miercuri, 30 aprilie 2014

Back in shape - ziua 7

Luni, 28 aprilie 2014.

Ziua rezistențelor. O zi în care ritmul creșterii a mai scăzut și care, începe zic eu, zilele alea de care spunea antrenorul că trebuie să mă tem, alea în care vom lupta pentru fiecare kg în plus pe aparat. Până acum a fost cum a mai fost, dar de acum începe greul.

Sa vedem ce a fost data trecuta...

  • Fluturari la scripete: 4x15 repetari cu 24 kg;
  • Flexii hammer pentru biceps: 4x10 repetari cu 8 kg pe brat;
  • Ridicari la scripete pentru umeri: 4x15 repetari cu 24 kg;
  • Tras cablul la scripete pentru triceps: 4x20 repetari cu 24 kg;
  • Crunch abdomen: 1x20 repetări cu 16 kg, 1x20 repetări cu 24 kg, 1x 20 repetari cu 32 kg, 1x20 repetari cu 24 kg;
  • Balansari laterale pe scripete pentru intercostali: 4x20 repetări in fiecare parte cu 16 kg;
  • Banda: 10 mers normal, viteza 6, inclinatie intre 2 si 4;
  • Bicicleta inclinata: Pedalat la 70 rotatii pe minut, 10 minute program cardio;

Rezultatul, sa îl numim așa, era un puls de 160. Mulțumitor având în vedere că s-a lucrat combinat.

Back in shape - ziua 7

Cum ziceam, ziua rezistenței. Hai să vedem exercițiile, iar apoi discutăm. Vi le imaginați combinate, chit ca eu vi le dau pe bucăți.

  • Fluturări la scripete pentru piept: 1x15 repetări cu 16 kg, 2x15 repetări cu 24 kg, 1x16 repetări cu 16 kg;
  • Flexii hammer pentru biceps: 4x10 repetări cu 8 kg;
  • Ridicari la scripete pentru umeri: 4x15 repetări cu 16 kg;
  • Tras cablul la scripete: 2x20 repetări cu 8 kg, 2x20 repetări cu 16 kg;
  • Tras bara pe scripete pentru spate: 2x15 repetări cu 24 kg, 1x10 repetari cu 32 kg, 1x8 repetări cu 40 kg;
  • Crunch pentru abdomen: 2x20 repetări cu 24 kg, 1x20 repetări cu 32 kg, 1x20 repetări cu 40 kg;
  • Rasuciri pe scripete pentru intercostali: 4x15 repetări cu 16 kg;
  • Banda: 10 minute, mers normal, viteza 6, inclinatie intre 2 si 6;

Rezultate obtinute:

Pulsul pe banda era 160, ca si data trecută. Nu e un avans, dar nici mai rău nu e.

Observațiile sunt că nu a mai mers așa bine. În weekend am fost la cursul de scris proiecte, in plus, unui client i s-a infectat un site, asa că sâmbătă spre duminică noapte nu prea am dormit. Totul s-a simțit în modul de manevrare al aparatelor.

La umeri, chiar cu greutate mai mică, am avut nevoie de ajutor ca să duc totul la capăt. La spate, deși ne propusesem să atingem 48 kg, tot ce am putut a fost un 40 kg, cu 2 repetări mai multe decât data trecută. Rezultatele dezastruase au fost salvate cumva de abdomen unde am tras cu 40 kg.

Am plecat puțin dezamăgit din sală, ne fiind mulțumit de mine, deloc.

Oricum, să sperăm ca data viitoare o să fie mai bine.

Febră musculară am făcut pe intercostali si pe abdomen, dar nu stie cine ce.

Va multumesc mult pentru vizita de azi, vă aștept în continuare să mă susțineți în back in shape, acum mai mult ca oricând, deoarece a început greul.

luni, 28 aprilie 2014

Back in shape - ziua 6

Vineri, 25 aprilie 2014.

Ziua elementelor dure! Nimic nu a mai fost ca inainte, mila a disparut, lucrurile au devenit extrem de furtunoase, dure si fara mila. Totul s-a rasturnat invers si de acum inainte nu mai exista cale de intoarcere.

Dar sa vedem ce a fost data trecuta:

  • Fluturări la scripete: 1x20 repetari cu 16 kg, 1x20 repetari cu 24 kg, 1x20 repetări cu 32 kg, 1x20 repetări cu 24 kg;
  • Tracțiuni bara la ceafa pe scripete pentru spate: 2x15 repetări cu 24 kg, 1x15 repetări cu 32 kg, 1x6 repetări cu 40 kg;
  • Crunch (abdomen): 1x20 repetări cu 16 kg, 2x20 repetări cu 24 kg, 1x20 repetări cu 32 kg;
  • Extensii la scripete pentru picioare (quadriceps): 3x20 repetări cu 16 kg, 1x20 repetări cu 24 kg;
  • Flexii ale picioarelor pe scripete pentru bicepșii femurali și gambe: 4x20 cu 16 kg;
  • Banda: 15 minute, viteza 5,5, înclinație 13 pe aparat (65 grade) pentru 5 minute, scăzută treptat până la 10 minute;

Rezultatul era un puls de 140 pe banda, fortat pentru antrenament pana la 175.

Back in shape ziua 6

Ziua a început prin clasicele verificări. Ce și cum a fost febra, daca a fost, daca exista alte dureri de mentionat. Ce rezultate s-au simtit, cum merge programul inafara sălii.
Iar apoi a coborât iadul pe pământ:

  • Fluturari la scripete: 4x15 repetari cu 24 kg;
  • Flexii hammer pentru biceps: 4x10 repetari cu 8 kg pe brat;
  • Ridicari la scripete pentru umeri: 4x15 repetari cu 24 kg;
  • Tras cablul la scripete pentru triceps: 4x20 repetari cu 24 kg;
  • Crunch abdomen: 1x20 repetări cu 16 kg, 1x20 repetări cu 24 kg, 1x 20 repetari cu 32 kg, 1x20 repetari cu 24 kg;
  • Balansari laterale pe scripete pentru intercostali: 4x20 repetări in fiecare parte cu 16 kg;
  • Banda: 10 mers normal, viteza 6, inclinatie intre 2 si 4;
  • Bicicleta inclinata: Pedalat la 70 rotatii pe minut, 10 minute program cardio;

Rezultate obtinute:

Puls de 160 dupa exercitiul din sala, puls multumitor, veti vedea de ce. Pulsul a scazut pe parcursul exercitiilor de la banda si bicicleta, fiind in jur de 140.

Observatia de astazi:

Exercitiile au fost executate combinat. Adica, pana acum, faceam un set de repetari, aveam pauza 10 secunde, faceam alt set de repetari pe acelas aparat, aveam pauza 10 secunde. Dupa ce terminam cele 4 serii pe un aparat, ma mutam la alt aparat si faceam acolo, dar inainte sa incep, aveam o pauza de 15 secunde.

De data asta lucrurile au mers asa:

La fluturari, faceam setul de 15 repetari, imediat dupa antrenorul imi arunca ganterele in maini si trebuia sa fac exercitiul pentru biceps. Dupa ce terminam si bicepsul, aveam dreptul la pauza. Apoi iarasi, faceam setul de fluturari, iarasi ganterele si iarasi biceps.

La ridicat la umeri, faceam cele 15 ridicari din set, apoi ma ridicam si fugeam la triceps si trageam de 20 de ori de el. Apoi aveam dreptul la pauza. Iarasi ridicari pentru umeri, iarasi tras cablula triceps, fara pauza.

La abdomen, faceam 20 de abdomene pe crunch, apoi treceam rapid pe balansator si faceam 40 repetari, 20 in fiecare parte, pentru intercostali. Apoi aveam pauza, dupa care din nou la abdomene.

Banda si bicicleta le-am facut fara pauza, de pe banda am sarit direct pe bicicleta.

Antrenorul spune ca tindem spre faptul ca tre sa ajung sa fac toate exercitiile fara pauza, ca ala e antrenament adevarat si ca, dupa cum se dezvolta treburile la mine, sunt capabil de asa ceva si ar fi pacat sa nu ajung acolo. Eu stiu...? Ii dau crezare.

Ce-i drept s-au dezvoltat muschii pe mine dupa doar 6 ore de antrenament ceva de speriat. Nu ma mai recunosc, se pare ca sunt bun de carne, sau, se pare ca s-a retrezit organismul meu amortit de atita timp. Tot am zis ca o sa fac niste masuratori, dar nu gasesc timp. Dar va anunt imediat ce le fac.

Va multumesc mult pentru vizita de azi, va astept si zilele urmatoare alaturi de mine in back in shape.

vineri, 25 aprilie 2014

Back in shape - ziua 5

Miercuri, 23 aprilie 2014.

Atenție!!!
Post nerecomandat minorilor. Aceștia pot citi numai împreună cu părinții sau cu acordul acestora.

Întoarcerea după un paște lung și deci o rupere de ritm în ceea ce privește antrenamentul. Lucru care s-a simțit și pe aparate. Totodată, a fost și ziua în care lucrurile au început să devină grele, dacă până acum a fost joacă, acu e crâncen. A început lupta.

Dar să vedem puțin ce a fost data trecută:

  • Fluturări la scripete: 1x15 repetări cu 16 kg, 2x10 repetări cu 24 kg, 1x15 repetari cu 16 kg;
  • Ridicări la scripete pentru umeri: 1x15 repetări cu 8 kg, 2x15 repetări cu 16 kg, 1x15 repetări cu 8 kg;
  • Flexii cu gantere pentru biceps: 1x30 repetari cu 2,5 kg, 3x10 repetari cu 5 kg;
  • Tras cablu la scripete pentru triceps: 1x15 repetări cu 16 kg, 2x15 repetări cu 24 kg, 1x15 repetări cu 16 kg;
  • Tras bara la ceafa pe scripete pentru spate: 1x15 repetări cu 16 kg, 2x10 repetări cu 24 kg, 1x8 repetări cu 32 kg, 1x6 repetari cu 40 kg;
  • Crunch pentru abdomen: 1x20 repetari cu 16 kg, 3x20 repetari cu 24 kg, 1x20 repetari cu 16 kg;
  • Bandă: Mers normal, viteza schimbată rapid în primele 2 minute, lasată pe parcursul celorlalte 8 minute la 5,5 pe aparat. Înclinația plecată de la 2 și modificată pe parcurs, treptat, până la 4, programul a durat 10 minute total;
  • Stretching: brațe

Rezultatul palpabil e un puls de 139.

Back in shape - ziua 5

Ziua a început cu deja cunoscutele verificări referitoare la febra musculară. Destul de mulțumit că nu a existat, am trecut la verificarea programului dintre ședințe. Am vorbit și despre paște și cum l-am petrecut și am avut parte de cele mai frumoase povești din partea antrenorului. Sincer, l-am invidiat pentru modul în care a petrecut paștele, dar nu foarte tare, deoarece și eu l-am petrecut frumos cu Svet și cu Botic.

