi atrag după mine. Probabil că pe mine mă caută, așa că te duci la adăpost când ajung destul de departe! Ai înteles?<br />
- Da!<br />
Ares începu să se târâie încet, să își găsească drumul.
Își prinse bastonul cu dinții, pentru a-și putea folosi mâinile la târâit și la pipăit drumul din jur.
Se îndreptă spre șosea pentru a putea ajunge cumva la o vilă.
În interior, spațiile deschise erau mai puține și lupta se putea purta altfel, armele nu mai erau așa eficiente.
</p>
<p>
6<br />
Motociclista îl văzu când a început să se târâie! Îl admira fără limită. Cum putea executa fiecare mișcare calculat, perfect, nicio greșeală.
Pas după pas, făcea mișcarea care trebuia.
Știa că omul e un apparat de luptă, dar de fiecare data râmânea uimită atunci când îl vedea acționând.
Voia cumva să î idea un semn, să îi spună ca e acolo, dar orice zgomot i-ar fi trădat poziția și nu putea să se expună chiar așa.
La un moment dat văzu mâna omului că se ridică și că I arata 3 degete în jos.<br />
“Căcat! Dar cum dracu știe”?<br />
Degetele începuseră să se strângă unul câte unul, marcând secundele.
La al doilea deget motociclista ridică arma și luă în cătare vila în care asasinii își aveau cuibul.
Când și ultimul deget fu strâns, omul aruncă bastonul înspre vila sa, apoi sări în picioare, se expuse pentru 3 secunde, după care făcu o tumbă și traversă strada rostogolindu-se.
În același timp o luminiță se aprinse la geamul asasinilor. Motociclista ochi luminița și trase.
Un strigăt de durere se auzi și un corp căzând.
Omul ajunse lângă vila sa și la adăpostul pereților și al gardului se duse spre vila motociclistei.
Nu se opri lângă aceasta, ci intră de-a dreptul în vilă ca și cum ar fi căutat adăpost acolo.
Motociclista începu să se miște încet spre intrarea vilei sale, parcurgând în sens invers drumul pe care îl făcuse mai devreme.
Intră și ea în vilă, dar rămase la fereastră ca să supravegheze.
</p>
<p>
7<br />
- Cine ești? Se auzi întrebarea lui Ares. Îmi pare că te cunosc.<br />
- Cum ai știut că sunt aici?<br />
- Te-am auzit!<br />
- Ai, cacat! Și ziceam că am fost deșteaptă cu planul acela și că nu las nici un fel de urme…<br />
- Ai fost, nu ai lăsat, doar eu te-am auzit. Drept dovadă ești aici vie încă!<br />
- Da, ce să spun!<br />
- Dar cine ești? Îmi pare că e a doua oară când mă scoți din rahat, iar data trecută nici nu am apucat să îți multumesc… Totodată vocea ta îmi pare cunoscută și parfumul...<br />
- Mda, așa s-ar zice, dar poate îți vei plăti și datoriile cât de curând!<br />
- Și răspunsul la întrebare este?<br />
- Că nu trebuie să știi, sunt o necunoscută și așa vreau să rămân. Eu te știu pe tine și asta e de ajuns!<br />
- Da, dar pe mine m-a învățat mama să nu vorbesc cu necunoscuții și mai ales nu cu necunoscutele!<br />
- Ce să-ți zic! Folosești vechile glume ale lui Hermes, genial! Glumele tale unde sunt? Au dispărut?<br />
- Ok. Deci știi și de Hermes. Probabil că știi și ce a pățit!<br />
- Da!<br />
- Și atunci ce cauți?<br />
- Îți scot curul ăla mare din probleme, ai ceva împotrivă?<br />
- Hmmm….<br />
- Fii atent! Mai e unul. Motocicleta mea e în spate într-o tufă, putem să plecăm imediat, sau să încercăm să îl lichidăm și pe ăla!<br />
- Hai să plecăm…<br />
- Și dacă ne arde el?<br />
- Se cheama ca am fost provocați!<br />
- E căcat, fiule! Domnul corectitudine întodeauna…<br />
- Asta e, ăsta sunt eu!<br />
- Bine, cred că știu cum să îți plătești datoriile!<br />
- Cum?<br />
- Am avut un prieten, unu care m-a rănit mult și vezi tu, eu nu sunt mister corectitudine ca tine, vreau să mă răzbun, vreau să moară!<br />
- Să moară? Dar nu ești cam crudă?<br />
- Ce-ți pasă!<br />
- Păi? Du-te și omoară-l! Ce să fac eu? Văd că te pricepi bine!<br />
- Treaba e că nu mă pot apropia de el. Nu știu dacă chiar vreau să îl omor, dar aș vrea să îl sperii nițel!<br />
- Nu prea există cale, nu merge doar să îl sperii! Pentru că odată ce va știi cine i-a făcut ce i-a făcut, va începe o vânătoare cruntă. Mai ales dacă cumva și el e din cealaltă lume…<br />
- Da, este din cealaltă lume, că altfel nu îmi băteam capul cu el atât. Acum are 2 zdrahoni lângă el și nu îl pot prinde singur niciodată.<br />
- Și ai vrea ce!?<br />
- Să mergi cu mine și să îl omori!<br />
- Cum îl cheama pe tipul acesta al tău?<br />
- Xela!<br />
- Chiar șeful mafiei canalelor? Ungurul ăla?<br />
- Da, el!<br />
- Ce naiba a avut de împărțit una ca tine cu unul ca el?<br />
- E, nu întreba! Oricum, nu pentru întrebări am venit eu aici!<br />
- Și dacă nu vreau?<br />
- Atunci te las aici, mai ai un ins după tine și aș vrea să văd cum te descurci!<br />
- O să ai ocazia și mai vorbim după!<br />
Ares ieși în fugă din vilă, pe ușa din spate. Alerga încet ținându-se de zit, ajungând în spatele vilei unde erau asasinii.
Intra și acolo pe ușa de serviciu și se opri un moment să vadă ce se întâmplă.
Auzi gemete și vorbe la etaj.
Se pare că motociclista făcuse ravagii, dar nu capitale.
Ieși înapoi și se întoarse la vila unde îl aștepta motociclista.
Aceasta era tot la fereastră, supraveghind șoseaua.
- Hai să mergem, ăia de acolo par imobilizați pentru o vreme și în curând cred că vine și poliția.<br />
- Bine!<br />
Ieșiră din vilă și se duseră spre motocicleta ascunsă.
Se suiră pe motocicletă, iar motociclista porni motorul și acceleră.
În curând, vântul îi însoțea pe drumul lor spre bucurești și spre groaznica răzbunare a motociclistei, răzbunare pe care Ares avea să o infăptuiască, intrând astfel de partea întunericului.
</p>
<p>
Va urma!
</p>
black areshttp://www.blogger.com/profile/01281017409418550224noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-266013504092162422.post-6053575682217294192014-10-07T12:47:00.000+03:002014-10-07T12:47:08.490+03:00Rebeliune<p>
Citeam astazi articolul scris de prietena mea <a href='http://blogdeuca.wordpress.com'>Uca</a>.
</p>
<p>
Toti avem perioadele noastre de rebeliune, dar toti ajung sa le regrete mai tarziu, sau, alternativ, ajung sa rateze multe lucruri interesante din cauza rebeliunii.
Asta din pacate se intimpla din cauza unor modele nasoale, cum ar fi celebritatile, dar nimeni nu le spune pustilor ca acele celebritati fac lucrurile respective din adins, ca un exercitiu de imagine si ca de fapt preferintele lor, ale celebritatilor, pot sa nici nu fie acelea.
Oricum, acele celebritati ajung sa faca acele chestii in mare parte dupa ce s-au realizat si dupa ce, statutul lor social nu mai poate fi afectat de o rebeliune sau alta.
Cu alte cuvinte, daca te tatuezi cand esti un nimeni, ajungi un puscariasi, daca te tatuezi cand esti un profesor universitar, sau cand esti un celebru cantaret, esti un profesor universitar, sau un cantaret celebru cu un tatuaj.
Si nu are legatura cu dublul standard, ci pur si simplu cand esti un nimeni si mai ales necopt, deciziile le iei absolut alandala fara sa te gandesti macar o clipa la rezultate. Cand insa esti cineva, se presupune ca ai facut ceva ca sa ajungi acolo, ca procesele tale mentale s-au dezvoltat destul incat sa iei decizii coerente si cu rezultate bine stabilite, sau, alternativ, ca ai pe cineva langa tine, unu sau mai multi, care sa te consilieze (cum au majoritatea vedetelor) si pe care sa ii si asculti.
Atunci se cheama ca decizia de a te tatua
ai luat-o in cunostinta de cauza si cu un scop bine definit, nu asa ca ti-a venit tie pe chelie.
</p>
<p>
De fapt in asta sta totul, lumea nu prea intelege ca deciziile in viata nu trebuie luate ca pur si simplu asa vrei, ci deciziile trebuie luate cu un scop, spre atingerea unui obiectiv.
</p>
<p>
Un alt aspect al transformarilor chimice este acela ca ele nu sunt naturale, odata aplicate ele degradeaza tesutul pe care au fost aplicate.
Si daca aceste transformari chimice sunt aplicate pe un tesut in transformare, cum ar fi vopseaua de par pe un par tanar, nu doar ca il distruge, ci il si opreste din maturizare, din ajungerea la maturitate, facandu-l sa se deterioreze inainte de a fi apucat macar sa traiasca.
Din pacate efectele acestor transformari chimice, sau a altor decizii se vad cu mult mai tarziu in viata, iar oamenii nu isi dau seama de unde li se trage.
Aud des textul "Oare de ce imi cade parul... O fi de la stres, ca sunt asa stresata"! Desigur, oi fi tu stresata, dar parul tau e si mai stresat de la toata chimicala pe care o aplicai in copilarie si adolescenta pe el.
</p>
<p>
Frumoasa lectia oferita de tata, dar din text reiese printre randuri ca nu prea a avut efect major, ci doar punctual.
</p>
<p>
Imi place totusi cand vad scriituri bune, drept urmare o sa mai urmaresc de acum blog-ul Uca-i sa vad si alte postari la fel de interesante.
</p>black areshttp://www.blogger.com/profile/01281017409418550224noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-266013504092162422.post-4586100778857819872014-05-15T07:32:00.001+03:002014-05-15T07:32:34.525+03:00Back in shape: Ziua 9<p>Luni, 5 mai 2014.</p>
<p>Ziua accidentarilor si saptamana accidentarilor. O zi care avea sa imi pricinueasca multe griji, pentru ca asa sunt eu prapastios.</p>
<p>
Dar sa vedem ce a fost data trecuta:
</p>
<ul><li>
Fluturari la scripete pentru piept: 2x20 repetari cu 16 kg, 2x20 repetari cu 24 kg;</li><li>
Flexii hammer pentru biceps: 4x10 repetari cu 8 kg;</li><li>
Tractiuni bara pe scripete pentru spate: 1x15 repetari cu 24 kg, 1x15 repetari cu 32 kg, 1x10 repetari cu 40 kg, 1x8 repetari cu 40 kg;</li><li>
Ridicari la scripete pentru umeri: 2x15 repetari cu 16 kg, 2x10 repetari cu 24 kg;</li><li>
Tras cablul la scripete pentru triceps: 2x20 repetari cu 8 kg, 2x20 repetari cu 16 kg;</li><li>
Crunch pentru abdomen: 1x20 repetari cu 24 kg; 1x20 repetari cu 32 kg, 1x20 repetari cu 40 kg, 1x10 repetari cu 40kg;</li><li>
Rasuciri pe scripete pentru intercostali: 4x15+4x15 repetari cu 16 kg;</li><li>
Banda: mers normal, viteza 6 si 6,5, inclinatie 8 (40 grade) pe tot parcursul programului;</li><li>
Bicicleta inclinata: Program 10 minute, cardio, 80 rotatii pe minut;</li></ul>
<p>
Rezultatul notabil a fost un puls de 155 la intrarea pe banda, ceea ce nu e rau.
</p>
<h3>
Back in shape - ziua 9
</h3>
<p>
Ziua a inceput in forta, cu mine intr-o forma deosebita, executand foarte bine toate exercitiile si numarul lor de repetari. Cu toate astea ziua avea sa fie umbrita de o miscare gresita a mea.</p>
<p>Dar sa vedem lista de exercitii:</p>
<ul><li>
Fluturari la scripete pentru piept: 1x20 repetari cu 16 kg, 1x15 repetari cu 24 kg, 1x15 repetari cu 32 kg, 1x15 repetari cu 24 kg;</li><li>
Flexii hammer pentru biceps: 4x10 cu 10 kg;</li><li>
Tras bara la ceafa pentru spate: 1x20 cu 24 kg, 1x15 cu 32 kg, 2x10 cu 40 kg;</li><li>
Ridicari pe scripete pentru umeri: 1x15 cu 16 kg, 2x15 cu 24 kg, 1x10 cu 32 kg;</li><li>
Tras cablul pe scripete pentru triceps: 1x20 cu 8 kg, 3x20 cu 16 kg;</li><li>
Crunch: 1x20 cu 24 kg, 1x20 cu 32 kg, 2x20 cu 40 kg;</li><li>
Rasuciri: 4x2x15 cu 16 kg;</li><li>
Banda: mers normal, 10 minute cu viteza 7, fara inclinatie;</li></ul>
<h3>Rezultate obtinute:</h3>
<p>
Totul a mers perfect la exercitii, dar din cauza unor motive lesne de inteles, pulsul a fost 170 cand m-am suit pe banda.
La asta au contribuit emotiile si grijile mele.
De aceea am ales ca pe banda sa merg pe plan normal, doar sa maresc viteza putin.
Pulsul a scazut in jur de 130 pe parcursul mersului la banda.
</p>
<p>
Partea proasta acum vine:
</p>
<p>
Cand eram la aparatul pentru umeri, la a doua serie cu 24 kg, pe la a 4 repetare, mi s-a parut ca nu am prins bine aparatul cu mana stanga si ca intra prea mult articulatia in joc.
Am zis sa corijez pozitia, dar, in loc sa las aparatul jos, sa schimb pozitia, apoi sa reincep exercitiul, prea marea incredere in mine m-a facut sa cred ca pot schimba pozitia mainii din mers.
Astfel, am miscat mana stanga dinspre exterior spre interior.</p>
<p>
Desi am crezut ca voi controla aparatul, se pare ca pentru o secunda intreaga greutate de 24 kg a ramas pe mana dreapta.
In momentul respectiv am simtit ca un junghi mic (nu alarmant) pe triceps inspre cot.
Am zis ca a fost doar o mica zmuceala si ca nu e nimic, nu am de ce sa ma alarmez.
Am continuat exercitiul cu mana stanga in noua pozitie si l-am dus la bun sfarsit.
Apoi am continuat programul la triceps si am venit pentru ultima serie la umeri, cea cu 32 kg.</p>
<p>
Am inceput exercitiul, aveam de facut 10 repetari.
De pe la repetarea 5 deja am simtit ca mana dreapta nu mai impinge cum trebuie, adica efortul depus de cele doua maini nu mai era egal.
Atunci am inceput sa ma alarmez putin, dar nu foarte tare.
Eram totusi ingrijorat despre mana mea si ce o fi patit.
</p>
<p>
Am facut ultima serie la triceps si m-am dus pe banda, unde, din pricina grijilor, pulsul urcase atit.</p>
<p>
Seara acasa a inceput sa ma doara mana. Nu era o durere tare, dar era o durere surda si sacaitoare.
Apoi au inceput sa ma doara muschii, nu mai stiam, o fi de la aia, sau o fi febra musculara.
</p>
<p>
A doua zi durerea surda si cea de muschi persista.
Am scris antrenorului ce am patit si ca nu vin la sala miercuri.
El a zis sa vin totusi, sa vada si el ce am patit si sa incercam sa redresam, sau sa facem totusi niste exercitii care sa nu agraveze situatia.
</p>
<p>
Putin speriat de aceasta perspectiva, am bagat niste unguient antiinflamator, sa opresc durerile de muschi si sa vad totusi pe unde raman celelalte dureri, sa fac o evaluare daca chiar ma duc la sala, sau nu.
</p>
<p>
Am ramas doar cu niste dureri surde in zona cotului, dureri care apar cand si cand, dar nu dupa un anumit tipic. Precum si niste dureri in muschii umarului, sau prin zona.
</p>
<p>
Acum, la cat de panicos sunt, parca mi se par mult mai multe lucruri.
Mi se pare ca incordez bicepsul, dar cand relaxez mana el nu se duce la loc, ramane ca si cum m-ar tine ceva si trebuie sa scutur mana in jos ca sa simt ca se relaxeaza de tot.
Cand ridic mana parca simt o tensiune in muschii umarului, iar cand fac anumite miscari, cum ar fi sa pun mana dreapta pe umarul stang, simt o durere surda intre biceps, triceps si umar.
</p>
<p>
Deci, ori sunt eu nebun, ori mi-am frecat niste treburi bine de tot.
Aceste lucruri, cu o mai mica intesitate, se manifesta si la o saptamina dupa lunea fatidica.
</p>
<p>
Cam asta a fost ziua 9, urmeaza si ziua 10, la indicatiile antrenorului, iar dupa aceea, la indicatiile mele, va urma o pauza de o luna, sau mai bine.
</p>
<p>
In momentul de fata, caut cea mai buna specializare la care sa ma prezint cu problemele mele si sa imi spuna, evident, ca la orice ipohondru notoriu, ca nu am nimic.
Dar e atit de frumos sentimentul cand iti spune doctorul ca nu ai nimic, incat merita toti banii.
</p>
<p>
Va multumesc ca ati fost si astazi alaturi de mine, va astept la ziua 10, precum si la alte actiuni pe care le mai desfasor</p>
black areshttp://www.blogger.com/profile/01281017409418550224noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-266013504092162422.post-77237976813199411112014-05-02T05:23:00.000+03:002014-05-02T05:23:00.272+03:00Back in shape - ziua 8<p>Miercuri, 30 aprilie 2014.</p>
<p>
O zi in care rezistenta muschilor continua, asa ca avansurile nu au fost spectaculoase.
Totusi nu am plecat la fel de dezamagit ca data trecuta, deoarece m-am simtit mai in forma si am reusit sa fac exercitiile fara prea mare efort.
</p>
<p>
Dar sa vedem ce a fost data trecuta...
</p>
<ul><li>
Fluturări la scripete pentru piept: 1x15 repetări cu 16 kg, 2x15 repetări cu 24 kg, 1x16 repetări cu 16 kg;</li><li>
Flexii hammer pentru biceps: 4x10 repetări cu 8 kg;</li><li>
Ridicari la scripete pentru umeri: 4x15 repetări cu 16 kg;</li><li>
Tras cablul la scripete: 2x20 repetări cu 8 kg, 2x20 repetări cu 16 kg;</li><li>
Tras bara pe scripete pentru spate: 2x15 repetări cu 24 kg, 1x10 repetari cu 32 kg, 1x8 repetări cu 40 kg;</li><li>
Crunch pentru abdomen: 2x20 repetări cu 24 kg, 1x20 repetări cu 32 kg, 1x20 repetări cu 40 kg;</li><li>
Rasuciri pe scripete pentru intercostali: 4x15 repetări cu 16 kg;</li><li>
Banda: 10 minute, mers normal, viteza 6, inclinatie intre 2 si 6;</li></ul>
<p>
Rezultatul remarcabil era un puls de 160, care nu era nici mai bun nici mai rau decat cel de acu doua dati.
</p>
<h3>Back in shape - ziua 8</h3>
<p>
Nimic deosebit, o zi de rutina, o zi in care nimic spectaculos nu s-a intimplat. Totusi, pe ici pe colo sunt de remarcat unele schimbari.
Lista de exercitii a fost compusa din urmatoarele elemente combinate:
</p>
<ul><li>
Fluturari la scripete pentru piept: 2x20 repetari cu 16 kg, 2x20 repetari cu 24 kg;</li><li>
Flexii hammer pentru biceps: 4x10 repetari cu 8 kg;</li><li>
Tractiuni bara pe scripete pentru spate: 1x15 repetari cu 24 kg, 1x15 repetari cu 32 kg, 1x10 repetari cu 40 kg, 1x8 repetari cu 40 kg;</li><li>
Ridicari la scripete pentru umeri: 2x15 repetari cu 16 kg, 2x10 repetari cu 24 kg;</li><li>
Tras cablul la scripete pentru triceps: 2x20 repetari cu 8 kg, 2x20 repetari cu 16 kg;</li><li>
Crunch pentru abdomen: 1x20 repetari cu 24 kg; 1x20 repetari cu 32 kg, 1x20 repetari cu 40 kg, 1x10 repetari cu 40kg;</li><li>
Rasuciri pe scripete pentru intercostali: 4x15+4x15 repetari cu 16 kg;</li><li>
Banda: mers normal, viteza 6 si 6,5, inclinatie 8 (40 grade) pe tot parcursul programului;</li><li>
Bicicleta inclinata: Program 10 minute, cardio, 80 rotatii pe minut;</li></ul>
<h3>Rezultate obtinute</h3>
<p>
Pulsul dupa tot efortul pana la banda, a fost de 155. Pe banda a crescut si s-a stabilizat la 157.
</p>
<p>
De observat ar fi faptul ca acolo unde brusc se reduce numarul de repetari, pus si simplu nu am mai putut controla aparatul si m-am oprit.
Asa ca la abdomen, ar fi trebuit sa fie si ultima serie de 20, dar simteam ca nu mai pot.
La spate, ultima serie ar fi trebuit sa fie de 10, dar iarasi am lasat aparatul ca nu mai puteam.
</p>
<p>
La rasuciri pentru intercostali exercitiul a fost facut fara pauza, 4 serii a cate 30 de repetari (15 pe fiecare parte).
</p>
<p>
Asa cum anuntam, acum incepe greul, greul in care pentru fiecare repetare in plus cu o greutate mai mare, va trebui sa luptam.
</p>
<p>
Mai sunt sedintele 9 si 10 saptamina viitoare, dupa care va trebui sa vad ce fac, fac o pauza de refacere, sau trec la umatorul set de 10.
</p>
<p>
Febra musculara s-a manifestat doar pe intercostali. Nu doresc nimanui sa aiba o asemenea febra, e infernala.
</p>
<p>
Va multumesc ca ati fost si astazi in campania back in shape.
</p>black areshttp://www.blogger.com/profile/01281017409418550224noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-266013504092162422.post-21168015032484986732014-04-30T16:23:00.000+03:002014-04-30T16:23:42.584+03:00Back in shape - ziua 7<p>Luni, 28 aprilie 2014.</p>
<p>
Ziua rezistențelor. O zi în care ritmul creșterii a mai scăzut și care, începe zic eu, zilele alea de care spunea antrenorul că trebuie să mă tem, alea în care vom lupta pentru fiecare kg în plus pe aparat.
Până acum a fost cum a mai fost, dar de acum începe greul.
</p>
<p>
Sa vedem ce a fost data trecuta...
</p>
<ul><li>
Fluturari la scripete: 4x15 repetari cu 24 kg;</li><li>
Flexii hammer pentru biceps: 4x10 repetari cu 8 kg pe brat;</li><li>
Ridicari la scripete pentru umeri: 4x15 repetari cu 24 kg;</li><li>
Tras cablul la scripete pentru triceps: 4x20 repetari cu 24 kg;</li><li>
Crunch abdomen: 1x20 repetări cu 16 kg, 1x20 repetări cu 24 kg, 1x 20 repetari cu 32 kg, 1x20 repetari cu 24 kg;</li><li>
Balansari laterale pe scripete pentru intercostali: 4x20 repetări in fiecare parte cu 16 kg;</li><li>
Banda: 10 mers normal, viteza 6, inclinatie intre 2 si 4;</li><li>
Bicicleta inclinata: Pedalat la 70 rotatii pe minut, 10 minute program cardio;</li></ul>
<p>
Rezultatul, sa îl numim așa, era un puls de 160. Mulțumitor având în vedere că s-a lucrat combinat.
</p>
<h3>Back in shape - ziua 7</h3>
<p>
Cum ziceam, ziua rezistenței. Hai să vedem exercițiile, iar apoi discutăm.
Vi le imaginați combinate, chit ca eu vi le dau pe bucăți.
</p>
<ul><li>
Fluturări la scripete pentru piept: 1x15 repetări cu 16 kg, 2x15 repetări cu 24 kg, 1x16 repetări cu 16 kg;</li><li>
Flexii hammer pentru biceps: 4x10 repetări cu 8 kg;</li><li>
Ridicari la scripete pentru umeri: 4x15 repetări cu 16 kg;</li><li>
Tras cablul la scripete: 2x20 repetări cu 8 kg, 2x20 repetări cu 16 kg;</li><li>
Tras bara pe scripete pentru spate: 2x15 repetări cu 24 kg, 1x10 repetari cu 32 kg, 1x8 repetări cu 40 kg;</li><li>
Crunch pentru abdomen: 2x20 repetări cu 24 kg, 1x20 repetări cu 32 kg, 1x20 repetări cu 40 kg;</li><li>
Rasuciri pe scripete pentru intercostali: 4x15 repetări cu 16 kg;</li><li>
Banda: 10 minute, mers normal, viteza 6, inclinatie intre 2 si 6;</li></ul>
<h3>Rezultate obtinute:</h3>
<p>
Pulsul pe banda era 160, ca si data trecută. Nu e un avans, dar nici mai rău nu e.
</p>
<p>
Observațiile sunt că nu a mai mers așa bine.
În weekend am fost la cursul de scris proiecte, in plus, unui client i s-a infectat un site, asa că sâmbătă spre duminică noapte nu prea am dormit.
Totul s-a simțit în modul de manevrare al aparatelor.
</p>
<p>
La umeri, chiar cu greutate mai mică, am avut nevoie de ajutor ca să duc totul la capăt.
La spate, deși ne propusesem să atingem 48 kg, tot ce am putut a fost un 40 kg, cu 2 repetări mai multe decât data trecută.
Rezultatele dezastruase au fost salvate cumva de abdomen unde am tras cu 40 kg.
</p>
<p>
Am plecat puțin dezamăgit din sală, ne fiind mulțumit de mine, deloc.
</p>
<p>
Oricum, să sperăm ca data viitoare o să fie mai bine.
</p>
<p>
Febră musculară am făcut pe intercostali si pe abdomen, dar nu stie cine ce.
</p>
<p>
Va multumesc mult pentru vizita de azi, vă aștept în continuare să mă susțineți în back in shape, acum mai mult ca oricând, deoarece a început greul.
</p>
black areshttp://www.blogger.com/profile/01281017409418550224noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-266013504092162422.post-8331640691145984082014-04-28T07:25:00.000+03:002014-04-28T07:25:43.548+03:00Back in shape - ziua 6<p>Vineri, 25 aprilie 2014.</p>
<p>
Ziua elementelor dure! Nimic nu a mai fost ca inainte, mila a disparut, lucrurile au devenit extrem de furtunoase, dure si fara mila.
Totul s-a rasturnat invers si de acum inainte nu mai exista cale de intoarcere.
</p>
<p>
Dar sa vedem ce a fost data trecuta:
</p>
<ul><li>
Fluturări la scripete: 1x20 repetari cu 16 kg, 1x20 repetari cu 24 kg, 1x20 repetări cu 32 kg, 1x20 repetări cu 24 kg;</li><li>
Tracțiuni bara la ceafa pe scripete pentru spate: 2x15 repetări cu 24 kg, 1x15 repetări cu 32 kg, 1x6 repetări cu 40 kg;</li><li>
Crunch (abdomen): 1x20 repetări cu 16 kg, 2x20 repetări cu 24 kg, 1x20 repetări cu 32 kg;</li><li>
Extensii la scripete pentru picioare (quadriceps): 3x20 repetări cu 16 kg, 1x20 repetări cu 24 kg;</li><li>
Flexii ale picioarelor pe scripete pentru bicepșii femurali și gambe: 4x20 cu 16 kg;</li><li>
Banda: 15 minute, viteza 5,5, înclinație 13 pe aparat (65 grade) pentru 5 minute, scăzută treptat până la 10 minute;</li></ul>
<p>
Rezultatul era un puls de 140 pe banda, fortat pentru antrenament pana la 175.
</p>
<h3>Back in shape ziua 6</h3>
<p>
Ziua a început prin clasicele verificări. Ce și cum a fost febra, daca a fost, daca exista alte dureri de mentionat. Ce rezultate s-au simtit, cum merge programul inafara sălii.
<br />
Iar apoi a coborât iadul pe pământ:
</p>
<ul><li>
Fluturari la scripete: 4x15 repetari cu 24 kg;</li><li>
Flexii hammer pentru biceps: 4x10 repetari cu 8 kg pe brat;</li><li>
Ridicari la scripete pentru umeri: 4x15 repetari cu 24 kg;</li><li>
Tras cablul la scripete pentru triceps: 4x20 repetari cu 24 kg;</li><li>
Crunch abdomen: 1x20 repetări cu 16 kg, 1x20 repetări cu 24 kg, 1x 20 repetari cu 32 kg, 1x20 repetari cu 24 kg;</li><li>
Balansari laterale pe scripete pentru intercostali: 4x20 repetări in fiecare parte cu 16 kg;</li><li>
Banda: 10 mers normal, viteza 6, inclinatie intre 2 si 4;</li><li>
Bicicleta inclinata: Pedalat la 70 rotatii pe minut, 10 minute program cardio;</li></ul>
<h3>Rezultate obtinute:</h3>
<p>
Puls de 160 dupa exercitiul din sala, puls multumitor, veti vedea de ce. Pulsul a scazut pe parcursul exercitiilor de la banda si bicicleta, fiind in jur de 140.
</p>
<p>
Observatia de astazi:</p>
<p>
Exercitiile au fost executate combinat.
Adica, pana acum, faceam un set de repetari, aveam pauza 10 secunde, faceam alt set de repetari pe acelas aparat, aveam pauza 10 secunde. Dupa ce terminam cele 4 serii pe un aparat, ma mutam la alt aparat si faceam acolo, dar inainte sa incep, aveam o pauza de 15 secunde.
</p>
<p>
De data asta lucrurile au mers asa:</p>
<p>
La fluturari, faceam setul de 15 repetari, imediat dupa antrenorul imi arunca ganterele in maini si trebuia sa fac exercitiul pentru biceps. Dupa ce terminam si bicepsul, aveam dreptul la pauza.
Apoi iarasi, faceam setul de fluturari, iarasi ganterele si iarasi biceps.
</p>
<p>
La ridicat la umeri, faceam cele 15 ridicari din set, apoi ma ridicam si fugeam la triceps si trageam de 20 de ori de el.
