Inceputurile razboiului, partea a doua

Trenul fugea prin noapte dinspre o direcție spre alta. Viteza sa era amețitoare facând lucrurile care treceau în direcție opusă să pară fantomatice în existența lor pentru câteva secunde pe lângă trenul în care Ares călătorea.

Statea singur într-un compartiment, singur pentru că se infunda-se în gandurile sale, singur, pentru că suferea. În compartimentul său mai erau și alții, tovarășii lui de drum, dar oricât se straduia, Ares nu se putea concentra să înțeleagă ce se vorbește. Frazele treceau pe lângă el de parcă ar fi fost rostite într-o limbă străină. Auzea literele, auzea cuvintele, dar înțelesul lor îi era străin deși erau rostite în limba sa natală. Suferința sa îi astupa înțelegerea și nu putea să treacă peste asta, nu putea să se concentreze pentru a răspunde măcar monosilabic frazelor care îi erau adresate.

Înțelese la un moment dat că cineva îl întreabă dacă îi este rău. Răspunse că nu și căzu în gândurile sale. Gânduri pline de o singură voce, voce care îi șoptea vorbe dulci care nu aveau să mai dispară niciodata din sufletul lui. Se ridică și ieși pe hol, vocea îl însoțea și îi spunea să fie liniștit că totul va fi bine. Printr-un fulger de gândire se gândi că ființa aceea reușise să îi adoarmă orice simț de apărare și că ar putea fi foarte ușor vulnerabil dacă unul sau mai mulți dușmani l-ar urmări și ar vrea să îl atace. Durerea îl însoțea pretutindeni și nu putea scăpa de ea, iar lacrimile îi țâșniră din ochi.

Privea dus pe geam, acolo unde ar fi vazut odinioară peisaje și locuri frumoase, apuse toate, pentru că era orb. În sufletul său se întorcea un mare vârtej, vârtej care îi rupea inima în două și i-o cosea invers. Mai simțise asta, iar a doua oară era deja prea mult, își promise să nu mai simtă asta niciodată și furia crescu în el.

Infipse un pumn și încă unul și încă unul și altul în bara care trecea prin fața geamurilor, vrând să facă zgomot cât mai puțin, să nu alarmeze oamenii din jur. Durerea i se răspândi în brațe imediat, bara de metal răspunzând cu o fortă egală la loviturile sale puternice. Mâinile i se zdreliră, iar cu ele iși șterse lacrimile care ii curgeau pe obraz. Sarea lacrimilor îl arse peste julituri și durerea fizică îl ajută să își capete puțin calmul și să încerce să se gândească ce mai e de făcut.

Negura curgea pe lângă tren, ducând cu ea fiecare gând a lui Ares, iar el privea trist în zare, sperând ca măcar odată trenul să se oprească acolo unde ar fi vrut și el. Trăise pentru alții, trăise pentru toți și ori de câte ori avusese ocazia să trăiască și pentru el, totul îi fusese interzis, sau îi fusese smuls fără milă, odată cu încă o bucată din sufletul lui. Se întreba oare cât o să mai dureze până acel suflet o să se termine de tot și până când nicio bucată nu va mai rămânea din el.

Chipul ființei îi apărea în minte, așa cum și-l închipuia el, atât cât putuse să își dea seama prin simțurile sale.
Roscat si bland, cu o față senină, cu sprâncene frumoase și cu părul prins în coadă, imaginea îi trecea pe dinaintea ochilor. Trenul se opri, iar Ares se duse la baie, vrând să facă loc celor care urcau, dar nevrând să intre înapoi în compartiment. Ieși din baie și rătăcii aiurea prin tren, se duse două vagoane mai încolo și se întoarse. Un controlor dădu să intre în vorbă cu el, dar Ares îl expedie cu un răspuns monosilabic și își continuă drumul prin tren.

Se gândea la ce fusese și cum, cum începuse și ce avea să urmeze. Deocamdată era atât de singur cum nu mai fusese de multă vreme. Trenul alerga mai departe prin noapte, iar din când în când stâlpi de iluminat spărgeau întunericul. Ares reuși să îi zărească cu ultimele sale rrămășițe de percepție luminoasă. Totul părea gol în jurul lui și el părea că se prabușește în sine. Sentimentul de singurătate se accentua pe moment ce timpul trecea, iar Ares știa că nu există o limită și că, cu cât cade mai adânc, cu atât revenirea devenea din ce în ce mai imposibilă. Și cu toate acestea nu putea face nimic, era acolo și suferea, cădea și nimeni nu era alături să îl ridice.

Deodată auzi din spate:
- Zdravstvuite gospodin Radu!
Ares îngheță, era exact lucru de care avea cea mai puțină nevoie, întâlnirea cu un dușman pe tren. Vocea venise din spate, de acolo de unde venise Ares, acolo unde trebuia să se întoarcă spre compartimentul său. Se afla la penultimul vagon, iar în față era ultimul vagon și finalul trenului. Nu avea unde să se retragă și nici cum să sară sau să scape, pentru că ușile din spate erau legate cu un lanț gros, iar cele laterale, închise electronic, nu se puteau deschide în timpul mersului.

Ares se retrase cât putu pentru a putea evalua situația. Durerea era acolo cu el și dintr-o dată nu i se mai păru important să se apere. Se întreba că la ce bun să o facă. Oricum chipul nu are să mai fie cu el niciodată, așa că putea să și moară că nu mai conta. Totuși, zise că ar fi rușinos să moară fără luptă, el care se luptase toată viața să supraviețuiască, măcar să aibă impresia că făcuse ceva să trăiască. Oricum nu ar fi contat după, dar în momentul morții ar fi fost o împăcare. Și-ar fi zis că el, celebrul luptător și apărător, murea luptând.

Își dădu seama că va pierde pentru că era prima dată când resemnarea pusese stâpânire pe el, iar antrenorul îi spusese:
“Atât timp cât crezi că poți să câștigi o luptă, ai șanse reale să o câștigi, dar să știi că, atunci când vei simți tu însuți că nu poți câștiga, sau că nu merită să mai câștigi, înseamnă că a venit sfârșitul și că vei pierde cu siguranță. Mai bine fugi, dacă poți, când vei simți asta, poate îți trece și în lupta următoare intri încrezător. Dacă nu poți, sau dacă nu vei vrea să fugi, să știi că atunci a venit sfârșitul. Intră în luptă și luptă, cum îi stă bine unui luptător, unui adevărat judoca, dar nu vei câștiga, așa că să fi pregătit de înainte despre ce o să urmeze”.

Ares știa, simțea că finalul venise, se pregătise și se gândise la tot. La toate acele șcene care cică îți trec prin fața ochilor atunci când vine moartea. Își aminti cum o salvase pe Ana, își aminti de Li-Ataena și de trădarea ei, merse și mai adânc în trecut și își aminti nenumăratele ore de antrenament, nenumăratele lupte, nenumăratele competiții în care luptase până să devină un proscris. Își aminti șcene de când vedea și de după ce nu mai vedea, văzu totul ca și cum era aevea. Iar spre final, își aminti chipul, chipul care provocase întreaga acea durere…

Simți că ceva zboară spre el și se feri, un zgomot se auzi în spatele lui, un zgomot ca de metal care cade. Ascultă atent să vadă mișcările adversarului, să simtă de unde avea să vină următoarea mișcare, dar ori că nu se putu concentra destul, ori că adversarul era unul al naibi de bun, dar următoarea chestie pe care o simți fu o lovitură care îi explodă în plina figură. Instinctiv ridică mâinile, uitând parcă toate acele ore de antrenament, iar următoarea lovitură îl prinse descoperit și îl îndoi. Adversarul îi nimerise ficatul, tâindu-i respirația. Ares se lăsă ușor pe vine pentru a se apăra mai bine, dar un picior ateriza după ceafa lui și îl făcu să se întindă complet.