Am început încălzirea și eram destul de mirat că facem încălzire pentru trunchi, deoarece fusesem anunțat că vom lucra picioare. Pe parcursul încălzirii antrenorul și-a amintit că trebuie să lucrăm picioare, așa că a programat și acele exerciții pe parcursul ședinței.

Exercițiile de azi:

  • Fluturări la scripete: 1x20 repetari cu 16 kg, 1x20 repetari cu 24 kg, 1x20 repetări cu 32 kg, 1x20 repetări cu 24 kg;
  • Tracțiuni bara la ceafa pe scripete pentru spate: 2x15 repetări cu 24 kg, 1x15 repetări cu 32 kg, 1x6 repetări cu 40 kg;
  • Crunch (abdomen): 1x20 repetări cu 16 kg, 2x20 repetări cu 24 kg, 1x20 repetări cu 32 kg;
  • Extensii la scripete pentru picioare (quadriceps): 3x20 repetări cu 16 kg, 1x20 repetări cu 24 kg;
  • Flexii ale picioarelor pe scripete pentru bicepșii femurali și gambe: 4x20 cu 16 kg;
  • Banda: 15 minute, viteza 5,5, înclinație 13 pe aparat (65 grade) pentru 5 minute, scăzută treptat până la 10 minute;

Rezultate obținute

  1. Rezultatul 1:
    Știți deja care e cel mai important rezultat, așa că vă spun că pulsul când am urcat pe bandă era 156. A scăzut rapid spre 140 și se ducea mai înjos, spre 130. În timpul activității pe bandă a urcat la 173, unde s-a menținut pentru ceva vreme, dar a început să scadă iar spre 160.
  2. Rezultatul 2:
    Nicio febră musculară, ușoare tensiuni există însă pe mai toți muschii, parcă mă ține nițel spatele, parcă mă ține nițel pieptul, iar, destul de ciudat, mă ține nițel gamba dreapta, dar numai ea.
  3. Rezultatul 3:
    Să vă mai spun că se vede dezvoltarea muschilor?

Se impun și niște observații:

  1. Observația 1:
    Nu e nimic în neregulă cu acel puls de 173. Așa cum am scris, pulsul pe bandă scăzuse spre 130, moment în care antrenoru a decis că e prea puțin, că suntem safe și că putem să încercăm și ceva mai strong. Drept urmare a decis să încline banda la 13. Nu știu exact în grade cât e asta, dar mergeam foarte oblic, aproape vertical. În condițiile astea, inima a început să își facă treaba, să mă ajute și a crescut la 173. Dar chiar și așa, în efort, de la 173 a început să scadă spre 160 când s-a obișnuit cu efortul. Scopul declarat al antrenorului e să ajung să alerg pe banda aia și pulsul să nu sară foarte tare. Momentan încercăm tot felul de combinații de viteze și de înclinații. După cinci minute de înclinație 13, antrenorul a trecut banda pe mai puțin, coborând-o pe parcursul a 5 minute de la 13, la plan. Evident că și pulsul a început să scadă, coborând spre valorile de 130.
  2. Observația 2:
    Greutățile nu au fost crescute foarte mult, dar în schimb numărul de repetări m-a rupt. La fluturări pe ultima serie nu am mai putut singur, așa că l-am pus pe antrenor să aplice o forță de 1 kg sau două ca să pot termina exercițiul.
  3. Observația 3:
    La picioare greutățile nu au fost foarte mari, pentru a nu face o febră musculară care să nu îmi permită deplasarea, având în vedere că în weekend trebuie să mă duc la curs.
  4. Antrenorul este impresionat de forța pe care o am și cea pe care o dezvolt. Îi spunea unui tip de lângă mine, că deși par neantrenat, am o forță uluitoare. Nu își explică cum pot să trag cu 40 kg la spate după numai 5 ședințe la sală. Alții se chinuie să ajungă la 40 kg. Totodată mi-a zis că sigur am eu ceva în alimentație care mă ajută, că nu se poate așa dezvoltare la muschi. Am evitat cu iscusință presupunerea lui cum că aș băga suplimente și l-am informat că mănânc foarte multă carne și foarte, foarte mult lapte, de ordinul a 9 litri de lapte pe săptămână. El mi-a zis că laptele se zice că nu ar fi bun, iar eu i-am zis să își bage în fund toți experții care zic asta. Pentru că eu personal nu am nicio problemă cu laptele, iar în perioadele în care nu am consumat lapte, m-am îmbolnăvit de cele mai groaznice chestii. Mai mult, laptele mi-a fost recomandat de doctorul internist, așa că acum am o justificare să îl consum.

La aparatul de flexii pentru picioare au fost unele probleme, așa că am cerut rearanjarea lui, pentru că îmi intra marginea aparatului direct în stomac.

Tot la acest aparat s-a întâmplat ceva foarte interesant, deci din acest punct, minorii să plece.

Love on gym device

Pentru cine nu știe, aparatul de flexii e format din două bucăți, dispuse oblic, ca un acoperiși de casă.

Pe una din părți vine burta, iar această parte are două mânere dedesupt ca să te proptești în ele.

Pe cea de a doua parte vin pulpele, iar gambele și glesnele vi sub o pârghie pe care trebuie să o acționezi.

Ca să vă imaginați mai bine, e un fel de poziția capră, dar nu chiar, pentru că trunchiul vineînclinat în față, nu stă paralel cu solul.

Mișcarea exercițiului, e că trebuie să flexezi picioarele din genunchi, să aduci gambele spre șezut, acționând astfel pârghia cu greutăți.

Stăteam eu pe aparat, iar antrenorul stătea pe vine, la nivelul capului meu, pentru a vorbi cu mine și pentru a mă urmări dacă nu cumva mor pe acolo. Discuția mergea între noi și era interesantă.

....

Mai întâi am simțit parfumul, deosebit, suav... Ce rahat mă pierd eu in descrieri! Frate! Era mișto, marfă, tot ce vreți voi.

La câteva secunde după parfum se aude și vocea:
-Pot să deschid geamul?

Eu nu am înțeles că vorbește cu mine , iar antrenorul nu a băgat în seamă pe cea care vorbea.

Vocea repetă:
- Pot să deschid geamul?
Antrenorul răspunde:
- Da, sigur!
Vocea:
- Dar nu cu tine vorbeam, vorbeam cu domnu.

În momentul respectiv, răstignit precum Christos pe cruce, transpirat mort, neînțelegând ce are aparatul ăla cu mine de mă chinuie așa, stând cu nasul în aparat, mă gândesc să răspund.

Ridic nasul din aparat, las capul pe spate, fără a modifica poziția corpului și continuându-mi exercițiul, spun:
- Sigur, scumpo! Bagă!
Și am rămas cu capul în sus să aud un răspuns.

Diva se mișcă spre geam și din mișcare simt un fund care mi se lipește fix de nas. În aceiași fracțiune de secundă îl aud pe antrenoru meu cum cade în cur de pe vine și că îl bufnește râsu. Răde pe înfundate, politicos omu, dar abia se poate abține.

Diva realizează ce a făcut (cum dracu, că o facuse intenționat, se știe) și se întoarce, îmi pune o mână pe cap drăgăstos, mă mângăie și zice:
- Vai, mă scuzați, îmi pare rău, v-am lovit!
Eu: - Nu e nimic, se mai întâmplă.
În mintea mea: "Era tarlaua mare, puteai să treci liniștită, că doar și eu tot pe acolo am trecut".
Diva continuă:
- Permiteți-mi să vă pup ca să mă iertați pentru greșeală!
Eu:
- Mmm, să vedem...

Fata mă pupă pe obraz, apoi se îndreaptă și pleacă mai departe spre geam.

Antrenoru:
- Frate! Ce cur în nas ți-a tras!
Încontinuare îl unflă râsul.
- Păi să mai treacă odată, că rău nu a fost...
Zic eu tare, să audă și diva...
- Taci mă, mai încet, că te aude... Na! S-a întors spre tine și zâmbește...
Zice antrenoru.
- Dacă sunt simpatic!
Îi răspund și îi bag un zâmbet din ăla frumos din care numai eu știu.

Discuția moare și eu îmi continui lucrul pe aparat. Revenim la subiectul nostru, muschi, cine lucreaza, cine nu lucrează.

Cam asta a fost ziua 5, vă aștept și data viitoare să fiți alături de mine în campania back in shape. Va mulțumesc mult pentru vizită.

miercuri, 23 aprilie 2014

Back in shape: Ziua 4

Vineri, 18 aprilie 2014.

Ziua a început frumos, având în vedere că este și vinerea mare. Printre alte pregătiri de paște, am zis că trebuie să ajung și la sală pentru a continua campania back in shape.

Sa vedem puțin ce a fost data trecuta:

  • Fluturari la scripete: 1x20 repetari x 8 kg, 1x15 repetari 16 kg, 1x15 repetari 24 kg, 1x15 repetari 16 kg;
  • Inpins de la piept pe scripete: 1x15 repetari 8 kg, 1x10 repetari 16 kg, 1x8 repetari 24 kg, 1x10 repetari 16 kg;
  • Tractiuni bara pe scripete pentru spate: 1x15 repetari 16 kg; 1x12 repetari 24 kg; 1x10 repetari 32 kg; 1x15 repetari 16 kg;
  • Ridicari la scripete pentru umeri: 4x10 repetari cu 8 kg;
  • Tras cablu pentru triceps: 1x20 repetari 8 kg; 3x15 repetari 16 kg;
  • Crunch>: 1x20 repetari cu 8 kg, 1x20 repetari cu 16 kg, 1x10 repetari cu 24 kg, 1x 20 cu 16 kg;
  • Banda: 10 minute, 5 viteze, primele 4 foarte rapid schimbate, viteza 4,5 ramasa in final. Inclinatie mai mare de data asta, 6 pe aparat, nu stiu in grade cat vine, probabil 30 - 40 grade;

Rezultatul, puțin multumitor era un puls de 159 pe bandă, lucru care era mai rău ca ultima dată.

Back in shape - ziua 4

M-am prezentat destul de devreme la sală, ca să am timp să mă schimb în voie, să îmi fac toate tabieturile. Deja lumea mă știe pe acolo, așa că băieții din vestiar, care sunt prezenți, mă ajută cu orientarea. Este și antrenorul prezent, dar mă mai lasă să socializez. Încet, încet învăț locurile și nu o să mai am nevoie de sprijin la orientare în vestiar, mai greu o să fie prin sală.

Programul de azi continuă shiftul de muschi, chestie care v-am spus că am observat-o data trecută și care acum chiar mi se pare uber inteligentă. În felul programat nicio grupă de muschi nu lancezește până îi vine rândul la antrenament iar, ci are parte de o activitate mai mică sau mai mare în fiecare ședință.

Exercițiile de azi, din care veți putea vedea, prin comparație, la ce mă refer.