Apoi aveam dreptul la pauza.
Iarasi ridicari pentru umeri, iarasi tras cablula triceps, fara pauza.
</p>
<p>
La abdomen, faceam 20 de abdomene pe crunch, apoi treceam rapid pe balansator si faceam 40 repetari, 20 in fiecare parte, pentru intercostali.
Apoi aveam pauza, dupa care din nou la abdomene.
</p>
<p>
Banda si bicicleta le-am facut fara pauza, de pe banda am sarit direct pe bicicleta.
</p>
<p>
Antrenorul spune ca tindem spre faptul ca tre sa ajung sa fac toate exercitiile fara pauza, ca ala e antrenament adevarat si ca, dupa cum se dezvolta treburile la mine, sunt capabil de asa ceva si ar fi pacat sa nu ajung acolo.
Eu stiu...? Ii dau crezare.
</p>
<p>
Ce-i drept s-au dezvoltat muschii pe mine dupa doar 6 ore de antrenament ceva de speriat.
Nu ma mai recunosc, se pare ca sunt bun de carne, sau, se pare ca s-a retrezit organismul meu amortit de atita timp.
Tot am zis ca o sa fac niste masuratori, dar nu gasesc timp. Dar va anunt imediat ce le fac.
</p>
<p>
Va multumesc mult pentru vizita de azi, va astept si zilele urmatoare alaturi de mine in back in shape.
</p>
black areshttp://www.blogger.com/profile/01281017409418550224noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-266013504092162422.post-33669768830265547892014-04-25T08:05:00.000+03:002014-04-25T08:05:38.201+03:00Back in shape - ziua 5<p>Miercuri, 23 aprilie 2014.</p>
<div style='background-color:red; color:white;width:250px;
height: 250px;
-moz-border-radius: 50%;
-webkit-border-radius: 50%;
-khtml-border-radius: 50%;
border-radius: 50%;
text-align: center;
'>
Atenție!!!<br />
Post nerecomandat minorilor. Aceștia pot citi numai împreună cu părinții sau cu acordul acestora.
</div>
<p>
Întoarcerea după un paște lung și deci o rupere de ritm în ceea ce privește antrenamentul.
Lucru care s-a simțit și pe aparate.
Totodată, a fost și ziua în care lucrurile au început să devină grele, dacă până acum a fost joacă, acu e crâncen. A început lupta.
</p>
<p>
Dar să vedem puțin ce a fost data trecută:
</p>
<ul><li>
Fluturări la scripete: 1x15 repetări cu 16 kg, 2x10 repetări cu 24 kg, 1x15 repetari cu 16 kg;</li><li>
Ridicări la scripete pentru umeri: 1x15 repetări cu 8 kg, 2x15 repetări cu 16 kg, 1x15 repetări cu 8 kg;</li><li>
Flexii cu gantere pentru biceps: 1x30 repetari cu 2,5 kg, 3x10 repetari cu 5 kg;</li><li>
Tras cablu la scripete pentru triceps: 1x15 repetări cu 16 kg, 2x15 repetări cu 24 kg, 1x15 repetări cu 16 kg;</li><li>
Tras bara la ceafa pe scripete pentru spate: 1x15 repetări cu 16 kg, 2x10 repetări cu 24 kg, 1x8 repetări cu 32 kg, 1x6 repetari cu 40 kg;</li><li>
Crunch pentru abdomen: 1x20 repetari cu 16 kg, 3x20 repetari cu 24 kg, 1x20 repetari cu 16 kg;</li><li>
Bandă: Mers normal, viteza schimbată rapid în primele 2 minute, lasată pe parcursul celorlalte 8 minute la 5,5 pe aparat. Înclinația plecată de la 2 și modificată pe parcurs, treptat, până la 4, programul a durat 10 minute total;</li><li>
Stretching: brațe</li></ul>
<p>
Rezultatul palpabil e un puls de 139.
</p>
<h3>Back in shape - ziua 5</h3>
<p>
Ziua a început cu deja cunoscutele verificări referitoare la febra musculară. Destul de mulțumit că nu a existat, am trecut la verificarea programului dintre ședințe.
Am vorbit și despre paște și cum l-am petrecut și am avut parte de cele mai frumoase povești din partea antrenorului. Sincer, l-am invidiat pentru modul în care a petrecut paștele, dar nu foarte tare, deoarece și eu l-am petrecut frumos cu Svet și cu Botic.
</p>
<p>
Am început încălzirea și eram destul de mirat că facem încălzire pentru trunchi, deoarece fusesem anunțat că vom lucra picioare. Pe parcursul încălzirii antrenorul și-a amintit că trebuie să lucrăm picioare, așa că a programat și acele exerciții pe parcursul ședinței.
</p>
<p>
Exercițiile de azi:
</p>
<ul><li>
Fluturări la scripete: 1x20 repetari cu 16 kg, 1x20 repetari cu 24 kg, 1x20 repetări cu 32 kg, 1x20 repetări cu 24 kg;</li><li>
Tracțiuni bara la ceafa pe scripete pentru spate: 2x15 repetări cu 24 kg, 1x15 repetări cu 32 kg, 1x6 repetări cu 40 kg;</li><li>
Crunch (abdomen): 1x20 repetări cu 16 kg, 2x20 repetări cu 24 kg, 1x20 repetări cu 32 kg;</li><li>
Extensii la scripete pentru picioare (quadriceps): 3x20 repetări cu 16 kg, 1x20 repetări cu 24 kg;</li><li>
Flexii ale picioarelor pe scripete pentru bicepșii femurali și gambe: 4x20 cu 16 kg;</li><li>
Banda: 15 minute, viteza 5,5, înclinație 13 pe aparat (65 grade) pentru 5 minute, scăzută treptat până la 10 minute;</li></ul>
<h3>Rezultate obținute</h3>
<ol><li>
Rezultatul 1:<br />
Știți deja care e cel mai important rezultat, așa că vă spun că pulsul când am urcat pe bandă era 156. A scăzut rapid spre 140 și se ducea mai înjos, spre 130. În timpul activității pe bandă a urcat la 173, unde s-a menținut pentru ceva vreme, dar a început să scadă iar spre 160.</li><li>
Rezultatul 2:<br />
Nicio febră musculară, ușoare tensiuni există însă pe mai toți muschii, parcă mă ține nițel spatele, parcă mă ține nițel pieptul, iar, destul de ciudat, mă ține nițel gamba dreapta, dar numai ea.</li><li>
Rezultatul 3:<br />
Să vă mai spun că se vede dezvoltarea muschilor?</li></ol>
<p>
Se impun și niște observații:
</p>
<ol><li>
Observația 1:<br />
Nu e nimic în neregulă cu acel puls de 173. Așa cum am scris, pulsul pe bandă scăzuse spre 130, moment în care antrenoru a decis că e prea puțin, că suntem safe și că putem să încercăm și ceva mai strong.
Drept urmare a decis să încline banda la 13. Nu știu exact în grade cât e asta, dar mergeam foarte oblic, aproape vertical.
În condițiile astea, inima a început să își facă treaba, să mă ajute și a crescut la 173. Dar chiar și așa, în efort, de la 173 a început să scadă spre 160 când s-a obișnuit cu efortul.
Scopul declarat al antrenorului e să ajung să alerg pe banda aia și pulsul să nu sară foarte tare. Momentan încercăm tot felul de combinații de viteze și de înclinații.
După cinci minute de înclinație 13, antrenorul a trecut banda pe mai puțin, coborând-o pe parcursul a 5 minute de la 13, la plan. Evident că și pulsul a început să scadă, coborând spre valorile de 130.</li><li>
Observația 2:<br />
Greutățile nu au fost crescute foarte mult, dar în schimb numărul de repetări m-a rupt.
La fluturări pe ultima serie nu am mai putut singur, așa că l-am pus pe antrenor să aplice o forță de 1 kg sau două ca să pot termina exercițiul.</li><li>
Observația 3:<br />
La picioare greutățile nu au fost foarte mari, pentru a nu face o febră musculară care să nu îmi permită deplasarea, având în vedere că în weekend trebuie să mă duc la curs.
</li><li>
Antrenorul este impresionat de forța pe care o am și cea pe care o dezvolt. Îi spunea unui tip de lângă mine, că deși par neantrenat, am o forță uluitoare. Nu își explică cum pot să trag cu 40 kg la spate după numai 5 ședințe la sală. Alții se chinuie să ajungă la 40 kg. Totodată mi-a zis că sigur am eu ceva în alimentație care mă ajută, că nu se poate așa dezvoltare la muschi. Am evitat cu iscusință presupunerea lui cum că aș băga suplimente și l-am informat că mănânc foarte multă carne și foarte, foarte mult lapte, de ordinul a 9 litri de lapte pe săptămână.
El mi-a zis că laptele se zice că nu ar fi bun, iar eu i-am zis să își bage în fund toți experții care zic asta. Pentru că eu personal nu am nicio problemă cu laptele, iar în perioadele în care nu am consumat lapte, m-am îmbolnăvit de cele mai groaznice chestii. Mai mult, laptele mi-a fost recomandat de doctorul internist, așa că acum am o justificare să îl consum.
</li></ol>
<p>
La aparatul de flexii pentru picioare au fost unele probleme, așa că am cerut rearanjarea lui, pentru că îmi intra marginea aparatului direct în stomac.
</p>
<p>
Tot la acest aparat s-a întâmplat ceva foarte interesant, deci din acest punct, minorii să plece.
</p>
<h3>Love on gym device</h3>
<p>
Pentru cine nu știe, aparatul de flexii e format din două bucăți, dispuse oblic, ca un acoperiși de casă.</p>
<p>
Pe una din părți vine burta, iar această parte are două mânere dedesupt ca să te proptești în ele.</p>
<p>
Pe cea de a doua parte vin pulpele, iar gambele și glesnele vi sub o pârghie pe care trebuie să o acționezi.</p>
<p>
Ca să vă imaginați mai bine, e un fel de poziția capră, dar nu chiar, pentru că trunchiul vineînclinat în față, nu stă paralel cu solul.
</p>
<p>
Mișcarea exercițiului, e că trebuie să flexezi picioarele din genunchi, să aduci gambele spre șezut, acționând astfel pârghia cu greutăți.
</p>
<p>
Stăteam eu pe aparat, iar antrenorul stătea pe vine, la nivelul capului meu, pentru a vorbi cu mine și pentru a mă urmări dacă nu cumva mor pe acolo.
Discuția mergea între noi și era interesantă.
</p>
<p>....</p>
<p>
Mai întâi am simțit parfumul, deosebit, suav... Ce rahat mă pierd eu in descrieri! Frate! Era mișto, marfă, tot ce vreți voi.
</p>
<p>
La câteva secunde după parfum se aude și vocea:<br />
-Pot să deschid geamul?
</p>
<p>
Eu nu am înțeles că vorbește cu mine , iar antrenorul nu a băgat în seamă pe cea care vorbea.
</p>
<p>
Vocea repetă:<br />
- Pot să deschid geamul?<br />
Antrenorul răspunde:<br />
- Da, sigur!<br />
Vocea:<br />
- Dar nu cu tine vorbeam, vorbeam cu domnu.<br />
</p>
<p>
În momentul respectiv, răstignit precum Christos pe cruce, transpirat mort, neînțelegând ce are aparatul ăla cu mine de mă chinuie așa, stând cu nasul în aparat, mă gândesc să răspund.</p>
<p>
Ridic nasul din aparat, las capul pe spate, fără a modifica poziția corpului și continuându-mi exercițiul, spun:<br />
- Sigur, scumpo! Bagă!<br />
Și am rămas cu capul în sus să aud un răspuns.
</p>
<p>
Diva se mișcă spre geam și din mișcare simt un fund care mi se lipește fix de nas.
În aceiași fracțiune de secundă îl aud pe antrenoru meu cum cade în cur de pe vine și că îl bufnește râsu.
Răde pe înfundate, politicos omu, dar abia se poate abține.
</p>
<p>
Diva realizează ce a făcut (cum dracu, că o facuse intenționat, se știe) și se întoarce, îmi pune o mână pe cap drăgăstos, mă mângăie și zice:<br />
- Vai, mă scuzați, îmi pare rău, v-am lovit!<br />
Eu:
- Nu e nimic, se mai întâmplă.<br />
În mintea mea: "Era tarlaua mare, puteai să treci liniștită, că doar și eu tot pe acolo am trecut".<br />
Diva continuă:<br />
- Permiteți-mi să vă pup ca să mă iertați pentru greșeală!<br />
Eu:<br />
- Mmm, să vedem...<br />
</p>
<p>
Fata mă pupă pe obraz, apoi se îndreaptă și pleacă mai departe spre geam.
</p>
<p>
Antrenoru:<br />
- Frate! Ce cur în nas ți-a tras!<br />
Încontinuare îl unflă râsul.<br />
- Păi să mai treacă odată, că rău nu a fost...<br />
Zic eu tare, să audă și diva...<br />
- Taci mă, mai încet, că te aude... Na! S-a întors spre tine și zâmbește...<br />
Zice antrenoru.<br />
- Dacă sunt simpatic!<br />
Îi răspund și îi bag un zâmbet din ăla frumos din care numai eu știu.
</p>
<p>
Discuția moare și eu îmi continui lucrul pe aparat.
Revenim la subiectul nostru, muschi, cine lucreaza, cine nu lucrează.
</p>
<p>
Cam asta a fost ziua 5, vă aștept și data viitoare să fiți alături de mine în campania back in shape. Va mulțumesc mult pentru vizită.
</p>
black areshttp://www.blogger.com/profile/01281017409418550224noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-266013504092162422.post-15335909667256968292014-04-23T07:38:00.000+03:002014-04-23T07:50:39.772+03:00Back in shape: Ziua 4<p>Vineri, 18 aprilie 2014.</p>
<p>Ziua a început frumos, având în vedere că este și vinerea mare. Printre alte pregătiri de paște, am zis că trebuie să ajung și la sală pentru a continua campania back in shape.</p>
<p>
Sa vedem puțin ce a fost data trecuta:
</p>
<ul><li>
Fluturari la scripete: 1x20 repetari x 8 kg, 1x15 repetari 16 kg, 1x15 repetari 24 kg, 1x15 repetari 16 kg;</li><li>
Inpins de la piept pe scripete: 1x15 repetari 8 kg, 1x10 repetari 16 kg, 1x8 repetari 24 kg, 1x10 repetari 16 kg;</li><li>
Tractiuni bara pe scripete pentru spate: 1x15 repetari 16 kg; 1x12 repetari 24 kg; 1x10 repetari 32 kg; 1x15 repetari 16 kg;</li><li>
Ridicari la scripete pentru umeri: 4x10 repetari cu 8 kg;</li><li>
Tras cablu pentru triceps: 1x20 repetari 8 kg; 3x15 repetari 16 kg;</li>
<li>Crunch>: 1x20 repetari cu 8 kg, 1x20 repetari cu 16 kg, 1x10 repetari cu 24 kg, 1x 20 cu 16 kg;</li>
<li> Banda: 10 minute, 5 viteze, primele 4 foarte rapid schimbate, viteza 4,5 ramasa in final. Inclinatie mai mare de data asta, 6 pe aparat, nu stiu in grade cat vine, probabil 30 - 40 grade;</li>
</ul>
<p>
Rezultatul, puțin multumitor era un puls de 159 pe bandă, lucru care era mai rău ca ultima dată.
</p>
<h3>Back in shape - ziua 4</h3>
<p>
M-am prezentat destul de devreme la sală, ca să am timp să mă schimb în voie, să îmi fac toate tabieturile. Deja lumea mă știe pe acolo, așa că băieții din vestiar, care sunt prezenți, mă ajută cu orientarea. Este și antrenorul prezent, dar mă mai lasă să socializez.
Încet, încet învăț locurile și nu o să mai am nevoie de sprijin la orientare în vestiar, mai greu o să fie prin sală.
</p>
<p>
Programul de azi continuă shiftul de muschi, chestie care v-am spus că am observat-o data trecută și care acum chiar mi se pare uber inteligentă. În felul programat nicio grupă de muschi nu lancezește până îi vine rândul la antrenament iar, ci are parte de o activitate mai mică sau mai mare în fiecare ședință.</p>
<p>
Exercițiile de azi, din care veți putea vedea, prin comparație, la ce mă refer.
</p>
<ul><li>
Fluturări la scripete: 1x15 repetări cu 16 kg, 2x10 repetări cu 24 kg, 1x15 repetari cu 16 kg;</li><li>
Ridicări la scripete pentru umeri: 1x15 repetări cu 8 kg, 2x15 repetări cu 16 kg, 1x15 repetări cu 8 kg;</li><li>
Flexii cu gantere pentru biceps: 1x30 repetari cu 2,5 kg, 3x10 repetari cu 5 kg;</li><li>
Tras cablu la scripete pentru triceps: 1x15 repetări cu 16 kg, 2x15 repetări cu 24 kg, 1x15 repetări cu 16 kg;</li><li>
Tras bara la ceafa pe scripete pentru spate: 1x15 repetări cu 16 kg, 2x10 repetări cu 24 kg, 1x8 repetări cu 32 kg, 1x6 repetari cu 40 kg;</li><li>
Crunch pentru abdomen: 1x20 repetari cu 16 kg, 3x20 repetari cu 24 kg, 1x20 repetari cu 16 kg;</li><li>
Bandă: Mers normal, viteza schimbată rapid în primele 2 minute, lasată pe parcursul celorlalte 8 minute la 5,5 pe aparat. Înclinația plecată de la 2 și modificată pe parcurs, treptat, până la 4, programul a durat 10 minute total;</li><li>Stretching: Brate</li>
</ul>
<h3>Rezultate obtinute:</h3>
<ol><li>
Rezultatul 1:<br />
Cel mai important, evident, pulsul.
Când am urcat pe bandă era 149, o imbunătățire vizibilă, iar de data asta nu mai am ce să invoc, a lipsit un exercițiu față de data trecută, dar numărul de repetări și greutățile la celelalte au crescut.
Pulsul a scăzut rapid la 133, iar doar la mărirea vitezei benzii a crescut la 139, rămânând acolo pe tot parcursul exercițiului.
Treaba e că e fașcinant să vezi rezultate așa repede, să vezi că ceva lucrează în tine. Mă așteptam ca cel puțin o lună să trag și să nu văd nimic, să fie destul de greu.
Antrenorul m-a avertizat să mă bucur cât pot, că o să vină vremuri când o să muncesc pe rupte pentru fiecare kg câștigat pe aparate, că nu o să mai fie explozia asta de acum.
Deci putem declara pulsul de azi, cel oficial, 139.
</li><li>
Rezultatul 2:<br />
Urc pe scări până la etajul 4 fără că măcar să simt ceva, sau să gâfâi.
Pentru amuzament și antrenament, ca să nu mă plictisesc, am început să urc scările într-un ritm mai alert, aproape în fugă.</li><li>
Rezultatul 3:<br />
Cel care l-am mai observat și până acum, muschii se dezvoltă pe mine ceva fabulos.
</li><li>Rezultatul 4:<br /> Nicio febra musculara, lucru foarte bun</li></ol>
<p>
Se impun de asemenea si niste observatii:
</p>
<ol><li>
Observatia 1:<br />
La biceps alea primele 30 repetari au fost facute in joaca, nici nu stiu câte au fost de fapt, dar sigur mai mult de 30. Pentru că antrenorul a crezut că sunt praf pe biceps, a început cu greutățile alea de 2.5. Treaba a fost bună, că m-am încâlzit cu ele și am deprins mișcarea corectă și completă pentru biceps. Deși mai făcusem exerciții de biceps, se pare că nu știam mișcarea corectă, așa că mi-a arătat antrenorul ce și cum.
Dar la un moment dat m-a oprit și a zis:<br />
"Las-o mă, că te joci cu ele, ce naiba, nici nu le numeri văd"!<br />
I-am răspuns:<br />
"Păi dacă mă jignești cu din astea"!<br />
Așa că am trecut la 5 kg, nu greu, dar destul de obositor.
</li><li>
Observația 2:<br />
Am rămas foarte surprins de umeri. Data trecută nu reușeam să fac toate seriile cu 8 kg, părându-mi-se foarte greu. De data asta, am tras cele 4 serii, cu mai multe repetări și chiar cu mai multe kg și nu au fost probleme.
De chestia asta chiar mă bucur, deoarece la umeri nu eram dezvoltat de loc, 4 kg fiind o creutate prea mare pentru umerii mei și de aceea părându-mi-se greu orice antrenament pentru umeri, motiv pentru care renunțam mereu când venea vorba de un antrenament pentru umeri.
Dar asta e diferența dintre antrenamentul singur și cel cu antrenor. La antrenor nu poți să renunți când vrei tu, poți, cel mult, să negociezi unele lucruri.
</li><li>
Observația 3:<br />
o altă grupă de muschi la care mi s-a părut mereu greu să mă antrenez și la care renunțam ușor este abdomenul.
Antrenorul a zis că acolo stau cel mai prost din toate. Drept pentru care mi-a ordonat 5 serii pe aparat a câte 20 de repetări.
La ultima serie eram varză, am negociat cu el, iar negocierea a fost dură, să îmi scoată de pe aparat 8 kg, să mă lase doar cu 16, că mă îndoise cu seriile de 24.
Oricum, constat că descopăr chestii care nu le știam despre mine. Supus la efort, fac față.
Când făceam abdomene acasă, sau chiar la sală, nu făceam mai mult de 15 și oboseam. Aveam impresia că nu pot mai mult și aia e.
Acu văd, cei drept pe scripete, că pot face 100, ceea ce e ciudat.
Chiar dacă reduc cu 70% această cifră și tot rămân 30 de abdomene reale, chestie la care nu visam nici când.
E drept că pe crunch intră în joc și lombarii și picioarele, dar...</li><li>
Observația 4:<br />
După ședință am observat că m-am îngrășat. În mod normal stăteam la 78,6 kg, sâmbătă m-am trezit cu 79,8 kg. Mi-am scos rațiile de mâncare de la naftalina din perioada de menținere de după regimul de slăbit și am început să aplic.
Așa că am avut un paște cumpătat, cu multă mâncare, dar în cantități rezonabile.
Rezultatul?
<ul><li>
Dimineața de paști 79,4 kg,</li>
<li>
a doua zi de paște, 79,1 kg,</li>
<li>
a treia zi de paște 79,1 kg,</li>
<li>
azi, miercuri, 23 aprilie 78,4 kg.</li></ul>
Deci am revenit îndărăt.
Sa vedem dacă mă opresc aici, sau mai dau nițel jos, ca să aibă muschii unde să crească.
</li></ol>
<p>
În următoarea ședință vom lucra muschii picioarelor, așa am fost amenințat, că să mă pregătesc. Și cică să mă pregătesc și pentru febra de după.
Am uitat să vă spun că după fiecare set de exerciții, antrenorul îmi spune și ce febră o să fac și pe unde și, al naibi, le nimerește.
</p>
<p>
Între timp m-am înscris la un curs de scris proiecte pe programul Erasmus plus. Cursurile au loc vineri, sambătă și duminică la Constanța.
Vă spun asta ca să mai știți și ce fac altceva, dar și că vineri va fi ziua de vârf a febrei.
Deci vineri în ziua de vârf a febrei, eu am ședința 6 și acest curs! Va fi maxim.
Voi țopăii până spre stetot!
</p>
<p>Vă mulțumesc că ați fost și astăzi alături de mine în campania back in shape și vă aștept și la următoarele ședințe.</p>
<p>Bonus, la cererea publicului offline (v-am mai spus ca am o relatie speciala cu publicul meu), iata evolutia pulsului in cele 4 sedinte de pana acum>:</p>
<p> puls maxim:</p>
<ol><li>
180,</li><li>
165</li><li>
163</li><li>
160</li></ol>
<p>Puls mediu, constant pe banda:</p>
<ol><li>
175</li><li>
144</li><li>
159</li><li>
139</li></ol>
<p>Puls minim atins pe banda:</p>
<ol><li>
152</li><li>
132</li><li>
157</li><li>
133</li></ol>
black areshttp://www.blogger.com/profile/01281017409418550224noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-266013504092162422.post-3904196704630771772014-04-18T08:23:00.000+03:002014-04-18T08:23:56.663+03:00Back in shape - ziua 3<p>Ziua 3, miercuri, 16 aprilie, o zi foarte tare și foarte frumoasă, o zi în care am lucrat din plin. Îmi place când lucrurile acționează rapid și vezi că se întâmplă ceva. Este ziua în care am fost, pentru mai multă siguranță și la cardiolog.
Dar sa vedem puțin ce a fost data trecută.</p>
<ul><li>
Fluturari la scripete: 1x15 repetari 8 kg, 3x15 repetari 16 kg;</li><li>
Impins de la piept pe scripete: 4x10 repetari cu 8 kg;</li><li>
Tractiuni la ceafa pentru spate pe scripete: 1x15 repetari cu 16 kg, 2x10 repetari cu 24 kg, 1x15 repetari cu 16 kg;</li><li>
Crunch: 1x15 repetari cu 16 kg, 2x10 repetari cu 24 kg, 1x15 repetari cu 16 kg;</li><li>
Mers pe banda: 10 minute, 4 viteze, foarte lent, lent, putin mai rapid, rapid (habar nu am cum sa le cataloghez altfel, daca vreti, viteze de la 1 la 4), mers normal, plan inclinat 10 - 20 grade;</li><li>
Stretching: Exercitii pentru triceps, antebrate, umeri, articulatiile cotului, umarului si incheieturii;</li></ul>
<p>Pulsul a fost 163, scazut rapid la 150, scazut apoi la 132, cu varfuri de 144 cand modificam viteza benzii</p>
<h3>Back in shape, ziua 3</h3>
<p>Ziua a Început bine, cu antrenorul anunțându-mă că s-a terminat cu joaca, așa că astăzi o să îmi mărească greutățile, și o să îmi bage și două aparate noi.</p>
<p>Mă cam minunează pe mine stilul lui de antrenament, dar am încredere deplină în el. Mă minunează pentru că peste tot lumea antrenează grupe de muschi, piept - biceps, spate - triceps, cate o grupa pe fiecare ședință. La mine antrenorul îmi bagă pe fiecare ședință căte puțin din toate și le introduce pe parcurs pe cele noi.
Adică, după cum observați, în fiecare ședință eu fac și piept, și spate, și abdomen, și oleacă de picioare.</p>
<p>Este drept că din antrenament, reiese ca fiind antrenată o grupă musculară mai intens, dar asta se întâmplă doar din combinarea exercițiilor, nu din program, lucru care mi se pare foarte interesant.</p>
<p> Spre exemplu, având în vedere că în primele ședințe am făcut 2 exerciții destinate pieptului, 1 destinat spatelui, 1 destinat abdomenului, e clar ca antrenăm piept.</p>
<p>După cum veți vedea, în această ședință, prin introducerea unui nou exercițiu, s-a schimbat grupa de muschi, fără prea mare tam-tam. Dar, pentru a înțelege asta, trebuie să știți că atunci când faci împins de la piept, automat intră si tricepșii la antrenament. Când faci fluturări, automat intră și umerii la antrenament. Și o să vedeți mai jos cum shift-ul s-a făcut elegant pe altă grupă de muschi, deci fiți atenți la lista de exerciții de azi.</p>
<ul><li>
Fluturari la scripete: 1x20 repetari x 8 kg, 1x15 repetari 16 kg, 1x15 repetari 24 kg, 1x15 repetari 16 kg;</li><li>
Inpins de la piept pe scripete: 1x15 repetari 8 kg, 1x10 repetari 16 kg, 1x8 repetari 24 kg, 1x10 repetari 16 kg;</li><li>
Tractiuni bara pe scripete pentru spate: 1x15 repetari 16 kg; 1x12 repetari 24 kg; 1x10 repetari 32 kg; 1x15 repetari 16 kg;</li><li>
Ridicari la scripete pentru umeri: 4x10 repetari cu 8 kg;</li><li>
Tras cablu pentru triceps: 1x20 repetari 8 kg; 3x15 repetari 16 kg;</li>
<li>Crunch>: 1x20 repetari cu 8 kg, 1x20 repetari cu 16 kg, 1x10 repetari cu 24 kg, 1x 20 cu 16 kg;</li>
<li> Banda: 10 minute, 5 viteze, primele 4 foarte rapid schimbate, viteza 4,5 ramasa in final. Inclinatie mai mare de data asta, 6 pe aparat, nu stiu in grade cat vine, probabil 30 - 40 grade;</li>
</ul>
<h3>Rezultate obtinute</h3>
<ol><li>
Rezultatul 1:<br />
Când m-am suit pe bandă am avut puls 165, a scăzut destul de repede la 157, iar pe tot parcursul efortului de la bandă a stat între 157 și 159. Este mai ridicat decât cel de data trecută, dar am avut 2 exerciții noi, dintre care unu foarte epuizant pentru mine, drept pentru care este justificat. În plus am avut și banda mai rapid și mai înclinată.
</li><li>
Rezultatul 2:<br />
Nicio febră musculară, lucru de care mă temeam crâncen după ședința de miercuri. Mai ales că au intrat în discuție muschi neantrenați la mine.
</li></ol>
<p>Sunt de făcut unele observații:</p>
<ol><li>
Observația 1:<br />
Sunt praf la muschii umerilor. Am tras cele 4 serii doar cu 8 kg, dar nu am fost în stare să le duc până la capăt. La ultima serie m-a ajutat antrenoru să fac seria până la capăt.
De asta mă și temeam de febră.
</li><li>
Observația 2:<br />
Am fost la cardiolog. El a zis că totul e ok și să îi dau înainte cu sportul. A amintit în treacăt că pe EKG se vede o ușoară tulburare minoră de conducere pe ramul drept, dar că nu înseamnă nimic.
</li><li>
Observația 3:<br />
Așa cum vă spuneam, grupa de muschi s-a mutat ușor. Au fost într-adevăr 2 exerciții pentru piept, 1 pentru spate și 1 pentru abdomen, dar prin faptul că am băgat cele două noi aparate, unul pentru triceps și unul pentru umeri, practic se cheama că am făcut antrenament pentru brațe.</li>
<li>Observația 4:<br />
Preventiv, temându-mă de febra musculară, am făcut în fiecare dimineața și seară exercițiile de stretching învățate. Și cum simțeam că înțepenesc, semn clar al febrei, băgam imediat acele exerciții. Se pare că au funcționat.</li>
</ol>
<p>În rest, ce să zic, foarte frumos și foarte tare la sală, abia astept ședința de azi. Luni avem pauză, iar pentru miercuri am fost amenințat cu antrenament la picioare, deci nu o sa mai merg, o sa topăi.</p>
<p>Vă aștept și zilele următoare să fiți alături de mine în campania Back in shape, care își arată deja rezultatele. de o săptămână urc doar pe scări, am uitat că am lift. Merg în fiecare zi la plimbare, să iau aer. Mă dezvolt pe lateral și de data asta nu e din cauza grăsimii. Mâinile au început sa se îngroașe destul de interesant. Sper să pot face și niște poze la sală, să vă delectați și voi cum mor eu pe aparate.</p>
black areshttp://www.blogger.com/profile/01281017409418550224noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-266013504092162422.post-41352043717070803202014-04-16T07:24:00.001+03:002014-04-16T07:24:52.610+03:00Back in shape - ziua 2<p>Bun, nu e chiar ziua 2, putem sa ii spunem ca e ziua 1 bis, pentru ca de fapt programul acum incepe, joi fiind doar o zi de evaluare pentru a stabili programul.
