Se afișează postările cu eticheta boala. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta boala. Afișați toate postările

luni, 14 aprilie 2014

Din nou despre educatie

Am mai scris despre educatie si cum ne afecteaza ea. Ajung sa ma repet, dar nu am ce face, cand observ zilnic cum ceea ce numim noi educatie se transforma intr-o bariera pentru noi.

Am doua cazuri in minte, dar nu stiu daca am timp, spatiu sa le tratez pe amindoua. Voi scrie si vad pana la final ce iese. Daca nu tratez astazi, sigur tratez al doilea caz in episodul urmator. Nu as vrea sa plictisesc auditoriu cu o postare prea lunga, deoarece ochii vigilenti sunt asupra mea.

Bolile si educatia

Suntem invatati de mici sa nu dam tot din casa, sa nu spunem nimic din familie, fiindca nu e frumos. Inafara totul trebuie sa fie floricele si pasarele pe campii, nimic nu merge rau, totul e numai lapte si miere. Nu conteaza ca tactu se imbata ca porcu si va bate si pe tine si pe ma-ta de va usuca, tu trebuie sa spui frumos ca ai ochii unflati pentru ca te-a tras curentul.

Dar asta te priveste, nu imi pasa daca iti iei bataie 24 din 24, iar tu continui sa minti ca totul e frumos, pana la urma e treaba ta, te minti pe tine.

Dar vine un moment cand ii afectezi și pe ceilalți cu educația ta sărită de pe fix. Iar acest caz, dragul meu, este cazul bolilor.

La noi este o rusine să se afle că ai vreo boală. Ai făcut râie, nu cumva să spui cuiva, că e de rușine mare, bă, dar mare. Râie fac numai nespălații și jegoșii, tu să nu spui. Vino senin ca și cum nimic nu s-a întâmplat, dă mâna cu mine, pupă-mă, ca eu nu am nicio altă treaba decât să vreau să primesc fericit microbii tăi jegoși. E drept că dacă nu dai mâna cu mine, sau nu mă pupi cum o făceai până acum, s-ar putea să intru la idei, dar decât să îmi explici care e situația, mai bine vino și comportă-te ca și cum nimic nu s-a întâmplat.

Exemplul cu râia este unul forțat, pentru a sublinia enormitatea acestui fapt.

Alte efecte ale acestei educatii

Rușinea față de boală implantată prin educație, se transformă într-un efect pervers. Gândindu-te despre tine că e rușinos să ai o boală, automat în mintea ta se va crea prejudecata că dacă unul are o boală, ăla e inferior ție, că, nu e așa, e rușinos să ai o boală, iar ăla, dacă a făcut-o, înseamnă că e un om de rușine care merită disprețuit. De aici, până la tâmpenia în care trăim azi, în care persoanele cu dizabilități sunt discriminate, nu a fost decât un pas.

Mai mult, citesc în ziar chiar azi, de cazul unei adoleșcente bolnavă de depresie, care 5 ani nu a spus nimic de rușine, rușine implantată evident prin educație. Părinții au aflat despre boala ei numai când copilul a comis prima tentativă de suicid. Frumos nu?

Știu că și în afară există confidențialitatea datelor, dar acolo există tocmai pentru a te lăsa pe tine să spui cât vrei și cui vrei. Nimeni nu te judecă dacă ai o boală, ba mai mult, îți acceptă unele lucruri tocmai fiindcă condiția de boală poate nu îți permite să lucrezi la parametrii normali. Totuși ei sunt educați altfel și o să revin asupra acestui lucru și în alte postări.

La noi a început să se introducă confidențialitatea datelor medicale, tocmai pentru că lumea e cretină și te judecă pe baza lor.

Ai făcut sifilis, nu ești decât un afemeiat nenorocit care umblă la curve. Nu mai contează că sifilisul are și alte căi de trasmitere și chiar pe calea de trasmitere sexuală, s-ar putea să ți-l iei fără să știi de la o prietenă care umblă ea prin alte locuri.

Mai avem și problema igienei și a regulilor de igienă. Este foarte adevărat, că în cazul ideal, trebuie să ai propriul set de căni, periuțe de dinți, tacâmuri. Dar câți dintre voi nu ați mers în vizită și nu ați băut o cafea, sau nu ați servit o prajitură, sau o masă dintr-o farfurie a gazdei și cu tacâmurile gazdei.