  • Fluturări la scripete: 1x15 repetări cu 16 kg, 2x10 repetări cu 24 kg, 1x15 repetari cu 16 kg;
  • Ridicări la scripete pentru umeri: 1x15 repetări cu 8 kg, 2x15 repetări cu 16 kg, 1x15 repetări cu 8 kg;
  • Flexii cu gantere pentru biceps: 1x30 repetari cu 2,5 kg, 3x10 repetari cu 5 kg;
  • Tras cablu la scripete pentru triceps: 1x15 repetări cu 16 kg, 2x15 repetări cu 24 kg, 1x15 repetări cu 16 kg;
  • Tras bara la ceafa pe scripete pentru spate: 1x15 repetări cu 16 kg, 2x10 repetări cu 24 kg, 1x8 repetări cu 32 kg, 1x6 repetari cu 40 kg;
  • Crunch pentru abdomen: 1x20 repetari cu 16 kg, 3x20 repetari cu 24 kg, 1x20 repetari cu 16 kg;
  • Bandă: Mers normal, viteza schimbată rapid în primele 2 minute, lasată pe parcursul celorlalte 8 minute la 5,5 pe aparat. Înclinația plecată de la 2 și modificată pe parcurs, treptat, până la 4, programul a durat 10 minute total;
  • Stretching: Brate

Rezultate obtinute:

  1. Rezultatul 1:
    Cel mai important, evident, pulsul. Când am urcat pe bandă era 149, o imbunătățire vizibilă, iar de data asta nu mai am ce să invoc, a lipsit un exercițiu față de data trecută, dar numărul de repetări și greutățile la celelalte au crescut. Pulsul a scăzut rapid la 133, iar doar la mărirea vitezei benzii a crescut la 139, rămânând acolo pe tot parcursul exercițiului. Treaba e că e fașcinant să vezi rezultate așa repede, să vezi că ceva lucrează în tine. Mă așteptam ca cel puțin o lună să trag și să nu văd nimic, să fie destul de greu. Antrenorul m-a avertizat să mă bucur cât pot, că o să vină vremuri când o să muncesc pe rupte pentru fiecare kg câștigat pe aparate, că nu o să mai fie explozia asta de acum. Deci putem declara pulsul de azi, cel oficial, 139.
  2. Rezultatul 2:
    Urc pe scări până la etajul 4 fără că măcar să simt ceva, sau să gâfâi. Pentru amuzament și antrenament, ca să nu mă plictisesc, am început să urc scările într-un ritm mai alert, aproape în fugă.
  3. Rezultatul 3:
    Cel care l-am mai observat și până acum, muschii se dezvoltă pe mine ceva fabulos.
  4. Rezultatul 4:
    Nicio febra musculara, lucru foarte bun

Se impun de asemenea si niste observatii:

  1. Observatia 1:
    La biceps alea primele 30 repetari au fost facute in joaca, nici nu stiu câte au fost de fapt, dar sigur mai mult de 30. Pentru că antrenorul a crezut că sunt praf pe biceps, a început cu greutățile alea de 2.5. Treaba a fost bună, că m-am încâlzit cu ele și am deprins mișcarea corectă și completă pentru biceps. Deși mai făcusem exerciții de biceps, se pare că nu știam mișcarea corectă, așa că mi-a arătat antrenorul ce și cum. Dar la un moment dat m-a oprit și a zis:
    "Las-o mă, că te joci cu ele, ce naiba, nici nu le numeri văd"!
    I-am răspuns:
    "Păi dacă mă jignești cu din astea"!
    Așa că am trecut la 5 kg, nu greu, dar destul de obositor.
  2. Observația 2:
    Am rămas foarte surprins de umeri. Data trecută nu reușeam să fac toate seriile cu 8 kg, părându-mi-se foarte greu. De data asta, am tras cele 4 serii, cu mai multe repetări și chiar cu mai multe kg și nu au fost probleme. De chestia asta chiar mă bucur, deoarece la umeri nu eram dezvoltat de loc, 4 kg fiind o creutate prea mare pentru umerii mei și de aceea părându-mi-se greu orice antrenament pentru umeri, motiv pentru care renunțam mereu când venea vorba de un antrenament pentru umeri. Dar asta e diferența dintre antrenamentul singur și cel cu antrenor. La antrenor nu poți să renunți când vrei tu, poți, cel mult, să negociezi unele lucruri.
  3. Observația 3:
    o altă grupă de muschi la care mi s-a părut mereu greu să mă antrenez și la care renunțam ușor este abdomenul. Antrenorul a zis că acolo stau cel mai prost din toate. Drept pentru care mi-a ordonat 5 serii pe aparat a câte 20 de repetări. La ultima serie eram varză, am negociat cu el, iar negocierea a fost dură, să îmi scoată de pe aparat 8 kg, să mă lase doar cu 16, că mă îndoise cu seriile de 24. Oricum, constat că descopăr chestii care nu le știam despre mine. Supus la efort, fac față. Când făceam abdomene acasă, sau chiar la sală, nu făceam mai mult de 15 și oboseam. Aveam impresia că nu pot mai mult și aia e. Acu văd, cei drept pe scripete, că pot face 100, ceea ce e ciudat. Chiar dacă reduc cu 70% această cifră și tot rămân 30 de abdomene reale, chestie la care nu visam nici când. E drept că pe crunch intră în joc și lombarii și picioarele, dar...
  4. Observația 4:
    După ședință am observat că m-am îngrășat. În mod normal stăteam la 78,6 kg, sâmbătă m-am trezit cu 79,8 kg. Mi-am scos rațiile de mâncare de la naftalina din perioada de menținere de după regimul de slăbit și am început să aplic. Așa că am avut un paște cumpătat, cu multă mâncare, dar în cantități rezonabile. Rezultatul?
    • Dimineața de paști 79,4 kg,
    • a doua zi de paște, 79,1 kg,
    • a treia zi de paște 79,1 kg,
    • azi, miercuri, 23 aprilie 78,4 kg.
    Deci am revenit îndărăt. Sa vedem dacă mă opresc aici, sau mai dau nițel jos, ca să aibă muschii unde să crească.

În următoarea ședință vom lucra muschii picioarelor, așa am fost amenințat, că să mă pregătesc. Și cică să mă pregătesc și pentru febra de după. Am uitat să vă spun că după fiecare set de exerciții, antrenorul îmi spune și ce febră o să fac și pe unde și, al naibi, le nimerește.

Între timp m-am înscris la un curs de scris proiecte pe programul Erasmus plus. Cursurile au loc vineri, sambătă și duminică la Constanța. Vă spun asta ca să mai știți și ce fac altceva, dar și că vineri va fi ziua de vârf a febrei. Deci vineri în ziua de vârf a febrei, eu am ședința 6 și acest curs! Va fi maxim. Voi țopăii până spre stetot!

Vă mulțumesc că ați fost și astăzi alături de mine în campania back in shape și vă aștept și la următoarele ședințe.

Bonus, la cererea publicului offline (v-am mai spus ca am o relatie speciala cu publicul meu), iata evolutia pulsului in cele 4 sedinte de pana acum>:

puls maxim:

  1. 180,
  2. 165
  3. 163
  4. 160

Puls mediu, constant pe banda:

  1. 175
  2. 144
  3. 159
  4. 139

Puls minim atins pe banda:

  1. 152
  2. 132
  3. 157
  4. 133

vineri, 18 aprilie 2014

Back in shape - ziua 3

Ziua 3, miercuri, 16 aprilie, o zi foarte tare și foarte frumoasă, o zi în care am lucrat din plin. Îmi place când lucrurile acționează rapid și vezi că se întâmplă ceva. Este ziua în care am fost, pentru mai multă siguranță și la cardiolog. Dar sa vedem puțin ce a fost data trecută.

  • Fluturari la scripete: 1x15 repetari 8 kg, 3x15 repetari 16 kg;
  • Impins de la piept pe scripete: 4x10 repetari cu 8 kg;
  • Tractiuni la ceafa pentru spate pe scripete: 1x15 repetari cu 16 kg, 2x10 repetari cu 24 kg, 1x15 repetari cu 16 kg;
  • Crunch: 1x15 repetari cu 16 kg, 2x10 repetari cu 24 kg, 1x15 repetari cu 16 kg;
  • Mers pe banda: 10 minute, 4 viteze, foarte lent, lent, putin mai rapid, rapid (habar nu am cum sa le cataloghez altfel, daca vreti, viteze de la 1 la 4), mers normal, plan inclinat 10 - 20 grade;
  • Stretching: Exercitii pentru triceps, antebrate, umeri, articulatiile cotului, umarului si incheieturii;

Pulsul a fost 163, scazut rapid la 150, scazut apoi la 132, cu varfuri de 144 cand modificam viteza benzii

Back in shape, ziua 3

Ziua a Început bine, cu antrenorul anunțându-mă că s-a terminat cu joaca, așa că astăzi o să îmi mărească greutățile, și o să îmi bage și două aparate noi.

Mă cam minunează pe mine stilul lui de antrenament, dar am încredere deplină în el. Mă minunează pentru că peste tot lumea antrenează grupe de muschi, piept - biceps, spate - triceps, cate o grupa pe fiecare ședință. La mine antrenorul îmi bagă pe fiecare ședință căte puțin din toate și le introduce pe parcurs pe cele noi. Adică, după cum observați, în fiecare ședință eu fac și piept, și spate, și abdomen, și oleacă de picioare.

Este drept că din antrenament, reiese ca fiind antrenată o grupă musculară mai intens, dar asta se întâmplă doar din combinarea exercițiilor, nu din program, lucru care mi se pare foarte interesant.

Spre exemplu, având în vedere că în primele ședințe am făcut 2 exerciții destinate pieptului, 1 destinat spatelui, 1 destinat abdomenului, e clar ca antrenăm piept.

După cum veți vedea, în această ședință, prin introducerea unui nou exercițiu, s-a schimbat grupa de muschi, fără prea mare tam-tam. Dar, pentru a înțelege asta, trebuie să știți că atunci când faci împins de la piept, automat intră si tricepșii la antrenament. Când faci fluturări, automat intră și umerii la antrenament. Și o să vedeți mai jos cum shift-ul s-a făcut elegant pe altă grupă de muschi, deci fiți atenți la lista de exerciții de azi.

  • Fluturari la scripete: 1x20 repetari x 8 kg, 1x15 repetari 16 kg, 1x15 repetari 24 kg, 1x15 repetari 16 kg;
  • Inpins de la piept pe scripete: 1x15 repetari 8 kg, 1x10 repetari 16 kg, 1x8 repetari 24 kg, 1x10 repetari 16 kg;
  • Tractiuni bara pe scripete pentru spate: 1x15 repetari 16 kg; 1x12 repetari 24 kg; 1x10 repetari 32 kg; 1x15 repetari 16 kg;
  • Ridicari la scripete pentru umeri: 4x10 repetari cu 8 kg;
  • Tras cablu pentru triceps: 1x20 repetari 8 kg; 3x15 repetari 16 kg;
  • Crunch>: 1x20 repetari cu 8 kg, 1x20 repetari cu 16 kg, 1x10 repetari cu 24 kg, 1x 20 cu 16 kg;
  • Banda: 10 minute, 5 viteze, primele 4 foarte rapid schimbate, viteza 4,5 ramasa in final. Inclinatie mai mare de data asta, 6 pe aparat, nu stiu in grade cat vine, probabil 30 - 40 grade;

Rezultate obtinute

  1. Rezultatul 1:
    Când m-am suit pe bandă am avut puls 165, a scăzut destul de repede la 157, iar pe tot parcursul efortului de la bandă a stat între 157 și 159. Este mai ridicat decât cel de data trecută, dar am avut 2 exerciții noi, dintre care unu foarte epuizant pentru mine, drept pentru care este justificat. În plus am avut și banda mai rapid și mai înclinată.
  2. Rezultatul 2:
    Nicio febră musculară, lucru de care mă temeam crâncen după ședința de miercuri. Mai ales că au intrat în discuție muschi neantrenați la mine.