</p>
<p>
Sedinta nr. 2, a avut loc luni, 14 aprilie.
</p>
<p>
Dupa prima sedinta, am avut o febra musculara interesanta, ceva deosebit decat am mai simtit pana acum.
Febra a inceput pe tendoanele cotului la ambele maini.
M-a lasat la mana dreapta absolut imediat, persistand pe mana stanga.
</p>
<p>
Vineri spre pranz, a inceput sa ma doara tricepsul pe mana stanga in intregime, dreapta nu ma mai durea nimic.
Vineri inspre seara ma dureau ambi tricepsi, de la ambele maini, infernal de tare.
Cum febra musculara tine 3 zile, ziua din mijloc fiind cea mai a dracu, ma pregateam deja moral pentru ce o sa fie sambata.
Totusi, nu puteam sa adorm, asa ca am bagat un profenid, luandu-mi toate precautiile sa nu imi fac stomacul praf.
</p>
<p>
Sambata dimineata:<br />
Ambii tricepsi ma dureau groaznic. Quadricepsul de pe piciorul stang ma durea si el, cel de pe piciorul drept dadea semne ca incepe sa doara.
</p>
<p>
Sambata seara:<br />
Durere pe toti cei 4 muschi, tricepsi si quadricepsi. Deja nu mai mergeam, topaiam.
La mentinerea febrei a contribuit si faptul ca am avut ceva de scris si m-am incordat la tastatura.
</p>
<p>
Duminica deja incepeau primele semne de vindecare, iar luni dimineata, cand s-a produs sedinta, mai aveam usoare urme pe tricepsul stang si pe tendoanele cotului stang, cel la care am o usoara epicondilita de la scrisul intens la tastatura.
</p>
<p>
Am anuntat antrenorul si el a zis ca va tine cont de asta, lucru care s-a si vazut in antrenament.
</p>
<p>
Hai sa vedem putin, ce a fost data trecuta:
</p>
<ul><li>
Bicicletă staționară, program cardio, timp 10 minute, rotații pe minut minim 69, maxim 120, distantă parcursa 2,02 km;</li><li>
Fluturari laterale la scripete: 2x 15 repetari cu 8 kg, 2x15 repetări cu 16 kg;</li><li>
Impins de la piept pe scripete: 2x10 repetări cu 16 kg, 2x10 repetări cu 24 kg;</li><li>
Tras bara la ceafă pentru spate: 1x12 repetări cu 32 kg, 3x12 repetări cu 16 kg;</li><li>
Crunch: 2x20 repetări cu 8 kg, 2x20 repetări cu 24 kg;</li><li>
Mers pe banda: 10 minute, două viteze, lent și foarte lent, înclinație 10 - 20 grade;</li></ul>
<p>
Rezultatul remarcabil, daca il pot numi asa, era ca ajuns pe banda, aveam puls 175, care a durat pentru 5 minute. Dupa 5 minute, a scazut la 150, dar acolo a ramas infipt.
</p>
<h3>Back in shape ziua 2</h3>
<p>
Ziua 2 a inceput cu discutia sportiv (ce misto suna despre mine asta), antrenor. Am facut discutie despre ce a fost data trecuta, cum m-am simtit acasa, cum a fost febra, unde a fost febra, luand fiecare grupa de muschi in parte si testand, intreband. Am discutat despre cum am petrecut weekendul si ce miscare am facut, daca am facut, daca am urmat sfaturile dintre sedinte (nu stiu daca v-am spus, dar programul de antrenament nu se opreste in sala, o sa am o multime de treburi noi de facut si in afara salii).</p>
<p>Am discutat despre ce o sa facem azi, intrebandu-ma si daca am o dorinta pentru sedinta respectiva.
Am spus ca as vrea sa invat exercitii de stretching pe care sa le fac si singur.</p>
<p>S-a votat ca facem si asta.</p>
<p>M-am aratat ingrijorat de pulsul de data trecuta si am anuntat ca sunt putin speriat de asta.
Am discutat despre asta si a reusit sa ma convinga ca totul e sub control si nu am de ce sa ma tem.
Ce sa mai, se pare ca am un adevarat profesionist langa mine, chestie care mi-a dat curaj si forta sa continui.
</p>
<p>
Au existat in aceasta sedinta niste schimbari si la el, la antrenor.
In prima sedinta mi s-a parut putin timorat, speriat ca lucreaza cu cineva ca mine. Nu stiu daca a mai avut experiente, dar asta a fost senzatia care mi-a lasat-o.
</p>
<p>
In timpul sedintei asteia, fie ca se documentase, fie ca altceva se intimplase, dar omul era foarte deschis si a inceput sa actioneze conform regulilor de interactionare cu un orb, conform regulilor pe care eu mi le doream.
Am constatat ca se documentase, pentru ca a inceput sa ma intrebe despre chestii legate de mine, existente pe internet, iar acest lucru mi-a placut.
Mare lucru sa vrei sa stii despre omul cu care lucrezi, cine e, ce face si cum sa lucrezi mai bine cu el.
</p>
<p>
De data asta mi-a luat prosopul si l-a tinut el, apa era la el, eu trebuind doar sa cer cand doream una sau alta, mai ceva ca un chirurg de mare precizie.
</p>
<p>
Cand imi dadea apa, ii desfacea dopul si mi-o oferea direct in mana, asigurandu-se ca am prins-o bine si tinand-o si el, ca un plus de precautie, pana cand eram sigur pe miscare.
</p>
<p>
Cand ma schimbam la vestiar, a intrat dupa mine sa vada daca sunt in regula si daca am nevoie de ajutor.
Ce sa mai, foarte atent.
</p>
<p>
Poate vi se par prea detaliate aceste lucruri, dar pentru mine, ca orb, ele sunt importante.
Mai mult, nu mi se intimpla prea des sa vad oameni care stiu sa reactioneze corect.
De aceea prin proiecte, tin cursuri de asa ceva, cum sa interactionezi si sa reactionezi in preajma unei persoane fara vedere.
S-a dovedit ca lumea are nevoie de asa ceva.
</p>
<div style='color:red; border:4px solid blue'>
Ca o mica reclama, daca tu, sau firma ta vreti sa pasiti intr-o noua lume, sa aflati lucruri noi, ma puteti contacta pentru una din prelegerile mele si voi fi mai mult decat bucuros sa va prezint lucruri care sigur va vor folosi pe viitor, mai ales daca business-ul tau, al vostru, are la baza interactiunea cu oamenii, cu clientii etc.
Unele din prelegerile mele includ lucrul cu o persoana nevazatoare, intelegerea non-vederii, de cate tipuri e, ce lucruri sunt afectate, avand astfel posibilitatea sa va adresati unui public nou, asa cum trebuie, particularizat pe nevoile sale.
</div>
<p>
In sedinta asta am lucrat urmatoarele:
</p>
<ul><li>
Fluturari la scripete: 1x15 repetari 8 kg, 3x15 repetari 16 kg;</li><li>
Impins de la piept pe scripete: 4x10 repetari cu 8 kg;</li><li>
Tractiuni la ceafa pentru spate pe scripete: 1x15 repetari cu 16 kg, 2x10 repetari cu 24 kg, 1x15 repetari cu 16 kg;</li><li>
Crunch: 1x15 repetari cu 16 kg, 2x10 repetari cu 24 kg, 1x15 repetari cu 16 kg;</li><li>
Mers pe banda: 10 minute, 4 viteze, foarte lent, lent, putin mai rapid, rapid (habar nu am cum sa le cataloghez altfel, daca vreti, viteze de la 1 la 4), mers normal, plan inclinat 10 - 20 grade;</li><li>
Stretching: Exercitii pentru triceps, antebrate, umeri, articulatiile cotului, umarului si incheieturii;</li></ul>
<h3>Rezultatele obtinute</h3>
<ol><li>
Rezultatul 1:<br />
In momentul cand am urcat pe banda, pulsul era 163, fiind un varf momentan. Imediat a inceput sa scada, 150 - 145.
In acest moment antrenorul a decis sa porneasca banda. Cu banda pornita, pulsul a continuat sa scada, 144-142-138-132.
La 132 antrenorul a decis sa mareasca viteza la banda. Brusc pulsul a sarit la 144, dar a inceput sa scada apoi 138-132.
Antrenorul a decis sa mai mareasca viteza, trecand pe 3. Pulsul a sarit din nou la 144, dar a scazut din nou spre 132.
O ultima decizie, o ultima marire a vitezei, pulsul din nou la 144, apoi s-a dus la 138 si s-a stabilizat acolo.
Am mers pana la finalul programului pe 138, cu unele mici variatii inspre jos, 135 - 138.
Spre finalul programului, chiar la final, treptele de viteza au fost misorate,incet pentru a doza si a relaxa totul, iar pulsul a luat-o si el incet in jos, in momentul opririi benzii, el fiind la 120.
</li><li>
Rezultatul 2:<br />
Nu am mai facut nicio febra musculara dupa sedinta de luni, ceea ce inseamna ca imi intru in forma.
</li>
</ol>
<p>
Pe langa rezultatele urmarite, care corespund obiectivelor propuse in sedinta de data trecuta, se impun unele observatii:
</p>
<ol><li>
Observatia1:<br />
Ati vazut ca la impins de la piept, am avut 4 serii doar cu 8 kg. Asta a fost decizia antrenorului pentru faptul ca inca aveam febra musculara pe tricepsi, muschi care intra ca secundari la antrenamentul pieptului.
</li><li>
Observatia 2:<br />
La spate a considerat ca as putea duce mai mult de 16 kg, asa ca am avut doua serii cu 24 kg, pe care le-am dus corect. Data trecuta, la seria cu 32 kg, se speriase si mi-a misorat la 16 imediat.
Asa ca am fost mandru de mine.
</li><li>
Observatia 3:<br />
Aparatul ala caruia eu ii zic crunch, este cel mai criminal.
Nu obosesc pe toate celelalte, cat obosesc pe ala.
Asta pentru ca trebuie sa tragi si de picioare, si de abdomen si de spate in acelas timp.
De data asta am invatat si eu cum se foloseste corect si cum poti sa iti antrenezi muschii pe el.
Data trecuta am tras mai mult de picioare si in loc sa imi antrenez abdomenu, am facut febra musculara la picioare.
</li><li>
Observatia 4:<br />
Apa este foarte importanta. Data trecuta, pe tot parcursul sedintei, nu am baut apa, dar nici nu simteam nevoia.
Antrenorul ma tot intreba daca vreau apa, dar eu ii ziceam ca nu e nevoie, ca nu mi-e sete.
E drept ca data trecuta nici nu aveam apa cu mine.
La iesire mi-am cumparat doua sticle, iar pe una din ele am baut-o vole.
Antrenorul mi-a zis sa nu mai fac niciodata asa.
Avea dreptate, pe drum spre casa, imi tot venea sa vomit toata apa aia.
De data asta, mi-am cumparat apa la intrare si chiar daca nu simteam nevoia, dupa fiecare doua seturi de repetari pe aparat, ceream apa si beam o gura.
</li><li>
Observatia 5:<br />
Respiratia, a fost dezastru in prima sedinta.
De data asta, am inceput sa ma controlez si respiratia sa mearga in timp cu exercitiu.
Ma mai trezeam ca sunt cu respiratia in contra timp, dar ma opream si reglam respiratia ca sa fie pe exercitiu.
Opritul insemna ca tineam greutatea in pozitia in care ma gaseam cand constatam defectiunea de respiratie, reglam respiratia si ii dadeam drumu mai departe.
Deci nu era un repaus total.
</li><li>
Observatia 6:<br />
Am ramas placut surprins de inca un amanunt al profesionalismului antrenorului meu.
La exercitiile de stretching, omul mi-a facut el miscarile, chestie cumva normala, dar, mai important, nu m-a atins direct pe piele cu mainile sale, ci toate miscarile mi le-a facut folosind prosopul meu.
Chestie care mi s-a parut foarte tare.
Lasand la o parte intimitatea atingerilor pe piele, chestie cu care eu sunt familiarizat deja, datorita faptului ca sunt orb si mereu tre sa ma tin de cineva, sau sa fiu tinut, dar toata faza are si un rol igienic foarte important pe care l-am apreciat.
Ma gandesc totusi ca si intimitatea e o latura, gandindu-ma la o femeie care, poate, nu vrea sa fie atinsa etc. Sau mai stii? Poate tocmai acolo unde ar vrea sa fie atinsa, nu este...
</li>
</ol>
<p>
Cam asta este, astazi, miercuri, 16 aprilie, urmeaza sedinta nr. 3.
Vedem cu ce ne intoarcem dupa sedinta de azi.
</p>
<p>
Tot astazi am o programare si la cardiolog, sa vedem ce mai zice.
</p>
<p>
Va astept alaturi de mine si maine, sa vedeti rezultatele sedintei de azi, campania Back in shape merge bine si va mai merge.
Probabil ca de azi o sa fac si niste masuratori pe muschi, sa le includem in rezultate, dar nu asta era obiectivul stabilit al sedintelor.
De ce zic de masuratori, pentru ca sunt bun de muschi, endomorf fiind si nu imi trebuie prea mult ca sa ma dezvolt, doar putin efort.
Iar acum, dupa doua sedinte, se vad unele modificari vizibile teribil pe deltoizi si biceps.
</p>
black areshttp://www.blogger.com/profile/01281017409418550224noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-266013504092162422.post-35114396585782155272014-04-14T08:57:00.000+03:002014-04-14T08:57:14.026+03:00Din nou despre educatie<p>Am mai scris despre educatie si cum ne afecteaza ea.
Ajung sa ma repet, dar nu am ce face, cand observ zilnic cum ceea ce numim noi educatie se transforma intr-o bariera pentru noi.</p>
<p>
Am doua cazuri in minte, dar nu stiu daca am timp, spatiu sa le tratez pe amindoua. Voi scrie si vad pana la final ce iese. Daca nu tratez astazi, sigur tratez al doilea caz in episodul urmator.
Nu as vrea sa plictisesc auditoriu cu o postare prea lunga, deoarece ochii vigilenti sunt asupra mea.
</p>
<h3>Bolile si educatia</h3>
<p>
Suntem invatati de mici sa nu dam tot din casa, sa nu spunem nimic din familie, fiindca nu e frumos. Inafara totul trebuie sa fie floricele si pasarele pe campii, nimic nu merge rau, totul e numai lapte si miere.
Nu conteaza ca tactu se imbata ca porcu si va bate si pe tine si pe ma-ta de va usuca, tu trebuie sa spui frumos ca ai ochii unflati pentru ca te-a tras curentul.
</p>
<p>
Dar asta te priveste, nu imi pasa daca iti iei bataie 24 din 24, iar tu continui sa minti ca totul e frumos, pana la urma e treaba ta, te minti pe tine.
</p>
<p>
Dar vine un moment cand ii afectezi și pe ceilalți cu educația ta sărită de pe fix.
Iar acest caz, dragul meu, este cazul bolilor.
</p>
<p>
La noi este o rusine să se afle că ai vreo boală.
Ai făcut râie, nu cumva să spui cuiva, că e de rușine mare, bă, dar mare. Râie fac numai nespălații și jegoșii, tu să nu spui.
Vino senin ca și cum nimic nu s-a întâmplat, dă mâna cu mine, pupă-mă, ca eu nu am nicio altă treaba decât să vreau să primesc fericit microbii tăi jegoși.
E drept că dacă nu dai mâna cu mine, sau nu mă pupi cum o făceai până acum, s-ar putea să intru la idei, dar decât să îmi explici care e situația, mai bine vino și comportă-te ca și cum nimic nu s-a întâmplat.
</p>
<p>
Exemplul cu râia este unul forțat, pentru a sublinia enormitatea acestui fapt.
</p>
<h3>Alte efecte ale acestei educatii</h3>
<p>
Rușinea față de boală implantată prin educație, se transformă într-un efect pervers.
Gândindu-te despre tine că e rușinos să ai o boală, automat în mintea ta se va crea prejudecata că dacă unul are o boală, ăla e inferior ție, că, nu e așa, e rușinos să ai o boală, iar ăla, dacă a făcut-o, înseamnă că e un om de rușine care merită disprețuit.
De aici, până la tâmpenia în care trăim azi, în care persoanele cu dizabilități sunt discriminate, nu a fost decât un pas.
</p>
<p>
Mai mult, citesc în ziar chiar azi, de cazul unei adoleșcente bolnavă de depresie, care 5 ani nu a spus nimic de rușine, rușine implantată evident prin educație.
Părinții au aflat despre boala ei numai când copilul a comis prima tentativă de suicid.
Frumos nu?
</p>
<p>
Știu că și în afară există confidențialitatea datelor, dar acolo există tocmai pentru a te lăsa pe tine să spui cât vrei și cui vrei. Nimeni nu te judecă dacă ai o boală, ba mai mult, îți acceptă unele lucruri tocmai fiindcă condiția de boală poate nu îți permite să lucrezi la parametrii normali.
Totuși ei sunt educați altfel și o să revin asupra acestui lucru și în alte postări.
</p>
<p>
La noi a început să se introducă confidențialitatea datelor medicale, tocmai pentru că lumea e cretină și te judecă pe baza lor.
</p>
<p>
Ai făcut sifilis, nu ești decât un afemeiat nenorocit care umblă la curve. Nu mai contează că sifilisul are și alte căi de trasmitere și chiar pe calea de trasmitere sexuală, s-ar putea să ți-l iei fără să știi de la o prietenă care umblă ea prin alte locuri.
</p>
<p>
Mai avem și problema igienei și a regulilor de igienă.
Este foarte adevărat, că în cazul ideal, trebuie să ai propriul set de căni, periuțe de dinți, tacâmuri.
Dar câți dintre voi nu ați mers în vizită și nu ați băut o cafea, sau nu ați servit o prajitură, sau o masă dintr-o farfurie a gazdei și cu tacâmurile gazdei.
</p>
<p>
Ei bine, spre exemplu, chiar daca speli farfuria cu apa, chiar si cu detergent în unele cazuri, helicobacter pilori nu dispare. Asa ca simplele reguli de igienă nu te ajută.
Faptul că ai spălat un fruct proaspăt cules, îl doare fix în cur pe helicobacter, sau pe alți mici germeni, pentru că ei trăiesc liniștiți în apă și alte medii mai periculoase chiar, cum ar fi mediul acid al stomacului tău.
</p>
<h3>Cum trebuie reactionat?</h3>
<p>
Din primul moment în care am știut că am infecție cu helicobacter pilori, am anunțat peste tot unde m-am dus. Astfel încât să se știe și să nu cumva să se utilizeze cana mea, tacâmurile mele.
Ce a făcut gazda cu ele, nu mă privește.
Și nu mi-a fost rușine să spun asta, chiar dacă printre modurile de transmitere ale lui helicobacter este fecal - oral.
In felul acesta am incercat sa evit să îi infestez și pe alții ferindu-i de la o viață chinuitoare.
</p>
<p>
Pentru că da, unele boli sunt mai dure decât cele de care te temi cel mai mult.
Depinde doar cum vezi lucrurile.
Ti-e frica de cancer? Foarte bine, cancerul în cel mai bun caz, daccă e în fază avansată, mai trăiești câțiva ani și mori, scapi cum s-ar spune.
Știu, nimeni nu vrea să moară, tuturor ne e frică de moarte, dar ea vine totuși ca o izbavire când intri în valatucul ăla.
</p>
<p>
Dar să ajungi să trăiești, probabil toată viața, adică cel puțin 40 ani de acum înainte, dacă nu se întâmplă vreun eveniment major, mâncând doar anumite lucruri, că restul îți fac rău vizibil, să nu mai poți să iei un medicament, singurele pastile admise fiind fix cele de stomac, altele făcânduți rău, să ajungi să stai cu branula în mână ca să îți faci antibiotice când ai nevoie de ele, pentru că în stomac nu mai poți să bagi așa ceva, e totuși mai crunt.
Știu, o să ziceți că e bine că trăiești.
</p>
<p>
Deci sfatul meu, dacă știți că aveți o boală nenorocită, anunțați delicat să fie atenție, pentru că așltfel e posibil să îmbolnăviți oameni fără să vă dați seama.
Și s-ar putea să afle de unde și bine nu o sa fie, pentru că chiar dacă nu voi l-ați infestat, asupra voastră va cădea bănuiala.
</p>
<p>
Vă mulțumesc de atenție și vă aștept la episodul următor, pentru că în ăsta nu am reușit să tratez și cealaltă temă.
</p>
black areshttp://www.blogger.com/profile/01281017409418550224noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-266013504092162422.post-33048655565867475812014-04-12T09:22:00.000+03:002014-04-12T09:22:57.428+03:00Campania back in shape - ziua 1<p>Salutare din nou, nu vi se pare ca am inceput sa scriu cam des? O sa va trezesc din somn naibi, ar trebui sa fac mai putina galagie.</p>
<p>Deci inchipuiti-va aceasta postare, ca si cum o scriu/spun în șoaptă.</p>
<h3>Inceputul campaniei Back in Shape</h3>
<p>
În facultate mergeam la sală, stateam în cur pe banca și mâncam batoane proteice, dar mai făceam si un exercițiu, două.</p>
<p>Cert e ca eram într-o oarecare formă și eram mândru de mine. Am făcut asta pentru vreo 2 ani, odată la 2 - 4 zile, până când, Costel, colegul de facultate cu care mă antrenam nu a mai putut să meargă cu mine.</p>
<p>Mersul la sală pentru mine este cam problematic, pentru că nu mă pot duce singur, trebuind să fiu ajutat pe acolo, cu una cu alta.</p>
<p>
Când lucram la București, am mers la sală cu colegul Liviu, căruia îi mulțumesc mult, că tare grijă a mai avut de mine pe tot timpul șederii mele la București. El știa și ce să facă pe acolo, și forma mea, cea care era, a început să capete proporții.
Eram tare mândru de muschii mei.
În curând însă m-am și îngrășat ajungând la un 86 kg alarmant.
Adevarul e că mâncam cât o locomotivă pe cărbuni și consumam și alcool peste.
Dar rezistenta și forța erau mișto rău de tot.</p>
<p>Mi-am cumpărat/am primit cadou câteva greutăți, o bancă de abdomene și îmi organizasem o mini sală în mica cameră în care locuiam.
Mă antrenam în fiecare zi cum puteam cu greutățile și cu banca de abdomene, cert e că eram într-o mare formă.</p>
<p>
Am plecat din București și am venit acasă. Aici nu mai am loc unde să mă întind cu greutățile, așa că banca de abdomene zace strânsă pe balcon, greutățile sunt într-o pungă tot pe acolo, extensorul zace în dulap, flexoarele pentru antebrațe zac și ele în alt dulap. Până și bicicleta s-a stricat.
Au trecut 5 ani de când am plecat de la București, timp în care, înafară de efortul ocazional, nu am făcut un efort susținut. Mai mult, munca de acasă, de programator, nu îmi oferă cine știe ce provocări.
Am început să simt pulsul sărind și când mă ridicam de pe scaun ca să mă întind în pat.
Încheieturile au început să mi se blocheze prin diverse poziții ciudate, dacă erau supuse la o pozișie incomodă pentru mai mult timp.
</p>
<p>Am crescut la 89 kg, iar ceea ce mai rămăsese din forma mea frumoasă era doar forța brută. Datorită greutății prea mari, am luat decizia să slăbesc cu nutriționist. Regim pe care l-ași văzut în campania regim de slăbit aici pe blog.</p>
<p>Odată cu greutatea, s-a dus și forța și o parte din masa mea musculară</p>
<p>Mă trezesc cu dureri de articulații din aproape orice și nu am decât 30 ani.
Sau, poate asta e problema, că am ajuns să am 30 ani.
</p>
<h3>Back in shape: Ziua 1</h3>
<p>
Pe scurt am început să simt nevoia să fac ceva să ies din această stare.
M-am gândit să merg din nou la sală, să merg la înot și să merg la dansuri.
Cum toate 3 nu se pot de odată și cum m-am gândit că pentru dansuri și înot îți trebuie condiție fizică, am zis să încep cu sala.
</p>
<p>
Zis și făcut, am căutat o sală care să mă primească și pe mine și care să îmi ofere un antrenor personal.
Povestea asta a fost mai lungă, dar iată-mă joi, 10 aprilie, la sală.
</p>
<p>
În trecut puteam următoarele:</p>
<ul><li>
Împins de la piept din culcat cu bara: 40 - 50 kg;</li><li>
Fluturari cu gantere: 10 kg pe mână, deci 20 kg;</li><li>
Flexii cu gantera pentru biceps: 10 kg pe mana, deci 20 kg;</li><li>
Tras bara la ceafa pentru spate: 30 - 40 kg;</li><li>
Tras spre spate pentru triceps: 20 - 30 kg;</li></ul>
<p>
Am fost la sală, iar antrenorul a avut o sesiune de evaluare cu mine:</p>
<ul><li>
Bicicletă staționară, program cardio, timp 10 minute, rotații pe minut minim 69, maxim 120, distantă parcursa 2,02 km;</li><li>
Fluturari laterale la scripete: 2x 15 repetari cu 8 kg, 2x15 repetări cu 16 kg;</li><li>
Impins de la piept pe scripete: 2x10 repetări cu 16 kg, 2x10 repetări cu 24 kg;</li><li>
Tras bara la ceafă pentru spate: 1x12 repetări cu 32 kg, 3x12 repetări cu 16 kg;</li><li>
Crunch: 2x20 repetări cu 8 kg, 2x20 repetări cu 24 kg;</li><li>
Mers pe banda: 10 minute, două viteze, lent și foarte lent, înclinație 10 - 20 grade;</li></ul>
<h3>Observații și rezultate</h3>
<ol><li>Observația nr. 1, nu știu cum și ce vede antrenorul, pentru că la spate efectiv s-a speriat de cum trag și mi-a mișorat greutatea după primul set. Deși eu nu am simțit nimic deosebit și credeam că pot trage greutatea aia. Dar el știe mai bine, probabil că ceva din postura mea nu era corect și asta indica că nu e bună greutatea.</li><li>
Observația nr. 2 Crunch-ul este o denumire pe care am dat-o eu unui aparat, care nu știu cum se numește.
Cert e ca are un scaun înclinat, pe care trebuie sa stai, sa bagi picioarele pe dedesupt, și să ridici mâinile deasupra.
E bazat pe un sistem de scripeți.
Pe acest aparat trebuie în acelaș timp să tragi de trunchi în jos și să încerci să ridici picioarele.
Ambele mișcări sunt contrabalansate de greutăți.
Așa că aparatul ăla îți lucrează în acelaș timp și picioare și abdomen și lombari.
</li><li>
Observatia nr. 3: Ședința a durat 70 minute.
</li>
</ol>
<ol><li>
Rezultatul nr1: Sunt praf, abia trag greutățile, drept pentru care o să trebuiască să o iau ușor.
</li><li>
Rezultatul nr. 2: Cred că a fost ziua în care antrenorul meu trebuia să se sperie rău, deoarece când m-am suit pe banda și am început să merg, după efortul depus în sală, pulsul meu era la 175 de bătăi pe minut.
Antrenorul mă tot întreba dacă am emoții, sau ce se întâmplă.
Am mers vreo 5 minute pe bandă cu pulsul de 175, cu unele salturi pe alocuri la 179.
După 5 minute de mers pe bandă, pulsul a scăzut, treptat, la 152 și apoi la 150.
Concluzia antrenorului a fost că sunt praf la efort, dar că am o inimă rezistentă și un organism rezistent.
Că cică dacă am fost în stare să merg 5 minute cu un puls de 175 fără să mi se facă rău sau să dau vreun semn de oboseala, stare alterată, e într-adevăr ceva.
Vorbea tot timpul cu mine și îmi zicea că la cel mai mic semn să îi spun să ne oprim și să nu bravez.
Am vorbit tot timpul cu el ca să vadă că nu mi se alterează starea în niciun fel și că deși pulsul ăla mare, eu sunt lucid, conștient și în bună formă, doar că transpir.
Interesant e că eu nu simțeam ca și cum mi-ar bate inima foarte tare. În alte ocazii simt cum bate și pulsul măsurat în acele momente e mult mai mic, gen 96 etc.
Mi-a zis să merg și la un cardiolog, i-am spus că am fost și că doctorul a constatat acelaș lucru, rezistență foarte scăzută la efort, dar o să mă mai duc acum, special, după acest episod.
</li></ol>
<h4>Obiective stabilite:</h4>
<ol><li>
Repunerea imediată în condiție fizică și creșterea rezistenței la efort;</li><li>
Recâștigarea mobilității articulare și musculare;</li><li>
Dezvoltarea musculaturii ca fibră/forță, mai puțin ca masă;</li></ol>
<p>
Acu vă las, pentru ca am o febră musculara interesantă de studiat.
Mă dor tricepșii și quadricepșii doar, dacă s-a mai pomenit așa ceva.
Azi e ziua de vârf a febrei, așa că de mâine aștept să îmi treacă. Interesant este ca din cauza stomacului nu pot lua niciun antiinflamator. Asa ca ma bucur intens de toate placerile durerii.
</p>
<p>
Următoarea ședință, luni la 11 dimineața.
</p>
<p>
Vă aștept să fiți alături de mine pe parcursul acestui jurnal.
Am cel puțin 10 ședințe cu antrenor.
</p>black areshttp://www.blogger.com/profile/01281017409418550224noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-266013504092162422.post-40675047199282508182014-04-06T16:38:00.000+03:002014-04-06T17:11:35.944+03:00Inceputurile razboiului, partea a doua<p>Trenul fugea prin noapte dinspre o direcție spre alta. Viteza sa era amețitoare facând lucrurile care treceau în direcție opusă să pară fantomatice în existența lor pentru câteva secunde pe lângă trenul în care Ares călătorea.</p>
<p>
Statea singur într-un compartiment, singur pentru că se infunda-se în gandurile sale, singur, pentru că suferea.