Ei bine, spre exemplu, chiar daca speli farfuria cu apa, chiar si cu detergent în unele cazuri, helicobacter pilori nu dispare. Asa ca simplele reguli de igienă nu te ajută. Faptul că ai spălat un fruct proaspăt cules, îl doare fix în cur pe helicobacter, sau pe alți mici germeni, pentru că ei trăiesc liniștiți în apă și alte medii mai periculoase chiar, cum ar fi mediul acid al stomacului tău.

Cum trebuie reactionat?

Din primul moment în care am știut că am infecție cu helicobacter pilori, am anunțat peste tot unde m-am dus. Astfel încât să se știe și să nu cumva să se utilizeze cana mea, tacâmurile mele. Ce a făcut gazda cu ele, nu mă privește. Și nu mi-a fost rușine să spun asta, chiar dacă printre modurile de transmitere ale lui helicobacter este fecal - oral. In felul acesta am incercat sa evit să îi infestez și pe alții ferindu-i de la o viață chinuitoare.

Pentru că da, unele boli sunt mai dure decât cele de care te temi cel mai mult. Depinde doar cum vezi lucrurile. Ti-e frica de cancer? Foarte bine, cancerul în cel mai bun caz, daccă e în fază avansată, mai trăiești câțiva ani și mori, scapi cum s-ar spune. Știu, nimeni nu vrea să moară, tuturor ne e frică de moarte, dar ea vine totuși ca o izbavire când intri în valatucul ăla.

Dar să ajungi să trăiești, probabil toată viața, adică cel puțin 40 ani de acum înainte, dacă nu se întâmplă vreun eveniment major, mâncând doar anumite lucruri, că restul îți fac rău vizibil, să nu mai poți să iei un medicament, singurele pastile admise fiind fix cele de stomac, altele făcânduți rău, să ajungi să stai cu branula în mână ca să îți faci antibiotice când ai nevoie de ele, pentru că în stomac nu mai poți să bagi așa ceva, e totuși mai crunt. Știu, o să ziceți că e bine că trăiești.

Deci sfatul meu, dacă știți că aveți o boală nenorocită, anunțați delicat să fie atenție, pentru că așltfel e posibil să îmbolnăviți oameni fără să vă dați seama. Și s-ar putea să afle de unde și bine nu o sa fie, pentru că chiar dacă nu voi l-ați infestat, asupra voastră va cădea bănuiala.

Vă mulțumesc de atenție și vă aștept la episodul următor, pentru că în ăsta nu am reușit să tratez și cealaltă temă.

marți, 7 mai 2013

De-a valma

M-am chinuit mult sa gasesc un titlu pentru aceasta postare. Vroiam un titlu care sa fie si ingenios, dar care sa atraga si click-uri si sa fie si bun pentru google ca sa iasa in fata la cautari. E ca si cum mi-as fi dorit o femeie de 24 de ani, virgina, dar care sa faca si sex oral de calitate. Exercitiul a fost ingreunat si de faptul ca am amestecat o multime de idei, subiecte, cu un fir epic, dar totusi idei diferite pe care vreau sa le impregnez pe retina cititorului. Drept urmare, nu aveam nici subiectul ca sa zic: "despre subiectul asta vorbim azi".

Asa ca am ales titlul care se vede si ma bazez pe subtitluri sa ma mai salveze in fata lu Google.

Google! Google! Google!

Bun! Dupa ce am inundat destul postarea cu cuvantul Google, astfel incat acum kd-ul (keyword density) pentru google va fi destul de mare, sa va povestesc despre ce vorbim azi.

Este ciudat cum functioneaza online-ul asta. Eu scriu aici despre ce ma taie capul, comentarii am doar de la unicul meu cititor fidel, caruia ii multumesc mult ca suporta nebuniile mele si chiar si comenteaza coerent si frumos (merci mult, imi salvezi de multe ori blogul, il faci sa para mai blog asa:) ). Apoi primesc telefoane de la diversi cu intrebari despre subiectele postate:

  • "dar unde ai fost plecat"?
  • "Dar ce ai patit de bolesti"?
  • "Dar ce proiecte ai mai facut"?