Încercă să se adune, să își dea seama ce se întâmplă, care era următoarea mișcare corectă de făcut, dar o lovitură îi explodă în vintre făcându-l să scoată un urlet de durere. Oamenii ieșiră pe hol la acest urlet și adversarul său nu mai avu timp. Sări, luă cuțitul de unde căzuse și îl infipse adânc în inima lui Ares, care era descoperită. Un al doilea urlet se auzi, iar adversarul trase cuțitul, trase semnalul de alarmă, deschise ușa și sări.

Ares simți lovitura, simți cum de data asta inima sa se despică la propriu în două, scoase un urlet de disperare și de durere. Avea să moară nici cum altfel, decât înjunghiat în inimă, în inima aceea care iubise și suferise atât. Agonia punea încet, încet stăpânire pe el și se gândi că nu își închipuia că poate să doară atât. Se consolă cu gândul că încurând aveau să înceteze toate, și durerea fizică, și durerea sufletească și singurătatea.

Tovarășii săi de călătorie veniră, iar printre ei se vedea chipul, chipul care venea ne știind ce avea să vadă. Fuseseră anunțați că un accident avusese loc cu colegul lor și veniseră să vadă despre ce e vorba. Când se apropie destul, chipul scăpă un strigăt văzând halul în care se găsea Ares. Se aruncă peste el și îl luă de mână strigându-l, implorându-l să nu moară, rugându-l să rămână acolo cu ea. Ares o strânse de mână și cu un ultim horcăit îi spuse:
- Sagapo parapoli! Agapi-moo.
Lacrimi țâșniră și de data asta, dar acum curgeau din alți ochi, ochi care nu credeau că atât de repede aveau să piardă ceva drag.

O echipă a autorităților se sui la bordul trenului și făcu o evaluare. Luă declarații de la însoțitorii lui Ares, de la oamenii care fuseseră martori la încăierare, de la personalul trenului si de la oricine ar fi putut da orice detaliu. Corpul lui Ares fu ridicat și pus într-un sac de prelevat probe voluminoase. Oamenii șocați discutau între ei despre grozăvenia petrecută, nimănui nu îi venea să creadă cele întâmplate. Printre ei un chip stătea trist, împietrit și 10 ani păreau că au plecat de pe el, fulgere de mânie străluceau în acei ochi, iar ele nu prevesteau nimic bun pentru viitor.

Trenul se puse în mișcare, nimic nu se întâmplase, totul era la fel. Trenul, întunericul, luminile fugare, totul. Numai că o viață neimportantă nu mai era. Dar trenul nu are timp, nu stă în loc pentru orice viață. El își continuă drumul mai departe prin întunericul vieții sale, lăsând în urmă numai cadavre.

.....

Usa se deschise și Ares se trezi brusc. Adormise și visase din nou ciudat. De când îl aduseseră în celulă nu făcuse decât să se gândească cât și cum ar putea colabora cu acest organism care se prezenta drept S.I.E. Adormise și visase, dar ce vis ciudat, se indragostise, dar cât de tare, nu mai simtise asa ceva din liceu, de când, dar mai bine lasă…

“Dar chipul, chipul acela, doamne ce frumos era! Să fie cum o fi spus antrenorul, că voi visa când și când ce o să se întâmple în viitor? Nu aș crede așa ceva, nu l-am crezut nici atunci, nu cred nici acum. Dar zău ca mi-ar plăcea ce era în vis, desigur mai puțin partea cu suferința și aia în caremor. Nu ajung eu acolo să renunț la o luptă, never de never”.

Își aduse aminte de Anna și de ce îi făcuseră în ajun. Își jură că va face ce vor acești câini, dar se va răzbuna și pe ei într-un mare fel. Se ridică și porni cu însoțitorii spre biroul polițiștilor.

- Bună dimineața domnule, gata să batem palma?
- O fi bună la tine, dimineața asta. Unde e fata, ce ați făcut cu ea? Nu discut nimic până nu o văd că e bine.
- Ad-o!
Anna fu adusă și așezată pe un scaun. Ares ridică mâinile încătușate și le puse pe chipul ei. Îi recunoscu nasul, linia ochilor, sprâncenele, genele, linia maxilarului și văzu că era foarte destinsă și fără nicio reacție.
- Ce i-ași făcut nenorociților, de ce stă așa! Anna, zi ceva!
- Nu te zbate atât, că e sedată! Ai zis că vrei să vezi dacă e bine, nu că vrei să și reacționeze. Oi fi vrut să ți-o dăm și la o partidă de sex înainte ca să te asiguri!
- Porc de polițist, nu e nimic între mine și ea, cel puțin nu încă…
- Zău? Că mititica prin somn numai numele tău îl repetă, îți spune când Radu, când Ares, mai scapă și câte un iubire, din când în când…

Sufletul lui Ares se umplu de milă. Acea ființă ținea la el, iar el o trădase, ajunsese în halul în care era numai din cauza lui. Își dădu seama că era un monstru și că îi făcea pe toți cei dragi să sufere.
Zeus murise, Hades și Hermes dumnezeu știe pe unde erau și ce îndurau, iar Anna, Anna fusese biciuită din cauza lui. Din cauza incăpățănării lui și a principiilor lui cretine, un om suferise, un om, mai mult, o femeie. Și acum mai afla că femeia respectivă și ține la el. Și-ar fi spart capul de pereți, să termine odată cu atâta suferință în jurul lui, dar dorea măcar să iasă din situația aia și să îi scoată și pe ceilalți, chiar dacă asta ar fi însemnat să se bage în ceva din care știa că nu mai are cale de ieșire.

- Bine, ați vrut să colaborăm, dar am niște condiții!
- Auzi, ai condiții, crezi că ești în poziția să pui condiții, sau poate nu îți aduci aminte ce frumos sună biciul pe pielea iubitei tale. Trebuie doar să ne spui, Cristina e alături și e gata să își facă treaba.
- Javră ce ești! Condițiile pe care o să vi le pun fac parte din treaba mea, fără ele nu am cum să vă ajut.
- Să auzim.
- Vreau acces la toate dosarele, absolut toate, daca vreau să văd o informație, trebuie să am acces.
- Se face.
- Vreau să nu fiu mințit sau intoxicat cu informații, când va trebui să dispar, va trebui să o știu și voi face de așa natură încât să dispar.
- Bine, fără intoxicări și informații greșite.
- Ok. Care e prima chestie pe care trebuie să o fac și cum vom ieși de aici?
- Hades și Hermes te vor scoate, de ceva vreme pun un plan de evadare la cale, ajutați și de noi puțin, dar ei nu o știu. Li se va înlesni calea spre tine și te vor scoate.
- Și ea?
- Ea va veni după, după ce ne asigurăm că ne faci prima treabă și că ești murdar astfel încât să te avem la mână și să nu mai avem nevoie de zălog. Momentan ea râmâne gaj aici pentru buna ta purtare. Ne tragi pe sfoara și mititica moare.
- Hmm… Parcă nu așa ne-a fost înțelegerea…
- Nu o fi fost, dar asta e târgul. Treaba ta acum e să descifrezi codul acela și să organizezi cu oamenii noștri o contra ofensivă la ce e acolo. Dacă vrei să îți implici și oamenii tăi, nu ai decât, dar recomandarea noastră ar fi să nu. Așa că trimitei pe unde crezi, dă-le ce vrei tu de făcut. Și nu uita că nu trebuie să știe că lucrezi cu noi, deci totul cât mai natural cu putință.
- Am înțeles.
- De nume de cod nu ai nevoie, pentru că deja ai unu, ai lucrat foarte bine până să lucrezi pentru noi. Și ca să vezi că suntem buni, îți și plătim munca, vei avea 50000 euro pe lună, la care se adaugă și sume forfetare pentru organizarea și susținerea misiunilor. Așa că dacă ești băiat bun, poate nu va trebui să dispari niciodată, poate te vei retrage la adânci bătrânețe, pe o insulă frumoasă și îndepărtată…
- Așa le spuneți tuturor și săracii visează la insula aia până se trezesc cu un glonț în șira spinării de la tine sau unul de a-i tăi.
- Asta e viața, depinde de ei cum și ce fac, noi nu facem decât să facem curat și să ne acoperim urmele.
- Mda, sigur, așa de mult conteaza pentru voi viața unui om…
- Viața unui om? Ce e aia, oamenii sunt niște unelte, niște unelte bune ca și alte unelte care trebuie să își facă treaba. Dar și uneltele se mai strică și atunci trebuie înlocuite. Așa că ai grijă să nu te strici prea repede.
- E o amenințare?
- E doar un avertizment.
- Unde e codul?
- Îl ai în cameră! Nu ai găsit o foaie scrisă în Braille pe masă?
- Știi foarte bine că am găsit-o, că doar mă urmăriți 24 din 24. Dar nu știam că acela e codul vostru borât.
- Deci te-ai și uitat pe el puțin…
- M-am uitat!
- Și?
- Și! Nu o să știi nimic până nu îl sparg. Și când îl voi sparge nu vei știi decât conținutul, nu și modul cum l-am spart….
- Bine, cum vrei tu. În seara asta te pregătești pentru evadare, prietenii tăi sunt gata să te scoată.