În compartimentul său mai erau și alții, tovarășii lui de drum, dar oricât se straduia, Ares nu se putea concentra să înțeleagă ce se vorbește.
Frazele treceau pe lângă el de parcă ar fi fost rostite într-o limbă străină. Auzea literele, auzea cuvintele, dar înțelesul lor îi era străin deși erau rostite în limba sa natală.
Suferința sa îi astupa înțelegerea și nu putea să treacă peste asta, nu putea să se concentreze pentru a răspunde măcar monosilabic frazelor care îi erau adresate.
</p>
<p>
Înțelese la un moment dat că cineva îl întreabă dacă îi este rău. Răspunse că nu și căzu în gândurile sale.
Gânduri pline de o singură voce, voce care îi șoptea vorbe dulci care nu aveau să mai dispară niciodata din sufletul lui.
Se ridică și ieși pe hol, vocea îl însoțea și îi spunea să fie liniștit că totul va fi bine.
Printr-un fulger de gândire se gândi că ființa aceea reușise să îi adoarmă orice simț de apărare și că ar putea fi foarte ușor vulnerabil dacă unul sau mai mulți dușmani l-ar urmări și ar vrea să îl atace.
Durerea îl însoțea pretutindeni și nu putea scăpa de ea, iar lacrimile îi țâșniră din ochi.
</p>
<p>
Privea dus pe geam, acolo unde ar fi vazut odinioară peisaje și locuri frumoase, apuse toate, pentru că era orb. În sufletul său se întorcea un mare vârtej, vârtej care îi rupea inima în două și i-o cosea invers.
Mai simțise asta, iar a doua oară era deja prea mult, își promise să nu mai simtă asta niciodată și furia crescu în el.
</p>
<p>
Infipse un pumn și încă unul și încă unul și altul în bara care trecea prin fața geamurilor, vrând să facă zgomot cât mai puțin, să nu alarmeze oamenii din jur.
Durerea i se răspândi în brațe imediat, bara de metal răspunzând cu o fortă egală la loviturile sale puternice.
Mâinile i se zdreliră, iar cu ele iși șterse lacrimile care ii curgeau pe obraz.
Sarea lacrimilor îl arse peste julituri și durerea fizică îl ajută să își capete puțin calmul și să încerce să se gândească ce mai e de făcut.
</p>
<p>
Negura curgea pe lângă tren, ducând cu ea fiecare gând a lui Ares, iar el privea trist în zare, sperând ca măcar odată trenul să se oprească acolo unde ar fi vrut și el. Trăise pentru alții, trăise pentru toți și ori de câte ori avusese ocazia să trăiască și pentru el, totul îi fusese interzis, sau îi fusese smuls fără milă, odată cu încă o bucată din sufletul lui. Se întreba oare cât o să mai dureze până acel suflet o să se termine de tot și până când nicio bucată nu va mai rămânea din el.
</p>
<p>
Chipul ființei îi apărea în minte, așa cum și-l închipuia el, atât cât putuse să își dea seama prin simțurile sale.<br />
Roscat si bland, cu o față senină, cu sprâncene frumoase și cu părul prins în coadă, imaginea îi trecea pe dinaintea ochilor.
Trenul se opri, iar Ares se duse la baie, vrând să facă loc celor care urcau, dar nevrând să intre înapoi în compartiment.
Ieși din baie și rătăcii aiurea prin tren, se duse două vagoane mai încolo și se întoarse.
Un controlor dădu să intre în vorbă cu el, dar Ares îl expedie cu un răspuns monosilabic și își continuă drumul prin tren.
</p>
<p>
Se gândea la ce fusese și cum, cum începuse și ce avea să urmeze. Deocamdată era atât de singur cum nu mai fusese de multă vreme. Trenul alerga mai departe prin noapte, iar din când în când stâlpi de iluminat spărgeau întunericul. Ares reuși să îi zărească cu ultimele sale rrămășițe de percepție luminoasă.
Totul părea gol în jurul lui și el părea că se prabușește în sine. Sentimentul de singurătate se accentua pe moment ce timpul trecea, iar Ares știa că nu există o limită și că, cu cât cade mai adânc, cu atât revenirea devenea din ce în ce mai imposibilă.
Și cu toate acestea nu putea face nimic, era acolo și suferea, cădea și nimeni nu era alături să îl ridice.
</p>
<p>
Deodată auzi din spate:<br />
- Zdravstvuite gospodin Radu!<br />
Ares îngheță, era exact lucru de care avea cea mai puțină nevoie, întâlnirea cu un dușman pe tren. Vocea venise din spate, de acolo de unde venise Ares, acolo unde trebuia să se întoarcă spre compartimentul său.
Se afla la penultimul vagon, iar în față era ultimul vagon și finalul trenului. Nu avea unde să se retragă și nici cum să sară sau să scape, pentru că ușile din spate erau legate cu un lanț gros, iar cele laterale, închise electronic, nu se puteau deschide în timpul mersului.
</p>
<p>
Ares se retrase cât putu pentru a putea evalua situația.
Durerea era acolo cu el și dintr-o dată nu i se mai păru important să se apere. Se întreba că la ce bun să o facă. Oricum chipul nu are să mai fie cu el niciodată, așa că putea să și moară că nu mai conta.
Totuși, zise că ar fi rușinos să moară fără luptă, el care se luptase toată viața să supraviețuiască, măcar să aibă impresia că făcuse ceva să trăiască. Oricum nu ar fi contat după, dar în momentul morții ar fi fost o împăcare.
Și-ar fi zis că el, celebrul luptător și apărător, murea luptând.
</p>
<p>
Își dădu seama că va pierde pentru că era prima dată când resemnarea pusese stâpânire pe el, iar antrenorul îi spusese:<br />
“Atât timp cât crezi că poți să câștigi o luptă, ai șanse reale să o câștigi, dar să știi că, atunci când vei simți tu însuți că nu poți câștiga, sau că nu merită să mai câștigi, înseamnă că a venit sfârșitul și că vei pierde cu siguranță. Mai bine fugi, dacă poți, când vei simți asta, poate îți trece și în lupta următoare intri încrezător. Dacă nu poți, sau dacă nu vei vrea să fugi, să știi că atunci a venit sfârșitul. Intră în luptă și luptă, cum îi stă bine unui luptător, unui adevărat judoca, dar nu vei câștiga, așa că să fi pregătit de înainte despre ce o să urmeze”.</p>
<p>
Ares știa, simțea că finalul venise, se pregătise și se gândise la tot. La toate acele șcene care cică îți trec prin fața ochilor atunci când vine moartea.
Își aminti cum o salvase pe Ana, își aminti de Li-Ataena și de trădarea ei, merse și mai adânc în trecut și își aminti nenumăratele ore de antrenament, nenumăratele lupte, nenumăratele competiții în care luptase până să devină un proscris. Își aminti șcene de când vedea și de după ce nu mai vedea, văzu totul ca și cum era aevea.
Iar spre final, își aminti chipul, chipul care provocase întreaga acea durere…
</p>
<p>
Simți că ceva zboară spre el și se feri, un zgomot se auzi în spatele lui, un zgomot ca de metal care cade.
Ascultă atent să vadă mișcările adversarului, să simtă de unde avea să vină următoarea mișcare, dar ori că nu se putu concentra destul, ori că adversarul era unul al naibi de bun, dar următoarea chestie pe care o simți fu o lovitură care îi explodă în plina figură.
Instinctiv ridică mâinile, uitând parcă toate acele ore de antrenament, iar următoarea lovitură îl prinse descoperit și îl îndoi.
Adversarul îi nimerise ficatul, tâindu-i respirația.
Ares se lăsă ușor pe vine pentru a se apăra mai bine, dar un picior ateriza după ceafa lui și îl făcu să se întindă complet.
</p>
<p>
Încercă să se adune, să își dea seama ce se întâmplă, care era următoarea mișcare corectă de făcut, dar o lovitură îi explodă în vintre făcându-l să scoată un urlet de durere.
Oamenii ieșiră pe hol la acest urlet și adversarul său nu mai avu timp.
Sări, luă cuțitul de unde căzuse și îl infipse adânc în inima lui Ares, care era descoperită.
Un al doilea urlet se auzi, iar adversarul trase cuțitul, trase semnalul de alarmă, deschise ușa și sări.</p>
<p>
Ares simți lovitura, simți cum de data asta inima sa se despică la propriu în două, scoase un urlet de disperare și de durere.
Avea să moară nici cum altfel, decât înjunghiat în inimă, în inima aceea care iubise și suferise atât.
Agonia punea încet, încet stăpânire pe el și se gândi că nu își închipuia că poate să doară atât.
Se consolă cu gândul că încurând aveau să înceteze toate, și durerea fizică, și durerea sufletească și singurătatea.</p>
<p>
Tovarășii săi de călătorie veniră, iar printre ei se vedea chipul, chipul care venea ne știind ce avea să vadă.
Fuseseră anunțați că un accident avusese loc cu colegul lor și veniseră să vadă despre ce e vorba.
Când se apropie destul, chipul scăpă un strigăt văzând halul în care se găsea Ares.
Se aruncă peste el și îl luă de mână strigându-l, implorându-l să nu moară, rugându-l să rămână acolo cu ea.
Ares o strânse de mână și cu un ultim horcăit îi spuse:<br />
- Sagapo parapoli! Agapi-moo.<br />
Lacrimi țâșniră și de data asta, dar acum curgeau din alți ochi, ochi care nu credeau că atât de repede aveau să piardă ceva drag.</p>
<p>
O echipă a autorităților se sui la bordul trenului și făcu o evaluare. Luă declarații de la însoțitorii lui Ares, de la oamenii care fuseseră martori la încăierare, de la personalul trenului si de la oricine ar fi putut da orice detaliu.
Corpul lui Ares fu ridicat și pus într-un sac de prelevat probe voluminoase.
Oamenii șocați discutau între ei despre grozăvenia petrecută, nimănui nu îi venea să creadă cele întâmplate. Printre ei un chip stătea trist, împietrit și 10 ani păreau că au plecat de pe el, fulgere de mânie străluceau în acei ochi, iar ele nu prevesteau nimic bun pentru viitor.
</p>
<p>
Trenul se puse în mișcare, nimic nu se întâmplase, totul era la fel.
Trenul, întunericul, luminile fugare, totul. Numai că o viață neimportantă nu mai era. Dar trenul nu are timp, nu stă în loc pentru orice viață.
El își continuă drumul mai departe prin întunericul vieții sale, lăsând în urmă numai cadavre.</p>
<p>.....</p>
<p>
Usa se deschise și Ares se trezi brusc. Adormise și visase din nou ciudat. De când îl aduseseră în celulă nu făcuse decât să se gândească cât și cum ar putea colabora cu acest organism care se prezenta drept S.I.E. Adormise și visase, dar ce vis ciudat, se indragostise, dar cât de tare, nu mai simtise asa ceva din liceu, de când, dar mai bine lasă…</p>
<p>
“Dar chipul, chipul acela, doamne ce frumos era! Să fie cum o fi spus antrenorul, că voi visa când și când ce o să se întâmple în viitor?
Nu aș crede așa ceva, nu l-am crezut nici atunci, nu cred nici acum.
Dar zău ca mi-ar plăcea ce era în vis, desigur mai puțin partea cu suferința și aia în caremor.
Nu ajung eu acolo să renunț la o luptă, never de never”.</p>
<p>
Își aduse aminte de Anna și de ce îi făcuseră în ajun. Își jură că va face ce vor acești câini, dar se va răzbuna și pe ei într-un mare fel.
Se ridică și porni cu însoțitorii spre biroul polițiștilor.</p>
<p>
- Bună dimineața domnule, gata să batem palma?<br />
- O fi bună la tine, dimineața asta. Unde e fata, ce ați făcut cu ea? Nu discut nimic până nu o văd că e bine.<br />
- Ad-o!<br />
Anna fu adusă și așezată pe un scaun.
Ares ridică mâinile încătușate și le puse pe chipul ei. Îi recunoscu nasul, linia ochilor, sprâncenele, genele, linia maxilarului și văzu că era foarte destinsă și fără nicio reacție.<br />
- Ce i-ași făcut nenorociților, de ce stă așa! Anna, zi ceva!<br />
- Nu te zbate atât, că e sedată! Ai zis că vrei să vezi dacă e bine, nu că vrei să și reacționeze. Oi fi vrut să ți-o dăm și la o partidă de sex înainte ca să te asiguri!<br />
- Porc de polițist, nu e nimic între mine și ea, cel puțin nu încă…<br />
- Zău? Că mititica prin somn numai numele tău îl repetă, îți spune când Radu, când Ares, mai scapă și câte un iubire, din când în când…</p>
<p>
Sufletul lui Ares se umplu de milă. Acea ființă ținea la el, iar el o trădase, ajunsese în halul în care era numai din cauza lui. Își dădu seama că era un monstru și că îi făcea pe toți cei dragi să sufere.<br />
Zeus murise, Hades și Hermes dumnezeu știe pe unde erau și ce îndurau, iar Anna, Anna fusese biciuită din cauza lui. Din cauza incăpățănării lui și a principiilor lui cretine, un om suferise, un om, mai mult, o femeie.
Și acum mai afla că femeia respectivă și ține la el. Și-ar fi spart capul de pereți, să termine odată cu atâta suferință în jurul lui, dar dorea măcar să iasă din situația aia și să îi scoată și pe ceilalți, chiar dacă asta ar fi însemnat să se bage în ceva din care știa că nu mai are cale de ieșire.</p>
<p>
- Bine, ați vrut să colaborăm, dar am niște condiții!<br />
- Auzi, ai condiții, crezi că ești în poziția să pui condiții, sau poate nu îți aduci aminte ce frumos sună biciul pe pielea iubitei tale. Trebuie doar să ne spui, Cristina e alături și e gata să își facă treaba.<br />
- Javră ce ești! Condițiile pe care o să vi le pun fac parte din treaba mea, fără ele nu am cum să vă ajut.<br />
- Să auzim.<br />
- Vreau acces la toate dosarele, absolut toate, daca vreau să văd o informație, trebuie să am acces.<br />
- Se face.<br />
- Vreau să nu fiu mințit sau intoxicat cu informații, când va trebui să dispar, va trebui să o știu și voi face de așa natură încât să dispar.<br />
- Bine, fără intoxicări și informații greșite.<br />
- Ok. Care e prima chestie pe care trebuie să o fac și cum vom ieși de aici?<br />
- Hades și Hermes te vor scoate, de ceva vreme pun un plan de evadare la cale, ajutați și de noi puțin, dar ei nu o știu. Li se va înlesni calea spre tine și te vor scoate.<br />
- Și ea?<br />
- Ea va veni după, după ce ne asigurăm că ne faci prima treabă și că ești murdar astfel încât să te avem la mână și să nu mai avem nevoie de zălog. Momentan ea râmâne gaj aici pentru buna ta purtare. Ne tragi pe sfoara și mititica moare.<br />
- Hmm… Parcă nu așa ne-a fost înțelegerea…<br />
- Nu o fi fost, dar asta e târgul. Treaba ta acum e să descifrezi codul acela și să organizezi cu oamenii noștri o contra ofensivă la ce e acolo. Dacă vrei să îți implici și oamenii tăi, nu ai decât, dar recomandarea noastră ar fi să nu. Așa că trimitei pe unde crezi, dă-le ce vrei tu de făcut. Și nu uita că nu trebuie să știe că lucrezi cu noi, deci totul cât mai natural cu putință.<br />
- Am înțeles.<br />
- De nume de cod nu ai nevoie, pentru că deja ai unu, ai lucrat foarte bine până să lucrezi pentru noi. Și ca să vezi că suntem buni, îți și plătim munca, vei avea 50000 euro pe lună, la care se adaugă și sume forfetare pentru organizarea și susținerea misiunilor. Așa că dacă ești băiat bun, poate nu va trebui să dispari niciodată, poate te vei retrage la adânci bătrânețe, pe o insulă frumoasă și îndepărtată…<br />
- Așa le spuneți tuturor și săracii visează la insula aia până se trezesc cu un glonț în șira spinării de la tine sau unul de a-i tăi.<br />
- Asta e viața, depinde de ei cum și ce fac, noi nu facem decât să facem curat și să ne acoperim urmele.<br />
- Mda, sigur, așa de mult conteaza pentru voi viața unui om…<br />
- Viața unui om? Ce e aia, oamenii sunt niște unelte, niște unelte bune ca și alte unelte care trebuie să își facă treaba. Dar și uneltele se mai strică și atunci trebuie înlocuite. Așa că ai grijă să nu te strici prea repede.<br />
- E o amenințare?<br />
- E doar un avertizment.<br />
- Unde e codul?<br />
- Îl ai în cameră! Nu ai găsit o foaie scrisă în Braille pe masă?<br />
- Știi foarte bine că am găsit-o, că doar mă urmăriți 24 din 24. Dar nu știam că acela e codul vostru borât.<br />
- Deci te-ai și uitat pe el puțin…<br />
- M-am uitat!<br />
- Și?<br />
- Și! Nu o să știi nimic până nu îl sparg. Și când îl voi sparge nu vei știi decât conținutul, nu și modul cum l-am spart….<br />
- Bine, cum vrei tu. În seara asta te pregătești pentru evadare, prietenii tăi sunt gata să te scoată.</p>
<p>
Ares fu dus înapoi în celulă. Își luă hîrtia și-o bagă pe cracul pantalonului și o prinse acolo. Se îmbrăcă în hainele pe care le avea la îndemână șise întinse pe pat dând de înțeles că ar vrea să doarmă.</p>
<p>
Orele trecură și liniștea cuprinse totul înjur.
Pe hol se auzeau doar pașii cadențați ai gardianului care patrula încolo și încoace.
Urechea lui Ares surprinse un mic zgomot care nu se alinia celorlalte. Ceva ca o ușă încet deschisă, dar care ar fi fost deschisă ca să nu facă zgomot.
Ares imploră toți zeii să nu audă gardianul ușa. Totul trebuia pregătit ca o evadare și, deci, gardienii nu știau nimic. Totul depindea de băieții lui dacă erau destul de îndemânateci ca să îl scoată.</p>
<p>
Dintr-o dată se auzi un horcăit și pașii gardianului încetară să se mai audă. Se auzi o pereche de chei mânuite și ușa se deschise încet.
Deodată ea fu smulsă și trântită de perete, iar Hermes se rostogoli în cameră.
Ares stătu nemișcat, iar un vârf de cuțit zbură, în același timp Ares auzi și sfârăitul mult cunoscut al lui Andi.</p>
<p>
- Gloabă, unde ești mă?<br />
- În pat, stau să nu mă găuriți, că sunteți nebuni!<br />
- Păi, nu știam câți sunt, am crezut că ai și înauntru pe vreunul.<br />
- Nu e nimeni, sunt singur…<br />
- Deci, totul a mers prea ușor, mult prea ușor, cred că afară ne așteaptă adevărata problemă. Zise Hades.<br />
- Dar tu cum de dracu poți să te miști, că te lăsasem rupt de spate și parcă te-au și torturat…<br />
- Torturat? Dar de unde vere, m-au tratat regește, am stat și eu tot într-o cameră din asta ca a ta, am avut tot ce am vrut și în plus cel mai bun tratament medical pentru spatele meu, așa că acum mă mișc.<br />
- Și tu? Întrebă el înspre Hermes….<br />
- Și eu la fel, mai puțin tratamentul medical, că nu aveam nevoie de el. Dar nu mi-a stricat șederea pe aici… Dar am zis să ieșim, că ce e mult strică.</p>
<p>
Ares nu mai înțelegea nimic, fuseseră prezentați cei doi ca și cum ar fi fost torturați și îi ceruseră să îi ajute cedând cerințelor celor care îi țineau captivi.
Dar nu era timp pentru asta, trebuiau sa plece și asta cât mai curând.
Ieșiră pe ușă, o luară pe coridoare și avansară spre ieșire. Ares îi ajută cum putea cu memoria pașilor pe care îi numărase.
La un moment dat, ares se opri și îi opri și pe ceilalți. De undeva din față se auzeau râsete și vorbe vesele de femei.</p>
<p>
- Ce dracu facem, cum atacăm femeile? Dacă ne văd?<br />
- Nu știu… Răspunse Ares lui Hermes.<br />
- Da-le în pula mea de femei, că alea ți-au sucit capul băi gloabo. Trecem și gata, dacă ne văd, le termină astă cu Knknife.<br />
- Nu, nu ne atingem de ele.<br />
- Păi și atunci?<br />
- Poate nu ne văd.</p>
<p>
Începură să înainteze încet pentru a nu face zgomot.
Râsetele se auziră și mai tare, veneau dintr-un birou a cărui ușă era deschisă.
Lumina din interior forma un petic în întunericul holului.
Hades merse inainte și aplecă capul să vada ce se întâmplă.
</p>
<p>
În interior două femei stateau de vorbă, una dintre ele fiind cu spatele, dar cealalta având ochii îndreptați fix spre ușă.
Când Hades aplecă capul, se uită direct în ochii femeii care stătea cu fața. Pe moment rămase blocat, dar văzu că femeia nu schița nici un gest.
El duse degetul la buze atunci, făcând semn femeii să nu spună nimic. Femeia discuta în continuare cu cea din fața ei, iar într-un moment prielnic al conversației îi făcu un semn afirmativ din cap lui Hades, astfel încât colega să nu se prindă ca gestul nu îi era adresat.
Hades îi trimise o bezea și apoi le spuse celorlalți să treacă.
</p>
<p>
Trecură și merseră mai departe. Ajunseră la poartă, se uitară, dar nimeni nu păzea poarta interioară.
Ieșiră și merseră mai departe, se traseră sub un copac să se sfătuiască.
Vorbiră în șoaptă pentru a nu atrage atenția.</p>
<p>
- Ce facem, afară patrulează santinele.<br />
- Așteptăm, să se mai ascundă luna după ceva, apoi trecem zidul și dacă picăm în brațele patrulelor, vedem atunci ce facem, la inspirație.<br />
- Bine…<br />
La un moment dat se auzi o voce:<br />
- Care ești bă acolo, parola!<br />
- Hait că ne-a auzit, fugi!</p>
<p>
Hermes îl trase pe Ares și amindoi fugiră spre zit, focuri se auziră în spatele lor. Santinela care îi auzise, fugea după ei, executând somație și foc în plan vertical.
Hades se retrase și când santinela se apropie îl aruncă pe Andi. Andi se încurcă printre picioarele santinelei și acesta căzu.
În cădere apucă să strige:
</p>
<p>
- Alarmă! Avem o evadare!<br />
- Hades!<br />
- Da!<br />
- Hai, că e de nașpa!<br />
Hades fugi și el spre zid, toate reflectoarele fură aprinse, iar curtea era luminată ca ziua, siluietele celor doi, Hermes și Ares, e vedeau pe zid.<br />
- Gura mă-sii și acum ce facem? Ne văd ăștia ca ziua aici, trebuie doar să tragă înspre noi!<br />
- Păi, nu știu, stai să vină Hades.<br />
- Dar unde dracu e, că nu mai vine!<br />
Un foc se stârni în cealaltă parte a curții, iar santinelele de pe acea parte urlară:<br />
- Foc, foc! Pericol de explozie, prioritate 0!</p>
<p>
Ares și Hermes începură să fugă pe zid, să se îndepărteze din locul unde fuseseră văzuți, iar unde zidul era mai jos, săriră.
În cădere nimeriră fix peste o santinelă, îi mai traseră un picior să fie siguri că nu se scoală și fugiră mai departe.</p>
<p>
- Unde mergem?<br />
- Am comunicat cu cineva de afară să ne aștepte!<br />
- Băi dar ce de treabă ați avut voi acolo înăuntru!<br />
- Păi ce, am dormit ca unii?<br />
- Să dorm, eu?<br />
- Păi da, ce crezi că nu te-am vazut? În fiecare zi ne arătau cum dormi și ce faci prin cameră. La un moment dat ne-am gândit să te lăsăm acolo dacă te simți atât de bine! Dar uite, urcă aici în mașină.<br />
Ares urcă în spatele unei mașini tăcute și spuse după ce și Hermes urcă:<br />
- Ei na! Cum să mă lăsați mă…!<br />
- Păi, aveai tot ce voiai! La un moment dat ai avut și o gagică roșcată și mamă, mamă ce ai făcut cu ea, campion erai…<br />
- Zău? Și eu unde dracu eram, că eu nu îmi amintesc nimic!?<br />
- Nu știu prietene, dar dacă le-o tragi la toate cum am văzut acolo… Ești campion!<br />
- Și voi stăteați și văuitați așa ca la filme porno, la mine și la respectiva?<br />
- Cam așa, că nu puteam face nimic, vedeam asta proiectat pe pereți, oriunde ne uitam! Inițial ne-am enervat, dar pe urmă țineam scoru și îți făceam galerie!<br />
- Băi de dă-mă dracu… Deci ar trebui să mă simt și satisfăcut, care va să zică…<br />
- Cam așa!<br />
- Dar unde dracu e Hades?<br />
O voce răspunse:<br />
-Vine acum! Ares încremeni! Străinul, dar ce căuta el acolo?<br />
- De unde ați luat șoferul mă?ț<br />
- Păi de unde am găsit și noi, s-a oferit să ne ajute, a zis că are ceva de răzbunat…<br />
- Păi și voi l-ați crezut?<br />
- De ce nu, ne duce unde vrem cu mașina și pe urmă gata, drumurile noastre se despart…<br />
- Mda, flueră-l pe Hades!<br />
- Nu mai avem timp, se auzi vocea strainului, iar mașina demară în viteză.<br />
- Ce se întâmplă? <br />
- Au ieșit pe poartă cu o blindată și vor să vină după noi.<br />
- Mda, o luăm de la capăt! Dar ce o face Hades?<br />
- Nu știu, e pe cont propriu, ne găsește el.</p>
<p>Va urma, episoadele trecute sunt in postarea de data trecuta</p>
black areshttp://www.blogger.com/profile/01281017409418550224noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-266013504092162422.post-70345233115333182362014-03-28T21:19:00.000+02:002014-04-07T10:14:53.658+03:00Inceputurile razboiului<p> Am inceput de mult sa public un serial pe blog, dar din cauza timpului, nu am mai putut continua. Astazi, pentru ca datorita unor evenimente mai mult sau mai putin fericite, m-am simtit inspirat, am decis sa mai scriu o bucata, iar, poate, zilele urmatoare sa mai vedeti si alte bucati. Pentru cei ce nu au vazut de mult postarile si vor intreaga opera, iata mai jos link-urile. Apoi va dau continuarea. Lectura placuta.</p>
<ul>
<li><a href="http://blackares.blogspot.ro/2010/02/moarte-si-dragoste-in-bucuresti.html">Moarte si Dragoste in Bucuresti</a></li>
<li><a href="http://blackares.blogspot.ro/2010/03/cluburile.html">Cluburile</a></li>
<li><a href="http://blackares.blogspot.ro/2010/03/cluburile-partea-doua.html">Cluburile, partea a doua</a></li>
</ul>
<p> Si acum, continuarea</p>
<p>....</p>
<p>
Liniştea înconjura apăsător pe toti cei din maşină. Iluminatul public se perinda prin stânga şi prin dreapta maşinii, lumini razleţe pe care Ares le putea observa. Glasul auzit ca şi răspuns la temerile sale îl liniştise puţin, dar totuşi cine naiba era acel străin misterios care venea pentru a doua oară să îi scoată din rahat. Ana căzuse răpusă de oboseală în stânga lui Ares, Hermes urmărea drumul dinaintea sa, Hades zăcea intins pe picioarele lui Ares şi cu capul in poala Anei.
Întunericul pătrundea cu uşurinţă în maşină, întrerupt doar de câteva lumini de la cele ce se perindau prin prejur. Iluminatul public, publicitatea luminoasă, becurile de veghe, firmele luminoase, întrerupeau toate un întuneric prin care unii trăiau veşnic, iar alţii doar pe timpul nopţii. Albastrul nopţii umplea maşina şi făcea inutilă orice vorbă, lăsând să se audă din când în când gemetele care scăpau de pe buzele lui Hades. Luna atârna în vârful pomilor de pe marginea drumului, de parca pomii înşişi jucau tenis cu ea. Blocurile treceau mari şi gri unul după altul, iar din când în când sunete venind de la maşinile ce treceau pe lângă, sau de pe la vreun bar făceau să tremure geamurile maşinii.</p>
<p>Trei lucruri se întâmplară dintr-o dată: Un scârţait se auzi, de pe buzele şoferului scăpă o înjurătură englezească pronunţată cu cel mai neaoş accent englezesc: „Fuck”! Şi în retrovizoare apărură nişte lumini albastre intermitente. Un al patrulea lucru umplu urechile lui Ares, un hit pe care îl mai auzise de atâtea ori: „nino, nino”!
Maşina se smuci în faţă şi începu să alerge. Trezită din somn, Ana ţipă când maşina se zmuci. Copacii de pe marginea drumului, speriaţi parcă de iminenţa evenimentelor, începuseră să fugă care încotro înspre spatele maşinii.</p>
<p>Ares începu să numere în gând pentru a îşi calma nervii şi pentru a putea să gândească lucid. Ceva trebuia făcut rapid şi fără să pună în pericol toata maşina. O curbă îi întrerupse şirul gândurilor. Luminile dispăruseră de pe marginea şoselei şi fură înlocuite de pomi negri, uscaţi şi fără viaţă. Nimic din jur nu mai era luminat decât de ce se reflecta din farurile maşinilor.