Tuturor le promit cam acelas lucru, faptul ca voi scrie. Ca un nesimtit notoriu ce ma aflu, evident nu ma tin de cuvant, iar timpul trece si remuscarile ma apasa. Multumesc mult si celor care ma suna, inseamna ca exist pentru voi, sau ca, ma rog, nu aveti alte subiecte de barfa mai interesante, ceea ce e totusi magulitor. Asa ca iata mai jos cateva raspunsuri:)

Cum mai stai cu regimul

Regimul a fost asa:
Faza 1:
Luna pe care o stiti de pe blog, luna in care de la 86 - 89 kg cat oscilam, am ajuns la 76 - 78 kg. Asta era in luna august 2012. Din septembrie 2012 nu am mai tinut niciun fel de regim, doar ca am fost atent la cantitatile de mancare pe care le caram in mine, in principiu sa nu depasesc 1 kg de mancare pe zi. Pana in ianuarie 2013, am tot oscilat intre 76 si 78.
Faza 2:
In februarie 2013 m-am decis sa mai tin o tura de regim, adica inca o luna. Nu am reusit sa tin decat primele 15 zile de regim pentru ca am facut o faringita nenorocita si a trebuit sa trec pe antibiotic, asa ca am intrerupt orice regim. Totusi cu cele 15 zile tinute, am ajuns de la 76 - 78 kg, la 73 - 75. Acum oscilez mereu intre 74 - 75, Azi dimineata avand 75,1 kg. Nu mananc nimic deosebit, am carat in mine de toate, dar cu atentie la cantitati. De altfel in urma regimului, stomacul s-a micsorat rau si simt imediat cand am depasit calul.

De ce bolesti?

Asta are legatura cu punctul anterior in mai multe feluri, sau ma rog, vad eu o legatura, ea poate sa nu existe, dar va scriu ca sa fiti avertizati.

Nu stiu ce dracu se intimpla cu mine anul asta, dar chiar de dupa revelion am inceput cu o serie de infectii una dupa alta, infectii de care nu scap nici acum. Sa le luam pe rand:

In luna ianuarie am facut o infectie in cavitatea bucala, infectie pe care eu am banuit-o fiind de la masele, dar nu pot fi sigur de unde era, pentru ca aveam toata gura unflata. Am luat augmentin.

In februarie m-am trezit cu o durere sub barbie in partea dreapta a gatului, dar de o violenta deosebita ce nu am mai vazut pana atunci. Ma durea gatul pe dinafara, ma durea rau la inghitit, dar nu puteam afirma ca ma doare in gat. Am mers la un ORL si cu 2 kg de ceai de musetel pe zi (cica asa bea boul cand e cald in toiul verii) si cu amoxicilina, s-a reparat si asta. Desi pe mine ma durea pe afara, doctoru a vazut ceva inauntru. Ma rog, s-a reparat.

In martie m-am trezit cu niste sintome de raceala, am ajuns la medica de familie si minune, aveam viroza pulmonara. Ce sa va spun, toate fericirile, dureri de cap si de sinusuri, senzatii ca imi plesnesc ochii in cap, tuse, dureri in piept, tot tacamul. La care s-au adaugat si niste febre de 39, febre cu care eu nu eram invatat, pentru ca sunt cam afebril asa de felul meu.

Trei zile de paracetamoale nu au ajutat, asa ca am trecut pe zinat. S-a rezolvat si asta.

Si acum bomba

La finalul lui martie plec la Bucuresti la ziua unui prieten. Va povestesc toata tarasenia ca sa vedeti prin ce am trecut si cum proverbul unde dai si unde crapa, e mai valabil ca oricand.

Inainte sa plec din Bucuresti inapoi spre casa, m-am intalnit cu niste prieteni intr-o carciuma sa bem cateceva. Am baut un sprite, o apa minerala, un ceai verde. Am fost la baie inainte sa plec cu autobuzul si parea ca totul e in regula. Ma sui in autocar si nici nu pleaca ala bine, ca ma taie sa ma pisi. imi zic "e lasa, ca nu o sa mori pana la Constanta". Trebuie sa va mentionez ca eram si singur. Mai trece ce mai trece timpul, iar pe parcurs cen inaintam pe drum, inainta si dorinta mea de a face pipi. Deja nu ma mai gandeam ca ajung la Constanta, ma gandeam ca la popas o sa rog pe cineva sa ma duca la baie. Ma uitam in stanga, ma uitam in dreapta, numai bunaciuni, una si una. Cum dreacu sa ii cer eu bunaciunii aleia sa ma duca la baie. Am incercat sa imi formez cateva fraze in minte, dar nu reuseam sa o gasesc pe cea corecta.