Sunt de făcut unele observații:

  1. Observația 1:
    Sunt praf la muschii umerilor. Am tras cele 4 serii doar cu 8 kg, dar nu am fost în stare să le duc până la capăt. La ultima serie m-a ajutat antrenoru să fac seria până la capăt. De asta mă și temeam de febră.
  2. Observația 2:
    Am fost la cardiolog. El a zis că totul e ok și să îi dau înainte cu sportul. A amintit în treacăt că pe EKG se vede o ușoară tulburare minoră de conducere pe ramul drept, dar că nu înseamnă nimic.
  3. Observația 3:
    Așa cum vă spuneam, grupa de muschi s-a mutat ușor. Au fost într-adevăr 2 exerciții pentru piept, 1 pentru spate și 1 pentru abdomen, dar prin faptul că am băgat cele două noi aparate, unul pentru triceps și unul pentru umeri, practic se cheama că am făcut antrenament pentru brațe.
  4. Observația 4:
    Preventiv, temându-mă de febra musculară, am făcut în fiecare dimineața și seară exercițiile de stretching învățate. Și cum simțeam că înțepenesc, semn clar al febrei, băgam imediat acele exerciții. Se pare că au funcționat.

În rest, ce să zic, foarte frumos și foarte tare la sală, abia astept ședința de azi. Luni avem pauză, iar pentru miercuri am fost amenințat cu antrenament la picioare, deci nu o sa mai merg, o sa topăi.

Vă aștept și zilele următoare să fiți alături de mine în campania Back in shape, care își arată deja rezultatele. de o săptămână urc doar pe scări, am uitat că am lift. Merg în fiecare zi la plimbare, să iau aer. Mă dezvolt pe lateral și de data asta nu e din cauza grăsimii. Mâinile au început sa se îngroașe destul de interesant. Sper să pot face și niște poze la sală, să vă delectați și voi cum mor eu pe aparate.

miercuri, 16 aprilie 2014

Back in shape - ziua 2

Bun, nu e chiar ziua 2, putem sa ii spunem ca e ziua 1 bis, pentru ca de fapt programul acum incepe, joi fiind doar o zi de evaluare pentru a stabili programul.

Sedinta nr. 2, a avut loc luni, 14 aprilie.

Dupa prima sedinta, am avut o febra musculara interesanta, ceva deosebit decat am mai simtit pana acum. Febra a inceput pe tendoanele cotului la ambele maini. M-a lasat la mana dreapta absolut imediat, persistand pe mana stanga.

Vineri spre pranz, a inceput sa ma doara tricepsul pe mana stanga in intregime, dreapta nu ma mai durea nimic. Vineri inspre seara ma dureau ambi tricepsi, de la ambele maini, infernal de tare. Cum febra musculara tine 3 zile, ziua din mijloc fiind cea mai a dracu, ma pregateam deja moral pentru ce o sa fie sambata. Totusi, nu puteam sa adorm, asa ca am bagat un profenid, luandu-mi toate precautiile sa nu imi fac stomacul praf.

Sambata dimineata:
Ambii tricepsi ma dureau groaznic. Quadricepsul de pe piciorul stang ma durea si el, cel de pe piciorul drept dadea semne ca incepe sa doara.

Sambata seara:
Durere pe toti cei 4 muschi, tricepsi si quadricepsi. Deja nu mai mergeam, topaiam. La mentinerea febrei a contribuit si faptul ca am avut ceva de scris si m-am incordat la tastatura.

Duminica deja incepeau primele semne de vindecare, iar luni dimineata, cand s-a produs sedinta, mai aveam usoare urme pe tricepsul stang si pe tendoanele cotului stang, cel la care am o usoara epicondilita de la scrisul intens la tastatura.

Am anuntat antrenorul si el a zis ca va tine cont de asta, lucru care s-a si vazut in antrenament.

Hai sa vedem putin, ce a fost data trecuta:

  • Bicicletă staționară, program cardio, timp 10 minute, rotații pe minut minim 69, maxim 120, distantă parcursa 2,02 km;
  • Fluturari laterale la scripete: 2x 15 repetari cu 8 kg, 2x15 repetări cu 16 kg;
  • Impins de la piept pe scripete: 2x10 repetări cu 16 kg, 2x10 repetări cu 24 kg;
  • Tras bara la ceafă pentru spate: 1x12 repetări cu 32 kg, 3x12 repetări cu 16 kg;
  • Crunch: 2x20 repetări cu 8 kg, 2x20 repetări cu 24 kg;
  • Mers pe banda: 10 minute, două viteze, lent și foarte lent, înclinație 10 - 20 grade;

Rezultatul remarcabil, daca il pot numi asa, era ca ajuns pe banda, aveam puls 175, care a durat pentru 5 minute. Dupa 5 minute, a scazut la 150, dar acolo a ramas infipt.

Back in shape ziua 2

Ziua 2 a inceput cu discutia sportiv (ce misto suna despre mine asta), antrenor. Am facut discutie despre ce a fost data trecuta, cum m-am simtit acasa, cum a fost febra, unde a fost febra, luand fiecare grupa de muschi in parte si testand, intreband. Am discutat despre cum am petrecut weekendul si ce miscare am facut, daca am facut, daca am urmat sfaturile dintre sedinte (nu stiu daca v-am spus, dar programul de antrenament nu se opreste in sala, o sa am o multime de treburi noi de facut si in afara salii).

Am discutat despre ce o sa facem azi, intrebandu-ma si daca am o dorinta pentru sedinta respectiva. Am spus ca as vrea sa invat exercitii de stretching pe care sa le fac si singur.

S-a votat ca facem si asta.

M-am aratat ingrijorat de pulsul de data trecuta si am anuntat ca sunt putin speriat de asta. Am discutat despre asta si a reusit sa ma convinga ca totul e sub control si nu am de ce sa ma tem. Ce sa mai, se pare ca am un adevarat profesionist langa mine, chestie care mi-a dat curaj si forta sa continui.

Au existat in aceasta sedinta niste schimbari si la el, la antrenor. In prima sedinta mi s-a parut putin timorat, speriat ca lucreaza cu cineva ca mine. Nu stiu daca a mai avut experiente, dar asta a fost senzatia care mi-a lasat-o.

In timpul sedintei asteia, fie ca se documentase, fie ca altceva se intimplase, dar omul era foarte deschis si a inceput sa actioneze conform regulilor de interactionare cu un orb, conform regulilor pe care eu mi le doream. Am constatat ca se documentase, pentru ca a inceput sa ma intrebe despre chestii legate de mine, existente pe internet, iar acest lucru mi-a placut. Mare lucru sa vrei sa stii despre omul cu care lucrezi, cine e, ce face si cum sa lucrezi mai bine cu el.

De data asta mi-a luat prosopul si l-a tinut el, apa era la el, eu trebuind doar sa cer cand doream una sau alta, mai ceva ca un chirurg de mare precizie.

Cand imi dadea apa, ii desfacea dopul si mi-o oferea direct in mana, asigurandu-se ca am prins-o bine si tinand-o si el, ca un plus de precautie, pana cand eram sigur pe miscare.

Cand ma schimbam la vestiar, a intrat dupa mine sa vada daca sunt in regula si daca am nevoie de ajutor. Ce sa mai, foarte atent.

Poate vi se par prea detaliate aceste lucruri, dar pentru mine, ca orb, ele sunt importante. Mai mult, nu mi se intimpla prea des sa vad oameni care stiu sa reactioneze corect. De aceea prin proiecte, tin cursuri de asa ceva, cum sa interactionezi si sa reactionezi in preajma unei persoane fara vedere. S-a dovedit ca lumea are nevoie de asa ceva.

Ca o mica reclama, daca tu, sau firma ta vreti sa pasiti intr-o noua lume, sa aflati lucruri noi, ma puteti contacta pentru una din prelegerile mele si voi fi mai mult decat bucuros sa va prezint lucruri care sigur va vor folosi pe viitor, mai ales daca business-ul tau, al vostru, are la baza interactiunea cu oamenii, cu clientii etc. Unele din prelegerile mele includ lucrul cu o persoana nevazatoare, intelegerea non-vederii, de cate tipuri e, ce lucruri sunt afectate, avand astfel posibilitatea sa va adresati unui public nou, asa cum trebuie, particularizat pe nevoile sale.

In sedinta asta am lucrat urmatoarele:

  • Fluturari la scripete: 1x15 repetari 8 kg, 3x15 repetari 16 kg;
  • Impins de la piept pe scripete: 4x10 repetari cu 8 kg;
  • Tractiuni la ceafa pentru spate pe scripete: 1x15 repetari cu 16 kg, 2x10 repetari cu 24 kg, 1x15 repetari cu 16 kg;
  • Crunch: 1x15 repetari cu 16 kg, 2x10 repetari cu 24 kg, 1x15 repetari cu 16 kg;
  • Mers pe banda: 10 minute, 4 viteze, foarte lent, lent, putin mai rapid, rapid (habar nu am cum sa le cataloghez altfel, daca vreti, viteze de la 1 la 4), mers normal, plan inclinat 10 - 20 grade;
  • Stretching: Exercitii pentru triceps, antebrate, umeri, articulatiile cotului, umarului si incheieturii;

Rezultatele obtinute

  1. Rezultatul 1:
    In momentul cand am urcat pe banda, pulsul era 163, fiind un varf momentan. Imediat a inceput sa scada, 150 - 145. In acest moment antrenorul a decis sa porneasca banda. Cu banda pornita, pulsul a continuat sa scada, 144-142-138-132. La 132 antrenorul a decis sa mareasca viteza la banda. Brusc pulsul a sarit la 144, dar a inceput sa scada apoi 138-132. Antrenorul a decis sa mai mareasca viteza, trecand pe 3. Pulsul a sarit din nou la 144, dar a scazut din nou spre 132. O ultima decizie, o ultima marire a vitezei, pulsul din nou la 144, apoi s-a dus la 138 si s-a stabilizat acolo. Am mers pana la finalul programului pe 138, cu unele mici variatii inspre jos, 135 - 138. Spre finalul programului, chiar la final, treptele de viteza au fost misorate,incet pentru a doza si a relaxa totul, iar pulsul a luat-o si el incet in jos, in momentul opririi benzii, el fiind la 120.
  2. Rezultatul 2:
    Nu am mai facut nicio febra musculara dupa sedinta de luni, ceea ce inseamna ca imi intru in forma.