Sunetul asurzitor al sirenei se auzea în spate, nu slăbea o clipă.</p>
<p> Ce îi faceţi!?<br />
-- Încerc să vă duc la adăpost, dar trebuie să scap de coadă mai întâi.<br />
-- Nu reuşiţi, par să fie determinaţi să pună mâna pe noi. Nu par să fie poliţişti, probabil că rusnacii au pus mâna, în înţelegere cu cârtiţele lor, pe o maşină a poliţiei.<br />
-- Şi ce aveţi de gând?<br />
-- Nu ştiu, mai plimbă-i niţel până când mă gândesc.</p>
<p>Maşina, parcă răspunzănd comenzii lui Ares, se smuci din nou şi începu să ia curbe ameţitoare.</p>
<p> -- Hermes, facem săritura tigrului!<br />
-- Eşti nebun, ce vrei să faci cu asta?<br />
-- Vreau să intrăm noi doi în colimator şi să scape restul!<br />
-- Ares! Ce înseamnă ceea ce ai spus? Întrebă Ana.<br />
-- Nu înseamnă nimic! Şofer, mă anunţaţi când ai 200 metrii drept în faţă!<br />
-- Bine!<br />
-- Băi Hermes, ce căcat faceţi voi doi?<br />
-- Ai auzit Ares, ce frumos vorbeşte micuţa? Parcă i s-a umplut gura la vorbele alea!<br />
-- Bă! Voi sunteţi nebuni, cretini, tâmpiţi, imbecili? Abia l-am cusut pe „acesta” după o întâlnire cu ăia!<br />
-- Şi o să mai ai ocazia să îl coşi…<br />
-- Nu plecaţi nicăieri! Şofer, faceţi ce puteţi să scapaţi de ăia din spate…<br />
-- Mă tem că am făcut ce am putut şi nu am putut, par buni! Se ţin de noi la centimetru, nici măcar nu se bagă să ne oprească, ştiu că în secunda doi i-aş arunca de pe strada! Dar ăştia doar ne fugăresc.<br />
-- Atunci opreşte!<br />
-- Nu! Se auzi Ares spunând printre dinţi. Mâna îi zvâcni rapid şi muchia palmei lovi tâmpla Anei. „Îmi pare râu frumoaso”!</p>
<p>Uşile se deschid, Ares lasă jos picioarele lui Hades şi se ghemuieşte în poziţia pentru săritură.
Stând pe vine, capul băgat între genunchi, mâinile puse deasupra capului, acoperind ceafa.
Maşina ruleaza cu o viteză ameţitoare, aerul zboară prin cele două uşi deschise.
Ares intinde puţin unul din picioare în spate, se pregăteşte. Hermes, copie fidelă, e pe poziţie.
Ares începe să numere:</p>
<p> -- Unu, doi….. trei….. Sari!</p>
<p>Maşina accelerează brusc, Ares şi hermes împing în piciorul întins puţin în spate pentru a-şi propulsa corpul inafara maşinii şi împing în piciorul strâns pentru a sări.
Sar, maşina trece de ei, cea de a doua maşina se aude frânând.
Aerul îi intră pe sub haine lui Ares, totul flutură în jurul lui, încearcă să respire, ştie că în 10 secunde va atinge pamântul, se pregăteşte pentru impact, trage aer în piept. Aerul e rece şi rarefiat, îi arde plămânii, simte că ar vrea să tuşească, încearcă să o facă, dar imagini îi apar în minte.</p>
<p>Sala de judo, tatami, roşu pe margini şi albastru în mijloc, profesorul care îl ştrangulează pe Ares:</p>
<p> -- Dacă tuşeşti eşti mort, abţine-te! Abţine-te…</p>
<p>Plămânii lui Ares iau foc, transpiraţia începe sa curgă, lumina începe să dispară de tot.</p>
<p> -- Abţine-te!</p>
<p>Convulsii apucă pieptul lui Ares în încercarea de a tuşi, de a respira.
Se pregăteşte cu picioarele în jos, pentru a atrage greutatea asupra lor, capul încearcă sa coboare şi mai jos, între gambe.
El întinde vârfurile, pentru a atenua căderea, ştie că nu are timp de pierdut, că la viteza respectivă, nimic nu poate suporta greutatea lui, important e să atingă pământul puţin şi pe urmă să mute greutatea.
Capul e protejat în continuare de picioare şi de mâini.</p>
<p> -- Ares! Se aude strigat!</p>
<p>Nu bagă în seamă strigătul, e concentrat pe ce i se întâmplă!
Vântul încetează, picioarele se încordează, vârfurile iau foc la impactul cu solul, dar Ares împinge în ele încordând muschii mâinilor, acolo va fi următorul impact, trage de coate spre interior, orice poate fi expus, dar nu oase, sa nu expună oase, foarte important. Muschiul dacă se rupe se poate reface rapid, dar osul, osul dacă se rupe poate să nu se mai refacă.
Tricepsul drept, umarul, antebraţul pe partea dreapta se julesc, iau foc, Ares se rostogoleşte, dorsalii sunt şi ei încordaţi şi gata de impact, tricepsul şi umărul stâng trec la rând.</p>
<p>Se rostogoleşte mult, din ce în ce viteza scade. Nu trebuie să stea mult pe nici un muschi, scopul e să nu forţeze!
Se rostogoleşte.
E ok acum să desfacă mâinile, să încetinească şi mai mult.
Le desface, alunecă din ce în ce mai încet, se opreşte de tot!</p>
<p>Hermes se apropie liniştit:</p>
<p> -- Au oprit gaborii!<br />
-- Bine, să vedem ce vor!</p>
<p>Doi poliţişti se apropie încet şi spun:</p>
<p> -- Care dintre voi e numitul Radu?<br />
Cei doi nu răspund, noaptea devine brusc liniştită, se aud respiraţiile gâfăite ale lui Ares şi Hermes.<br />
Celălalt poliţist spune:<br />
-- De ce gura mamilor voastre nu răspundeţi mă?<br />
-- Pentru că mama ne-a învăţat să nu vorbim cu străinii! Şi cum nu am avut onoarea! Zise Hermes, luându-l pe Ares de braţ şi schiţând un gest de plecare.<br />
-- Stai mă, pontosule, că te învăţ eu să vorbeşti cu străinii!</p>
<p>Se apropie de Hermes şi încearcă să îi aplice un pumn în figură.
Hermes parează lovitura cu o palmă, în care pumnul poliţistului se opreşte, cu stânga îi înfige poliţistului o lovitura la ficat făcându-l să se îndoaie, o a treia lovitura, venită din partea tibiei drepte după gâtul poliţistului îl culcă pe acesta la pământ.</p>
<p> -- Ce pizda mătii mă înveţi mă?<br />
-- Mâinile sus că trag! Se aude glasul celuilalt poliţist…<br />
Ares ridică mâinile, la fel şi Hermes.<br />
Urcaţi în maşină!</p>
<p>Hermes pleacă spre maşină şi ţinând mâinile la vedere, urcă.
Ares rămâne pe loc.</p>
<p> -- Tu ce ai rămas mă pe loc?<br />
-- Sunt orb, nu pot să mă deplasez singur la maşină.<br />
Poliţistul băgă pistolul la loc şi îl luă de braţ pe Ares:<br />
-- Pe aici domnule, aveţi grijă la cap.<br />
-- Prietenul dumneavoastră, l-a cam cotonogit pe colegul meu, trebuie să chem o ambulanţă. Aşa de violent e mereu?<br />
-- Da! Şi i-am zis să nu o mai facă, dar nu se poate abţine!<br />
-- S-ar putea să aibă probleme de data asta, e cam ultraj ce a făcut el!<br />
-- Poate da, poate nu!<br />
-- Ce vreţi să spuneţi?<br />
-- Poate nu o să aibă probleme, facem un târg avantajos, cum spune Confucius: „win-win”.<br />
-- Ce ne puteţi oferi dumneavoastră, noua?<br />
-- Vedeţi că colegul agonizează, s-a împiedicat de bordură şi plânge! Chemaţi ambulanţa aia!<br />
Poliţistul uimit de modul de a trata problemele a lui Ares, se uita uimit la acesta. Într-un final se hotărăşte să sune la 112 şi să ceara cele de trebuinţă pentru un om ce rânjeşte la o bordură.</p>
<h3>Începuturile războiului</h3>
<p>
Politistul incătușase mainile celor doi și chemase o mașină de suport plus o ambulanță pentru colegul.
Întunericul domnea pe sălile pe care Hermes și Ares erau duși, fiecare încadrat de câtre doi polițiști.
Când și când un neon anemic întrerupea șirul de întuneric, numai pentru a-l lăsa câțiva pași mai încolo să își reia domnia beznoasă.</p>
<p>Pașii se succedau unul după altul și răsunau dur pe pardoseala holurilor.
Ares numara pașii în gând făcându-și o hartă mentală pe unde trecea, obișnuit din viața lui de orb să știe pe unde se află mereu.
Nu primiseră nicio explicație, erau duși fără să știe unde și nimic bun nu părea să îi aștepte.
Într-un final, intrară într-un birou unde, primul polițist se așeză la un birou și ordonă:</p>
<p>- Luați-l pe cel de își spune Hermes și duceți-l de aici, lăsați-ma singur cu Radu.<br />
- Dar șefule, e periculos.<br />
- Cum să fie mă periculos, nu vezi că e încătușat…?<br />
- Bine, cum spuneți!</p>
<p>
Ares se ridica și zise:<br />
- Hermes nu pleacă nicăieri, rămâne aici!<br />
- Nu se poate domnule, pentru că avem de discutat lucruri importante, că nu ne chinuiam noi să vă aducem aici degeaba…<br />
- Nu vreau, nu colaborez în nici un fel dacă îl duceți de aici!<br />
- Duceți-l…!<br />
- Nu!!!</p>
<p>
Hermes încercă să se împotrivească, dar fu izbit puternic și leșină.
Ares se așeză pe scaun și rămase mut.<br />
- Aveți o mulțime de acuzații asupra dumneavoastră, omoruri, crime, vagabondaj, doar ca să enumăr câteva…<br />
- Mda, v-am curațat poliția de ruși și de hoți, că sunteți infiltrați până în măduva oaselor. De unde să știu eu că nu ești și tu vreun rus împuțit…<br />
- Vă rog să îmi vorbiți frumos, că și eu vă vorbesc! Ascultați-mă până la capăt și poate nu o să fie chiar așa rău…<br />
- Nu vreau să am de a face cu voi! Orice mi-ai propune nu pot să accept…<br />
- Atunci prietenul dumneavoastră Hermes, nu mai iese viu de aici!<br />
- Ce aai spus vierme?<br />
- Cum ați auzit, colaborați cu noi și Hermes, cum îi spuneți, va fi bine, nu colaborați…<br />
- Auzi? Că nici nu știu unde sunt! Nici un împuțit de polițist nu mă șantajează pe mine, nu reușește. Nu aveți decât să îi faceți ce vreți lui Hermes, va știi să moară fără frică dacă e nevoie! Altceva te rog…<br />
- Atunci, să știi că și Hades e în mâinile noastre…<br />
- Ce? Cum! Urlă Ares tare, apoi pentru sine murmură: “Anna”…<br />
- Micuța nu am prins-o, a reușit să scape împreună cu șoferul, dar prietenul dumneavoastră Hades era netransportabil, așa că l-au părăsit acolo.<br />
- Ce câine ești ma!<br />
- Dacă ați coopera, poate ați vedea că nu suntem așa câini și că avem scopuri comune…<br />
- Câtă impertinență, eu scopuri comune cu o javră de polițist. Dar mă rog, sunt în mâinile voastre, vreau să îmi chemi avocatul și să îmi spui unde ne aflăm, trebuie să știu asta.<br />
- Avocat! Fu pentru prima dată când polițistul izbugni în râs.<br />
- Auzi, avocat… Dar mă rog, hai să vă spun unde sunteți:
Vă aflați într-o locație secretă a Serviciului de Informații Externe. Este o locație curată, secretă de care nu știe nimeni. Dacă nu vrem noi, nimeni nu mai iese de aici și nimeni nu o să afle de voi vreodata. Și tu și prietenii tăi sunteți în această clădire și puteți să nu mai ieșiți niciodată de aici.<br />
- Ce polițist prost ești, din toate greșelile din lume pe care puteai să le faci, tu ai ales-o pe cea mai gravă, dar nu o să te deștept eu acum. Dumă unde vrei, nu colaborez.<br />
- Bine, cum vreți!</p>
<p>Polițistul puse mâna pe un buton și cineva veni:<br />
- Ia-l și du-l în celulă, poate în 2 – 3 zile îl convingem…<br />
- Niciodata câine, auzi? Niciodată javră!</p>
<p>Ares fu luat pe sus și cărat într-o celulă.
Deși o celulă, locul era confortabil, având un pat matrimonial și toate cele trebuitoare. Părea mai degrabă un apartament decât o celulă, având un televizor, un sistem Hi-Fi de la Sony și o mică bucătărioară într-un colț.
Ares studie toate acestea și îșți dădu seama că polițistul nu mințise, era într-o locație diferită și deosebită de o celulă de poliție.
Ar fi vrut să fie și prietenii lui acolo, sau măcar să se bucure de condiții similare…
Vremea trecu și Ares adormi, nimic nu îl trezi și când o făcu singur, nu își dădea seama cât este ceasul, ce oră e, ce o fi afară, zi sau noapte.</p>
<p>Vru să deschidă televizorul, dar exact în acel moment, ușa se deschise și cineva veni să îl ia.
Se gândi să îl atace pe cel care intrase, dar o voce din cadrul ușii îl avertiză:<br />
- Nu încerca nimic, pentru că nu ajungi nicăieri, vino cuminte!<br />
- Javre… Scuipă Ares printre dinți și se lăsă încătușat din nou.</p>
<p>Fu dus în același birou , iar polițistul, intrând după el, închise ușa.<br />
- V-ați mai gândit?<br />
- De ce dracu ați vrea voi să lucrez cu voi, ce treaba aveți!<br />
- Pentru că noi, direct, nu putem acționa pe teritoriul țării, iar acum avem informații de ceva important care urmează să se întâmple în România, iarnoi nu putem acționa.<br />
- Și ce îmi pasă mie?<br />
- Știm cine ești, știm ce poți, știm ce oameni ai și că ai organizații paralele pe tot întinsul țării. Apari la suprafață doar cu acești 2 – 3 oameni, dar de fapt sunt sute care te ajută, trebuie doar să le-o ceri. Îi știm pe o parte din ei, dar i-am lăsat în pace. Nu colabora și vor avea probleme. Știm că îți sunt devotați, pentru că fiecare îți este dator viața, iar oamenii prețuiesc cel mai mult viața, așa că, după cum vezi, știm multe.<br />
- Ei bine, dacă știți atâtea, știți foarte bine că oamenii ăia sunt gata să moară pentru mine și nu mă vor trăda.<br />
- Dar nu vorbim de trădarea ta aici…<br />
- Nu, dar tu mă pui să îi trădez pe ei, pe ei cărora le-am jurat că nu voi colabora cu autoritățile niciodata!<br />
- Nu va știi niciunul. De aia te-am despărțit de ei, veți pleca de aici fără ca nimeni să știe nimic. De fapt, îți vom da ocazia să evadezi împreună cu ei, fiind astfel mai veridici.<br />
- Doamne, să îmi mint oamenii? Ce lepădături mai sunteți!<br />
- Ei! Să îi minți, cum să îi minți! Le ascunzi doar adevărul, dar nu ești nevoit să le spui nicio minciună.<br />
- Nu vreau ma, ma auzi? Nu vreau!<br />
- Bine… Sună apăsând pe buton.<br />
- Duceți-l!</p>
<p>
Fu luat și dus înapoi… Stând și meditând, adormi într-un mod ciudat și începu să viseze…
În vis îl văzu pe Hermes, plin de vânătăi, cum era lovit, cum mârâia printre dinți, cum o lovitură mai puternică îi mută capul și cum țâșnește un șuvoi de sânge din gura lui.
Cum printre buze îi șoptește:</br />
- Nu mai pot, fă ce vor și scapa-ma de chinuri!<br />
- Hermes!!! Urlă Ares și se trezi.</p>
<p>Ușa se deschise și pași se apropiară.
Până să audă vocea cu avertizmentul, Ares lovi picioarele celui care venea.
În același timp simți un șoc electric care îi paraliză piciorul.</p>
<p>- Ți-am zis să nu încerci nimic…<br />
- Curcani împuțiți! Mârâi Ares…<br />
- Să vină și Florea și Vatafu la mine, să îl care, pentru că are piciorul paralizat!<br />
- Am înțeles! Îi chem acum.</p>
<p>Cei doi chemați veniră și îl ridicară pe Ares.
Sprijinindu-l, îl cărară până la birou.</p>
<p>- Ce i-ați făcut lui Hermes, ce i-ați făcut nenorociților!?<br />
- Tu ne-ai obligat la asta! Și vom continua până accepți!<br />
- Hermes va știi să moară demn!<br />
- Uite care e treaba, destul cu politețurile, te-am luat cu binișorul, sperând că vei colabora de bună voie. Dar să știi că avem și alte metode, iar ceea ce ai văzut despre Hermes, e doar începutul. În curând o să ne rogi tu să colaborezi cu noi.<br />
- Niciodată curcan împuțit, mă auzi? Niciodată, pot să mor aici și nu voi colabora…<br />
- Bine, cum vrei, dar eu îți voi spune totuși ce vrem să faci mai întâi pentru noi….<br />
- Nu mă intereseaza!<br />
- Taci dracu și ascultă. E vorba de gruparea lui Azarbetov. Spală bani și trafică droguri, femei și altele pe la noi prin țară de multă vreme. Astea sunt operațiuni clasice cu care suntem învățați. Până acum am reușit să le spargem toate codurile și să lucrăm foarte ușor cu ei.<br />
- Mda, atât de ușor, încât au împânzit întreaga poliție… Cred și eu că e o colaborare ușoară.<br />
- Ascultă! De curând ceva nou s-a întâmplat, a apărut un nou creier, o nouă forță pe care Azarbetov se bazează. Coduriles-au sofisticat, până la ultimul pe care nu îl mai înțelegem. Operațiunile lor au început să se rărească în partea clasică, dar ceva se întâmplă, pentru că există o mare concentrare de forțe. Foarte mulți membrii ai rețelei se aglomerează spre România sau în prejurul ei. Uite aici un ultim cod pe care l-am primit și nu am reușit de loc să îl spargem, l-am printat că poate îți spune ceva, având în vedere capacitățile tale și cunoștințele de matematică.<br />
- Nu mă interesează, de ce m-ar interesa?<br />
- Să îți dau un motiv?<br />
- Care!<br />
- Li-Ataena!<br />
- Ce e cu ea?<br />
- Nu vrei să te răzbuni pe Azarbetov că a luat-o de lângă tine?<br />
- Nu a luat-o el, a plecat ea singură, pentru că e de a lor, rusoaică.<br />
- Da, dar tot a plecat de lângă tine, mă gândeam că poate vrei să te răzbuni.<br />
- Răzbunarea cea mai cruntă este când dușmanul tău, e silit a recunoaște că ești bun și dânsu-i rău!<br />
- Lasa-ma ma cu versuri din astea de om nebun, că nici ală de le-a scris nu a murit sănătos.<br />
- Nici eu nu am să mor sănătos, mai ales după ce mi-ați luat pastilele?<br />
- Pastilele? Dar noi nu ți-am luat nicio pastilă…<br />
- Nu voi, ăilalți de m-au prins primi…<br />
- Te-au mai prins unii?<br />
- Ce să îți spun, faceți pe neștiutorii!<br />
- Nu știm nimic… Noi te căutam în legătura cu codul!<br />
- Și cum îți explici semnele din capul meu?<br />
- Eu știu… Am zis că or fi semne de buna purtare!<br />
- Da, dar recente, făcute de idioții de la poliție și uite aici! Spuse ridicând mâneca halatului cu care era îmbracat, aratandu-i polițistului câteva înțepături care se învinețiseră.<br />
- Ce sunt alea!<br />
- Știi ce sunt, ce întrebi ca prostul?<br />
- Chimicale?<br />
- Chimicale!<br />
- Și ai zis ceva?<br />
- Nu știu…<br />
- Atunci înseamnă că ai memoria ștearsă….?<br />
- Nu, dar e o poveste lungă…<br />
- Hmm… Nu știam, sincer îmi pare rău!<br />
- Ce javră mai ești și tu! Sincer îți pare rău, dar la o adică mi-ai aplica același tratament….<br />
- Ce să îi faci, meseria! Dar, oricum, nu aș șterge o astfel de memorie, ne este mai utilă activă decât ștearsă…<br />
- Da ma, bine!<br />
- Deci, colaborăm și ți dau pe polițiști ăia în mână!?<br />
- Prea târziu nenea! Eu nu las lucrurile să aștepte! Unu din ei e mort, împușcat de colegul lui.<br />
- O mama, dar nu pierzi timpul…<br />
- Deci, poțin să încerci ce vrei, dar nu vei reuși să mă convingi.</p>
<p>Omul sună și pentru a treia oară Ares fu dus în celulă.
Se întinse și adormi din nou, în același mod ciudat ca și cu o zi înainte. Și iarași îi veni acelașș vis, dar de data aceasta cel chinuit era Hades. Iar la final același îndemn:<br />
- Scapă-mă de chinuri.</p>
<p>
Ares se trezi, dar nimeni nu veni să îl ducă în fața polițistului.
Deschise televizorul și zapă înainte și înapoi. Se opri pe un canal de știri unde se prezentau numai știri externe.
Vazu că la Madrid a avut loc un atentat cu bomba la metrou. La moscova un alt atentat. La londra un al treilea și toate la o perioada scurtă unul după altul.
Nimeni nu le revendica, era o mare liniște în jurul lor și autoritățile se uitau neputincioase cum oraș după oraș cădeau pradă atentatelor.</p>
<p>
Închise televizorul și incepu să se plimbe prin cameră.
Se sprijini de o masă prezentă acolo și simți o foaie, o luă și o citi și vazu:
42013<br />
45023<br />
45012<br />
35013<br />
60134<br />
50420<br />
12350<br />
150100<br />
01236<br />
01000<br />
10123<br />
60150<br />
10001<br />
23013<br />
50140<br />
00134<br />
04201<br />
50123<br />
50140<br />
13601<br />
23504<br />
20002<br />
60001<br />
24015<br />
01201<br />
23501<br />
35010<br />
12350<br />
420150<br />
00123<br />
010001<br />
40123<br />
01360<br />
12012<br />
30002<br />
34501<br />
50125<br />
013450<br />
42014<br />
00042<br />
01345<br />
000234<br />
01234<br />
01023<br />
450150</p>
<p>
Ce dracu? Se întrebă Ares și luă foaia cu el să se uite mai atent. Citi și reciti foaia, dar cifrele părură să nu aibă nici un sens.
Imediat mintea lui analitică începu să lucreze și observă unele lucruri interesante, dar tot nu înțelese codul.
Lasă hârtia pe pat și se gândi la toate codurile pe care le cunoștea…
Caesar, md5, sha1, des, aes și altele. Niciunul nu putea produce o asemenea secvență cu asemenea caracteristici.
Fie erau prea scurte, fie erau prea lungi, dar textele astfel criptate nu puteau da acea secvență.
Și totuși ceva era acolo care i se părea cunoscut, ceva care îi scăpa în acest moment.
Mai analiză odată codul și îl lăsă. Din experiență știa că soluția avea să vină de la sine, fără un efort de gândire și de cele mai multe ori în somn.
Se minuna cum de nu mai adoarme, dar alungă repede acest gând și se bucură de timpul rămas preparandu-și un ceai în mica bucătărie.</p>
<p>Depistase în trecere niște ceaiuri la plic, unele de fructe de pădure, care conțineau Vitamina C de care simțea că are atâta nevoie.
Făcu ceaiul și îl bău încet, sorbi înghițituri mici, simțind cum vitamina C își face efectul asupra gatului său și asupra întregului corp.
Mintea parcă prindea să i se lumineze și lucrurile îi apăreau sub o altă formă acum.
Totuși, cei care îl țineau captiv, fie SIE, sau altcineva, aveau același dușman ca și el.
Ce ar fi fost dacă… Alungă rapid acest gând și se întoarse cu gândul în trecut.</p>
<p>Se gândi la anii de școală, se gândi la antrenamente, se gândi la povețele antrenorului, atât de luptă, cât și de viață.
Se întoarse pe pat, vru să ia foaia, dar se razgandi în ultimul moment.
Gândul său se întoarse la Anna, ce o fi cu ea? Pe unde o fi?
Dintr-o dată simți cum îl cuprinde somnu și își dădu seama că era supravegheat și totodată își mai dădu seama că somnul î-l induceau printr-un soi de gaz introdus în cameră pe dumnezeu știe unde.</p>
<p>
A doua dimineață veni, iar ares se trezi cu capul greu.
Ușa se deschise și 4 persoane intrară să îl apuce.
Nu îl duseră în birou, iar Ares începu să se teamă pentru ce avea să urmeze…
O luară pe niște coridoare noi, coborâră niște trepte, urcară altele și intrară într-o sală mai mare.
Acolo polițistul îl întâmpină:</p>
<p>- Bună dimineața durule, hai sa vedem astăzi cum reziști la ce o să urmeze:<br />
- Javră, ce vrei să mai faci?<br />
- O să vezi, sunt aici cu colega mea Cristina să încercăm să te convingem să colaborezi cu noi!Nu e așa scumpo?.<br />
- Sigur că da, răspunse o voce guturală ca de bărbat!<br />
- Ce dracu vreți să faceți!?<br />
- Ai să vezi, sau, mă rog, pardon, ai să auzi!</p>
<p>
O ușă fu deschisă și o targă fu adusă în cameră.
Un geamat ieși de pe buzele lui Ares când nările sale simțiră mirosul Annei și se prăbuși.
Sperase orice, crezuse orice, dar nu că o vor prinde pe Anna.
Ce urma să fie, nu știa, dar nu trebuia să i se întâmple anei!
Nu știa ce avea să urmeze, dar un urlet inuman îl zmulse din letargie. În același timp cu urletul, un bici se auzi șfichiuind o piele de om, iar concomitent rânjetul Cristinei se făcu cunoscut în încăpere.</p>
<p>Biciul se auzi a doua oara, iar urletul se repetă.
Ares se ridică și încercă să se zmulgă, dar 4 brațe îl țintuiau locului.
A treia oară biciul lovi și urletul se auzi și mai tare…</p>
<p>- Opriți!!! Urlă Ares. Voi colabora! Zise, cazând în genunchi.<br />
- Așa, știam eu că suntem oameni de înțeles! Zise polițistul. Scoateți-o de aici! Le spuse celorlalți și făcu semn ca și Ares să fie dus în birou.</p>
<p> Va urma...</p>
black areshttp://www.blogger.com/profile/01281017409418550224noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-266013504092162422.post-23821978392445351222014-01-21T09:11:00.000+02:002014-01-21T09:11:23.498+02:00Mai lasati-ma cu Basarabia pamant romanesc, mi se face scarba<p>S-a inflamat toată societatea moldovenească, de aici și de aiurea din cauza declarațiilor lui Radu Banciu. Eu am sărit cu grație peste ele și le-am tratat ca atare, niște declarații ale unui om înfuriat pe o anumită situație, așa cum am fost și eu când l-am văzut pe porcul ăla de prim-ministru moldovean, de mână cu porcul de prim-ministru al nostru la Antena 3 și când am auzit ce scotea pe gură.
Dar când am văzut inflamarea basarabenilor și modul cum pun problema, nu pot să stau de o parte și să nu intru în luptă, pentru că se dau unii curve virgine atunci când nu e cazul.
Problema atacată de mine nu e chestiunea legată de curvele din Republica Moldova, curve care există și asta e realitatea, oricine ar vrea să o nege, nu e legată de inteligența sau consumul de alcool de acolo, ci e legat de altceva, despre care o să citiți în continuare.
<h3>Context</h3>
<p>Mai întâi să stabilim niște lucruri:</p>
<ol>
<li>
Sunt un român căsătorit cu o cetățeancă a Republicii Moldova;
</li>
<li>
Din prima informație decurg următoarele:
<ol>
<li>
Din anul 2000 și până acum am fost aproape în fiecare an în republica moldova, pentru perioade cuprinse între o săptămână și 3 luni;
</li>
<li>
Am fost doar la Chișinău ca și destinație finală, dar pe drum, treceam cu mașina prin diferite zone.
</li>
</ol>
</li>
</ol>
<p>
Spun toate aceste lucruri pentru a înțelege că vorbesc în cunoștiință de cauză și nu îmi dau cu părerea ca unii, despre ce au mai citit ei în cărțile de istorie acum 40 ani.
</p>
<p>
Și acum să revenim la chestiunea principală!
</p>
<h3>Basarabia nu mai are nimic de a face cu România</h3>
<p>
Tâmpiții din România, fără să aibă habar de situația actuală, trăiesc într-un romantizm indus de cărțile de istorie, cum că vezi doamne Basarabia ar fi a României, că trebuie să ne unim, că dincolo de prut sunt români!
<p>
<div style="border:3px solid red">
FALS, FALS, FALS!
</div>
<p>
Adevărul pur este că dincolo de prut nu mai sunt români, sau, cel puțin nu mulți.
Dincolo de prut nu se vorbește limba română, iar eu ca român, în majoritatea ocaziilor când am fost acolo, am avut reale probleme de a mă înțelege cu lumea.
Vorbesc un soi de limbaj amestecat, 3 cuvinte arhaice românești, 4 rusești.
În majoritatea lor, cuvintele românești sunt folosite în expresii derivate din limba rusă.
Astfel veți putea auzi cuvinte sau expresii de genul:
</p>
<ol>
<li>
Spilce = tocuri de pantofi
</li>
<li>
Solfetce = servetele
</li>
<li>
Bline = clatite
</li>
<li>
A stucaturi = a zugravi
</li>
</ol>
<p>
Imaginati-vă, ca români ce sunteți, că vă duceți în vizită la frații de peste prut și vă zice cineva ceva de genul:
</p>
<p>
Astă vară am stucăturit și noi...
Și încă această frază e mai tradusă așa.<br />
Sau:<br />
Scrie mai mașcat!
</p>
<p>
Se întâlnesc peste prut, cuvinte cu început rusesc și terminație românească cum ar fi gavarește, spilce, soltfetce și altele.
Se întalnesc și cuvinte romanesti cu terminație rusească (nu îmi aduc unul aminte).
Frazele sunt traduse mot a mot din rusa, astfel la Chisinau puteti sa aflați următoarele:
La moment, liftul nu lucrează. V-a propiați mai târziu și poate a să lucreze.
</p>
<p>
În vizitele mele pe acolo, nu am simțit niciodată cum că am fi frați, ci dimpotrivă.
Eram văzut ca o posibilă sursă de bani și dacă s-ar fi putut să mă facă, să îmi smulgă cât mai mulți bani, să mă fure eventual, nu s-ar fi dat înapoi.
Norocul meu este că nu eram singur și aveam rudele cu mine, că, dacă aș fi fost un simplu turist, eram mâncat de mult.
</p>
<p>
Am crezut că e o problemă cu mine și am întrebat-o pe nevasta mea cum se descurcă cu limbajul respectiv.
</p>
<p>
Nevasta mea este rusoaică, născută la Moscova și ajunsă în Republica Moldova dinîntâmplare.
Cert e că, atunci când ne-am cunoscut, nu știa de loc limba română, eu fiind cel care am învățat-o această limbă.
Trăiește de 14 ani în România și știe română învațată de la mine și rusa învățata în familie.