Reevaluand nitel situatia, constat ca si popasul e deja o tinta mult prea indepartata, deoarece pipi se cere afara cu insistenta, anuntandu-ma asta prin niste spasme in zona inghinala de mai mare frumusetea. m-am gandit: "acu il scap si sa te tii rusini".

Mi-am cerut scuze fata de bunaciunea din stanga mea, am iesit si m-am dus la sofer.

"Domn sofer, vreau la baie domne"!
"Dar ce ma, om mare esti tu? Nu poti sa te tii"?
"Domn sofer am incercat, dar nu pot, ma pisi pi mini bre".
"Ai bai ca mai avem 10 minute pana la popas, cum sa te pisi pe tine"!
"Defapt nu, rectific, daca nu opresti mai repidi, ma pisi pe noi".
Spunand asta, m-am apropiat de el.
"Stai bai jos, ca opresc acu unde pot, dar tinete nitel"!
"Da hai repede bre ca am niste spasme ceva de speriat si imi tremura si piserele deja".

M-am asezat pe treptele respective de la iesirea din autocar, ca puterile nu ma mai tineau sa ajung pana la scaunul meu. A oprit soferu, m-a dus la baie, am reusit sa mictionez in toata regula, cam la vreo 10 kg asa, ca au venit aia de la apa si canal sa vada daca nu e avarie in zona.

Dupa episodul asta, am ramas cu o mare durere in tot abdomenu, m-am gandit. "Sa vezi ca mi-am bulit rinichii, ce distractie o sa fie". Durerea respectiva a persistat vreo 2 zile de la acest episod, dar incet, incet s-a retras si a ramas doar o mica jena pe dreapta sub coasta. M-am gandit "e clar, am facut ceva la rinichi". Am stat asa, am zis ca poate dispare si jena cu pricina. Cand disparea, cand aparea, nu eram foarte hotarat ce sa fac, am zis ca poate va disparea de la sine. Dar clar aceasta jena, era asociata cu episodul din autocar.

In vreo 2 saptamani, am plecat la Predeal la un curs de a deveni mentor. Jena tocmai ce reaparuse si mi-am zis ca nu am timp inaintea plecarii sa vad ce e, lasa ca ma intorc eu.

Am plecat la Predeal, am ajuns la predeal. La masa am gustat 50 grame de wiskey. La masa de seara am baut jumatate de litru de coca cola. Pe la 12 noaptea am baut 25 grame de wiskey amestecate cu 500 grame cola. A doua zi dimineata, la masa, am baut o cafea, care mi s-a parut extrem de tare, drept urmare am baut vreo 2 cani de lapte dupa ea.

Pe la ora 15 in aceasta zi, ma apuca brusc o durere violenta in dreapta, cu rasfrangere in spate, ma taie transpiratiile si inima incepe sa imi bata razna. Vazand manifestarile astea, ma panichez si intru in atac de panica, fapt ce duce la o abrambureala si mai mare in sistemul meu nervos, luandu-ma tremuratul cu totul. Ma gandeam ca rinichiul meu suparat a clacat si ca gata, am sa mor acolo, departe de toti cei dragi, printre straini, nevasta la Chisinau, mama tocmai la Constanta, nimeni langa mine si eu mor.

Imi anunt insotitorul ca mi-e rau si ca trebuie sa mergem la spital. Insotitorul ma anunta calm: "Care spital, ca nu e spital in Predeal, cel mai aproape e la Brasov".
"Ete sulea, ma duc eu la Brasov, ca mor de 3 ori pana acolo, ai sa iesim din curs si sa intrebam la receptie".

Iesim din curs, mergem la receptie, aflam ca e un hal de n-ar mai fi pe dn1, unde chipurile te poti adresa in caz de urgenta. Chem taxiul, anunt mama sa nu se sperie, dar ca eu ma duc pana la urgenta ca mi-e putin rau, ii dau numarul insotitorului ca sa il aiba si sa fie in contact. Eu ma pregatisem, trebuia sa lesin.

Drumul pana la centrul de primiri urgente s-a desfasurat in regula. AM ajuns acolo, mi-au facut un EKG, au zis ca inima e in parametrii normali, tensiunea era 14 cu 9, normala data fiind starea mea de agitatie, pulsul 92, normal si ala data fiind starea mea de agitatie.