Pe langa rezultatele urmarite, care corespund obiectivelor propuse in sedinta de data trecuta, se impun unele observatii:

  1. Observatia1:
    Ati vazut ca la impins de la piept, am avut 4 serii doar cu 8 kg. Asta a fost decizia antrenorului pentru faptul ca inca aveam febra musculara pe tricepsi, muschi care intra ca secundari la antrenamentul pieptului.
  2. Observatia 2:
    La spate a considerat ca as putea duce mai mult de 16 kg, asa ca am avut doua serii cu 24 kg, pe care le-am dus corect. Data trecuta, la seria cu 32 kg, se speriase si mi-a misorat la 16 imediat. Asa ca am fost mandru de mine.
  3. Observatia 3:
    Aparatul ala caruia eu ii zic crunch, este cel mai criminal. Nu obosesc pe toate celelalte, cat obosesc pe ala. Asta pentru ca trebuie sa tragi si de picioare, si de abdomen si de spate in acelas timp. De data asta am invatat si eu cum se foloseste corect si cum poti sa iti antrenezi muschii pe el. Data trecuta am tras mai mult de picioare si in loc sa imi antrenez abdomenu, am facut febra musculara la picioare.
  4. Observatia 4:
    Apa este foarte importanta. Data trecuta, pe tot parcursul sedintei, nu am baut apa, dar nici nu simteam nevoia. Antrenorul ma tot intreba daca vreau apa, dar eu ii ziceam ca nu e nevoie, ca nu mi-e sete. E drept ca data trecuta nici nu aveam apa cu mine. La iesire mi-am cumparat doua sticle, iar pe una din ele am baut-o vole. Antrenorul mi-a zis sa nu mai fac niciodata asa. Avea dreptate, pe drum spre casa, imi tot venea sa vomit toata apa aia. De data asta, mi-am cumparat apa la intrare si chiar daca nu simteam nevoia, dupa fiecare doua seturi de repetari pe aparat, ceream apa si beam o gura.
  5. Observatia 5:
    Respiratia, a fost dezastru in prima sedinta. De data asta, am inceput sa ma controlez si respiratia sa mearga in timp cu exercitiu. Ma mai trezeam ca sunt cu respiratia in contra timp, dar ma opream si reglam respiratia ca sa fie pe exercitiu. Opritul insemna ca tineam greutatea in pozitia in care ma gaseam cand constatam defectiunea de respiratie, reglam respiratia si ii dadeam drumu mai departe. Deci nu era un repaus total.
  6. Observatia 6:
    Am ramas placut surprins de inca un amanunt al profesionalismului antrenorului meu. La exercitiile de stretching, omul mi-a facut el miscarile, chestie cumva normala, dar, mai important, nu m-a atins direct pe piele cu mainile sale, ci toate miscarile mi le-a facut folosind prosopul meu. Chestie care mi s-a parut foarte tare. Lasand la o parte intimitatea atingerilor pe piele, chestie cu care eu sunt familiarizat deja, datorita faptului ca sunt orb si mereu tre sa ma tin de cineva, sau sa fiu tinut, dar toata faza are si un rol igienic foarte important pe care l-am apreciat. Ma gandesc totusi ca si intimitatea e o latura, gandindu-ma la o femeie care, poate, nu vrea sa fie atinsa etc. Sau mai stii? Poate tocmai acolo unde ar vrea sa fie atinsa, nu este...

Cam asta este, astazi, miercuri, 16 aprilie, urmeaza sedinta nr. 3. Vedem cu ce ne intoarcem dupa sedinta de azi.

Tot astazi am o programare si la cardiolog, sa vedem ce mai zice.

Va astept alaturi de mine si maine, sa vedeti rezultatele sedintei de azi, campania Back in shape merge bine si va mai merge. Probabil ca de azi o sa fac si niste masuratori pe muschi, sa le includem in rezultate, dar nu asta era obiectivul stabilit al sedintelor. De ce zic de masuratori, pentru ca sunt bun de muschi, endomorf fiind si nu imi trebuie prea mult ca sa ma dezvolt, doar putin efort. Iar acum, dupa doua sedinte, se vad unele modificari vizibile teribil pe deltoizi si biceps.

luni, 14 aprilie 2014

Din nou despre educatie

Am mai scris despre educatie si cum ne afecteaza ea. Ajung sa ma repet, dar nu am ce face, cand observ zilnic cum ceea ce numim noi educatie se transforma intr-o bariera pentru noi.

Am doua cazuri in minte, dar nu stiu daca am timp, spatiu sa le tratez pe amindoua. Voi scrie si vad pana la final ce iese. Daca nu tratez astazi, sigur tratez al doilea caz in episodul urmator. Nu as vrea sa plictisesc auditoriu cu o postare prea lunga, deoarece ochii vigilenti sunt asupra mea.

Bolile si educatia

Suntem invatati de mici sa nu dam tot din casa, sa nu spunem nimic din familie, fiindca nu e frumos. Inafara totul trebuie sa fie floricele si pasarele pe campii, nimic nu merge rau, totul e numai lapte si miere. Nu conteaza ca tactu se imbata ca porcu si va bate si pe tine si pe ma-ta de va usuca, tu trebuie sa spui frumos ca ai ochii unflati pentru ca te-a tras curentul.

Dar asta te priveste, nu imi pasa daca iti iei bataie 24 din 24, iar tu continui sa minti ca totul e frumos, pana la urma e treaba ta, te minti pe tine.

Dar vine un moment cand ii afectezi și pe ceilalți cu educația ta sărită de pe fix. Iar acest caz, dragul meu, este cazul bolilor.

La noi este o rusine să se afle că ai vreo boală. Ai făcut râie, nu cumva să spui cuiva, că e de rușine mare, bă, dar mare. Râie fac numai nespălații și jegoșii, tu să nu spui. Vino senin ca și cum nimic nu s-a întâmplat, dă mâna cu mine, pupă-mă, ca eu nu am nicio altă treaba decât să vreau să primesc fericit microbii tăi jegoși. E drept că dacă nu dai mâna cu mine, sau nu mă pupi cum o făceai până acum, s-ar putea să intru la idei, dar decât să îmi explici care e situația, mai bine vino și comportă-te ca și cum nimic nu s-a întâmplat.

Exemplul cu râia este unul forțat, pentru a sublinia enormitatea acestui fapt.

Alte efecte ale acestei educatii

Rușinea față de boală implantată prin educație, se transformă într-un efect pervers. Gândindu-te despre tine că e rușinos să ai o boală, automat în mintea ta se va crea prejudecata că dacă unul are o boală, ăla e inferior ție, că, nu e așa, e rușinos să ai o boală, iar ăla, dacă a făcut-o, înseamnă că e un om de rușine care merită disprețuit. De aici, până la tâmpenia în care trăim azi, în care persoanele cu dizabilități sunt discriminate, nu a fost decât un pas.

Mai mult, citesc în ziar chiar azi, de cazul unei adoleșcente bolnavă de depresie, care 5 ani nu a spus nimic de rușine, rușine implantată evident prin educație. Părinții au aflat despre boala ei numai când copilul a comis prima tentativă de suicid. Frumos nu?

Știu că și în afară există confidențialitatea datelor, dar acolo există tocmai pentru a te lăsa pe tine să spui cât vrei și cui vrei. Nimeni nu te judecă dacă ai o boală, ba mai mult, îți acceptă unele lucruri tocmai fiindcă condiția de boală poate nu îți permite să lucrezi la parametrii normali. Totuși ei sunt educați altfel și o să revin asupra acestui lucru și în alte postări.

La noi a început să se introducă confidențialitatea datelor medicale, tocmai pentru că lumea e cretină și te judecă pe baza lor.

Ai făcut sifilis, nu ești decât un afemeiat nenorocit care umblă la curve. Nu mai contează că sifilisul are și alte căi de trasmitere și chiar pe calea de trasmitere sexuală, s-ar putea să ți-l iei fără să știi de la o prietenă care umblă ea prin alte locuri.

Mai avem și problema igienei și a regulilor de igienă. Este foarte adevărat, că în cazul ideal, trebuie să ai propriul set de căni, periuțe de dinți, tacâmuri. Dar câți dintre voi nu ați mers în vizită și nu ați băut o cafea, sau nu ați servit o prajitură, sau o masă dintr-o farfurie a gazdei și cu tacâmurile gazdei.

Ei bine, spre exemplu, chiar daca speli farfuria cu apa, chiar si cu detergent în unele cazuri, helicobacter pilori nu dispare. Asa ca simplele reguli de igienă nu te ajută. Faptul că ai spălat un fruct proaspăt cules, îl doare fix în cur pe helicobacter, sau pe alți mici germeni, pentru că ei trăiesc liniștiți în apă și alte medii mai periculoase chiar, cum ar fi mediul acid al stomacului tău.

Cum trebuie reactionat?

Din primul moment în care am știut că am infecție cu helicobacter pilori, am anunțat peste tot unde m-am dus. Astfel încât să se știe și să nu cumva să se utilizeze cana mea, tacâmurile mele. Ce a făcut gazda cu ele, nu mă privește. Și nu mi-a fost rușine să spun asta, chiar dacă printre modurile de transmitere ale lui helicobacter este fecal - oral. In felul acesta am incercat sa evit să îi infestez și pe alții ferindu-i de la o viață chinuitoare.

Pentru că da, unele boli sunt mai dure decât cele de care te temi cel mai mult. Depinde doar cum vezi lucrurile. Ti-e frica de cancer? Foarte bine, cancerul în cel mai bun caz, daccă e în fază avansată, mai trăiești câțiva ani și mori, scapi cum s-ar spune. Știu, nimeni nu vrea să moară, tuturor ne e frică de moarte, dar ea vine totuși ca o izbavire când intri în valatucul ăla.

Dar să ajungi să trăiești, probabil toată viața, adică cel puțin 40 ani de acum înainte, dacă nu se întâmplă vreun eveniment major, mâncând doar anumite lucruri, că restul îți fac rău vizibil, să nu mai poți să iei un medicament, singurele pastile admise fiind fix cele de stomac, altele făcânduți rău, să ajungi să stai cu branula în mână ca să îți faci antibiotice când ai nevoie de ele, pentru că în stomac nu mai poți să bagi așa ceva, e totuși mai crunt. Știu, o să ziceți că e bine că trăiești.

Deci sfatul meu, dacă știți că aveți o boală nenorocită, anunțați delicat să fie atenție, pentru că așltfel e posibil să îmbolnăviți oameni fără să vă dați seama. Și s-ar putea să afle de unde și bine nu o sa fie, pentru că chiar dacă nu voi l-ați infestat, asupra voastră va cădea bănuiala.

Vă mulțumesc de atenție și vă aștept la episodul următor, pentru că în ăsta nu am reușit să tratez și cealaltă temă.

sâmbătă, 12 aprilie 2014

Campania back in shape - ziua 1

Salutare din nou, nu vi se pare ca am inceput sa scriu cam des? O sa va trezesc din somn naibi, ar trebui sa fac mai putina galagie.