Ares fu dus înapoi în celulă. Își luă hîrtia și-o bagă pe cracul pantalonului și o prinse acolo. Se îmbrăcă în hainele pe care le avea la îndemână șise întinse pe pat dând de înțeles că ar vrea să doarmă.

Orele trecură și liniștea cuprinse totul înjur. Pe hol se auzeau doar pașii cadențați ai gardianului care patrula încolo și încoace. Urechea lui Ares surprinse un mic zgomot care nu se alinia celorlalte. Ceva ca o ușă încet deschisă, dar care ar fi fost deschisă ca să nu facă zgomot. Ares imploră toți zeii să nu audă gardianul ușa. Totul trebuia pregătit ca o evadare și, deci, gardienii nu știau nimic. Totul depindea de băieții lui dacă erau destul de îndemânateci ca să îl scoată.

Dintr-o dată se auzi un horcăit și pașii gardianului încetară să se mai audă. Se auzi o pereche de chei mânuite și ușa se deschise încet. Deodată ea fu smulsă și trântită de perete, iar Hermes se rostogoli în cameră. Ares stătu nemișcat, iar un vârf de cuțit zbură, în același timp Ares auzi și sfârăitul mult cunoscut al lui Andi.

- Gloabă, unde ești mă?
- În pat, stau să nu mă găuriți, că sunteți nebuni!
- Păi, nu știam câți sunt, am crezut că ai și înauntru pe vreunul.
- Nu e nimeni, sunt singur…
- Deci, totul a mers prea ușor, mult prea ușor, cred că afară ne așteaptă adevărata problemă. Zise Hades.
- Dar tu cum de dracu poți să te miști, că te lăsasem rupt de spate și parcă te-au și torturat…
- Torturat? Dar de unde vere, m-au tratat regește, am stat și eu tot într-o cameră din asta ca a ta, am avut tot ce am vrut și în plus cel mai bun tratament medical pentru spatele meu, așa că acum mă mișc.
- Și tu? Întrebă el înspre Hermes….
- Și eu la fel, mai puțin tratamentul medical, că nu aveam nevoie de el. Dar nu mi-a stricat șederea pe aici… Dar am zis să ieșim, că ce e mult strică.

Ares nu mai înțelegea nimic, fuseseră prezentați cei doi ca și cum ar fi fost torturați și îi ceruseră să îi ajute cedând cerințelor celor care îi țineau captivi. Dar nu era timp pentru asta, trebuiau sa plece și asta cât mai curând. Ieșiră pe ușă, o luară pe coridoare și avansară spre ieșire. Ares îi ajută cum putea cu memoria pașilor pe care îi numărase. La un moment dat, ares se opri și îi opri și pe ceilalți. De undeva din față se auzeau râsete și vorbe vesele de femei.

- Ce dracu facem, cum atacăm femeile? Dacă ne văd?
- Nu știu… Răspunse Ares lui Hermes.
- Da-le în pula mea de femei, că alea ți-au sucit capul băi gloabo. Trecem și gata, dacă ne văd, le termină astă cu Knknife.
- Nu, nu ne atingem de ele.
- Păi și atunci?
- Poate nu ne văd.

Începură să înainteze încet pentru a nu face zgomot. Râsetele se auziră și mai tare, veneau dintr-un birou a cărui ușă era deschisă. Lumina din interior forma un petic în întunericul holului. Hades merse inainte și aplecă capul să vada ce se întâmplă.

În interior două femei stateau de vorbă, una dintre ele fiind cu spatele, dar cealalta având ochii îndreptați fix spre ușă. Când Hades aplecă capul, se uită direct în ochii femeii care stătea cu fața. Pe moment rămase blocat, dar văzu că femeia nu schița nici un gest. El duse degetul la buze atunci, făcând semn femeii să nu spună nimic. Femeia discuta în continuare cu cea din fața ei, iar într-un moment prielnic al conversației îi făcu un semn afirmativ din cap lui Hades, astfel încât colega să nu se prindă ca gestul nu îi era adresat. Hades îi trimise o bezea și apoi le spuse celorlalți să treacă.

Trecură și merseră mai departe. Ajunseră la poartă, se uitară, dar nimeni nu păzea poarta interioară. Ieșiră și merseră mai departe, se traseră sub un copac să se sfătuiască. Vorbiră în șoaptă pentru a nu atrage atenția.

- Ce facem, afară patrulează santinele.
- Așteptăm, să se mai ascundă luna după ceva, apoi trecem zidul și dacă picăm în brațele patrulelor, vedem atunci ce facem, la inspirație.
- Bine…
La un moment dat se auzi o voce:
- Care ești bă acolo, parola!
- Hait că ne-a auzit, fugi!

Hermes îl trase pe Ares și amindoi fugiră spre zit, focuri se auziră în spatele lor. Santinela care îi auzise, fugea după ei, executând somație și foc în plan vertical. Hades se retrase și când santinela se apropie îl aruncă pe Andi. Andi se încurcă printre picioarele santinelei și acesta căzu. În cădere apucă să strige:

- Alarmă! Avem o evadare!
- Hades!
- Da!
- Hai, că e de nașpa!
Hades fugi și el spre zid, toate reflectoarele fură aprinse, iar curtea era luminată ca ziua, siluietele celor doi, Hermes și Ares, e vedeau pe zid.
- Gura mă-sii și acum ce facem? Ne văd ăștia ca ziua aici, trebuie doar să tragă înspre noi!
- Păi, nu știu, stai să vină Hades.
- Dar unde dracu e, că nu mai vine!
Un foc se stârni în cealaltă parte a curții, iar santinelele de pe acea parte urlară:
- Foc, foc! Pericol de explozie, prioritate 0!

Ares și Hermes începură să fugă pe zid, să se îndepărteze din locul unde fuseseră văzuți, iar unde zidul era mai jos, săriră. În cădere nimeriră fix peste o santinelă, îi mai traseră un picior să fie siguri că nu se scoală și fugiră mai departe.