</p>
<p>
la întrebarea mea mi-a răspuns că nici ia nu înțelege acea limbă, că de preferință la Chișinău e să vorbești rusește că așa te înțelegi bine cu toata lumea.
</p>
<h3>Unde e problema?</h3>
<p>
Problema e că, dincolo de Prut, nu mai sunt români. Istoria evoluează și nu rămâne la nivelul pe care îl învățăm noi din cărți.
Popoarele se combină și din combinația lor apar noi și noi popoare, distincte de popoarele inițiale.
Dacă ne gândim la daci și romani, putem să vedem că în o sută și ceva de ani au format poporul român.
De ce din combinația români + ruși nu ar fi rezultat un nou popor, poporul moldovean în cei peste 50 ani de ocupație rusească.
Mi se pare o perioadă rezonabilă.
</p>
<p>
În plus, să nu uităm că în Basarabia s-au dus politici puternice de rusificare, au fost strămutați oameni, au fost aduși alții în loc, deci ceea ce e acum nu mai are nici vag legătură cu românii din 1940 prezenți în republica Moldova.
</p>
<p>
Dincolo de limba moldovenească vorbită cu chinuială acolo, majoritatea știu rusă, e o limbă vorbită mai bine decât româna, de ce ar trebui să considerăm români pe unii care vorbesc limba rusă mai bine ca româna?
E drept că nici limba rusă nu o vorbesc perfect, asta mi-au spus-o rușii.
Pentru că rușii fac mișto la greu de moldoveni și de modul cum vorbesc ei rusește. Rusească din republica moldova, e un fel de română vorbită de romii de pe la noi, pentru ruși.
</p>
<div style="border:4px solid red">
Sper să înțelegeți odată pentru todeauna, dincolo de prut nu mai sunt români, nu mai e România.
E un nou popor apărut în urma sincretismului poporului român cu poporul rus.
</div>
<h3>Care e problema de fapt?</h3>
<p>Problema e că pe baza acestei false identități românești, poporul de dincolo de prut a beneficiat și beneficiază de niște facilități superbe, facilități pentru care noi plătim din banii noștrii.</p>
<ol>
<li>
Burse de studiu la liceu;
</li>
<li>
burse de studiu la facultate;
</li>
<li>
Redobândirea cetateniei românești (chipurile) pe niște criterii mai mult decât lesnicioase. Asta înseamnă pasaport ue pentru cetățenii Republicii Moldova și evident toate drepturile care decurg din asta.
</li>
</ol>
<div style="border:3px solid red">
<ol>
<li>
În timp ce mulți studenți români se bat să intre la o facultate, moldovenii nu au decât să se prezinte și au locuri separate pentru ei.
</li>
<li>
În timp ce studenții români trebuie să își finanțeze singuri studiile, cetățenii moldoveni primesc bursă din partea statului român, indiferent de situație.
Adică ești un student bun și ai rezultate, sau ești o curvă care umblii toată noaptea prin baruri și nici nu știi cum arată sala de curs, iar la final renunți prin anul 2, pentru statul român nu contează, el pompează bani în curul basarabenilor.
</li>
</ol>
</div>
<div style="border:4px solid red; margin:10px 0">
Așa că dragă române, sau românco, în timp ce copilul tău nu a prins un loc la facultate, pentru că era concurența mare și, la naiba, al tău cu media 9,23 nu a reușit să intre chiar dacă e un copil bun, un moldovean intră nestingherit la facultatea aia, unde ar fi trebuit să fie fiul tău, sau fica ta, fără prea mare concurs, doar pe baza unor interviuri și indiferent de rezultate, primește bani de la statul român să o ardă prin România.
Asta, bineînțeles din banii tăi și ai mei, din banii ăia cu care poate ai fi putut să îți întreții fiul la facultate. Fii mândru, ai sponsorizat studiile unuia sau uneia, care nici măcar nu se știe dacă le va duce la capăt, dar oricum, dacă va reuși, va pleca imediat dințară și va merge afară să lucreze, iar tu, eu, vom vedea fix nimic din investitia făcută.
</div>
<p>
Nu mai amintesc de celelalte facilități oferite statului moldovean, cum ar fi energia electrică la pret preferențial și, uneori, gratis, ca ma apucă groaza.
</p>
<p>
Mai lasati-i naibi de basarabeni cu țara lor cu tot, că nu avem noi niciun beneficiu de la ei, iar ei nu ne iubesc de loc, ci dimpotrivă.
Singurul lor gând când vin aici, nu e că vezi doamne, vin la patria mumă, să facă un bine acestei țări, vin aici pentru că știu ca de aici pot să plece mai ușor în alte țări.
Cum s-ar spune:
</p>
<p>
Lasă bă tu român prost, că vin eu și îmi fac studiile pe banii tăi, iar la final plec și mă duc în altă parte unde să îmi fie mie mai bine, iar tu o să vezi fix o muie din banii investiți în mine.
</p>
<p>
La final, revin la disputa cu Radu Banciu.
Ăla a afirmat niște lucruri, desigur că generalizările nu sunt bune, dar la procentele prezentate, generalizările se puteau face.
Când studiile arată că 70% din femeile basarabence s-au prostituat cel putin odată, când OMS spune că în republica moldova se beau 21 litri de alcool pe cap de locuitor, ca 46000 oameni sunt bolnavi de alcoolism cronic din care 7000 femei, poti să tragi niște concluzii.
Nu neagă nimeni că printre ăia nu sunt și oameni buni, dar frățioare, pentru a-i menaja pe ăia buni, nu pot să îi cruț pe restul.
Mai mult, mulți dintre basarabeni, mai ales cei de sorginte rusească, au o ingânfare nativă în ei, ei sunt cei mai buni, iar tu ești ultimul prost, chiar dacă tu ești ăla după urma caruia ei trăiesc.
Vin și fac studii aici, pe banii noștrii, se bucură te doate beneficiile, iar noi suntem proști și ei deștepți.
În parte le dau dreptate, noi suntem proști că le oferim atâtea, ia să-i fi lăsat în țara aia acolo și să nu le fi oferit nimic să vedem unde mai erau moldovenii azi.
</p>
<p>
Au știut cu toții să dea năvală la beneficii, iar acum se simt ofensați. Au ajuns prin toate mijloacele aici:
<ol>
<li>
Au plătit căsătorii cu cetățeni UE;
</li>
<li>
Au falsificat acte ca să obțină cetățenie românească;
</li>
<li>
Au venit la studii prin burse și au rămas gravide ca să obțină statut de cetățean aici;
</li>
<li>
Câte și mai câte alte metode pe care nu am avut timp să le cunosc.
</li>
</ol>
Și atenție, asta fără să le pese cât de puțin de români și România. Românii sunt doar niște proști pe care e bine să îi mulgi de cât se poate, dar la o adică să nu își permită să zică ceva, că ce e aia, noi, moldovenii suntem cei mai deștepți, cei mai buni, e de datoria românilor practic să ne ofere toate astea, că nu e așa, noi o merităm doar fiindcă existăm.
</p>
<p>
Dar nu, noi le-am oferit totul și ei apar și au ifose de curve virgine.
</p>
<p>
Articolul ăsta l-am scris în urma citirii unui articol al unei așa zis studente moldovence în românia, la atacul lui Banciu.
Stau și mă întreb, dacă România nu i-ar fi oferit domnișoarei posibilitatea să fie mândră că e studentă în România, ce ar fi făcut astăzi?
Oricum, violența cu care răspunde, mă face să cred că e ca omul ăla prins cu musca pe căciulă care pune mâna.
</p>
<p>
Nu atât articolul ei mă deranjează, ci raspunsurile proștilor de români și lor li se adresează acest articol.
Cei care vin cu raspunsuri de genul:
</p>
<p>
Bravo domnișoară, frumos ai zis, că nu e frumos ce a zis domnu Banciu, că Moldova e pământ românesc și români suntem cu toții.
</p>
<p>
Bă, că proști mai sunteți.
</p>
<p>
Mie mi s-a acrit de români din ăștia care sunt români numai când e bine, adică dacă au ceva de câștigat, ei sunt români, dar dacă nu, gata, sunt moldoveni, nici nu mai vor să audă de românia.
Uitați-va și voi dragi români, cum, în comentarii, proștii de români vorb esc de români pe ambele maluri ale Prutului, iar moldovenii se separă clar spunând că în europa moldovenii fac și dreg, iar românii sunt hoți și nu știu ce.
</p>
<p>
Ăsta e adevărul bă, trăim cu ruda săracă atârnată de gât, rudă care dacă îi dăm e bine, dacă nu îi dăm ne înjură.
</p>
<p>
Ce mă indignează pe mine, e că tu vii în țara mea, pe banii mei și te mai dai și indignată după toate astea. Știi ce, ia du-te tu în țară la tine, trăiește aolo, pe banii tăi și fi tu indignată de acolo, pare mai real așa nu crezi?
Aici, când te dai indignată pe banii mei, pari ca o curvă care după ce a supt-o vrea să pară o mare doamnă și se supără când cineva are curajul să ii spună că e o curvă.
Mai mult, dacă eu plătesc un serviciu, cum ar fi bursele de studii și la nivel național constat că din cei care îmi vin, majoritatea sunt pramatii, fără chef de școală și au ales metoda asta pentru a ajunge în Europa, unde au auzit ei că se câștigă bine și ușor, cred că am dreptul, ca pe banii mei, să afirm:
Majoritatea celor care vin din Republica Moldova la studii în România sunt niște oameni de nimic.
Atenție, am zis majoritatea, nu toți.
Că există și oameni buni printre ei, 20 - 30- hai 1000, e ok.
Dar din păcate, aia care vin, majoritatea lor, sunt praf și au alte scopuri decât studiul.
</p>
<p>
Aveți aici și articolul, să vă delectați.
<a href="http://virginiaromanovici.blogspot.ro/2014/01/sunt-o-curva-studenta-in-romania-care.html">Moldoveancă care a descoperit blogul</a>
</p>
<p>
Ca răspuns domnisoarei zic următoarele:
</p>
<div style="border:2px dashed red">
Stimată domnișoara, sper să înveți la facultatea respectivă să construiești o argumentație coerentă și completă.
Probabil ca la facultatea de jurnalistică până în anul doi nu se învață argumentația logică, deci pot să înțeleg că nu ești în stare să faci o argumentație logică.
Sau poate știi și în mod voit ai manipulat sentimentele unor oameni.
Dar dacă vreau să demonstrez că poporul moldovean jeste un popor bun, nu ajunge să dau 2 exemple, pe mine și două colege de cameră.
Populația moldovei, din câte știu eu, era de vreo 4 milioane, a spune că moldovenii sunt buni, chiar dacă te bazezi pe 400 de persoane și tot nu poti spune asta.
Ca să afirmi despre ceva ca este bun în totalitate, trebuie să demonstrezi că 80% din acel ceva este bun, altfel discutam vorbe.
Faptul că tu și încă 10 prietene nu sunteți curve, ci faceți sex doar din plăcere, nu înseamnă că studiile OMS și ale altor organizații, care arată că 70% din femeile moldovence între anumite vârste (18 și 35 ani parcă) s-au prostituat cel puțin odată, nu ar fi corecte.
Ci ceea ce spui tu, înseamnă că tu și încă 10 prietene sunteți niște fete de ispravă, bravo.
Dar din pacate sunt altele 10000 care nu sunt și care abia așteaptă un cetățean străin care în schimbul unei căsătorii să le scoată din țară.
Frumos este că în așteptarea cetățeanului străin care să le ofere căsătoria mult visată, ele tot încearcă cu unu cu altul, doar doar s-o indrăgosti vreunul mai puternic și le-o lua de nevastă.
Deci mai pune mânuța pe logică, că, fără logică, nu ajungi departe cu jurnalistica.
</div>
black areshttp://www.blogger.com/profile/01281017409418550224noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-266013504092162422.post-2105650138431683422014-01-17T04:54:00.000+02:002014-01-17T04:54:37.072+02:00Chiar e necesara fotografia la nunta?<p>Nu am apucat sa zic nimic pana acum de acest lucru, dar a venit momentul.
Citeam ce se scrie in articolul de mai jos, recomandat de o prietena.
In mare parte sunt sfaturi bune cu un singur dar:
</p>
<h3>Cine dracu are nevoie de poze la nunta?</h3>
<p>Si mai ales de ce?</p>
<p>Articolul scoate foarte bine in relief faptul ca: "rar ai vazut mire nemultumit de poze".</p>
<p>
Deci se pare ca pozele astea ar fi un moft al femeilor.
</p>
<h3>Ce se intimpla cu pozele astea dupa nunta?</h3>
<p>Hai sa vedem, raspundeti voi cati din voi v-ati uitat la pozele de la nunta dupa 1 an de la casatorie?
Dar dupa 5 ani?
Dupa 10 nici nu mai intreb.
</p>
<p>
Ele sunt bune pentru maxim o luna de la momentul nuntii. uneori nici macar o luna. Eu marturisesc ca nu am vrut poze la nunta, nu profesioniste, imi ajung pozele facute de invitati cu aparatele lor. Oricum din 100 de oameni invitati la o nunta, nu se poate sa nu fie unu mai cu simt artistic sau chiar priceput in ale fotografiei.
</p>
<p>
La mine la nunta am avut cel putin 4 persoane asi ai fotografiei si, de gura lumii, am mai avut si fotograf oficial.
Nu vad ce valoare aduce in plus fotograful oficial, diferenta dintre o fotografie a unui amator si a unui profesionist, chestii care tin de balans de alb, diafragma, oricum eu, ca amator, nu pot sa le observ si sa le admir.
</p>
<p>
Pot sa inteleg fotografia in locurile unde isi are rostul, evenimente comerciale, publicitate, publicistica etc, dar la un eveniment privat unde calitatea pozelor nu iti creste contul in banca, ba, dimpotriva, ti-l scade, nu mai pot intelege.
Mama mea mereu ma intreaba când ii arat poze facute cu compacta si poze facute cu dslr-ul:
"Si care e diferenta, nu se vede in amindoua acelas lucru"?
Asta daca vorbim de acelas cadru tras cu ambele aparate.
</p>
<p>Asta e parerea reala a unui om obijnuit. De aici in colo incep mofturile si fitele miresei ca nu stiu unde a vazut ea poze la nu stiu cine si daca nu are si ea la fel, moare, ca pozele lu J. Lo de la nunta sunt asa de misto, de ce nu ar face si ea si, ma rog, in orice caz, vrea ea poze numai asa ca sa te faca pe tine sa cheltui mai mult si sa isi impuna parerea ei.</p>
<p>
Pe de alta parte, ca majoritatea industriei din jurul nuntilor si fotografii incearca sa te jupoaie pentru ca ai avut proasta inspiratie sa vrei sa te insori si, mai mult, sa te insori cu o fitoasa.
</p>
<p>
Când am vrut eu fotograf, imi propuneau unii niste scoruri de ma durea capul, de parca eu as fi furat banii aia nu i-as fi muncit.
Sa imi ceri 2000 lei pe pozat o nunta, când eu 2000 lei fac intr-o luna de programare (asa faceam atunci, eram la inceput, dar oricum, ca programator nu poti sa faci mai mult de 4000 lei pe luna) mi se pare exagerat.
Si asta in contextul in care de banii aia tu lucrezi maxim 5 zile (cu prelucrat cu tot), imi dai doar cateva poze (asa zicea nenea ala, maxim 200).
Pai sa avem pardon, poate nu sunt eu in stare sa apreciez valoarea muncii unui fotograf, poate sunt necunoscator, dar a-mi da tot salariu, sau jumate din el pentru ca ma pozeaza unu intr-o seara, iar eu pe pozele alea scot fix nimic, ca nu am ce face cu ele, mi se pare o prostie de care, intr-adevar, numai femeile ar putea fi in stare.
Nu toate, ca nu vreau sa se supere femeile destepte pe mine, dar majoritatea.
Iar programarea e meserie grea nene, nu munca de calificare de nivel 2, adica de om cu maxim 8 clase care a facut o scoala profesionala.
</p>
<p>
Eu stiu ca ti-ai luat aparat de 20000 lei fiindca te pasioneaza fotografia si brusc ai constatat ca dupa ce ai cumparat aparatul mori de foame si ca trebuie si tu cumva sa iti scoti parleala, dar nu tre sa iti platesc eu hobiurile.
Si scorul mai sus amintit era printre cele mai mititele de care am dat.
</p>
<p>
Intr-un final, dupa multe cautari, am gasit un fotograf calumea care cu 1000 lei a venit si a facut si fotografii si a facut si filmare.
Toata lumea fericita si cu lacrimi pe obraz. Pozele alea stau aruncate printr-un colt de hard disk si nu le mai foloseste nimeni.
Cred ca am sa le sterg dracu ca ocupa spatiu degeaba.
Si uite asa am sa arunc la gunoi 1000 lei dati degeaba pe fotografie.
</p>
<p>
Faza care nu imi place e ca se promoveaza mereu ca trebuie, trebuie sa ai poze la nunta, sunt cele mai importante.
Nu zau, de ce? Pentru mine nu sunt importante si daca vreau amintiri, am o groaza de la invitati, nu tre sa finantez hobiul unuia.
</p>
<p>
In fapt, nu trebuie sa faci nici nunta, obicei mai tampit si mai cretin si mai plin de prost gust nu am vazut, dar, evident, tot de la femei pleaca si asta.
Repet, nu toate, dar majoritatea.
Li s-a bagat in cap ca ele tre sa fie mirese tu si gata, nu conteaza cat costa, nu conteaza de unde dracu scoti banii aia, trebuie sa cotizezi si sa participi la industria sacalilor care abia asteapta sa te jupoaie.
De ce nu se poate merge frumos de manuta la starea civila, semnezi actele alea si gata.
Fara machiaj, fara freza, fara fotografi, fara imbuibati care cica sa iti cante si asta numai fiindca te-ai gandit tu sa semnezi niste acte.
Fara astia care pe seama fericiri tale vor sa se imbogateasca brusc.
</p>
<p>
Un alt aspect, scrie un nene in comentarii acolo, cum ca noua ca natie ne lipseste dragostea de fotografie si de imagine.
Si zice el despre cei care afirma ca arata urat la camera si nu vor sa fie pozati.
Totodata pune in balanta modul de comportare al celor din vest care, indiferent ca ies bine sau nu, zambesc la camera.
</p>
<p>
Pot sa inteleg fascinatia romanului prost catre vest, fascinatie care cuprinde intregul si nu componentele. Vestul e bun fiindca e vest, iar noi suntem prosti ca suntem noi.
Sa avem pardon, peste tot exista si bune si rele si lucrurile trebuie jdecate obiectiv, nu luat de bun tot ce se intimpla in vest.
Pentru ca , draga fotografule, eu sunt stapan pe imaginea mea si pot sa vreau sau sa nu vreau sa apar in una din pozele tale, iar asta e dreptul meu si libertatea mea, iar pentru asta nu trebuie sa ma judeci tu ca as fi intr-un fel sau altul, ci doar sa te gandesti ca sunt un om care are dreptul sa isi protejeze propria imagine si sa faca ce vrea cu ea.
Daca eu cred ca apar prost in poze, asta e ceea ce cred eu si asa vreau sa fie, nu ma bate tu la creieri ca vrei tu sa faci o poza cu mine, fiindca ti se pare interesant sa iti bati joc de mine si de dreptul meu la imagine, insistand in batjocora sa imi faci poze.
Mai mult, sa mai si comentezi pe urma ca am probleme la scufie, ca ce mare lucru o poza.
Pot sa apar extra, mega, giga bine in poze, daca eu zic ca apar prost si nu vreau poza, pai se cheama ca nu vreau poza.
Invers gandind, chiar sunt oameni care nu apar bine in poze, poti sa faci ce vrei, ei sunt frumosi de pica in realitate, dar in momentul pozarii, nu stiu ce se intimpla, ies strambi, sau crispati sau, ma rog.
Atunci nu cred ca e cazul ca la un eveniment printre zecile de cadre frumoase, sa am poze si cu strambatura aluia, fiindca e pacat de omul ala saracu.
</p>
<p>
Sper ca daca voi avea fica, voi reusi sa o invat sa renunte dracu la toate prostiile. Iar daca voi avea fiu, ei bine, atunci, imi va fi tare mila de el saracu cand va intra pe mana uneia din voi.
Dar sper sa fiu prin preajma ca fotograful ales sa fie unul rezonabil totusi, nu unu care vrea intr-o seara, salariul unui om pe o luna.
</p>
<p>Ma rog, daca v-ati hotarat ca vreti fotograf, sau, reformulez, daca nu iti da pace stramba ca vrea fotografii la nunta ca alea din revista de la nunta lu Tariceanu, ai mai jos un articol despre cum sa iti alegi fotograful de nunta. Iti urez sa nu ai nevoie draga prietene, fie ca nu te-ai hotarat sa te nenorocesti (pardon, sa te casatoresti), fie fiindca ai gasit o femeie desteapta si cu capul pe umeri, care considera ca cu 2000 lei sau mai bine puteti merge intr-o vacanta frumoasa in Grecia si va puteti voi face poze cate vreti acolo cu propriul aparat fotografic. Si macar pozele alea nu vor avea un rahat de salon de cantina din Romania in ele, ci vor fi pe Achropole, in Chreta, sau la colosul din RHodos.</p>
<a href="http://unreadablewritings.blogspot.ro/2013/06/cum-sa-ai-fotografii-bune-la-nunta-ce.html">Sfaturi pentru alegerea fotografului de nunta</a>black areshttp://www.blogger.com/profile/01281017409418550224noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-266013504092162422.post-6920673768983308292013-12-28T10:59:00.000+02:002013-12-28T10:59:52.620+02:00The war has begun<p>I have been suffering so much in this world, so much that I have become a really strong person without feelings and other things like this.
I have only two feeling, the hate and love.</p>
<h3>The hate</h3>
<p> A really big hate directed against you all, all of you making good people to suffer.
You are like animals, you bite the hand that feeds you, you do and say bad words about the ones that loves you.
You know you are an animal and, for all your life, you will be an animal.</p>
<p>
But you know what animal, I am stronger than you, I have the power to shut you of, to fuck you and to make you cry after the day of your dead.
So be aware, be warned that I am hunting you, I am comming after you and you will feel pain .
As long as you had something with me, it was not a problem, but as long as you started to give sufferance to my loved ones, to my relatives, I am here to protect them and I have the right weapons and skills to fight against you and to make you die.
Don't ever thing that you can escape, I will be there to be sure you receive the things you deserve.</p>
<h2>I will put my foot on your neck and I will press firmly.</h2>
<p>
I can not accept to see good men suffering and for what, for some animals, some parasites wanting a good life without hard things. Without work and jobs, without responsabilities, sucking money from they relatives and giving back only sufferance.
You know what, go fuck your self until I will come and shut you off.
Don't base your hope to escape on the fact that this sounds like paranoid message, because you will be wrong.
This is not a paranoid message, because I see no enemies, but, instead, I see a lot of animals deserving to die and to be killed.
I have a very clear mind when I say that from this moment on where ever I will see animals like you, parasites, I will spend all my time to make you disappear, at least from my and my relatives neighbourhood.
I am above your forces, nothing touches me so I am there down in the battle field to exterminate you.
</p>
<h3>The love</h3>
<p>
A really big love for the good people. For the good people, I am here, you can base on me. I put all my forces in this fight against animals that make you suffer.
</p>
<h2> you don't need to suffer anymore.</h2>
<p>
I want not to be passive any more, because beeing passive allows such animals to develop and to get all our resources, finally killing us.
</p>
<p>
This message is not about something special that happened to me, if they happen to me, I know how to fight, I don't care about them.
</p>
<p>
But is about bad things I have heart, things that happened to a person I love and I respect very very much, and that, as we say in Romania, filled the glass.
</p>
<h2>So, you animals, lets the dance begin!!!</h2>
<p>
<a href="http://www.youtube.com/watch?v=VDvr08sCPOc">Listen to this, in the corus is my recipe of succes</a>
</p>
black areshttp://www.blogger.com/profile/01281017409418550224noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-266013504092162422.post-72039807336795759172013-12-19T05:11:00.000+02:002013-12-19T05:11:36.515+02:00O lecție de viață<p>
Buna! Vă scriu atât de rar încât ma mir că nu m-ați părăsit deja. Nu că îmi lipsesc subiectele, ba chiar am prea multe, dar îmi lipsește timpul.
M-am angrenat în atâtea încât nu știu cum o să ies din toate.
Astăzi vreau să vă povestesc ceva frumos, ceva frumos la care am fost părtaș și din care cu toții avem de învățat. Postarea poate va fi mai lungă, dar vă rog mult să rezistați până la capăt, nu vreau să o sparg în mai multe, iar lectura veți vedea merită.
Probabil părți din ea vor fi reluate pentru a face mai clar acel mesaj, dar nu vă bazați pe asta.
Lectura va va fi plăcuta, e sub formă de narațiune, la care știți că mă pricep. Deși narată la persoana I, personajul nu sunt eu, sau nu în totalitate. Faptele mi s-au întâmplat mie totuși, dar mârșav cum sunt, i le-am pus în spate bietului personaj.
</p>
<p>
Să începem.
</p>
<h2>Bucuria de a dărui</h2>
<h3>Cândva în trecut</h3>
<p>
Vântul suflând, apa șuroind sau clipocind, zgomotul orașului, cântecul păsărelelor, toate făceau parte din viața mea cândva, îmi plăcea să le ascult și asta mă făcea mai liniștit. Observam în jurul meu totul și rețineam fiecare detaliu fiind foarte liniștit și împăcat cu mine însumi.
Viața curgea lin și frumos și nimic nu părea să tulbure acest conținut zen.
</p>
<p>
Dar dintr-o dată grijile vieții veniră peste mine, mă năpădiră și am început încet, încet să devin ca toți ceilalți pe care îi vedeam în jurul meu pe stradă. Mergeam cu capul între umeri, îmbrăcat în niște haine terne în culori spălăcite și urâte, niște haine de parcă tocmai mă întorceam de la o înmormântare și mă grăbeam să ajung la alta.
Mă ciocneam de oameni pe stradă, dar nu îmi luam nici măcar timpul să mă scuz, nu mi se păreau importanți, important era că trebuia să ajung din punctul A în punctul B și nimic nu mai conta, era o chestiune de viață și de moarte această ajungere.
Devenisem un mecanizm, ca și celelalte mecanizme din jurul meu, gata să se ia la harță și pentru cel mai mărunt lucru.
Un loc în autobuz, un loc la coadă, toate deveneau probleme internaționale la care noi, ca adevărați Putini ce suntem doream să reacționăm și să le rezolvăm violent.
</p>
<h3>O seara de decembrie</h3>
<p>
O seară feerica de decembrie, cam după moș Nicolaie. Prin manevrele unor complici "diabolici" sunt invitat în direct într-o emisiune TV, unde se prezintă cum am devenit eu un mecanizm. Toate celelalte mecanizme mă aplaudă, dorindu-și ca emisiunea aia să se termine mai repede și să plece acasă să nu mai fie nevoite să aplaude acest mecanizm care oricum nu a făcut nimic mai mult decât iei și mai e și urât pe deasupra.
Emisiunea se termină cu mulțimi de promisiuni pentru mecanizmul care sunt, promisiuni care aveau să se materializeze cândva in viitor, nu se știe însă când.
</p>
<p>
În celălalt capăt al lumii, un om blând, un om care nu a uitat despre cântecul păsărelelor mă contactează și îmi spune:
<br/>
"Există un centru de educație inclusivă în Buzău, v-am văzut la emisiunea tv și m-am gândit că ne-ați putea ajuta cu 13 pachețele de dulciuri pentru copiii orfani de la acest centru".
<br />
Omul credea că sunt din Buzau și că deci nu ar fi un efort prea mare să vin și eu acolo cu câteva pachețele.
</p>
<p>
Am reacționat trecât prin diverse faze, dar prin toate fazele prin care am trecut, o singură idee îmi flutura intermitent prin minte, cântecul păsărelelor, cântecul pe care nu îl mai auzisem de mult.
Aș fi vrut să îl aud, dar ceea ce devenise o voință la început, ajunsese un automatizm și cântecul dispăruse.
Inițial am zis să dau ignor, așa fac până la urma urmei toate mecanizmele, de ce aș fi eu diferit. Dar cântecul păsărelelor...
Am răspuns și am acceptat invitația
</p>
<h3>Duminica și luni</h3>
<p>
Am început febril să caut modalități de a ajunge la Buzău, eram în partea ailaltă a țării și trebuia să ajung acolo.
Am găsit tren de la Constanța la București, tren de la București la Rîmnicul Sărat unde, prin amabilitatea verișoarei mele, am rămas cazat pentru o noapte ca să pot fi a doua zi la ora 9 la serbare.
Tot în Rîmnicul Sărat am făcut și cumpărăturile și tot cu amabilitatea verișoarei mele, deoarece ea m-a ajutat cu mașina să fac cumpărăturile și să le car.
Am ales cu grijă dulciurile, pungile și le-am pus în căruț. Nu văzusem în viața mea atâtea lucruri la un loc într-un căruț de cumpărături (nu sunt un bogat) așa că am zis să le fac poză să le am amintire.
</p>
<p>
Drumul până acolo a avut și el savoarea lui, deoarece trenul de la Constanța la București a întârziat și era cât pe ce să pierd trenul spre Rîmnicul Sărat.
Dumnezeu a vrut însă să merg spre cântecul păsărelelor și atunci când am coborât din tren, celalalt tren era fix pe linia de lângă așa că am sărit practic dintr-un tren în altul.
</p>
<h3>Marti dimineata</h3>
<p>
Am luat dulciurile, fiecare în pachețelul său și le-am pus în trei plase mai mari.
Am plecat la gară, am urcat în tren, încercând să nu stroșesc dulciurile, să ajungă și ele într-o stare cât de cât ok la destinație.
</p>
<p>
Trenul a ajuns la Buzău, eram în ultimul vagon la ultima ușă, am încercat să deschid, nu se deschidea!
Disperat nu știam ce să fac, un nene prezent la fața locului, mi-a luat sacoșile din mână și m-a tras după el.
Am coborât pe partea cu gardul, mergând printre tren si gard, lipindu-mă cât mai mult posibil de gard ca să nu mă agațe trenul când pleacă.
Vântul bătea puternic și îl puteam simți. Era o stare confuză, îmi era tare frică de situația în care mă aflam, dar mă bucuram mult că pot simți din nou, vântul!
Omul din fața mea mergea repede și sigur pe el, părea că știe ce face, așa că m-am lăsat târât de el până la ieșirea din tunelul infernal.
M-a scos pe un peron, mi-a înmânat bagajele și a dispărut.
</p>
<p>
Nu am apucat să îi mulșțumest, nu am apucat nimic.