Deci inchipuiti-va aceasta postare, ca si cum o scriu/spun în șoaptă.

Inceputul campaniei Back in Shape

În facultate mergeam la sală, stateam în cur pe banca și mâncam batoane proteice, dar mai făceam si un exercițiu, două.

Cert e ca eram într-o oarecare formă și eram mândru de mine. Am făcut asta pentru vreo 2 ani, odată la 2 - 4 zile, până când, Costel, colegul de facultate cu care mă antrenam nu a mai putut să meargă cu mine.

Mersul la sală pentru mine este cam problematic, pentru că nu mă pot duce singur, trebuind să fiu ajutat pe acolo, cu una cu alta.

Când lucram la București, am mers la sală cu colegul Liviu, căruia îi mulțumesc mult, că tare grijă a mai avut de mine pe tot timpul șederii mele la București. El știa și ce să facă pe acolo, și forma mea, cea care era, a început să capete proporții. Eram tare mândru de muschii mei. În curând însă m-am și îngrășat ajungând la un 86 kg alarmant. Adevarul e că mâncam cât o locomotivă pe cărbuni și consumam și alcool peste. Dar rezistenta și forța erau mișto rău de tot.

Mi-am cumpărat/am primit cadou câteva greutăți, o bancă de abdomene și îmi organizasem o mini sală în mica cameră în care locuiam. Mă antrenam în fiecare zi cum puteam cu greutățile și cu banca de abdomene, cert e că eram într-o mare formă.

Am plecat din București și am venit acasă. Aici nu mai am loc unde să mă întind cu greutățile, așa că banca de abdomene zace strânsă pe balcon, greutățile sunt într-o pungă tot pe acolo, extensorul zace în dulap, flexoarele pentru antebrațe zac și ele în alt dulap. Până și bicicleta s-a stricat. Au trecut 5 ani de când am plecat de la București, timp în care, înafară de efortul ocazional, nu am făcut un efort susținut. Mai mult, munca de acasă, de programator, nu îmi oferă cine știe ce provocări. Am început să simt pulsul sărind și când mă ridicam de pe scaun ca să mă întind în pat. Încheieturile au început să mi se blocheze prin diverse poziții ciudate, dacă erau supuse la o pozișie incomodă pentru mai mult timp.

Am crescut la 89 kg, iar ceea ce mai rămăsese din forma mea frumoasă era doar forța brută. Datorită greutății prea mari, am luat decizia să slăbesc cu nutriționist. Regim pe care l-ași văzut în campania regim de slăbit aici pe blog.

Odată cu greutatea, s-a dus și forța și o parte din masa mea musculară

Mă trezesc cu dureri de articulații din aproape orice și nu am decât 30 ani. Sau, poate asta e problema, că am ajuns să am 30 ani.

Back in shape: Ziua 1

Pe scurt am început să simt nevoia să fac ceva să ies din această stare. M-am gândit să merg din nou la sală, să merg la înot și să merg la dansuri. Cum toate 3 nu se pot de odată și cum m-am gândit că pentru dansuri și înot îți trebuie condiție fizică, am zis să încep cu sala.

Zis și făcut, am căutat o sală care să mă primească și pe mine și care să îmi ofere un antrenor personal. Povestea asta a fost mai lungă, dar iată-mă joi, 10 aprilie, la sală.

În trecut puteam următoarele:

  • Împins de la piept din culcat cu bara: 40 - 50 kg;
  • Fluturari cu gantere: 10 kg pe mână, deci 20 kg;
  • Flexii cu gantera pentru biceps: 10 kg pe mana, deci 20 kg;
  • Tras bara la ceafa pentru spate: 30 - 40 kg;
  • Tras spre spate pentru triceps: 20 - 30 kg;

Am fost la sală, iar antrenorul a avut o sesiune de evaluare cu mine:

  • Bicicletă staționară, program cardio, timp 10 minute, rotații pe minut minim 69, maxim 120, distantă parcursa 2,02 km;
  • Fluturari laterale la scripete: 2x 15 repetari cu 8 kg, 2x15 repetări cu 16 kg;
  • Impins de la piept pe scripete: 2x10 repetări cu 16 kg, 2x10 repetări cu 24 kg;
  • Tras bara la ceafă pentru spate: 1x12 repetări cu 32 kg, 3x12 repetări cu 16 kg;
  • Crunch: 2x20 repetări cu 8 kg, 2x20 repetări cu 24 kg;
  • Mers pe banda: 10 minute, două viteze, lent și foarte lent, înclinație 10 - 20 grade;

Observații și rezultate

  1. Observația nr. 1, nu știu cum și ce vede antrenorul, pentru că la spate efectiv s-a speriat de cum trag și mi-a mișorat greutatea după primul set. Deși eu nu am simțit nimic deosebit și credeam că pot trage greutatea aia. Dar el știe mai bine, probabil că ceva din postura mea nu era corect și asta indica că nu e bună greutatea.
  2. Observația nr. 2 Crunch-ul este o denumire pe care am dat-o eu unui aparat, care nu știu cum se numește. Cert e ca are un scaun înclinat, pe care trebuie sa stai, sa bagi picioarele pe dedesupt, și să ridici mâinile deasupra. E bazat pe un sistem de scripeți. Pe acest aparat trebuie în acelaș timp să tragi de trunchi în jos și să încerci să ridici picioarele. Ambele mișcări sunt contrabalansate de greutăți. Așa că aparatul ăla îți lucrează în acelaș timp și picioare și abdomen și lombari.
  3. Observatia nr. 3: Ședința a durat 70 minute.
  1. Rezultatul nr1: Sunt praf, abia trag greutățile, drept pentru care o să trebuiască să o iau ușor.
  2. Rezultatul nr. 2: Cred că a fost ziua în care antrenorul meu trebuia să se sperie rău, deoarece când m-am suit pe banda și am început să merg, după efortul depus în sală, pulsul meu era la 175 de bătăi pe minut. Antrenorul mă tot întreba dacă am emoții, sau ce se întâmplă. Am mers vreo 5 minute pe bandă cu pulsul de 175, cu unele salturi pe alocuri la 179. După 5 minute de mers pe bandă, pulsul a scăzut, treptat, la 152 și apoi la 150. Concluzia antrenorului a fost că sunt praf la efort, dar că am o inimă rezistentă și un organism rezistent. Că cică dacă am fost în stare să merg 5 minute cu un puls de 175 fără să mi se facă rău sau să dau vreun semn de oboseala, stare alterată, e într-adevăr ceva. Vorbea tot timpul cu mine și îmi zicea că la cel mai mic semn să îi spun să ne oprim și să nu bravez. Am vorbit tot timpul cu el ca să vadă că nu mi se alterează starea în niciun fel și că deși pulsul ăla mare, eu sunt lucid, conștient și în bună formă, doar că transpir. Interesant e că eu nu simțeam ca și cum mi-ar bate inima foarte tare. În alte ocazii simt cum bate și pulsul măsurat în acele momente e mult mai mic, gen 96 etc. Mi-a zis să merg și la un cardiolog, i-am spus că am fost și că doctorul a constatat acelaș lucru, rezistență foarte scăzută la efort, dar o să mă mai duc acum, special, după acest episod.

Obiective stabilite:

  1. Repunerea imediată în condiție fizică și creșterea rezistenței la efort;
  2. Recâștigarea mobilității articulare și musculare;
  3. Dezvoltarea musculaturii ca fibră/forță, mai puțin ca masă;

Acu vă las, pentru ca am o febră musculara interesantă de studiat. Mă dor tricepșii și quadricepșii doar, dacă s-a mai pomenit așa ceva. Azi e ziua de vârf a febrei, așa că de mâine aștept să îmi treacă. Interesant este ca din cauza stomacului nu pot lua niciun antiinflamator. Asa ca ma bucur intens de toate placerile durerii.

Următoarea ședință, luni la 11 dimineața.

Vă aștept să fiți alături de mine pe parcursul acestui jurnal. Am cel puțin 10 ședințe cu antrenor.

duminică, 6 aprilie 2014

Inceputurile razboiului, partea a doua

Trenul fugea prin noapte dinspre o direcție spre alta. Viteza sa era amețitoare facând lucrurile care treceau în direcție opusă să pară fantomatice în existența lor pentru câteva secunde pe lângă trenul în care Ares călătorea.

Statea singur într-un compartiment, singur pentru că se infunda-se în gandurile sale, singur, pentru că suferea. În compartimentul său mai erau și alții, tovarășii lui de drum, dar oricât se straduia, Ares nu se putea concentra să înțeleagă ce se vorbește. Frazele treceau pe lângă el de parcă ar fi fost rostite într-o limbă străină. Auzea literele, auzea cuvintele, dar înțelesul lor îi era străin deși erau rostite în limba sa natală. Suferința sa îi astupa înțelegerea și nu putea să treacă peste asta, nu putea să se concentreze pentru a răspunde măcar monosilabic frazelor care îi erau adresate.

Înțelese la un moment dat că cineva îl întreabă dacă îi este rău. Răspunse că nu și căzu în gândurile sale. Gânduri pline de o singură voce, voce care îi șoptea vorbe dulci care nu aveau să mai dispară niciodata din sufletul lui. Se ridică și ieși pe hol, vocea îl însoțea și îi spunea să fie liniștit că totul va fi bine. Printr-un fulger de gândire se gândi că ființa aceea reușise să îi adoarmă orice simț de apărare și că ar putea fi foarte ușor vulnerabil dacă unul sau mai mulți dușmani l-ar urmări și ar vrea să îl atace. Durerea îl însoțea pretutindeni și nu putea scăpa de ea, iar lacrimile îi țâșniră din ochi.

Privea dus pe geam, acolo unde ar fi vazut odinioară peisaje și locuri frumoase, apuse toate, pentru că era orb. În sufletul său se întorcea un mare vârtej, vârtej care îi rupea inima în două și i-o cosea invers. Mai simțise asta, iar a doua oară era deja prea mult, își promise să nu mai simtă asta niciodată și furia crescu în el.

Infipse un pumn și încă unul și încă unul și altul în bara care trecea prin fața geamurilor, vrând să facă zgomot cât mai puțin, să nu alarmeze oamenii din jur. Durerea i se răspândi în brațe imediat, bara de metal răspunzând cu o fortă egală la loviturile sale puternice. Mâinile i se zdreliră, iar cu ele iși șterse lacrimile care ii curgeau pe obraz. Sarea lacrimilor îl arse peste julituri și durerea fizică îl ajută să își capete puțin calmul și să încerce să se gândească ce mai e de făcut.

Negura curgea pe lângă tren, ducând cu ea fiecare gând a lui Ares, iar el privea trist în zare, sperând ca măcar odată trenul să se oprească acolo unde ar fi vrut și el. Trăise pentru alții, trăise pentru toți și ori de câte ori avusese ocazia să trăiască și pentru el, totul îi fusese interzis, sau îi fusese smuls fără milă, odată cu încă o bucată din sufletul lui. Se întreba oare cât o să mai dureze până acel suflet o să se termine de tot și până când nicio bucată nu va mai rămânea din el.