- Unde mergem?
- Am comunicat cu cineva de afară să ne aștepte!
- Băi dar ce de treabă ați avut voi acolo înăuntru!
- Păi ce, am dormit ca unii?
- Să dorm, eu?
- Păi da, ce crezi că nu te-am vazut? În fiecare zi ne arătau cum dormi și ce faci prin cameră. La un moment dat ne-am gândit să te lăsăm acolo dacă te simți atât de bine! Dar uite, urcă aici în mașină.
Ares urcă în spatele unei mașini tăcute și spuse după ce și Hermes urcă:
- Ei na! Cum să mă lăsați mă…!
- Păi, aveai tot ce voiai! La un moment dat ai avut și o gagică roșcată și mamă, mamă ce ai făcut cu ea, campion erai…
- Zău? Și eu unde dracu eram, că eu nu îmi amintesc nimic!?
- Nu știu prietene, dar dacă le-o tragi la toate cum am văzut acolo… Ești campion!
- Și voi stăteați și văuitați așa ca la filme porno, la mine și la respectiva?
- Cam așa, că nu puteam face nimic, vedeam asta proiectat pe pereți, oriunde ne uitam! Inițial ne-am enervat, dar pe urmă țineam scoru și îți făceam galerie!
- Băi de dă-mă dracu… Deci ar trebui să mă simt și satisfăcut, care va să zică…
- Cam așa!
- Dar unde dracu e Hades?
O voce răspunse:
-Vine acum! Ares încremeni! Străinul, dar ce căuta el acolo?
- De unde ați luat șoferul mă?ț
- Păi de unde am găsit și noi, s-a oferit să ne ajute, a zis că are ceva de răzbunat…
- Păi și voi l-ați crezut?
- De ce nu, ne duce unde vrem cu mașina și pe urmă gata, drumurile noastre se despart…
- Mda, flueră-l pe Hades!
- Nu mai avem timp, se auzi vocea strainului, iar mașina demară în viteză.
- Ce se întâmplă?
- Au ieșit pe poartă cu o blindată și vor să vină după noi.
- Mda, o luăm de la capăt! Dar ce o face Hades?
- Nu știu, e pe cont propriu, ne găsește el.

Va urma, episoadele trecute sunt in postarea de data trecuta

Inceputurile razboiului

Am inceput de mult sa public un serial pe blog, dar din cauza timpului, nu am mai putut continua. Astazi, pentru ca datorita unor evenimente mai mult sau mai putin fericite, m-am simtit inspirat, am decis sa mai scriu o bucata, iar, poate, zilele urmatoare sa mai vedeti si alte bucati. Pentru cei ce nu au vazut de mult postarile si vor intreaga opera, iata mai jos link-urile. Apoi va dau continuarea. Lectura placuta.

• Moarte si Dragoste in Bucuresti
• Cluburile
• Cluburile, partea a doua

Si acum, continuarea

....

Liniştea înconjura apăsător pe toti cei din maşină. Iluminatul public se perinda prin stânga şi prin dreapta maşinii, lumini razleţe pe care Ares le putea observa. Glasul auzit ca şi răspuns la temerile sale îl liniştise puţin, dar totuşi cine naiba era acel străin misterios care venea pentru a doua oară să îi scoată din rahat. Ana căzuse răpusă de oboseală în stânga lui Ares, Hermes urmărea drumul dinaintea sa, Hades zăcea intins pe picioarele lui Ares şi cu capul in poala Anei. Întunericul pătrundea cu uşurinţă în maşină, întrerupt doar de câteva lumini de la cele ce se perindau prin prejur. Iluminatul public, publicitatea luminoasă, becurile de veghe, firmele luminoase, întrerupeau toate un întuneric prin care unii trăiau veşnic, iar alţii doar pe timpul nopţii. Albastrul nopţii umplea maşina şi făcea inutilă orice vorbă, lăsând să se audă din când în când gemetele care scăpau de pe buzele lui Hades. Luna atârna în vârful pomilor de pe marginea drumului, de parca pomii înşişi jucau tenis cu ea. Blocurile treceau mari şi gri unul după altul, iar din când în când sunete venind de la maşinile ce treceau pe lângă, sau de pe la vreun bar făceau să tremure geamurile maşinii.

Trei lucruri se întâmplară dintr-o dată: Un scârţait se auzi, de pe buzele şoferului scăpă o înjurătură englezească pronunţată cu cel mai neaoş accent englezesc: „Fuck”! Şi în retrovizoare apărură nişte lumini albastre intermitente. Un al patrulea lucru umplu urechile lui Ares, un hit pe care îl mai auzise de atâtea ori: „nino, nino”! Maşina se smuci în faţă şi începu să alerge. Trezită din somn, Ana ţipă când maşina se zmuci. Copacii de pe marginea drumului, speriaţi parcă de iminenţa evenimentelor, începuseră să fugă care încotro înspre spatele maşinii.

Ares începu să numere în gând pentru a îşi calma nervii şi pentru a putea să gândească lucid. Ceva trebuia făcut rapid şi fără să pună în pericol toata maşina. O curbă îi întrerupse şirul gândurilor. Luminile dispăruseră de pe marginea şoselei şi fură înlocuite de pomi negri, uscaţi şi fără viaţă. Nimic din jur nu mai era luminat decât de ce se reflecta din farurile maşinilor. Sunetul asurzitor al sirenei se auzea în spate, nu slăbea o clipă.

 Ce îi faceţi!?
 -- Încerc să vă duc la adăpost, dar trebuie să scap de coadă mai întâi.
 -- Nu reuşiţi, par să fie determinaţi să pună mâna pe noi. Nu par să fie poliţişti, probabil că rusnacii au pus mâna, în înţelegere cu cârtiţele lor, pe o maşină a poliţiei.
 -- Şi ce aveţi de gând?
 -- Nu ştiu, mai plimbă-i niţel până când mă gândesc.

Maşina, parcă răspunzănd comenzii lui Ares, se smuci din nou şi începu să ia curbe ameţitoare.

 -- Hermes, facem săritura tigrului!
 -- Eşti nebun, ce vrei să faci cu asta?
 -- Vreau să intrăm noi doi în colimator şi să scape restul!
 -- Ares! Ce înseamnă ceea ce ai spus? Întrebă Ana.
 -- Nu înseamnă nimic! Şofer, mă anunţaţi când ai 200 metrii drept în faţă!
 -- Bine!
 -- Băi Hermes, ce căcat faceţi voi doi?
 -- Ai auzit Ares, ce frumos vorbeşte micuţa? Parcă i s-a umplut gura la vorbele alea!
 -- Bă! Voi sunteţi nebuni, cretini, tâmpiţi, imbecili? Abia l-am cusut pe „acesta” după o întâlnire cu ăia!
 -- Şi o să mai ai ocazia să îl coşi…
 -- Nu plecaţi nicăieri! Şofer, faceţi ce puteţi să scapaţi de ăia din spate…
 -- Mă tem că am făcut ce am putut şi nu am putut, par buni! Se ţin de noi la centimetru, nici măcar nu se bagă să ne oprească, ştiu că în secunda doi i-aş arunca de pe strada! Dar ăştia doar ne fugăresc.
 -- Atunci opreşte!
 -- Nu! Se auzi Ares spunând printre dinţi. Mâna îi zvâcni rapid şi muchia palmei lovi tâmpla Anei. „Îmi pare râu frumoaso”!

Uşile se deschid, Ares lasă jos picioarele lui Hades şi se ghemuieşte în poziţia pentru săritură. Stând pe vine, capul băgat între genunchi, mâinile puse deasupra capului, acoperind ceafa. Maşina ruleaza cu o viteză ameţitoare, aerul zboară prin cele două uşi deschise. Ares intinde puţin unul din picioare în spate, se pregăteşte. Hermes, copie fidelă, e pe poziţie. Ares începe să numere:

 -- Unu, doi….. trei….. Sari!

Maşina accelerează brusc, Ares şi hermes împing în piciorul întins puţin în spate pentru a-şi propulsa corpul inafara maşinii şi împing în piciorul strâns pentru a sări. Sar, maşina trece de ei, cea de a doua maşina se aude frânând. Aerul îi intră pe sub haine lui Ares, totul flutură în jurul lui, încearcă să respire, ştie că în 10 secunde va atinge pamântul, se pregăteşte pentru impact, trage aer în piept. Aerul e rece şi rarefiat, îi arde plămânii, simte că ar vrea să tuşească, încearcă să o facă, dar imagini îi apar în minte.