Opsesia doctorilor!

Ating in treacat aici un subiect pe care l-am observat si nu am apucat sa il discut. Nu emit nicio parere, nu afirm nimic, doar povestesc, dar nu imi place atitudinea respectiva.
"Dar ce ati consumat ieri si azi"?
Am insirat toate mancarurile pe care le-am mancat.
"Dar alcool nu ati consumat"?
"Ba da"!
"Ati baut vin rosu"?
"Nu, wiskey".
"sec"?
"50 sec si 25 cu cola amestecat"!
"Si vin ati spus nu"?
"Nu!"!
"Cum nu, ca asa mi-ati spus mai devreme"!

Asta a fost momentul in care asistenta care ajuta la consult, a lasat balta tot ce facea si cu o remarca de genul "Alt boschetar", a plecat inapoi sa se uite la romanii au talent la televizor.

Doctorita nu m-a abandonat totusi si a continuat sa ma palpeze pe ficat, pe stomac, pe ce m-o mai fi palpat. M-a plesnit peste spate cu latul muchiei, mi-a apasat ceva centrii de pe spate, intrebandu-ma mereu daca ma doare. Al dracu ca nu ma durea, doar intr-un singur loc m-a durut, iar ea a tras concluzia ca e o simpla durere de spate.

Dar ca sa fie sigura ca nu mor pana luni cand era revenirea acasa, Mi-a dat 3 urinex pe zi (las sa fie, daca chiar o fi rinichiul de vina), Aulin, sau cum dracu s-o scrie (anti durere si antiinflamator, pentru durerile de spate), magne b6, cate 3 pe zi (ca paream cam sarit de pe fix asa).

Orice as zice si oricat de rau as fi, doamna doctor a fost profesionista si cu ce a avut s-a descurcat, ii multumesc mult ca mi-a oferit suportul de care am avut nevoie, asigurandu-ma ca daca nu mai beau alcool, cafea, cola si nu mai comit excese, o sa traiesc sigur pana luni cand ma intorc acasa, dupa e treaba mea ce fac.

Restul excursiei s-a desfasurat fara incidente, doar ca durerea mea din partea dreapta a devenit insistenta acolo, nu violenta ca vineri, dar e o chestie de care sunt constient si nu imi da pace.

A, doamnei doctor de acolo i-am povestit si de episodul cu autocarul, eu fiind ferm convins ca de acolo mi s-au tras toate nenorocirile.

Intoarcerea acasa si cea de a doua bomba!

Intors acasa luni, marti de dimineata m-am oprit la primul Eco, cerand un eco abdominal general sa vad care e situatiunea prin zona.

La Eco, am reluat povestea cu autocarul, fiind in continuare convins ca de acolo ma doare.

M-a examinat doamna de la ecograf, care se intimpla sa fie si doctor internist, medic primar, doctor in medicina si alte titluri. M-a examinat si a zis ca rinichiul e curat, dar ca oricum ar fi trebuit sa fac analiza de rinichi imediat dupa incident, ca atunci s-ar fi vazut ceva. Acu, nu se mai vede nimic.

In schimb....
Tineti-va bine...

Cica am polipi pe fiere, dintre care unul de 6 mm. M-a intrebat daca ma stiu bolnav de fiere, am zis ca undeva prin 2003 am avut probleme si mi s-a spus ca am dischinezie biliara, dar ca de atunci nu am mai avut probleme majore, cand si cand o indigestie ca tot omul, dar trecea de la un scobutil.

Cert e ca se pare ca durerile in dreapta ar fi de la fiere, nu de la rinichiul meu greu incercat.

Am intrebat si eu ca omul de unde dracu am capatat alea, iar raspunsul a fost evaziv, ca stiti, or fi mai multe cauze, ca asa, ca pe dincolo, dar nimic concret. Raspunsul asta evaziv m-a pus pe ganduri si ca tot romanul dornic de informatie am cautat pe google si ce am gasit m-a ingrozit.