Chipul ființei îi apărea în minte, așa cum și-l închipuia el, atât cât putuse să își dea seama prin simțurile sale.
Roscat si bland, cu o față senină, cu sprâncene frumoase și cu părul prins în coadă, imaginea îi trecea pe dinaintea ochilor. Trenul se opri, iar Ares se duse la baie, vrând să facă loc celor care urcau, dar nevrând să intre înapoi în compartiment. Ieși din baie și rătăcii aiurea prin tren, se duse două vagoane mai încolo și se întoarse. Un controlor dădu să intre în vorbă cu el, dar Ares îl expedie cu un răspuns monosilabic și își continuă drumul prin tren.

Se gândea la ce fusese și cum, cum începuse și ce avea să urmeze. Deocamdată era atât de singur cum nu mai fusese de multă vreme. Trenul alerga mai departe prin noapte, iar din când în când stâlpi de iluminat spărgeau întunericul. Ares reuși să îi zărească cu ultimele sale rrămășițe de percepție luminoasă. Totul părea gol în jurul lui și el părea că se prabușește în sine. Sentimentul de singurătate se accentua pe moment ce timpul trecea, iar Ares știa că nu există o limită și că, cu cât cade mai adânc, cu atât revenirea devenea din ce în ce mai imposibilă. Și cu toate acestea nu putea face nimic, era acolo și suferea, cădea și nimeni nu era alături să îl ridice.

Deodată auzi din spate:
- Zdravstvuite gospodin Radu!
Ares îngheță, era exact lucru de care avea cea mai puțină nevoie, întâlnirea cu un dușman pe tren. Vocea venise din spate, de acolo de unde venise Ares, acolo unde trebuia să se întoarcă spre compartimentul său. Se afla la penultimul vagon, iar în față era ultimul vagon și finalul trenului. Nu avea unde să se retragă și nici cum să sară sau să scape, pentru că ușile din spate erau legate cu un lanț gros, iar cele laterale, închise electronic, nu se puteau deschide în timpul mersului.

Ares se retrase cât putu pentru a putea evalua situația. Durerea era acolo cu el și dintr-o dată nu i se mai păru important să se apere. Se întreba că la ce bun să o facă. Oricum chipul nu are să mai fie cu el niciodată, așa că putea să și moară că nu mai conta. Totuși, zise că ar fi rușinos să moară fără luptă, el care se luptase toată viața să supraviețuiască, măcar să aibă impresia că făcuse ceva să trăiască. Oricum nu ar fi contat după, dar în momentul morții ar fi fost o împăcare. Și-ar fi zis că el, celebrul luptător și apărător, murea luptând.

Își dădu seama că va pierde pentru că era prima dată când resemnarea pusese stâpânire pe el, iar antrenorul îi spusese:
“Atât timp cât crezi că poți să câștigi o luptă, ai șanse reale să o câștigi, dar să știi că, atunci când vei simți tu însuți că nu poți câștiga, sau că nu merită să mai câștigi, înseamnă că a venit sfârșitul și că vei pierde cu siguranță. Mai bine fugi, dacă poți, când vei simți asta, poate îți trece și în lupta următoare intri încrezător. Dacă nu poți, sau dacă nu vei vrea să fugi, să știi că atunci a venit sfârșitul. Intră în luptă și luptă, cum îi stă bine unui luptător, unui adevărat judoca, dar nu vei câștiga, așa că să fi pregătit de înainte despre ce o să urmeze”.

Ares știa, simțea că finalul venise, se pregătise și se gândise la tot. La toate acele șcene care cică îți trec prin fața ochilor atunci când vine moartea. Își aminti cum o salvase pe Ana, își aminti de Li-Ataena și de trădarea ei, merse și mai adânc în trecut și își aminti nenumăratele ore de antrenament, nenumăratele lupte, nenumăratele competiții în care luptase până să devină un proscris. Își aminti șcene de când vedea și de după ce nu mai vedea, văzu totul ca și cum era aevea. Iar spre final, își aminti chipul, chipul care provocase întreaga acea durere…

Simți că ceva zboară spre el și se feri, un zgomot se auzi în spatele lui, un zgomot ca de metal care cade. Ascultă atent să vadă mișcările adversarului, să simtă de unde avea să vină următoarea mișcare, dar ori că nu se putu concentra destul, ori că adversarul era unul al naibi de bun, dar următoarea chestie pe care o simți fu o lovitură care îi explodă în plina figură. Instinctiv ridică mâinile, uitând parcă toate acele ore de antrenament, iar următoarea lovitură îl prinse descoperit și îl îndoi. Adversarul îi nimerise ficatul, tâindu-i respirația. Ares se lăsă ușor pe vine pentru a se apăra mai bine, dar un picior ateriza după ceafa lui și îl făcu să se întindă complet.

Încercă să se adune, să își dea seama ce se întâmplă, care era următoarea mișcare corectă de făcut, dar o lovitură îi explodă în vintre făcându-l să scoată un urlet de durere. Oamenii ieșiră pe hol la acest urlet și adversarul său nu mai avu timp. Sări, luă cuțitul de unde căzuse și îl infipse adânc în inima lui Ares, care era descoperită. Un al doilea urlet se auzi, iar adversarul trase cuțitul, trase semnalul de alarmă, deschise ușa și sări.

Ares simți lovitura, simți cum de data asta inima sa se despică la propriu în două, scoase un urlet de disperare și de durere. Avea să moară nici cum altfel, decât înjunghiat în inimă, în inima aceea care iubise și suferise atât. Agonia punea încet, încet stăpânire pe el și se gândi că nu își închipuia că poate să doară atât. Se consolă cu gândul că încurând aveau să înceteze toate, și durerea fizică, și durerea sufletească și singurătatea.

Tovarășii săi de călătorie veniră, iar printre ei se vedea chipul, chipul care venea ne știind ce avea să vadă. Fuseseră anunțați că un accident avusese loc cu colegul lor și veniseră să vadă despre ce e vorba. Când se apropie destul, chipul scăpă un strigăt văzând halul în care se găsea Ares. Se aruncă peste el și îl luă de mână strigându-l, implorându-l să nu moară, rugându-l să rămână acolo cu ea. Ares o strânse de mână și cu un ultim horcăit îi spuse:
- Sagapo parapoli! Agapi-moo.
Lacrimi țâșniră și de data asta, dar acum curgeau din alți ochi, ochi care nu credeau că atât de repede aveau să piardă ceva drag.

O echipă a autorităților se sui la bordul trenului și făcu o evaluare. Luă declarații de la însoțitorii lui Ares, de la oamenii care fuseseră martori la încăierare, de la personalul trenului si de la oricine ar fi putut da orice detaliu. Corpul lui Ares fu ridicat și pus într-un sac de prelevat probe voluminoase. Oamenii șocați discutau între ei despre grozăvenia petrecută, nimănui nu îi venea să creadă cele întâmplate. Printre ei un chip stătea trist, împietrit și 10 ani păreau că au plecat de pe el, fulgere de mânie străluceau în acei ochi, iar ele nu prevesteau nimic bun pentru viitor.

Trenul se puse în mișcare, nimic nu se întâmplase, totul era la fel. Trenul, întunericul, luminile fugare, totul. Numai că o viață neimportantă nu mai era. Dar trenul nu are timp, nu stă în loc pentru orice viață. El își continuă drumul mai departe prin întunericul vieții sale, lăsând în urmă numai cadavre.

.....

Usa se deschise și Ares se trezi brusc. Adormise și visase din nou ciudat. De când îl aduseseră în celulă nu făcuse decât să se gândească cât și cum ar putea colabora cu acest organism care se prezenta drept S.I.E. Adormise și visase, dar ce vis ciudat, se indragostise, dar cât de tare, nu mai simtise asa ceva din liceu, de când, dar mai bine lasă…

“Dar chipul, chipul acela, doamne ce frumos era! Să fie cum o fi spus antrenorul, că voi visa când și când ce o să se întâmple în viitor? Nu aș crede așa ceva, nu l-am crezut nici atunci, nu cred nici acum. Dar zău ca mi-ar plăcea ce era în vis, desigur mai puțin partea cu suferința și aia în caremor. Nu ajung eu acolo să renunț la o luptă, never de never”.

Își aduse aminte de Anna și de ce îi făcuseră în ajun. Își jură că va face ce vor acești câini, dar se va răzbuna și pe ei într-un mare fel. Se ridică și porni cu însoțitorii spre biroul polițiștilor.

- Bună dimineața domnule, gata să batem palma?
- O fi bună la tine, dimineața asta. Unde e fata, ce ați făcut cu ea? Nu discut nimic până nu o văd că e bine.
- Ad-o!
Anna fu adusă și așezată pe un scaun. Ares ridică mâinile încătușate și le puse pe chipul ei. Îi recunoscu nasul, linia ochilor, sprâncenele, genele, linia maxilarului și văzu că era foarte destinsă și fără nicio reacție.
- Ce i-ași făcut nenorociților, de ce stă așa! Anna, zi ceva!
- Nu te zbate atât, că e sedată! Ai zis că vrei să vezi dacă e bine, nu că vrei să și reacționeze. Oi fi vrut să ți-o dăm și la o partidă de sex înainte ca să te asiguri!
- Porc de polițist, nu e nimic între mine și ea, cel puțin nu încă…
- Zău? Că mititica prin somn numai numele tău îl repetă, îți spune când Radu, când Ares, mai scapă și câte un iubire, din când în când…

Sufletul lui Ares se umplu de milă. Acea ființă ținea la el, iar el o trădase, ajunsese în halul în care era numai din cauza lui. Își dădu seama că era un monstru și că îi făcea pe toți cei dragi să sufere.
Zeus murise, Hades și Hermes dumnezeu știe pe unde erau și ce îndurau, iar Anna, Anna fusese biciuită din cauza lui. Din cauza incăpățănării lui și a principiilor lui cretine, un om suferise, un om, mai mult, o femeie. Și acum mai afla că femeia respectivă și ține la el. Și-ar fi spart capul de pereți, să termine odată cu atâta suferință în jurul lui, dar dorea măcar să iasă din situația aia și să îi scoată și pe ceilalți, chiar dacă asta ar fi însemnat să se bage în ceva din care știa că nu mai are cale de ieșire.