Sala de judo, tatami, roşu pe margini şi albastru în mijloc, profesorul care îl ştrangulează pe Ares:

 -- Dacă tuşeşti eşti mort, abţine-te! Abţine-te…

Plămânii lui Ares iau foc, transpiraţia începe sa curgă, lumina începe să dispară de tot.

 -- Abţine-te!

Convulsii apucă pieptul lui Ares în încercarea de a tuşi, de a respira. Se pregăteşte cu picioarele în jos, pentru a atrage greutatea asupra lor, capul încearcă sa coboare şi mai jos, între gambe. El întinde vârfurile, pentru a atenua căderea, ştie că nu are timp de pierdut, că la viteza respectivă, nimic nu poate suporta greutatea lui, important e să atingă pământul puţin şi pe urmă să mute greutatea. Capul e protejat în continuare de picioare şi de mâini.

 -- Ares! Se aude strigat!

Nu bagă în seamă strigătul, e concentrat pe ce i se întâmplă! Vântul încetează, picioarele se încordează, vârfurile iau foc la impactul cu solul, dar Ares împinge în ele încordând muschii mâinilor, acolo va fi următorul impact, trage de coate spre interior, orice poate fi expus, dar nu oase, sa nu expună oase, foarte important. Muschiul dacă se rupe se poate reface rapid, dar osul, osul dacă se rupe poate să nu se mai refacă. Tricepsul drept, umarul, antebraţul pe partea dreapta se julesc, iau foc, Ares se rostogoleşte, dorsalii sunt şi ei încordaţi şi gata de impact, tricepsul şi umărul stâng trec la rând.

Se rostogoleşte mult, din ce în ce viteza scade. Nu trebuie să stea mult pe nici un muschi, scopul e să nu forţeze! Se rostogoleşte. E ok acum să desfacă mâinile, să încetinească şi mai mult. Le desface, alunecă din ce în ce mai încet, se opreşte de tot!

Hermes se apropie liniştit:

 -- Au oprit gaborii!
 -- Bine, să vedem ce vor!

Doi poliţişti se apropie încet şi spun:

 -- Care dintre voi e numitul Radu?
Cei doi nu răspund, noaptea devine brusc liniştită, se aud respiraţiile gâfăite ale lui Ares şi Hermes.
Celălalt poliţist spune:
 -- De ce gura mamilor voastre nu răspundeţi mă?
 -- Pentru că mama ne-a învăţat să nu vorbim cu străinii! Şi cum nu am avut onoarea! Zise Hermes, luându-l pe Ares de braţ şi schiţând un gest de plecare.
 -- Stai mă, pontosule, că te învăţ eu să vorbeşti cu străinii!

Se apropie de Hermes şi încearcă să îi aplice un pumn în figură. Hermes parează lovitura cu o palmă, în care pumnul poliţistului se opreşte, cu stânga îi înfige poliţistului o lovitura la ficat făcându-l să se îndoaie, o a treia lovitura, venită din partea tibiei drepte după gâtul poliţistului îl culcă pe acesta la pământ.

 -- Ce pizda mătii mă înveţi mă?
 -- Mâinile sus că trag! Se aude glasul celuilalt poliţist…
Ares ridică mâinile, la fel şi Hermes.
 Urcaţi în maşină!

Hermes pleacă spre maşină şi ţinând mâinile la vedere, urcă. Ares rămâne pe loc.

 -- Tu ce ai rămas mă pe loc?
 -- Sunt orb, nu pot să mă deplasez singur la maşină.
Poliţistul băgă pistolul la loc şi îl luă de braţ pe Ares:
 -- Pe aici domnule, aveţi grijă la cap.
 -- Prietenul dumneavoastră, l-a cam cotonogit pe colegul meu, trebuie să chem o ambulanţă. Aşa de violent e mereu?
 -- Da! Şi i-am zis să nu o mai facă, dar nu se poate abţine!
 -- S-ar putea să aibă probleme de data asta, e cam ultraj ce a făcut el!
 -- Poate da, poate nu!
 -- Ce vreţi să spuneţi?
 -- Poate nu o să aibă probleme, facem un târg avantajos, cum spune Confucius: „win-win”.
 -- Ce ne puteţi oferi dumneavoastră, noua?
 -- Vedeţi că colegul agonizează, s-a împiedicat de bordură şi plânge! Chemaţi ambulanţa aia!
Poliţistul uimit de modul de a trata problemele a lui Ares, se uita uimit la acesta. Într-un final se hotărăşte să sune la 112 şi să ceara cele de trebuinţă pentru un om ce rânjeşte la o bordură.

Începuturile războiului

Politistul incătușase mainile celor doi și chemase o mașină de suport plus o ambulanță pentru colegul. Întunericul domnea pe sălile pe care Hermes și Ares erau duși, fiecare încadrat de câtre doi polițiști. Când și când un neon anemic întrerupea șirul de întuneric, numai pentru a-l lăsa câțiva pași mai încolo să își reia domnia beznoasă.

Pașii se succedau unul după altul și răsunau dur pe pardoseala holurilor. Ares numara pașii în gând făcându-și o hartă mentală pe unde trecea, obișnuit din viața lui de orb să știe pe unde se află mereu. Nu primiseră nicio explicație, erau duși fără să știe unde și nimic bun nu părea să îi aștepte. Într-un final, intrară într-un birou unde, primul polițist se așeză la un birou și ordonă:

- Luați-l pe cel de își spune Hermes și duceți-l de aici, lăsați-ma singur cu Radu.
- Dar șefule, e periculos.
- Cum să fie mă periculos, nu vezi că e încătușat…?
- Bine, cum spuneți!

Ares se ridica și zise:
- Hermes nu pleacă nicăieri, rămâne aici!
- Nu se poate domnule, pentru că avem de discutat lucruri importante, că nu ne chinuiam noi să vă aducem aici degeaba…
- Nu vreau, nu colaborez în nici un fel dacă îl duceți de aici!
- Duceți-l…!
- Nu!!!

Hermes încercă să se împotrivească, dar fu izbit puternic și leșină. Ares se așeză pe scaun și rămase mut.
- Aveți o mulțime de acuzații asupra dumneavoastră, omoruri, crime, vagabondaj, doar ca să enumăr câteva…
- Mda, v-am curațat poliția de ruși și de hoți, că sunteți infiltrați până în măduva oaselor. De unde să știu eu că nu ești și tu vreun rus împuțit…
- Vă rog să îmi vorbiți frumos, că și eu vă vorbesc! Ascultați-mă până la capăt și poate nu o să fie chiar așa rău…
- Nu vreau să am de a face cu voi! Orice mi-ai propune nu pot să accept…
- Atunci prietenul dumneavoastră Hermes, nu mai iese viu de aici!
- Ce aai spus vierme?
- Cum ați auzit, colaborați cu noi și Hermes, cum îi spuneți, va fi bine, nu colaborați…
- Auzi? Că nici nu știu unde sunt! Nici un împuțit de polițist nu mă șantajează pe mine, nu reușește. Nu aveți decât să îi faceți ce vreți lui Hermes, va știi să moară fără frică dacă e nevoie! Altceva te rog…
- Atunci, să știi că și Hades e în mâinile noastre…
- Ce? Cum! Urlă Ares tare, apoi pentru sine murmură: “Anna”…
- Micuța nu am prins-o, a reușit să scape împreună cu șoferul, dar prietenul dumneavoastră Hades era netransportabil, așa că l-au părăsit acolo.
- Ce câine ești ma!
- Dacă ați coopera, poate ați vedea că nu suntem așa câini și că avem scopuri comune…
- Câtă impertinență, eu scopuri comune cu o javră de polițist. Dar mă rog, sunt în mâinile voastre, vreau să îmi chemi avocatul și să îmi spui unde ne aflăm, trebuie să știu asta.
- Avocat! Fu pentru prima dată când polițistul izbugni în râs.
- Auzi, avocat… Dar mă rog, hai să vă spun unde sunteți: Vă aflați într-o locație secretă a Serviciului de Informații Externe. Este o locație curată, secretă de care nu știe nimeni. Dacă nu vrem noi, nimeni nu mai iese de aici și nimeni nu o să afle de voi vreodata. Și tu și prietenii tăi sunteți în această clădire și puteți să nu mai ieșiți niciodată de aici.
- Ce polițist prost ești, din toate greșelile din lume pe care puteai să le faci, tu ai ales-o pe cea mai gravă, dar nu o să te deștept eu acum. Dumă unde vrei, nu colaborez.
- Bine, cum vreți!