Doctorita mea de familie, are program cu publicul doar marti si joi dupa - amiaza, in rest se duce la nu stiu ce comuna unde are alti pacienti. Pasul urmator logic era sa ma duc la ea, era marti, deci zic sa purced. Norocul meu, era plecata la nu stiu ce examen, asa ca abia joi aveam sanse sa o vad. Pana atunci am continuat cu documentarea pe net, timp in care am aflat ca sunt suspect de trei tipuri de cancere si culmea, de toate in acelas timp. Pe ici pe colo imi gasisem si unele metastaze.

Si ce era mai crunt, era ca din toate tipurile de cancere de care ma puteam imbolnavi, eu m-am procopsit taman cu asta de colicist, care e cel mai al dracu dintre toate, ca nu raspunde la tratament, nu poti sa ii faci nimic, iar intr-un an de la declansare te cureti.

Ce sa va spun, am trait doua zile de cosmar, pe propriile mele descoperiri de pe net. Imi si facusem planul cum sa petrec anul ala.

Am ajuns joi la doctorita de familie, iar aceasta mi-a zis sa nu imi fac probleme. Mi-a trantit un pogon de pastile. Evident, ca stiind de problema cu fierea, eu i-am povestit totusi si de rinichiul meu, ma gandeam sa aiba femeia intreg tabloul, sa stie despre ce se intimpla cu mine.

Asa ca m-am ales cu:

  • Nolicin, 2 pe zi.
  • Urinal acut, una pe zi.
  • Bilichol 3 pe zi (inainte de mese).
  • Scobutil 3 pe zi (tot inainte de mese).

Dupa 10 zile, dispare nolicinu si cu urinalul acut, iar bilicol si scobutil se reduc la doua pe zi, dimineata si la pranz.

Au trecut cele 10 zile, iar acum sunt pe bilichol si scobutil. Ce sa va zic, cu tot bilicholul si scobutilul, simt o durere mica, persistenta acolo. Uneori uitam sa imi iau scobutilul, sau bilicolul, iar durerile deveneau putin mai tari. Insa nu am avut dureri violente sa zici ca ma indoaie. Nici macar dureri tari.

Astept acum sa treaca cele 30 zile cat tre sa mai iau bilichol si scobutil, iar apoi sa merg sa vedem, poate mi-o da si ceva analize de facut, ma gandesc.

Planul ala pentru un an de zile, l-am pus bine, ca nu se stie, poate imi trebuie.

Ce isi face omul cu mana lui, se chiama lucru manual!

Acu, sa trag un fel de concluzii, v-am ametit de tot cu plimbarea mea prin boli si alte informatii, dar mai am ceva de spus, deci nitica rabdare. Nu fac un proces de intentie, defapt nici nu stiu cum sa zic, pana nu stiu inca precis ce am si din ce cauze. Dar ca tot omul la ananghie am incercat zeci de justificari si toate par sa se lege.

Toate bolile astea dintr-o data au venit dupa ce am slabit, deci cred ca mi-am facut oarecum sistemul imunitar praf cu slabitul asta si ma intreb atunci daca merita.

De slabit am slabit cu nutritionist, dar care nu e doctor. Ala mi-a dat sa iau si un cacat de garcinia cu chrom si le-am dat si astora din familie sa ia. Nevasta mea nu l-a suportat, i s-a facut imediat rau de la el. Maica-mea l-a luat o perioada, dar a constatat ca are palpitatii de la el si a renuntat. Eu l-am luat cel mai mult, am constatat si eu ca am palpitatii, dar nu stiam de la ce dracu sunt, m-am prins tarziu ca e de la alea si am renuntat si eu la ele.

Surpriza a fost ca mama a fost diagnosticata cu litiaza biliara in februarie anul asta si a fost si operata pentru a i se scoate fierea. Acum urmez eu la rand... Tot bolnav de fiere. Coincidenta sa fie oare?

Nu mai zic ca am citit pe net ca polipii la fiere se fac si de la intoxicatie cu oxid de Chrom, deci legatura pare totala.

Acest rahat de garcinia cu Chrom l-am luat tot pentru slabit si ma intreb iar, merita? Sa fiu sincer, acum daca ar mai fi sa fiu incaodata pus in fata faptului de a merge la nutritionist si de a slabi, nu as mai face-o. Consider ca daca ti-e dat sa mori de gras, pai mori de gras, e mai bine decat sa te chinui slab si tot sa mori.

Cert e, ca pe langa lunile de pana acum, pline de boli, si luna Mai se anunta nu tocmai placuta si pe urma, ce o mai fi.