- Bine, ați vrut să colaborăm, dar am niște condiții!
- Auzi, ai condiții, crezi că ești în poziția să pui condiții, sau poate nu îți aduci aminte ce frumos sună biciul pe pielea iubitei tale. Trebuie doar să ne spui, Cristina e alături și e gata să își facă treaba.
- Javră ce ești! Condițiile pe care o să vi le pun fac parte din treaba mea, fără ele nu am cum să vă ajut.
- Să auzim.
- Vreau acces la toate dosarele, absolut toate, daca vreau să văd o informație, trebuie să am acces.
- Se face.
- Vreau să nu fiu mințit sau intoxicat cu informații, când va trebui să dispar, va trebui să o știu și voi face de așa natură încât să dispar.
- Bine, fără intoxicări și informații greșite.
- Ok. Care e prima chestie pe care trebuie să o fac și cum vom ieși de aici?
- Hades și Hermes te vor scoate, de ceva vreme pun un plan de evadare la cale, ajutați și de noi puțin, dar ei nu o știu. Li se va înlesni calea spre tine și te vor scoate.
- Și ea?
- Ea va veni după, după ce ne asigurăm că ne faci prima treabă și că ești murdar astfel încât să te avem la mână și să nu mai avem nevoie de zălog. Momentan ea râmâne gaj aici pentru buna ta purtare. Ne tragi pe sfoara și mititica moare.
- Hmm… Parcă nu așa ne-a fost înțelegerea…
- Nu o fi fost, dar asta e târgul. Treaba ta acum e să descifrezi codul acela și să organizezi cu oamenii noștri o contra ofensivă la ce e acolo. Dacă vrei să îți implici și oamenii tăi, nu ai decât, dar recomandarea noastră ar fi să nu. Așa că trimitei pe unde crezi, dă-le ce vrei tu de făcut. Și nu uita că nu trebuie să știe că lucrezi cu noi, deci totul cât mai natural cu putință.
- Am înțeles.
- De nume de cod nu ai nevoie, pentru că deja ai unu, ai lucrat foarte bine până să lucrezi pentru noi. Și ca să vezi că suntem buni, îți și plătim munca, vei avea 50000 euro pe lună, la care se adaugă și sume forfetare pentru organizarea și susținerea misiunilor. Așa că dacă ești băiat bun, poate nu va trebui să dispari niciodată, poate te vei retrage la adânci bătrânețe, pe o insulă frumoasă și îndepărtată…
- Așa le spuneți tuturor și săracii visează la insula aia până se trezesc cu un glonț în șira spinării de la tine sau unul de a-i tăi.
- Asta e viața, depinde de ei cum și ce fac, noi nu facem decât să facem curat și să ne acoperim urmele.
- Mda, sigur, așa de mult conteaza pentru voi viața unui om…
- Viața unui om? Ce e aia, oamenii sunt niște unelte, niște unelte bune ca și alte unelte care trebuie să își facă treaba. Dar și uneltele se mai strică și atunci trebuie înlocuite. Așa că ai grijă să nu te strici prea repede.
- E o amenințare?
- E doar un avertizment.
- Unde e codul?
- Îl ai în cameră! Nu ai găsit o foaie scrisă în Braille pe masă?
- Știi foarte bine că am găsit-o, că doar mă urmăriți 24 din 24. Dar nu știam că acela e codul vostru borât.
- Deci te-ai și uitat pe el puțin…
- M-am uitat!
- Și?
- Și! Nu o să știi nimic până nu îl sparg. Și când îl voi sparge nu vei știi decât conținutul, nu și modul cum l-am spart….
- Bine, cum vrei tu. În seara asta te pregătești pentru evadare, prietenii tăi sunt gata să te scoată.

Ares fu dus înapoi în celulă. Își luă hîrtia și-o bagă pe cracul pantalonului și o prinse acolo. Se îmbrăcă în hainele pe care le avea la îndemână șise întinse pe pat dând de înțeles că ar vrea să doarmă.

Orele trecură și liniștea cuprinse totul înjur. Pe hol se auzeau doar pașii cadențați ai gardianului care patrula încolo și încoace. Urechea lui Ares surprinse un mic zgomot care nu se alinia celorlalte. Ceva ca o ușă încet deschisă, dar care ar fi fost deschisă ca să nu facă zgomot. Ares imploră toți zeii să nu audă gardianul ușa. Totul trebuia pregătit ca o evadare și, deci, gardienii nu știau nimic. Totul depindea de băieții lui dacă erau destul de îndemânateci ca să îl scoată.

Dintr-o dată se auzi un horcăit și pașii gardianului încetară să se mai audă. Se auzi o pereche de chei mânuite și ușa se deschise încet. Deodată ea fu smulsă și trântită de perete, iar Hermes se rostogoli în cameră. Ares stătu nemișcat, iar un vârf de cuțit zbură, în același timp Ares auzi și sfârăitul mult cunoscut al lui Andi.

- Gloabă, unde ești mă?
- În pat, stau să nu mă găuriți, că sunteți nebuni!
- Păi, nu știam câți sunt, am crezut că ai și înauntru pe vreunul.
- Nu e nimeni, sunt singur…
- Deci, totul a mers prea ușor, mult prea ușor, cred că afară ne așteaptă adevărata problemă. Zise Hades.
- Dar tu cum de dracu poți să te miști, că te lăsasem rupt de spate și parcă te-au și torturat…
- Torturat? Dar de unde vere, m-au tratat regește, am stat și eu tot într-o cameră din asta ca a ta, am avut tot ce am vrut și în plus cel mai bun tratament medical pentru spatele meu, așa că acum mă mișc.
- Și tu? Întrebă el înspre Hermes….
- Și eu la fel, mai puțin tratamentul medical, că nu aveam nevoie de el. Dar nu mi-a stricat șederea pe aici… Dar am zis să ieșim, că ce e mult strică.

Ares nu mai înțelegea nimic, fuseseră prezentați cei doi ca și cum ar fi fost torturați și îi ceruseră să îi ajute cedând cerințelor celor care îi țineau captivi. Dar nu era timp pentru asta, trebuiau sa plece și asta cât mai curând. Ieșiră pe ușă, o luară pe coridoare și avansară spre ieșire. Ares îi ajută cum putea cu memoria pașilor pe care îi numărase. La un moment dat, ares se opri și îi opri și pe ceilalți. De undeva din față se auzeau râsete și vorbe vesele de femei.

- Ce dracu facem, cum atacăm femeile? Dacă ne văd?
- Nu știu… Răspunse Ares lui Hermes.
- Da-le în pula mea de femei, că alea ți-au sucit capul băi gloabo. Trecem și gata, dacă ne văd, le termină astă cu Knknife.
- Nu, nu ne atingem de ele.
- Păi și atunci?
- Poate nu ne văd.

Începură să înainteze încet pentru a nu face zgomot. Râsetele se auziră și mai tare, veneau dintr-un birou a cărui ușă era deschisă. Lumina din interior forma un petic în întunericul holului. Hades merse inainte și aplecă capul să vada ce se întâmplă.

În interior două femei stateau de vorbă, una dintre ele fiind cu spatele, dar cealalta având ochii îndreptați fix spre ușă. Când Hades aplecă capul, se uită direct în ochii femeii care stătea cu fața. Pe moment rămase blocat, dar văzu că femeia nu schița nici un gest. El duse degetul la buze atunci, făcând semn femeii să nu spună nimic. Femeia discuta în continuare cu cea din fața ei, iar într-un moment prielnic al conversației îi făcu un semn afirmativ din cap lui Hades, astfel încât colega să nu se prindă ca gestul nu îi era adresat. Hades îi trimise o bezea și apoi le spuse celorlalți să treacă.

Trecură și merseră mai departe. Ajunseră la poartă, se uitară, dar nimeni nu păzea poarta interioară. Ieșiră și merseră mai departe, se traseră sub un copac să se sfătuiască. Vorbiră în șoaptă pentru a nu atrage atenția.

- Ce facem, afară patrulează santinele.
- Așteptăm, să se mai ascundă luna după ceva, apoi trecem zidul și dacă picăm în brațele patrulelor, vedem atunci ce facem, la inspirație.
- Bine…
La un moment dat se auzi o voce:
- Care ești bă acolo, parola!
- Hait că ne-a auzit, fugi!

Hermes îl trase pe Ares și amindoi fugiră spre zit, focuri se auziră în spatele lor. Santinela care îi auzise, fugea după ei, executând somație și foc în plan vertical. Hades se retrase și când santinela se apropie îl aruncă pe Andi. Andi se încurcă printre picioarele santinelei și acesta căzu. În cădere apucă să strige:

- Alarmă! Avem o evadare!
- Hades!
- Da!
- Hai, că e de nașpa!
Hades fugi și el spre zid, toate reflectoarele fură aprinse, iar curtea era luminată ca ziua, siluietele celor doi, Hermes și Ares, e vedeau pe zid.
- Gura mă-sii și acum ce facem? Ne văd ăștia ca ziua aici, trebuie doar să tragă înspre noi!
- Păi, nu știu, stai să vină Hades.
- Dar unde dracu e, că nu mai vine!
Un foc se stârni în cealaltă parte a curții, iar santinelele de pe acea parte urlară:
- Foc, foc! Pericol de explozie, prioritate 0!

Ares și Hermes începură să fugă pe zid, să se îndepărteze din locul unde fuseseră văzuți, iar unde zidul era mai jos, săriră. În cădere nimeriră fix peste o santinelă, îi mai traseră un picior să fie siguri că nu se scoală și fugiră mai departe.

- Unde mergem?
- Am comunicat cu cineva de afară să ne aștepte!
- Băi dar ce de treabă ați avut voi acolo înăuntru!
- Păi ce, am dormit ca unii?
- Să dorm, eu?
- Păi da, ce crezi că nu te-am vazut? În fiecare zi ne arătau cum dormi și ce faci prin cameră. La un moment dat ne-am gândit să te lăsăm acolo dacă te simți atât de bine! Dar uite, urcă aici în mașină.
Ares urcă în spatele unei mașini tăcute și spuse după ce și Hermes urcă:
- Ei na! Cum să mă lăsați mă…!
- Păi, aveai tot ce voiai! La un moment dat ai avut și o gagică roșcată și mamă, mamă ce ai făcut cu ea, campion erai…
- Zău? Și eu unde dracu eram, că eu nu îmi amintesc nimic!?
- Nu știu prietene, dar dacă le-o tragi la toate cum am văzut acolo… Ești campion!
- Și voi stăteați și văuitați așa ca la filme porno, la mine și la respectiva?
- Cam așa, că nu puteam face nimic, vedeam asta proiectat pe pereți, oriunde ne uitam! Inițial ne-am enervat, dar pe urmă țineam scoru și îți făceam galerie!
- Băi de dă-mă dracu… Deci ar trebui să mă simt și satisfăcut, care va să zică…
- Cam așa!
- Dar unde dracu e Hades?
O voce răspunse:
-Vine acum! Ares încremeni! Străinul, dar ce căuta el acolo?
- De unde ați luat șoferul mă?ț
- Păi de unde am găsit și noi, s-a oferit să ne ajute, a zis că are ceva de răzbunat…
- Păi și voi l-ați crezut?
- De ce nu, ne duce unde vrem cu mașina și pe urmă gata, drumurile noastre se despart…
- Mda, flueră-l pe Hades!
- Nu mai avem timp, se auzi vocea strainului, iar mașina demară în viteză.
- Ce se întâmplă?
- Au ieșit pe poartă cu o blindată și vor să vină după noi.
- Mda, o luăm de la capăt! Dar ce o face Hades?
- Nu știu, e pe cont propriu, ne găsește el.

Va urma, episoadele trecute sunt in postarea de data trecuta