<h1>Așa că om bun, oriunde ai fi, îți multumesc că m-ai ajutat să ies din tren și dintre tren și gard.</h1>
</p>
<p>
Am ieșit în gară, am făcut întrerupere pe bilet și am luat locuri la următorul tren către bucurești, unul care să îmi convină ca oră.
Am urcat într-un taxi și m-am îndreptat spre centru.
M-am întâlnit acolo cu omul blajin care mă contactase.
Îmi făcusem o părere apriori despre acest om, părere care avea să fie dărâmată de realitate.
Am crezut că atât de bun încât să caute ajutorul nu poate fi decât un om învârstă, așa că nu mică mi-a fost mirarea când am văzut că omul blajin, era o scumpă mămică de aceeași vârstă cu mine cu doi copii frumoși, dar care, din păcate, dinvina crudei soarte care le știe pe ale ei, au autism amândoi.
</p>
<h3>Marti, pe la 9,Centrul de educație inclusivă</h3>
<p>
Centrul este recent înființat, iar clasa de gradiniță la care am fost eu este în majoritate cu copii cu autism și cu alte dizabilități asociate.
Am intrat în clasa, m-a izbit din start atmosfera frumoasă, de sărbătoare de acolo.
Un brăduț trona mândru într-un colț al clasei, jucăriile existau peste tot,iar doamna educatoare L, făcea totul pentru binele copiilor.
Ne-a întâmpinat zâmbit și povestindu-ne câteva despre locul unde ne aflăm și despre copii prezenți acolo, dar și despre cei care, din vina unei varicele pârdalnice, nu erau prezenți.
</p>
<h3>marti, pe la acelaș 9, Nevinovăția copilăriei</h3>
<p>
În momentul acela, unul dintre copii, pentru a-mi atrage atenția, a trecut cu o mașinuță mare prin fața mea. Dorind poate să ne jucăm împreună.
Cum sunt orb, am auzit mașinuța, dar nu am înțeles mesajul.
M-am așezat la o măsuță, resimțind emoția de a fi la grădiniță.
Stând pe scaun, copilul a venit la mine, m-a luat de mână și mi-a zis:
"Domnu, am venit".
</p>
<p>
Copilul, în nevinovăția lui, înțelesese ceea ce eu mă chinui să explic mecanizmelor și anume că atunci când te apropi de un nevăzător e bine să îți faci cunoscută prezența.
El întelesese asta fără multe explicații, prin observția proprie.
Amicul meu C, copil cu autism mediu și ADHD, de fiecare dată când se apropia de mine mă anunța:
"Domnu, am venit".
M-am jucat împreună cu el, mi-a cântat un colind, am rugat-o pe soția să deseneze împreună cu el, dar el era foarte atras de mine, nu vroia cu soția mea.
Venea mereu și îmi punea mâna pe mustață, pipăind-o, ca și cum era lucrul cel mai de preț pe care și l-ar fi dorit.
L-am întrebat:
"Îți place mustața mea?"
"Da!" a răspuns el fericit.
"Seamănă cu un cățel nu! De aia îți place".
"Nu!" a răspuns el indignat.
Am continuat să ne jucăm, cu el lipit de mine aproape tot timpul.
</p>
<p>
Prietenul G, unul din frumoșii copii ai omului blajin, ne-a cântat și el un colind și ne-a spus o poiezie frumoasă. Apoi s-a dus lângă soția mea și a început să deseneze un extraterestru.
</p>
<h3>Marti, nouă și juma deja, Nevinovăția unui dar</h3>
<p>
La intrare, pusesem pungile cu cadouri sub brăduț, să le împărțim la momentul potrivit.
Evident că ele erau atracția copiilor acolo și mă așteptam dintr-o clipă în alta să se bage în ele și să înceapă să mănânce, nu ar fi fost o tragedie, dar erau programate pentru mai târziu.
</p>
<p>
Prietenul P, autism profund, nevorbitor cum se cheama el în termeni tehnici, s-a înfipt în pungile cu cadouri, a luat o prăjiturică Măgura prezentă acolo și a venit fuga la mine, punându-mi în mână prajiturica, fâcându-mi semne si vizuale și sonore că ar trebui să o mănânc, că e un cadou de la el.
Am încercat să îi explic că e pentru el cadoul, nu pentru mine, dar nu a fost chip.
Pe șest am pus prajiturica la loc, sau cel puțin așa credeam. Foarte atent, m-a observat, a tras concluzia ca nu îmi place ce mi-a dat, așa că s-a dus la pungi, a scos o prăjiturică Barney și a venit cu aceea la mine.
</p>
<p>
Am luat cadourile și le-am încuiat departe de ei, pentru a nu le mai atrage atenția până când moșul avea să le împartă.
În acest timp, soția mea le desena un peisaj de iarnă.
Amicul A, în brațele mamei sale, făcea semne de bucurie privind desenul și îi arăta mamei sale cele mai calde și mai frumoase dovezi de iubire.
Practic a stat nedeslipit de mama sa, pupând-o și iubind-o tot timpul.
Atent în jur, să nu scape ceva, dar foarte atent și cu mama sa, o dragoste de care mulți copii de mecanizme nu sunt în stare astăzi.
</p>
<h3>nouă și 40 aproape, Ce mică este lumea</h3>
<p>
Apare în peisaj și echipa televiziunii. Reporterița îl recunoaște pe C și îi spune,
"Eu te-am filmat pe tine la 8 luni mă, mi-ai rupt sufletul atunci, te-as fi înfiat dacă legile nu erau așa cretine".
Nu știu dacă și el a recunoscut-o, dar cert e că s-a urcat în brațele ei și a stat acolo.
Nici reporterița nu părea să aibă ceva cu asta, purtându-l în brațe după ea peste tot prin clasa și vorbind cu el. S-au pupat, și-au vorbit, până când C a cerut să fie adus la mine.
Eram unul lângă altul cu reporterița și C ne ținea pe amândoi de mâini și vorbea cu noi.
Vorbeam si eu cu reporterița, încercând printre picături să facem o brumă de documentare pentru reportaj, dar nu era chip, atenția ne era acaparată de C.
</p>
<p>
Cealaltă jumătate de copii se duseseră la cameraman și erau călare pe el.
C s-a despărțit de reporteriță și a fugit și el la cameraman, făcând curse între cameraman și mine.
I-am zis baiatului să stăm unul lângă altul să nu obosească copii fugind între noi.
</p>
<p>
În tot acest timp, educatoarea L. era atentă ca niciunul dintre copii să nu se rănească, zadarnicindu-le orice tentativă de acest gen.
Prezentă, pentru o ajuta în această situație deosebită, era și logopeda CA, ea explicându-mi mai multe detalii despre fiecare copil în parte.
La un moment dat am întrebat-o de ce trag copii așa la mine și nu la soția mea și de ce trag la cameraman și nu la reporteriță.
Răspunsul, logic de altfel, a venit:
"Păi sunt sătui de prezență feminină, în schimb nu au nicio prezență masculină în jurul lor".
Educatoarea L. prizând din zbor discuția intervine:
"Și dacă ați știi câte își imaginează, aud împrejur, la ceilalți diverse povești și și le dezvolta pe ale lor.
Să vedeți cum spun:
Mama mea are o casă mare, cu o pajiște frumoasă în față, cu multe vaci și oi.
Dimineața îmi dă lapte de la văcuța Mu, care e văcuța mea dragă.".
</p>
<p>
Un nod mi s-a pus în gât și m-am ținut de cana de cafea, oferită cu amabilitate, pentru a nu mi se vedea lacrimile din ochi.
Deși nu mai am voie să beau cafea cu cofeina, am dus cana la gură și am sorbit pentru a masca faptul că era cât pe ce să plâng.
</p>
<h3>Nouă și cinci zeci deja, Momentul cadourilor</h3>
<p>
Am filmat interviul cu reporterița, evident cu amicul C printre picioare. Am încercat să lansez un mesaj câtre buzoieni, dacă fiecare s-ar duce și-ar alege un copil de care să aibă grijă și apoi, lunar, săptămânal, sau cât de des vor ei să se ducă cu ceva la acel copil, să îl scoată la plimbare, să se joace cu el, ar fi minunat.
Nu trebuie să îl iei acasă pentru todeauna, dar poți avea grijă de el în felul asta.
El nu ar mai fi al nimanui și chiar și la centru s-ar ști că cineva se interesează de copilul ăla. Uneori e nevoie de cineva să aibă grijă de ei, să le dea un medicament care, lăsat la voia soartei și a prea iubitului nostru guvern, ajunge prea târziu.
</p>
<p>
Am început să împart cadourile.
C intră primul să își ia cadoul, și mă pupă energic pe amândoi obrajii.
Vine AL la rând, mă pupă și el și pleacă. Revine C care mă mai pupă odată.
Am crezut că mai vrea un cadou și i-am zis ca nu mai primește unul, a zis că nu mai vrea unul și m-a pupat din nou.
Am injurat în gând natura mea de mecanizm care mă făcea să mă gândesc la o așa o porcărie, când de fapt copilul vroia doar să mă pupe.
A venit amicul A la rând, m-a pupat și și-a luat cadoul.
Și cei doi G și-au luat cadourile, mulțumindu-mi pentru ele.
</p>
<p>
Vine rândul prietenului P să își ia cadoul, mă pupă și pleaca doi pași mai încolo și lasă punga jos.
Am crezut că a scăpat-o și i-o ridic să i-o pun în mânuțele lui mici.
El o ia, se duce doi pași mai încolo și o lasă jos.
Știind că au modul lor de a fi, l-am lăsat în pace.
El a început să se uite în pungă, scoțând fiecare chestie și făcând un zgomot apreciativ (sau cel puțin așa l-am interpretat eu), omul trebuia să verifice pentru ce m-a pupat, nu?
</p>
<h3>Ora 10 fix, Finalul</h3>
<p>
Au mai urmat minute bune de joacă la centrul de educație inclusivă, C luându-ma de mână și plimbându-mă prinnsala de clasa. L-am rugat să aibă grijă să nu mă bage în vreun dulap, mi-a raspuns foarte serios că are grijă.
Mi-a povestit că lui îi place să se plimbe și că își dorește mult să se plimbe.
M-am lăsat pe vine lângă el și l-am întrebat:
"
- Tu ce vrei să te faci când vei fi mare?
- Vreau să mă fac mare!
- Bravo! Și eu tot aia am vrut și uite cât am ajuns...
- Vrei să te faci doctor?
- Da!
- De ce?
- Să îi vindec pe oameni, să îi fac bine
- Bine, când o să fi mare o să fi un bun doctor dacă îi asculți pe cei de la centru de aici.
".
</p>
<h3>zece și ceva, fix, Nebunia soartei, cât o urăsc</h3>
<p>
Spre final, a venit un tătic, cam la 23 ani (nu știu dacă am apreciat corect, tot ce vă scriu acum sunt din aprecierile mele) cu două fetițe care semănau mult între ele încât am crezut că sunt gemene.
Fetițele păreau să aibă autism profund, pentru că nu reacționau în niciun fel și în plus, după poziția corpului, păreau să aibă și ceva paralizie cerebrală.
Am rămas revoltat pe soarta asta de rahat, soartă care poate oferi unui părinte de 23 ani sau pe acolo, doi copii și ambii cu dizabilități crunte, cât de crudă trebuie să fie această soartă.
</p>
<p>
Am decis atunci să plec, să nu mă ia a doua oară plânsul, nu de alta, dar dispăruse ceașca de cafea, pentru a nu o vedea copiii.
Am ieșit pe hol, în treacăt m-am cunoscut și cu domnul director al centrului, urmează să mă reîntorc la domnia sa, pentru ca am ceva de discutat cu el.
</p>
<p>
Prin amabilitatea omului blajin am ajuns la gară cu mașina din dotare și m-am pregătit pentru plecare.
</p>
<h3> 10:45: Întoarcerea</h3>
<p>
Stăteam în gara din Buzău, așteptând trenul de întoarcere.
O fântână susura încet lângă mine, iar în ea câteva broscuțe își duceau traiul lor liniștit.
Vântul bătea în rafale scurte, infiorându-mă de frig când și când.
Un lucru deosebit se întâmpla însă, pe copacii din apropiere vrăbiuțele ciripeau, ciorile croncăneau, iar eu puteam să le aud din nou.
Învățasem iar să fiu om și nu un mecanizm împuțit care numără zilele până la moarte.
M-am suit în trenul de București multumit că puteam auzi cântecul păsărelelor din nou și sperând să nu mai dispară niciodată.
</p>
<h2>Informații suplimentare</h2>
<p>
Asta a fost oameni buni povestea personajului meu.
Ce trebuie voi să înțelegeți din asta:
</p>
<ol>
<li>
<p>
Este nevoie de voi și de ajutorul vostru pentru ca lumea să ofere șanse egale tuturor.
E nevoie de șanse egale pentru toți pentru ca anumiți oameni, mai năpăstuiți să devină membrii activi și productivi ai societății.
Din asistați social să poată deveni oameni care produc și nu oameni pentru care trebuie să plătim noi întreținerea lor.
Până la urma urmei e un principiu simplu de economie, putem să plătim toata viața să întreținem 600000 de persoane cu handicap, sau putem, acum, prin efort susținut, să plătim puțin, iar acești oameni, mare parte din ei, să ajungă pe propriile picioare și să se întrețină singuri, asta înseamnă că vom plăti mult mai puțin.
</p>
</li>
<li>
<p>
La centrul din buzău, există niște fonduri alocate de guvern, dar cum guvernul în mărinimia lui ne-a catalogat pe noi, persoanele cu dizabilitați, ca irecuperabili, fondurile alea sunt puține.
În acest fel, rechizitele copiilor de la centru sunt cumpărate din salariul educatoarelor.
Televizorul la care copii urmăresc desene animate în sala de curs, este adus de una din educatoare de acasă, atenție, nu un televizor vechi de care nu mai are nevoie pentru ca are unul nou.
Ci singurul, propriul televizor.
Copiii uneori sunt fără hainuțe, nu au ciorapi, nu au maieu, chiar și chiloți uneori, pentru că nu sunt și nu e vina nimănui de la centru, ei se descurcă cu banii care le vin.
</p>
<p>
Am fost rugat dacă pot să fac rost de un televizor, m-am gândit și eu ca un televizor cu un dvd player și muulte dvd-uri cu desene animate ar fi un cadou frumos pentru acolo, dar asta înseamnă puțin mai mulți bani față de cât îmi pot eu permite momentan.
Nu înseamnă că nu o să încerc să strâng și să cumpăr așa ceva, dar va mai dura.
</p>
</li>
<li>
<p>
Revin cu apelul câtre voi, nu este un apel pentru mine, nu vă cer nimic pentru mine, ci pentru acei copii.
De altfel nici nu trebuie să ma includeți pe mine în ecuație, vă puteți duce direct la centru cu darurile voastre, pe STR. Horticole, NR. 56, în Buzău la clasa de gradiniță.
</p>
</li>
<li>
<p>
Revin cu mesajul către buzoieni, ducei-vă fraților acolo măcar odată pe lună și faceți un copil fericit, nu este greu și o să aveți parte de bucurii nebanuite.
Nu puteți să dăruiți nimic, nu e o problemă, puteți dărui măcar 2 ore din timpul vostru să stați cu acei copii, ei vor fi mai fericiți.
Așa de mult s-au bucurat când au vazut oameni străini.
</p>
</li>
</ol>
<p>
În final mulțumesc complicilor mei, fără ei nimic nu ar fi fost posibil:
Mihaiela Polschi (omul blajin), sotia mea, Mihaiela Mitrea (verișoara),
Camelia Csiki (care mi-a fost ca de obicei alături, promovând evenimentul și centrul de educație inclusivă),
Și nu în ultimul rând mama care a completat suma de bani alocată de mine pentru acest moment și care s-a bucurat mult auzind poveștile și văzând pozele + reportajul.
Poze din păcate nu vă pot pune, pentru că nu e frumos, pentru cunoscuți, dacă vor, le pot vedea la mine.
</p>
<p>
Vă ofer scuzele mele pentru eventualele greșeli de redactare, dar scriind am retrăit fiecare emoție și am încercat să o las să apară și în scriere, drept pentru care nu am mai fost atent la reguli de scriere și alte din astea, pur și simplu am scris cum mi-a venit.
Acum, recitind, îmi văd eventualele greșeli, dar le las acolo, să fie totul autentic, așa cum a ieșit din emoțiile trăite.
Vă mulțumesc că ați rezistat până aici și nu uitați de mesajul aflat în final, ajutați cât puteți.
</p>
black areshttp://www.blogger.com/profile/01281017409418550224noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-266013504092162422.post-12158499637332452772013-11-13T10:11:00.000+02:002013-11-13T10:11:00.940+02:00Cum m-am intalnit cu un scuipat, sau cu mai multi scuipati<p>Prietena mea SLVC, imi serveste, ca de obicei, un nou subiect de discutie.</p>
<p>
Deci zilele trecute ma trezesc cu scrisoare acasa de la SPIT. Trecand de numele foarte bine ales (cu multiple conotatii atit romanesti cat si englezesti), aflu de fapt ca acest scuipat, pardon spit, e un fel de anaf local.
</p>
<p>
Ma prezint conform instiintarii ca sa aflu ca in baza nu stiu carei hotarari de consiliu local din 2008, eu, ca agent economic, trebuie sa platesc, in constanta, taxa de liniste.
Va rog sa va imaginati putin hilarul situatiei. Eu, un simplu pfa, un singur om, care imi fac treaba cu calculatorul meu, in casa mea, fara a deranja pe nimeni, sunt obligat sa platesc taxa de liniste. Asta numai fiindca am avut nesimtirea sa declar legal activitatea si sa vreau sa fiu in regula. Ca la activitatea mea, cu un simplu calculator, puteam sa stau linistit si sa nu declar nimic ca nu ma prindeau ei nici la primavara.
</p>
<p>
Ma prezint la scuipat, pardon la spit si acolo aflu pe un ton glacial si acuzator ca sunt un mare infractor ca era de datoria mea sa platesc taxa asta inca din 2010 de cand m-am infiintat si ca sa imi fie rusine.
Mi se calculeaza taxa pe 4 ani in urma, 11 lei pe an, 44 lei in total, dar fiindca sunt un infractor mi se iau si penalitati de 23 lei. In total platesc 67 lei taxa pe toti anii impreuna cu penalitatile.
Mi se spune ca ar trebui sa fiu multumit ca nu primesc si amenda, infractorul dracului ce sunt.
</p>
<p>
Iesind de acolo ma gandeam si eu, sarmanul de mine cam asa:
</p>
<p>
Sunt un orb pe care nimeni nu a vrut sa il angajeze, manat de soarta am zis ca fac si eu un pfa sa fac ceva sa nu mor de foame. As fi putut sa stau si sa cer ajutoare sociale si alte venituri, dar eu ma incapatanez sa lucrez.
Mai mult am zis sa declar aceasta activitate in mod legal, ca, daca cumva imi merge bine, sa aiba si statul atit de mult drag mie de castigat. Oricum nu conteaza daca imi merge bine sau nu, ca statul isi ia partea prin taxe pe pensie, sanatate, impozite anticipate etc.
</p>
<p>
In loc sa ma incurajeze sa merg in aceasta directie, facilitandu-mi drumul si scutindu-ma de anumite taxe imbecile, statul si autoritatile sale ce face? Vine si imi mai tranteste o taxa scoasa din miile de cacaturi de legi, hotarari de guvern, ordonante, ordine de ministru, ordine de directori, ca am impresia ca pana si femeia de serviciu are dreptul sa puna taxe in tara asta.
Taxe despre care, eu, o simpla persoana, oarba pe deasupra, ar trebui sa stiu (probabil de la sfantul duh) si sa le platesc pe toate.
</p>
<p>
Nelamurirea mea cu scutirea de aceasta taxa imbecila este legitima. Deoarece cl Constanta, scuteste de aceasta taxa veteranii de razboi si firmele care fac productie in spatiul respectiv.
Daca niste veterani de razboi sunt scutiti, eu de ce nu as fi (ca persoana cu dizabilitati)?
</p>
<p>
Daca obiectul principal de activitate este realizarea de software la comanda, nu se cheama ca fac activitate de productie?
Probabil ca nu, in ochii romanilor productia insemnand ca faci ceva fizic, dai o bucata de lemn la rindea, softul fiind asa o jucarie.
</p>
<p>
Stau si ma intreb:
</p>
<ol>
<li>
De unde ar trebui sa stiu eu de toate taxele astea aflate in zeci de mii de hartii?
</li>
<li>
Cate taxe or mai fi pe care nu le-am platit si despre care or sa se trezeasca sa mi le ceara peste 20 ani cu penalitati?
</li>
<li>
De ce dracu au asteptat 4 ani ca sa imi ceara o taxa amarata? Nu era mai simplu din primul an sa zica, Domnu Ares, nu ati platit dracu taxa aia, veniti si platiti?
</li>
</ol>
<p>
Ma gandesc ca in momentul in care m-am inregistrat ar fi trebuit sa imi spuna si mie cineva, domnule draga, aveti de achitat aceste taxe. Sau, cumva, institutiile astea sa comunice intre ele si sa vada, s-a inregistrat un nou pfa, hai sa ii zicem ca trebuie sa treaca si pe la noi.
Se baga atitea bani in sisteme it, bani care se duc in buzunarile unora pe niste sisteme de cacat (nu negati bai, ca le stiu), in sistemul ala nu se putea face un e-mail preformatat cu informatii si cand ma inregistrez sa mi se trimita:
"Va multumim ca ati ales sa fiti un afacerist cinstit in Romania. Ca afacerist cinstit aveti de achitat urmatoarele taxe conform urmatoarelor documente".
Ar fi fost greu?
Probabil ca nu, dar totusi asta ar fi insemnat ca in sistemul de evidenta chiar sa se fi facut ceva, nu doar sa se plimbe niste bani pe hartie.
</p>
<p>
Acu, intamplarea asta e cu final fericit, am platit cei 67 lei si am scapat. Dar daca taxa aia ar fi fost sute de milioane si cu penalizarile ar fi ajuns la un miliard?
As fi ajuns in situatia sa imi vand casa ca sa platesc o taxa, fiindca in Romania institutiile nu isi fac treaba si fiindca in Romania nimic nu ma apara pe mine ca cetatean de chestia asta?
Fratilor, eu nu am de unde sa stiu toate taxele si nu trebuie sa fiu eu obligat sa platesc un om ca sa imi tina cont la cate taxe am de platit, e interesul statului sa colecteze taxele deci e treaba lui sa plateasca oameni care sa imi aminteasca ca trebuie sa platesc.
Ar trebui initiata o lege ca, daca omul nu a platit o taxa 2 ani si tu ca stat nu i-ai atras atentia, atunci pa frate, s-au dus banii aia, nu e treaba mea sa stau sa tin socoteala statului, atunci putorile alea acre de la ghiseu de ce mai iau banii, doar sa stea si sa incaseze bani de la mine?
Pai mersi, de luat bani de la oameni stiu si eu sa iau, nu iti trebuie cine stie ce scoala, ajung 8 clase.
</p>
black areshttp://www.blogger.com/profile/01281017409418550224noreply@blogger.com11tag:blogger.com,1999:blog-266013504092162422.post-83352496176573682142013-07-03T11:29:00.000+03:002013-07-03T11:29:12.966+03:007 motive pentru care linux este inca nefrecventabil
<p>
Mă tot uit în periplu meu profesional pe diverse articole și tot rămân mirat de vehemența unora în a susține diverse opinii cu înflăcărare deși lucrurile nu stau chiar așa cum le prezintă ei. Linux versus Windows, Firefox vs Internet Explorer sunt doar câteva exemple din subiectele care se dezbat de mulți ani fără a se fi ajuns la un rezultat. Cu toate ca unele tabere susțin vehement un lucru, până la urmă, indicatorii care contează arată altceva, așa că mă minunez cum poți să susți ceva împotriva evidenței, e ca și cum te-ai pișa împotriva curentului (fie el și electric) și ai striga că asta e un lucru bun.
</p>
<p>
Citeam astăzi un articol despre doi viruși, un articol publicat de Microsoft, articol care avertiza despre existența și comportamentul acestor viruși. La comentariile articolului linux-boys au început să dea spectacol! Deci vorbim astăzi de ce linux este încă o porcărie și de ce nu o sa fie niciodată ceva bun pentru utilizatorul caznic.
</p>
<p>
Înainte, te rog să remarci dragul meu cititor că peste tot unde te uiți, aceste scandaluri sunt stârnite de susținătorii linux, cei care susțin windows, nu fac decât să răspundă, atunci când o fac. La articolul de care vorbesc, au fost 9 comentarii de la linux-kids și doar un răspuns de la un, nici nu știu cum să zic, că nu părea fan windows, dar omul susținea o idee echilibrată.
</p>
<p>
Să trecem deci la treaba:
</p>
<h2>1. Drivere pentru linux </h2>
<p>
Driverele sunt acele programe care fac un periferic, sau o unitate internă să dialogheze cu sistemul de operare. Toate astfel de unități au drivere pentru windows, doar unele au drivere oficiale pentru linux, iar câteva, mai multișoare, au drivere neoficiale pentru linux. În orice caz, instalarea unui driver pe linux nu se poate face pur si simplu de pe un cd (daca ai acest cd), ci un număr de pași trebuie urmați, adesea trebuind să umbli la kernel (miezul sistemului de operare), pentru ca lucrurile să meargă corespunzător.
Dacă nu ai un cd, te-ai fericit, trebuie să cauți să vezi dacă există driver pentru unealta ta, dacă da, îl iei de pe net și vezi tu cum îl pui. Dacă acel driver este și neoficial, poți fi și mai fericit, va avea o mie de probleme cu care va trebui să te zbați și la care să aștepți rezolvare de probleme.
</p>
<p>
Ca să fim obiectivi trebuie să spunem că aici e și vina producătorilor de unități care au preferat să facă drivere doar pentru windows, dar nu aș fi atât de categoric, poate au avut și ei motivele lor.... Cum ar fi programarea pe linux și problema cu kernel-ul de mai sus.
</p>
<p>
Dacă trebuie ca la multe din modificările ușoare, dar necesare în viața de zi cu zi, eu să refac miezul sistemului de operare de fiecare dată, nu mulțumesc. Dar asta ne aduce la al doilea punct.
</p>
<h2>2. Documentația</h2>
<p>
Există o mulțime de documentație despre linux pe net, ți se spun o mulțime de lucruri, dar toate disparate, segmentate și împrăștiate. Nu poți afla totul dintr-un loc, așa încât documentarea despre sistem este greoaie.
De cele mai multe ori trebuie să stai să parcurgi mii de pagini de forumuri pentru a găsi o informație, pentru a vedea dacă a mai avut cineva problema ta și cum a rezolvat-o. În cel mai rău caz, va trebui să pui tu o întrebare sperând că împreună cu alții vei reuși să afli ce nu merge la tine.
</p>
<p>
Și asta ne duce la următorul punct.
</p>
<h2>3. Utilizarea</h2>
<p>
Există o interfață grafică ca la windows, se dă click aici, click acolo și totul merge relativ ok (dacă merge). Treaba e ce se întâmplă dacă nu merge... Să zicem că ai o placă wireless care nu vrea să funcționeze... Te apuci și cauți pe net cum ai putea să o rezolvi și găsești <a href="http://forums.gentoo.org/viewtopic-t-938722-start-0-postdays-0-postorder-asc-highlight-.html" rel="nofollow">așa ceva</a>.
</p>
<p>
Intrați și vedeți cu ce trebuie să vă jucați pentru a rezolva o simplă problemă de wireles... Nu mai e cu interfața grafică, e cu comenzi gen DOS, uneori chilometrice, cu informații grămada pe care un utilizator casnic, non tehnic, nu le va înțelege niciodată.
</p>
<p>
Pe windows, dimpotrivă, nu îți merge wireless-ul, ai toate șansele să le repari chiar tu, fără prea mare bătaie de cap, dai un click aici, un click acolo, nu scri comenzi kilometrice ca sa afli anumite informații. Mai mult, totul ți se arată simplu (wireless card not inserted, wireless card driver mall functioning), nu vezi wedwil 1234 - 0 -12 - 5 - 3, asta însemnănd că driverul tău de wireless are o problemă, daca ar fi fost cu 4 - 2 în coadă însemna altceva.
</p>
<p>
Cifrele de mai sus nu sunt luate din viața reală, așa că orice cifră ar vrea să mă dea în judecată, să știe că nu poate.
</p>
<h2>4. Funcționarea</h2>
<p>
Să o luăm cu exemplu, că îmi este mai ușor.
Am cumpărat acum un an un computer, am luat și windows cu el, platind 150 euro pentru o licență de windows 7 profesional.
</p>
<p>
Am ajuns acasă, am instalat componentele în computer, am pornit, am băgat cd-ul cu windows, am dat câteva click-uri, apoi am băgat cd-ul de la placa de bază, am dat alte câteva click-uri. La final am instalat winamp și ce îmi mai trebuia și in aproximativ 4 ore (să zicem așa, cu indulgență), eram gata să ascult muzică, să văd un film, să scriu un document, și multe alte activități de utilizator casnic, toate funcționau ok.
</p>
<p>
Tot cam acum un an, m-a mâncat în cur să vreau să îmi pun linux pe unul din laptop-urile mele, hp nc 8230, un model de top la vremea lui și cu componente deosebite.
Trebuie să vă spun, că deși aici țin partea utilizatorului casnic, nu sunt chiar atât de casnic, fiind chiar în branșa IT, lucrând ca programator și alte lucruri de prin branșa asta.
Așa că am o experiență și cu windows și cu linux, ba chiar și cu minix.
</p>
<p>
În facultate mă îndrăgostisem eu de Fedora, asta fiind una din sutele de distribuții linux. Pe vremea facultății mele era fedora 3, Anul trecut aveam un fedora 10 prin preajmă și am zis să încerc cu el.
Pentru a putea lucra, trebuie să am instalat un screen reader, deci o aplicație audio care trebuie să meargă încontinuu.
Am instalat fedora,după pornire am constatat că nu am sunet și că nu merge wireless-ul.
Am căutat pe net săvăd problema cu sunetul și de ce nu merge. Am găsit câteva soluții după vreo 2 ore de căutări și încercări, dar deja mă plictisisem și mă enervasem.
</p>
<p>
A doua seară am continuat să încerc soluțiile găsite, am tot instalat și dezinstalat, am pus pulsaudio, am scos pulsaudio, am pus din nou pulsaudio cu diverse configurări.
Ce să zic, după vreo 3 zile de lucru cam 2 - 3 ore pe zi (că aveam și altele de făcut), reușesc să îmi fac screen readerul să meargă.