Polițistul puse mâna pe un buton și cineva veni:
- Ia-l și du-l în celulă, poate în 2 – 3 zile îl convingem…
- Niciodata câine, auzi? Niciodată javră!

Ares fu luat pe sus și cărat într-o celulă. Deși o celulă, locul era confortabil, având un pat matrimonial și toate cele trebuitoare. Părea mai degrabă un apartament decât o celulă, având un televizor, un sistem Hi-Fi de la Sony și o mică bucătărioară într-un colț. Ares studie toate acestea și îșți dădu seama că polițistul nu mințise, era într-o locație diferită și deosebită de o celulă de poliție. Ar fi vrut să fie și prietenii lui acolo, sau măcar să se bucure de condiții similare… Vremea trecu și Ares adormi, nimic nu îl trezi și când o făcu singur, nu își dădea seama cât este ceasul, ce oră e, ce o fi afară, zi sau noapte.

Vru să deschidă televizorul, dar exact în acel moment, ușa se deschise și cineva veni să îl ia. Se gândi să îl atace pe cel care intrase, dar o voce din cadrul ușii îl avertiză:
- Nu încerca nimic, pentru că nu ajungi nicăieri, vino cuminte!
- Javre… Scuipă Ares printre dinți și se lăsă încătușat din nou.

Fu dus în același birou , iar polițistul, intrând după el, închise ușa.
- V-ați mai gândit?
- De ce dracu ați vrea voi să lucrez cu voi, ce treaba aveți!
- Pentru că noi, direct, nu putem acționa pe teritoriul țării, iar acum avem informații de ceva important care urmează să se întâmple în România, iarnoi nu putem acționa.
- Și ce îmi pasă mie?
- Știm cine ești, știm ce poți, știm ce oameni ai și că ai organizații paralele pe tot întinsul țării. Apari la suprafață doar cu acești 2 – 3 oameni, dar de fapt sunt sute care te ajută, trebuie doar să le-o ceri. Îi știm pe o parte din ei, dar i-am lăsat în pace. Nu colabora și vor avea probleme. Știm că îți sunt devotați, pentru că fiecare îți este dator viața, iar oamenii prețuiesc cel mai mult viața, așa că, după cum vezi, știm multe.
- Ei bine, dacă știți atâtea, știți foarte bine că oamenii ăia sunt gata să moară pentru mine și nu mă vor trăda.
- Dar nu vorbim de trădarea ta aici…
- Nu, dar tu mă pui să îi trădez pe ei, pe ei cărora le-am jurat că nu voi colabora cu autoritățile niciodata!
- Nu va știi niciunul. De aia te-am despărțit de ei, veți pleca de aici fără ca nimeni să știe nimic. De fapt, îți vom da ocazia să evadezi împreună cu ei, fiind astfel mai veridici.
- Doamne, să îmi mint oamenii? Ce lepădături mai sunteți!
- Ei! Să îi minți, cum să îi minți! Le ascunzi doar adevărul, dar nu ești nevoit să le spui nicio minciună.
- Nu vreau ma, ma auzi? Nu vreau!
- Bine… Sună apăsând pe buton.
- Duceți-l!

Fu luat și dus înapoi… Stând și meditând, adormi într-un mod ciudat și începu să viseze… În vis îl văzu pe Hermes, plin de vânătăi, cum era lovit, cum mârâia printre dinți, cum o lovitură mai puternică îi mută capul și cum țâșnește un șuvoi de sânge din gura lui. Cum printre buze îi șoptește:
- Nu mai pot, fă ce vor și scapa-ma de chinuri!
- Hermes!!! Urlă Ares și se trezi.

Ușa se deschise și pași se apropiară. Până să audă vocea cu avertizmentul, Ares lovi picioarele celui care venea. În același timp simți un șoc electric care îi paraliză piciorul.

- Ți-am zis să nu încerci nimic…
- Curcani împuțiți! Mârâi Ares…
- Să vină și Florea și Vatafu la mine, să îl care, pentru că are piciorul paralizat!
- Am înțeles! Îi chem acum.

Cei doi chemați veniră și îl ridicară pe Ares. Sprijinindu-l, îl cărară până la birou.

- Ce i-ați făcut lui Hermes, ce i-ați făcut nenorociților!?
- Tu ne-ai obligat la asta! Și vom continua până accepți!
- Hermes va știi să moară demn!
- Uite care e treaba, destul cu politețurile, te-am luat cu binișorul, sperând că vei colabora de bună voie. Dar să știi că avem și alte metode, iar ceea ce ai văzut despre Hermes, e doar începutul. În curând o să ne rogi tu să colaborezi cu noi.
- Niciodată curcan împuțit, mă auzi? Niciodată, pot să mor aici și nu voi colabora…
- Bine, cum vrei, dar eu îți voi spune totuși ce vrem să faci mai întâi pentru noi….
- Nu mă intereseaza!
- Taci dracu și ascultă. E vorba de gruparea lui Azarbetov. Spală bani și trafică droguri, femei și altele pe la noi prin țară de multă vreme. Astea sunt operațiuni clasice cu care suntem învățați. Până acum am reușit să le spargem toate codurile și să lucrăm foarte ușor cu ei.
- Mda, atât de ușor, încât au împânzit întreaga poliție… Cred și eu că e o colaborare ușoară.
- Ascultă! De curând ceva nou s-a întâmplat, a apărut un nou creier, o nouă forță pe care Azarbetov se bazează. Coduriles-au sofisticat, până la ultimul pe care nu îl mai înțelegem. Operațiunile lor au început să se rărească în partea clasică, dar ceva se întâmplă, pentru că există o mare concentrare de forțe. Foarte mulți membrii ai rețelei se aglomerează spre România sau în prejurul ei. Uite aici un ultim cod pe care l-am primit și nu am reușit de loc să îl spargem, l-am printat că poate îți spune ceva, având în vedere capacitățile tale și cunoștințele de matematică.
- Nu mă interesează, de ce m-ar interesa?
- Să îți dau un motiv?
- Care!
- Li-Ataena!
- Ce e cu ea?
- Nu vrei să te răzbuni pe Azarbetov că a luat-o de lângă tine?
- Nu a luat-o el, a plecat ea singură, pentru că e de a lor, rusoaică.
- Da, dar tot a plecat de lângă tine, mă gândeam că poate vrei să te răzbuni.
- Răzbunarea cea mai cruntă este când dușmanul tău, e silit a recunoaște că ești bun și dânsu-i rău!
- Lasa-ma ma cu versuri din astea de om nebun, că nici ală de le-a scris nu a murit sănătos.
- Nici eu nu am să mor sănătos, mai ales după ce mi-ați luat pastilele?
- Pastilele? Dar noi nu ți-am luat nicio pastilă…
- Nu voi, ăilalți de m-au prins primi…
- Te-au mai prins unii?
- Ce să îți spun, faceți pe neștiutorii!
- Nu știm nimic… Noi te căutam în legătura cu codul!
- Și cum îți explici semnele din capul meu?
- Eu știu… Am zis că or fi semne de buna purtare!
- Da, dar recente, făcute de idioții de la poliție și uite aici! Spuse ridicând mâneca halatului cu care era îmbracat, aratandu-i polițistului câteva înțepături care se învinețiseră.
- Ce sunt alea!
- Știi ce sunt, ce întrebi ca prostul?
- Chimicale?
- Chimicale!
- Și ai zis ceva?
- Nu știu…
- Atunci înseamnă că ai memoria ștearsă….?
- Nu, dar e o poveste lungă…
- Hmm… Nu știam, sincer îmi pare rău!
- Ce javră mai ești și tu! Sincer îți pare rău, dar la o adică mi-ai aplica același tratament….
- Ce să îi faci, meseria! Dar, oricum, nu aș șterge o astfel de memorie, ne este mai utilă activă decât ștearsă…
- Da ma, bine!
- Deci, colaborăm și ți dau pe polițiști ăia în mână!?
- Prea târziu nenea! Eu nu las lucrurile să aștepte! Unu din ei e mort, împușcat de colegul lui.
- O mama, dar nu pierzi timpul…
- Deci, poțin să încerci ce vrei, dar nu vei reuși să mă convingi.

Omul sună și pentru a treia oară Ares fu dus în celulă. Se întinse și adormi din nou, în același mod ciudat ca și cu o zi înainte. Și iarași îi veni acelașș vis, dar de data aceasta cel chinuit era Hades. Iar la final același îndemn:
- Scapă-mă de chinuri.

Ares se trezi, dar nimeni nu veni să îl ducă în fața polițistului. Deschise televizorul și zapă înainte și înapoi. Se opri pe un canal de știri unde se prezentau numai știri externe. Vazu că la Madrid a avut loc un atentat cu bomba la metrou. La moscova un alt atentat. La londra un al treilea și toate la o perioada scurtă unul după altul. Nimeni nu le revendica, era o mare liniște în jurul lor și autoritățile se uitau neputincioase cum oraș după oraș cădeau pradă atentatelor.

Închise televizorul și incepu să se plimbe prin cameră. Se sprijini de o masă prezentă acolo și simți o foaie, o luă și o citi și vazu: 42013
45023
45012
35013
60134
50420
12350
150100
01236
01000
10123
60150
10001
23013
50140
00134
04201
50123
50140
13601
23504
20002
60001
24015
01201
23501
35010
12350
420150
00123
010001
40123
01360
12012
30002
34501
50125
013450
42014
00042
01345
000234
01234
01023
450150

Ce dracu? Se întrebă Ares și luă foaia cu el să se uite mai atent. Citi și reciti foaia, dar cifrele părură să nu aibă nici un sens. Imediat mintea lui analitică începu să lucreze și observă unele lucruri interesante, dar tot nu înțelese codul. Lasă hârtia pe pat și se gândi la toate codurile pe care le cunoștea… Caesar, md5, sha1, des, aes și altele. Niciunul nu putea produce o asemenea secvență cu asemenea caracteristici. Fie erau prea scurte, fie erau prea lungi, dar textele astfel criptate nu puteau da acea secvență. Și totuși ceva era acolo care i se părea cunoscut, ceva care îi scăpa în acest moment. Mai analiză odată codul și îl lăsă. Din experiență știa că soluția avea să vină de la sine, fără un efort de gândire și de cele mai multe ori în somn. Se minuna cum de nu mai adoarme, dar alungă repede acest gând și se bucură de timpul rămas preparandu-și un ceai în mica bucătărie.

Depistase în trecere niște ceaiuri la plic, unele de fructe de pădure, care conțineau Vitamina C de care simțea că are atâta nevoie. Făcu ceaiul și îl bău încet, sorbi înghițituri mici, simțind cum vitamina C își face efectul asupra gatului său și asupra întregului corp. Mintea parcă prindea să i se lumineze și lucrurile îi apăreau sub o altă formă acum. Totuși, cei care îl țineau captiv, fie SIE, sau altcineva, aveau același dușman ca și el. Ce ar fi fost dacă… Alungă rapid acest gând și se întoarse cu gândul în trecut.

Se gândi la anii de școală, se gândi la antrenamente, se gândi la povețele antrenorului, atât de luptă, cât și de viață. Se întoarse pe pat, vru să ia foaia, dar se razgandi în ultimul moment. Gândul său se întoarse la Anna, ce o fi cu ea? Pe unde o fi? Dintr-o dată simți cum îl cuprinde somnu și își dădu seama că era supravegheat și totodată își mai dădu seama că somnul î-l induceau printr-un soi de gaz introdus în cameră pe dumnezeu știe unde.

A doua dimineață veni, iar ares se trezi cu capul greu. Ușa se deschise și 4 persoane intrară să îl apuce. Nu îl duseră în birou, iar Ares începu să se teamă pentru ce avea să urmeze… O luară pe niște coridoare noi, coborâră niște trepte, urcară altele și intrară într-o sală mai mare. Acolo polițistul îl întâmpină:

- Bună dimineața durule, hai sa vedem astăzi cum reziști la ce o să urmeze:
- Javră, ce vrei să mai faci?
- O să vezi, sunt aici cu colega mea Cristina să încercăm să te convingem să colaborezi cu noi!Nu e așa scumpo?.
- Sigur că da, răspunse o voce guturală ca de bărbat!
- Ce dracu vreți să faceți!?
- Ai să vezi, sau, mă rog, pardon, ai să auzi!

O ușă fu deschisă și o targă fu adusă în cameră. Un geamat ieși de pe buzele lui Ares când nările sale simțiră mirosul Annei și se prăbuși. Sperase orice, crezuse orice, dar nu că o vor prinde pe Anna. Ce urma să fie, nu știa, dar nu trebuia să i se întâmple anei! Nu știa ce avea să urmeze, dar un urlet inuman îl zmulse din letargie. În același timp cu urletul, un bici se auzi șfichiuind o piele de om, iar concomitent rânjetul Cristinei se făcu cunoscut în încăpere.

Biciul se auzi a doua oara, iar urletul se repetă. Ares se ridică și încercă să se zmulgă, dar 4 brațe îl țintuiau locului. A treia oară biciul lovi și urletul se auzi și mai tare…

- Opriți!!! Urlă Ares. Voi colabora! Zise, cazând în genunchi.
- Așa, știam eu că suntem oameni de înțeles! Zise polițistul. Scoateți-o de aici! Le spuse celorlalți și făcu semn ca și Ares să fie dus în birou.

Va urma...