</p>
<p>
Bucuros că am sunet, dau să îmi pun o muzică să mă relaxez. Pun muzică și îmi dă eroare, nu se poate ca două aplicații să meargă în acelas timp, deci dacă vreau muzică, trebuie să opresc screen readerul.
Mă rog, nu înțelegeam de ce, că pe windows, pe acelaș laptop reușisem să ascult muzică, dar am lasat-o așa.
</p>
<p>
Zic să văd ce e cu wireless-ul. Caut și caut și găsesc diverse link-uri care păreau să semene cu problema mea, încerc câte în luna și în stele.
După alte două zile de căutări, găsesc o notiță mică cum că fedora 10 are probleme cu wireless-ul pentru că în nu știu ce versiune de kernel wireless-ul nu a fost inclus și deci wireless-ul, sau wireless-ul meu mai ales, nu va merge niciodată.
Mă resemnez, mă vedeam cu cablul înfipt în laptop etern...
</p>
<p>
Îmi pun într-o seară căștile și surpriză, auzeam sunet și din căști și din difuzoare. Caut pe net ce și cum, mi se spune că în setări ar trebui să am o bifă de jack sensing pe care să o activez. A dracu dacă era vreo bifă.
Încerc să dau mai încet de la butoanele laptopului, văd că nici alea nu merg.
Mă enervez și șterg fedora, optând pentru o altă distribuție, ubuntu.
</p>
<p>
Altă seara, altă distracție, trecuseră deja 2 săptămâni de lucru cu fedora.
Instalez ubuntu, se instalează, îmi recunoaște si wireless-ul, merg și butoanele și mă bucuram că l-am prins pe dumnezeu de un picior.
Numai că nu aveam sunet. Mă tot uitam de ce nu am sunet. Treaba e că, la toate comenzile kilometrice, placa de sunet apărea ca mergând, dar nu se auzea nimic.
Mă duc in alsa mixer și constat că implicit, se dusese pe ieșirea digitală (mă mir, că nu am așa ceva la laptop, dar mă rog).
L-am pus îndărăt pe ieșirea analogică și am avut sunet.
L-am lăsat așa, de frică să nu descopăr ceva ce nu merge.
</p>
<p>
Seara următoare decid să mă mai joc cu el.
Pun muzică și mergea corespunzător, odată cu screen reader-ul.
Bag caștile și difuzoarele tac, dar....
</p>
<p>
Surprizză!
</p>
<p>
Nu mai pot să dau volumul mai încet, de nici-un fel de nici-o culoare.
Mai mult, când a trecut pe căști, prostul s-a dat la maxim, ca să știm o treabă.
</p>
<p>
Concluzia e că am scos linux și nu l-am mai încercat. Aștept să mai treacă 10 ani până când îl voi mai încerca.
Nu mi se pare în regulă să treacă 3 săptămâni ca să am un calculator quasi funcțional și să accept niște compromisuri numai de dragul de a lucra în linux. Pun windows și totul merge din prima.
Timpul pierdut cu aceasta experiență, 3 săptămâni x 7 zile, x 3 ore pe zi, înseamnă 63 ore de muncă pentru a face un computer să funcționeze cât de cât, un computer pe care nu poți face mare lucru, că nu v-am povestit ce probleme am avut la instalarea java + java access bridge + eclipse, pentru a face acel computer și productiv cumva.
În total63 de ore de muncă, daca pun la 5 euro ora, înseamnă 315 euro pierduți.
Pentru cineva care nu are bani, dar are timp și timpul ăla nu e valoros, poate să își permită astfel de lucruri, dar pentru mine, mai de grabă dau 150 euro și știu că totul merge, decât să pierd 315 euro și să știu că totul aproape merge.
</p>
<h2>5. Accesibilitatea</h2>
<p>
Sunt orb și pentru a putea lucra pe computer, am nevoie de screen reader și de tts. Dacă se poate să vină într-un pachet, ar fi și mai bine.
În anul 2005, când windows avea deja jaws for windows + Eloquence, windows Eyes precum și alte screen readere superbe, Linux abia se zbătea cu gnopernicus, care funcționa doar pe gnome desktop și funcționa foarte prost.
Anul trecut am încercat orca pe ambele, fedora 10, precum și ubuntu 8.04.
Funcționa relativ ok, doar că nu îmi citea anumite butoane de pe bară. Problema intervenea când intram în ferestrele de configurare, unde nu mai citea nimic, deoarece erau lansate sub contul altui user (root), decât userul curent.
Windows a rezolvat frumos și această problemă lansând instanțe diferite de screen reader pentru fiecare context.
</p>
<p>
În concluzie în linux mă vedeam foarte des apelând la cineva cu ochi pentru a-mi citi ce e pe ecran și pentru a mă ajuta să scap de pe unde intrasem, sau să îmi fac treaba pe care o aveam de făcut.
</p>
<h2>6. Asigurarea calității</h2>
<p>
Intrăm aici puțin în lumea open source și nu doar a linux propriuzisă. Dar linux, fiind un produs open source, este și el supus aceloraș lucruri.
În lumea open source, codul este scris de oricine și furnizat ca atare. Nimeni nu asigură calitatea, nimeni nu garantează nimic. Așa că poți să iei un soft, un driver, un orice, să îl folosești. Dacă ai noroc, merge și totul e bine. Dacă ai ghinion poate fie să meargă, dar să meargă greu sau prost, ori poate să nu meargă.
</p>
<p>
Și acum ajungem la punctul următor.
</p>
<h2>7. Minciuna (suportul)</h2>
<p>
Lumea open source are un model de business aparte, iar linux nu face rabat de la aceasta.
Lumea open source se bazează pe practici deceptive și pe publicitate mincinoasă, iar linux intră și el în această categorie.
Avantajele open source enumerate în fiecare moment de promovare:
</p>
<ol>
<li>
Ai codul sursă și îl modifici cum vrei tu, îl particularizezi, sau rezolvi eventualele probleme;
</li>
<li>
Totul este aproape gratuit (există și open source cu plată ce-i drept, iar acela e mai bun), dar în mare parte open source se promovează ca fiind gratuit;
</li>
<li>
Ai update-uri mai des decât la closed sourceși orice problemă ai avea, în cel mai scurt timp se rezolvă;
</li>
</ol>
<p>
Să le luăm pe rând. Pentru a putea particulariza un cod sursă trebuie mai întâi să îl înțelegi, adică ar trebui să fii programator. Deci nu văd cum, utilizatorul casnic ar putea particulariza, sau ar putea repara un cod sursă. El va trebui să apeleze la cineva, deci pentru el va însemna un consum de bani.
</p>
<p>
Acum, ca programator, m-am uitat și eu prin coduri sursă. Codul sursă al linux e mare, foarte mare, pentru a vrea să modifici ceva acolo și să fi sigur că modificarea ta nu afectează și alte funcționalități, trebuie să înțelegi tot acel cod, sau mare parte din el, asta necesită timp. Dacă nu ești deja familiarizat cu codul (ceea ce înseamnă că ai stat prin linux cam toata viața), nu ai șanse să faci ceva în timp util, în 2 săptămâni să zicem, așa că apelezi la altul care știe, însemnând că îl plătești pe altul care știe.
</p>
<p>
Chiar dacă nu vorbim de codul linux care e mare, și celelalte chestii e necesar să le întelegi ca să le modifici.
Adăugăm la asta că unii scriu codul de așa natură încât să facă înțelegerea greoaie (voit, sau din prostie) și ai tabloul complet la ce înseamnă modificarea codului sursă atunci când îl ai.
</p>
<p>
Faptul că sunt lucruri gratuite, da, sunt, dar sunt cu funcționalități reduse, iar pentru funcționalități mai avansate trebuie să plătești, ori trebuie să ți le faci singur (și am văzut deja ce înseamnă asta).
Uneori nu e posibil să ți le faci singur decât dacă rescrii tot codul, caz în care nu mai poți spune că folosești produsul x.
</p>
<p>
În lumea linux sunt celebre distribuțiile care dau o versiune gratuit, iar pentru restul trebuie să plătești:
Suse enterprise vs open suse, Fedora vs Redhat enterprise linux, Mandriva (fostul mandrake care avea un set de 3 cd-uri gratuit, iar restul de 3 cu plată) și așa mai departe.
</p>
<p>
Referitor la update-uri mai des, o fi așa nu neg, dar și greșelile sunt mai multe și mai dese, de unde și update-urile mai dese.
Ba chiar unele greșeli sunt școlărești, stupide și pentru o astfel de greșeală stupidă trebuie să aștepți un update, sau să țil faci singur.
Pentru astfel de greșeli calculatorul tău poate să nu aibă funcționalitatea dorită și să trebuiască să aștepți câteva zile, până la câteva luni ca să obți acea funcționalitate.
În plus și aici se aplică idea că ăla care plătește are întâietate, adică update-ul vine mai întâi la ăia care au plătit ceva, iar apoi vine la ceilalți, cam după vreo 6 luni așa.
</p>
<h2>Concluzie</h2>
<p>
Cam asta este, acum mă aștept să sară kinderi pe mine, dar cele expuse mai sus, sunt lucruri și senzații trăite de mine pe care nu mi le poate contrazice nimeni.
</p>
<p>
Dacă ai timp de pierdut, mergi cu linux, în vreo 3 luni s-ar putea să ai un calculator funcțional. Dacă nu ai timp, asta e, mergi pe windows că macar acolo merge totul din prima.
</p>
<p>
Să ne înțelegem, dacă ai noroc, poate să meargă și pe linux totul din prima, dar eu nu aș risca.
Eventual pe vreunul din laptopurile care văd ca vin acu cu linux pe ele, dar și la alea aș fi atent, că unele vin cu un linux vai mama lui, iar când pui un linux normal pe ele, s-ar putea să nu mai meargă.
</p>
<p>
Ca să dau linuxului ce e al linuxului, când mi-am cumparat <a rel="nofollow" href="http://profitshare.ro/l/314798">laptopul ăsta</a>, care a venit cu suse enterprise desktop (un linux pe bani), mergea uns. Dar, din pacate, am pierdut partiția când am încercat să pun windows, așa că papa licența mea.
</p>
<p>
Îți mulțumesc mult că ai fost alături de mine și azi, dragă cititorule și aștept în comentarii părerea ta.
</p>
black areshttp://www.blogger.com/profile/01281017409418550224noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-266013504092162422.post-25590389461902544902013-05-07T20:46:00.000+03:002013-05-07T20:46:36.509+03:00De-a valma<p>
M-am chinuit mult sa gasesc un titlu pentru aceasta postare. Vroiam un titlu care sa fie si ingenios, dar care sa atraga si click-uri si sa fie si bun pentru google ca sa iasa in fata la cautari.
E ca si cum mi-as fi dorit o femeie de 24 de ani, virgina, dar care sa faca si sex oral de calitate.
Exercitiul a fost ingreunat si de faptul ca am amestecat o multime de idei, subiecte, cu un fir epic, dar totusi idei diferite pe care vreau sa le impregnez pe retina cititorului.
Drept urmare, nu aveam nici subiectul ca sa zic: "despre subiectul asta vorbim azi".
</p>
<p>
Asa ca am ales titlul care se vede si ma bazez pe subtitluri sa ma mai salveze in fata lu Google.
</p>
<p>
Google! Google! Google!
</p>
<p>
Bun! Dupa ce am inundat destul postarea cu cuvantul Google, astfel incat acum kd-ul (keyword density) pentru google va fi destul de mare, sa va povestesc despre ce vorbim azi.
</p>
<p>
Este ciudat cum functioneaza online-ul asta.
Eu scriu aici despre ce ma taie capul, comentarii am doar de la unicul meu cititor fidel, caruia ii multumesc mult ca suporta nebuniile mele si chiar si comenteaza coerent si frumos (merci mult, imi salvezi de multe ori blogul, il faci sa para mai blog asa:) ).
Apoi primesc telefoane de la diversi cu intrebari despre subiectele postate:
</p>
<ul>
<li>
"dar unde ai fost plecat"?
</li>
<li>
"Dar ce ai patit de bolesti"?
</li>
<li>
"Dar ce proiecte ai mai facut"?
</li>
</ul>
<p>
Tuturor le promit cam acelas lucru, faptul ca voi scrie.
Ca un nesimtit notoriu ce ma aflu, evident nu ma tin de cuvant, iar timpul trece si remuscarile ma apasa.
Multumesc mult si celor care ma suna, inseamna ca exist pentru voi, sau ca, ma rog, nu aveti alte subiecte de barfa mai interesante, ceea ce e totusi magulitor.
Asa ca iata mai jos cateva raspunsuri:)
</p>
<h3>Cum mai stai cu regimul</h3>
<p>
Regimul a fost asa:<br />
Faza 1: <br />
Luna pe care o stiti de pe blog, luna in care de la 86 - 89 kg cat oscilam, am ajuns la 76 - 78 kg. Asta era in luna august 2012.
Din septembrie 2012 nu am mai tinut niciun fel de regim, doar ca am fost atent la cantitatile de mancare pe care le caram in mine, in principiu sa nu depasesc 1 kg de mancare pe zi.
Pana in ianuarie 2013, am tot oscilat intre 76 si 78.
<br />
Faza 2:
<br />
In februarie 2013 m-am decis sa mai tin o tura de regim, adica inca o luna.
Nu am reusit sa tin decat primele 15 zile de regim pentru ca am facut o faringita nenorocita si a trebuit sa trec pe antibiotic, asa ca am intrerupt orice regim.
Totusi cu cele 15 zile tinute, am ajuns de la 76 - 78 kg, la 73 - 75. Acum oscilez mereu intre 74 - 75, Azi dimineata avand 75,1 kg.
Nu mananc nimic deosebit, am carat in mine de toate, dar cu atentie la cantitati. De altfel in urma regimului, stomacul s-a micsorat rau si simt imediat cand am depasit calul.
</p>
<h3>De ce bolesti?</h3>
<p>
Asta are legatura cu punctul anterior in mai multe feluri, sau ma rog, vad eu o legatura, ea poate sa nu existe, dar va scriu ca sa fiti avertizati.
</p>
<p>
Nu stiu ce dracu se intimpla cu mine anul asta, dar chiar de dupa revelion am inceput cu o serie de infectii una dupa alta, infectii de care nu scap nici acum.
Sa le luam pe rand:
</p>
<p>
In luna ianuarie am facut o infectie in cavitatea bucala, infectie pe care eu am banuit-o fiind de la masele, dar nu pot fi sigur de unde era, pentru ca aveam toata gura unflata.
Am luat augmentin.
</p>
<p>
In februarie m-am trezit cu o durere sub barbie in partea dreapta a gatului, dar de o violenta deosebita ce nu am mai vazut pana atunci. Ma durea gatul pe dinafara, ma durea rau la inghitit, dar nu puteam afirma ca ma doare in gat.
Am mers la un ORL si cu 2 kg de ceai de musetel pe zi (cica asa bea boul cand e cald in toiul verii) si cu amoxicilina, s-a reparat si asta.
Desi pe mine ma durea pe afara, doctoru a vazut ceva inauntru. Ma rog, s-a reparat.
</p>
<p>
In martie m-am trezit cu niste sintome de raceala, am ajuns la medica de familie si minune, aveam viroza pulmonara.
Ce sa va spun, toate fericirile, dureri de cap si de sinusuri, senzatii ca imi plesnesc ochii in cap, tuse, dureri in piept, tot tacamul.
La care s-au adaugat si niste febre de 39, febre cu care eu nu eram invatat, pentru ca sunt cam afebril asa de felul meu.
</p>
<p>
Trei zile de paracetamoale nu au ajutat, asa ca am trecut pe zinat.
S-a rezolvat si asta.
</p>
<h3>Si acum bomba</h3>
<p>
La finalul lui martie plec la Bucuresti la ziua unui prieten. Va povestesc toata tarasenia ca sa vedeti prin ce am trecut si cum proverbul unde dai si unde crapa, e mai valabil ca oricand.
</p>
<p>Inainte sa plec din Bucuresti inapoi spre casa, m-am intalnit cu niste prieteni intr-o carciuma sa bem cateceva.
Am baut un sprite, o apa minerala, un ceai verde.
Am fost la baie inainte sa plec cu autobuzul si parea ca totul e in regula.
Ma sui in autocar si nici nu pleaca ala bine, ca ma taie sa ma pisi.
imi zic "e lasa, ca nu o sa mori pana la Constanta".
Trebuie sa va mentionez ca eram si singur.
Mai trece ce mai trece timpul, iar pe parcurs cen inaintam pe drum, inainta si dorinta mea de a face pipi.
Deja nu ma mai gandeam ca ajung la Constanta, ma gandeam ca la popas o sa rog pe cineva sa ma duca la baie.
Ma uitam in stanga, ma uitam in dreapta, numai bunaciuni, una si una.
Cum dreacu sa ii cer eu bunaciunii aleia sa ma duca la baie.
Am incercat sa imi formez cateva fraze in minte, dar nu reuseam sa o gasesc pe cea corecta.
</p>
<p>
Reevaluand nitel situatia, constat ca si popasul e deja o tinta mult prea indepartata, deoarece pipi se cere afara cu insistenta, anuntandu-ma asta prin niste spasme in zona inghinala de mai mare frumusetea.
m-am gandit: "acu il scap si sa te tii rusini".
</p>
<p>
Mi-am cerut scuze fata de bunaciunea din stanga mea, am iesit si m-am dus la sofer.
</p>
<p>
"Domn sofer, vreau la baie domne"!
<br />
"Dar ce ma, om mare esti tu? Nu poti sa te tii"?
<br />
"Domn sofer am incercat, dar nu pot, ma pisi pi mini bre".
<br />
"Ai bai ca mai avem 10 minute pana la popas, cum sa te pisi pe tine"!
<br />
"Defapt nu, rectific, daca nu opresti mai repidi, ma pisi pe noi".
<br />
Spunand asta, m-am apropiat de el.
<br />
"Stai bai jos, ca opresc acu unde pot, dar tinete nitel"!
<br />
"Da hai repede bre ca am niste spasme ceva de speriat si imi tremura si piserele deja".
</p>
<p>
M-am asezat pe treptele respective de la iesirea din autocar, ca puterile nu ma mai tineau sa ajung pana la scaunul meu.
A oprit soferu, m-a dus la baie, am reusit sa mictionez in toata regula, cam la vreo 10 kg asa, ca au venit aia de la apa si canal sa vada daca nu e avarie in zona.
</p>
<p>
Dupa episodul asta, am ramas cu o mare durere in tot abdomenu, m-am gandit.
"Sa vezi ca mi-am bulit rinichii, ce distractie o sa fie".
Durerea respectiva a persistat vreo 2 zile de la acest episod, dar incet, incet s-a retras si a ramas doar o mica jena pe dreapta sub coasta.
M-am gandit "e clar, am facut ceva la rinichi".
Am stat asa, am zis ca poate dispare si jena cu pricina. Cand disparea, cand aparea, nu eram foarte hotarat ce sa fac, am zis ca poate va disparea de la sine.
Dar clar aceasta jena, era asociata cu episodul din autocar.
</p>
<p>
In vreo 2 saptamani, am plecat la Predeal la un curs de a deveni mentor.
Jena tocmai ce reaparuse si mi-am zis ca nu am timp inaintea plecarii sa vad ce e, lasa ca ma intorc eu.
</p>
<p>
Am plecat la Predeal, am ajuns la predeal.
La masa am gustat 50 grame de wiskey.
La masa de seara am baut jumatate de litru de coca cola.
Pe la 12 noaptea am baut 25 grame de wiskey amestecate cu 500 grame cola.
A doua zi dimineata, la masa, am baut o cafea, care mi s-a parut extrem de tare, drept urmare am baut vreo 2 cani de lapte dupa ea.
</p>
<p>
Pe la ora 15 in aceasta zi, ma apuca brusc o durere violenta in dreapta, cu rasfrangere in spate, ma taie transpiratiile si inima incepe sa imi bata razna.
Vazand manifestarile astea, ma panichez si intru in atac de panica, fapt ce duce la o abrambureala si mai mare in sistemul meu nervos, luandu-ma tremuratul cu totul.
Ma gandeam ca rinichiul meu suparat a clacat si ca gata, am sa mor acolo, departe de toti cei dragi, printre straini, nevasta la Chisinau, mama tocmai la Constanta, nimeni langa mine si eu mor.
</p>
<p>
Imi anunt insotitorul ca mi-e rau si ca trebuie sa mergem la spital.
Insotitorul ma anunta calm:
"Care spital, ca nu e spital in Predeal, cel mai aproape e la Brasov".
<br />
"Ete sulea, ma duc eu la Brasov, ca mor de 3 ori pana acolo, ai sa iesim din curs si sa intrebam la receptie".
</p>
<p>
Iesim din curs, mergem la receptie, aflam ca e un hal de n-ar mai fi pe dn1, unde chipurile te poti adresa in caz de urgenta.
Chem taxiul, anunt mama sa nu se sperie, dar ca eu ma duc pana la urgenta ca mi-e putin rau, ii dau numarul insotitorului ca sa il aiba si sa fie in contact.
Eu ma pregatisem, trebuia sa lesin.
</p>
<p>
Drumul pana la centrul de primiri urgente s-a desfasurat in regula. AM ajuns acolo, mi-au facut un EKG, au zis ca inima e in parametrii normali, tensiunea era 14 cu 9, normala data fiind starea mea de agitatie, pulsul 92, normal si ala data fiind starea mea de agitatie.
</p>
<h3>Opsesia doctorilor!</h3>
<p>Ating in treacat aici un subiect pe care l-am observat si nu am apucat sa il discut. Nu emit nicio parere, nu afirm nimic, doar povestesc, dar nu imi place atitudinea respectiva.<br />
"Dar ce ati consumat ieri si azi"?<br />
Am insirat toate mancarurile pe care le-am mancat.<br />
"Dar alcool nu ati consumat"?<br />
"Ba da"!<br />
"Ati baut vin rosu"?<br />
"Nu, wiskey".<br />
"sec"?<br />
"50 sec si 25 cu cola amestecat"!<br />
"Si vin ati spus nu"?<br />
"Nu!"!<br />
"Cum nu, ca asa mi-ati spus mai devreme"!<br />
</p>
<p>
Asta a fost momentul in care asistenta care ajuta la consult, a lasat balta tot ce facea si cu o remarca de genul "Alt boschetar", a plecat inapoi sa se uite la romanii au talent la televizor.
</p>
<p>
Doctorita nu m-a abandonat totusi si a continuat sa ma palpeze pe ficat, pe stomac, pe ce m-o mai fi palpat. M-a plesnit peste spate cu latul muchiei, mi-a apasat ceva centrii de pe spate, intrebandu-ma mereu daca ma doare.
Al dracu ca nu ma durea, doar intr-un singur loc m-a durut, iar ea a tras concluzia ca e o simpla durere de spate.
</p>
<p>
Dar ca sa fie sigura ca nu mor pana luni cand era revenirea acasa, Mi-a dat 3 urinex pe zi (las sa fie, daca chiar o fi rinichiul de vina), Aulin, sau cum dracu s-o scrie (anti durere si antiinflamator, pentru durerile de spate), magne b6, cate 3 pe zi (ca paream cam sarit de pe fix asa).
</p>
<p>
Orice as zice si oricat de rau as fi, doamna doctor a fost profesionista si cu ce a avut s-a descurcat, ii multumesc mult ca mi-a oferit suportul de care am avut nevoie, asigurandu-ma ca daca nu mai beau alcool, cafea, cola si nu mai comit excese, o sa traiesc sigur pana luni cand ma intorc acasa, dupa e treaba mea ce fac.
</p>
<p>
Restul excursiei s-a desfasurat fara incidente, doar ca durerea mea din partea dreapta a devenit insistenta acolo, nu violenta ca vineri, dar e o chestie de care sunt constient si nu imi da pace.
</p>
<p>
A, doamnei doctor de acolo i-am povestit si de episodul cu autocarul, eu fiind ferm convins ca de acolo mi s-au tras toate nenorocirile.
</p>
<h3>Intoarcerea acasa si cea de a doua bomba!</h3>
<p>
Intors acasa luni, marti de dimineata m-am oprit la primul Eco, cerand un eco abdominal general sa vad care e situatiunea prin zona.
</p>
<p>
La Eco, am reluat povestea cu autocarul, fiind in continuare convins ca de acolo ma doare.
</p>
<p>
M-a examinat doamna de la ecograf, care se intimpla sa fie si doctor internist, medic primar, doctor in medicina si alte titluri.
M-a examinat si a zis ca rinichiul e curat, dar ca oricum ar fi trebuit sa fac analiza de rinichi imediat dupa incident, ca atunci s-ar fi vazut ceva. Acu, nu se mai vede nimic.
</p>
<h1>In schimb....<br />Tineti-va bine...</h1>
<p>
Cica am polipi pe fiere, dintre care unul de 6 mm. M-a intrebat daca ma stiu bolnav de fiere, am zis ca undeva prin 2003 am avut probleme si mi s-a spus ca am dischinezie biliara, dar ca de atunci nu am mai avut probleme majore, cand si cand o indigestie ca tot omul, dar trecea de la un scobutil.
</p>
<p>
Cert e ca se pare ca durerile in dreapta ar fi de la fiere, nu de la rinichiul meu greu incercat.
</p>
<p>
Am intrebat si eu ca omul de unde dracu am capatat alea, iar raspunsul a fost evaziv, ca stiti, or fi mai multe cauze, ca asa, ca pe dincolo, dar nimic concret.
Raspunsul asta evaziv m-a pus pe ganduri si ca tot romanul dornic de informatie am cautat pe google si ce am gasit m-a ingrozit.
</p>
<p>
Doctorita mea de familie, are program cu publicul doar marti si joi dupa - amiaza, in rest se duce la nu stiu ce comuna unde are alti pacienti.
Pasul urmator logic era sa ma duc la ea, era marti, deci zic sa purced.
Norocul meu, era plecata la nu stiu ce examen, asa ca abia joi aveam sanse sa o vad.
Pana atunci am continuat cu documentarea pe net, timp in care am aflat ca sunt suspect de trei tipuri de cancere si culmea, de toate in acelas timp. Pe ici pe colo imi gasisem si unele metastaze.
</p>
<p>
Si ce era mai crunt, era ca din toate tipurile de cancere de care ma puteam imbolnavi, eu m-am procopsit taman cu asta de colicist, care e cel mai al dracu dintre toate, ca nu raspunde la tratament, nu poti sa ii faci nimic, iar intr-un an de la declansare te cureti.
</p>
<p>
Ce sa va spun, am trait doua zile de cosmar, pe propriile mele descoperiri de pe net.
Imi si facusem planul cum sa petrec anul ala.
</p>
<p>
Am ajuns joi la doctorita de familie, iar aceasta mi-a zis sa nu imi fac probleme.
Mi-a trantit un pogon de pastile.
Evident, ca stiind de problema cu fierea, eu i-am povestit totusi si de rinichiul meu, ma gandeam sa aiba femeia intreg tabloul, sa stie despre ce se intimpla cu mine.
</p>
<p>
Asa ca m-am ales cu:
</p>
<ul>
<li>
Nolicin, 2 pe zi.
</li>
<li>
Urinal acut, una pe zi.
</li>
<li>
Bilichol 3 pe zi (inainte de mese).
</li>
<li>
Scobutil 3 pe zi (tot inainte de mese).
</li>
</ul>
<p>
Dupa 10 zile, dispare nolicinu si cu urinalul acut, iar bilicol si scobutil se reduc la doua pe zi, dimineata si la pranz.
</p>
<p>
Au trecut cele 10 zile, iar acum sunt pe bilichol si scobutil.
Ce sa va zic, cu tot bilicholul si scobutilul, simt o durere mica, persistenta acolo.
Uneori uitam sa imi iau scobutilul, sau bilicolul, iar durerile deveneau putin mai tari.
Insa nu am avut dureri violente sa zici ca ma indoaie. Nici macar dureri tari.
</p>
<p>
Astept acum sa treaca cele 30 zile cat tre sa mai iau bilichol si scobutil, iar apoi sa merg sa vedem, poate mi-o da si ceva analize de facut, ma gandesc.
</p>
<p>
Planul ala pentru un an de zile, l-am pus bine, ca nu se stie, poate imi trebuie.
</p>
<h3>Ce isi face omul cu mana lui, se chiama lucru manual!</h3>
<p>
Acu, sa trag un fel de concluzii, v-am ametit de tot cu plimbarea mea prin boli si alte informatii, dar mai am ceva de spus, deci nitica rabdare.
Nu fac un proces de intentie, defapt nici nu stiu cum sa zic, pana nu stiu inca precis ce am si din ce cauze.
Dar ca tot omul la ananghie am incercat zeci de justificari si toate par sa se lege.
</p>
<p>
Toate bolile astea dintr-o data au venit dupa ce am slabit, deci cred ca mi-am facut oarecum sistemul imunitar praf cu slabitul asta si ma intreb atunci daca merita.
</p>
<p>
De slabit am slabit cu nutritionist, dar care nu e doctor. Ala mi-a dat sa iau si un cacat de garcinia cu chrom si le-am dat si astora din familie sa ia.
Nevasta mea nu l-a suportat, i s-a facut imediat rau de la el.
Maica-mea l-a luat o perioada, dar a constatat ca are palpitatii de la el si a renuntat.
Eu l-am luat cel mai mult, am constatat si eu ca am palpitatii, dar nu stiam de la ce dracu sunt, m-am prins tarziu ca e de la alea si am renuntat si eu la ele.
</p>
<p>
Surpriza a fost ca mama a fost diagnosticata cu litiaza biliara in februarie anul asta si a fost si operata pentru a i se scoate fierea.
Acum urmez eu la rand... Tot bolnav de fiere.
Coincidenta sa fie oare?
</p>
<p>
Nu mai zic ca am citit pe net ca polipii la fiere se fac si de la intoxicatie cu oxid de Chrom, deci legatura pare totala.
</p>
<p>
Acest rahat de garcinia cu Chrom l-am luat tot pentru slabit si ma intreb iar, merita?
Sa fiu sincer, acum daca ar mai fi sa fiu incaodata pus in fata faptului de a merge la nutritionist si de a slabi, nu as mai face-o. Consider ca daca ti-e dat sa mori de gras, pai mori de gras, e mai bine decat sa te chinui slab si tot sa mori.
</p>
<p>
Cert e, ca pe langa lunile de pana acum, pline de boli, si luna Mai se anunta nu tocmai placuta si pe urma, ce o mai fi.
</p>
black areshttp://www.blogger.com/profile/01281017409418550224noreply@blogger.com5