cluburile: partea a doua

Intrara curand in apartamentul lor. Noaptea era una neagra, prin care nu puteai vedea nimic.
Nori negri de furtuna pareau sa se adune, dar parca inca speriati de bezna de afara, nu indrazneau sa ude caldaramul murdar.
Un vant incet incepu sa sufle si sa miste norii de colo, colo.Strada se intindea lunga, cu mici puncte luminoase vazute in departare.
Erau momentele zilei cand Ares se bucura inca de o mica lumina. Degenerescenta sa, permitandu-I ca seara, sa observe luminile din jur.
Intrara in apartament. Hades ii astepta.
- I-am localizat pe cativa dintre ei. Isi fac veacul pe la cluburile din centru, m-am oprit la doua asta seara, mergem acolo si facem cum ai zis.
- Mai are cineva treaba?
- Nu! Raspunsera.
Aruncara pe un pat toate cele aduse si plecara.
Afara norii incepusera sa indrazneasca timid totusi sa burniteze.
Luminile si asa zlabe, se pierdeau in intunericul negru creat de nori noaptea.
Ares isi ridica gluga de la hanorac.
Mersera pana la statia de metrou si curand ajunsera in zona universitatii.
O pornira pe jos prin centrul istoric.
Un curent de aer il inconjura pe Ares. Auzi de departe vibratiile unui bass aflat intr-un subsol.
In spate auzi o masina ce trecu cu manele date la maxim.
In fata linistea inconjura totul, parand sa il atraga dandu-I senzatia ca va fi inghitit.
Lasara in stanga vibratia de Bass. Niste voci se auzira in fata, pareau a fi voci de tineri care se certau. Motivul? Ares incorda putin auzul si auzii ca tinerii, putini bauti, se certau pe tigari. Continuara sa mearga, alt bar, alte voci. Toate disparura in noapte.
Mergeau cu atentie deoarece trebuiau sa inainteze pe niste schele de lemn instalate acolo, ca in Romania unde constructiile incep, dar nu se termina, de catre cei ce restaurau centrul istoric.
Linistea devenea din ce in ce mai apasatoare.
Ares surprinse fugitiv curenti de aer ce veneau si treceau pe langa el. Incepu sa ii numere.
Cand ajunsera la curentul numarul 10, Hades se opri si intra intr-un local.
- Acati sunteti ma?
- 4
- Fata intra gratis, voi mainile la stampilat.
- E multa lume?
- Multa ma, ca suntem carciuma de soi, ce iti inchipui tu.
- Bine.
- Vedeti ma baieti, sa nu imi faceti greutati in seara asta, ca eu is bodyguard…
- Esti singur?
- Dar ce, ti se pare ca mai am nevoie de unu?
- Nu, pari vanjos asa!
- Par hai?
Ia vino tu in coace. Zicand asta il apuca pe Ares de un brat. Hai sa le arat Prietenilor tai cat de vanjos sunt. Facem skandenberg.
Ares nu protesta, se asezara pe pozitii.
- Esti gata?
- Da. Zise Ares.
- Hai. Nu apuca sa termine si masa rasuna sub izbitura mainii lui. Ramase uimit. Ares zambi usor si se ridica de la masa.
- Cum ai facut asta ma? Ca esti sfrijit asa.
- Nu incerca sa intelegi, avem treaba inauntru, vezi sa nu ne deranjeze cineva. Daca vezi picior de sticlete pe aici, dai alarma.
- Ce sa fac? Si cum?
- Nu stiu, faci ca rama, fluieri vezi tu, dar sa nu ma prinda curcani aici ca ne intilnim si nu mana ta va izbi masa.
- As putea sa va dau afara chiar acum.
- Ai putea, dar atunci ai pierde asta. Zise Ares scotand 100 ron din buzunarul de la piept.
- Aoleu, e serioasa treaba daca ai inceput sa umblii cu lenjerii dinastea. Hai intrati.
- Stiam eu ca esti baiat de gasca.
Intrara. Inca de la intrare Ares fu izbit de fumul innecacios de tigari, de basii sunetului si de zgomotul prea tare.
Hades il lua de mana si il conduse la o masa.
Luara cate o bere si incepura sa bea pe indelete.
O formatie se producea live pe scena, iar lui Ares i se parea ca nu se mai termina.
Curand acorduri de hip hop se auzira, iar Ares se ridica de la masa.
Incepu sa faca timid cativa pasi de crip walk. Hades se duse in spate la dj si aratandu-I un cd ii spuse.
- Prietene, e ziua lui, nu vrei sa il facem fericit? Sunt cateva melodii, dupa le pui si tu.
- Ok. Zise dj-ul.
Ares atrase curand atentia, iar in jurul lui mesele fusera impinse la o parte.
Un careu din oameni aflati acolo se forma in jurul lui. Ana se ridica si ea si veni in marginea careului.
Ramase uimita, cand vazu spectacolul dat de Ares.
Acesta improvizand, combinand pasi de crip walk, cu break dance, imbinand elemente de free style, intr-o spontaneitate desavarsita, construise o coregrafie pe melodia ce tocmai rula.
Un tip din multime il atinse pe umar si Ares intelese.
Se retrase in careu si celalalt urma sa se produca.
Incepu si el sa danseze, folosind foarte multe elemente break dance.
Oamenii din careu urlau la elementele periculoase sau spectaculoase.
Ares reintra si incepu sa foloseasca elemente de zbor.
Acu realiza un flic-flac, ca in clipa urmatoare sa cada pe spate din flic-flac fara maini. Apoi ridicand picioarele si impingand in gat sa revina in pozitie verticala.
Oamenii din careu erau in delir, Ares incepu sa faca ceasul, apoi sa stea cu picioarele in echer si intr-o mana sa se invarta la 60 grade.
Se ridica si mai facu cativa pasi de rap, pe acordurile de final ale melodiei.
Toata lumea aplauda in frenezie.
Curand, un instrumental de hip hop lua locul melodiei pe care dansasera.
Ares intelese ca acesta era semnalul.
Recunoscuse instrumentalul “Crooked I-If You Ever Hear Me”.
Asculta primele masuri si facu semn sa vina un microfon.
Hades i-l aduse.
Ares lua microfonul, il apropie de buze, si cand melodia incepu sa bage sequencerul zise:

Ma uit prin multime, ma uit printre toti
Si vad o gramada mare… De idioti
Multimea lui Cantor, de ar fi fost mai mare
Si tot nu ar fi fost destul de-n incapatoare
Sa-I cuprinda pe toti… pe toti acei idioti
Cei ce au impresia ca sunt mari printre hoti!
Dar de fapt ii asteapta mamica
Pentru ca li se raceste supica
O ard ca durii umbland prin cluburi
Dar daca ii vedeti, au pantalonii rupti in cururi.
Si ce e mai grav despre acesti jegosi
Nu este faptul ca sunt foarte prosti,
Ci dincolo de un afisat asa zis sex apeal
Au un comportament de homosexuali.
Unii ce le rusine sa linga… Dar mananca mult!
Nu va spun de unde ca v-am spus destul!
Si ei umbla, zi, noapte p-afara,
Mancameati pana ar ramane o sfoara,
Avand un comportament evident de fecioara.
Care nu stie ce sa faca cand intalneste o sula,
Sa se…. Sau sa o duca la gura!

Fiecare vorba abjecta a lui Ares, era insotita de un urlet al multimii. Fiecare vorba ce ii punea la respect, pe acei ei, era aplaudata si ovationata.
Dar multimea, desi agreea spectacolul, nu intelegea, cine sunt ei? Care sunt ei?
Dintr-un colt se desprinse un grup de 5 persoane, unul mai mare se apropie de Ares si ii smulse microfonul.
In acelas timp se auzi Hermes urland.
- Halimeati, s-a scumpit sosul, au jos pizza cu 9 ron dar e 5 lei sosul.
Malacul deschise microfonul si zise.

Cine vorbea de fraieri si de idioti?
Unu care nu poate sa vada nici ce culoare are la chiloti?
Unu care zice ca e dur, dar habarnare cei stanga sau dreapta?
Unu care nu ar stii sa spuna de unde il loveste ranga?
Umbli cu nume de imprumut, ca sa iti dea curaj,
Nu esti in stare sa-mi faci nici macar un masaj,
Iei fraierii aia dupa tine,
Pentru ca sa ai cine sa te duca de mana,
Pentru ca esti orb stii bine,
Nu sta nici o muiere pe langa tine,
Si daca aveai dubii unde ti-e femeia plecata,
Ei bine afla ca e de noi frecata!


Ares auzi din dreapta de undeva in soapta:
- Isvinite!

Murmura si el pentru malac:
- Prastite gospodin!
Si infipse mainile in ochii malacului. Apoi se lasa brusc pe vine si se ridica brusc cu pumnul in sus. Barbia malacului parai sub greutatea loviturii, dar omul ramase in picioare.
Ares se rostogoli, iar malacul incepu sa dea din picioare in toate partile, deoarece mainile le tinea la ochii care il dureau inca.
Ares prinse un scaun si il arunca in directia malacului. Acesta fu lovit la picioare si cazu.
Ares se ridica si in mana sa dreapta Andy suera amenintator.
In intoarcerea sa in rostogolire, ajunsese cu fata in partea stanga a sa si acum stia sigur ca avea in fata grupul de 4 ramas inca in picioare.
Malacul se retrasese intr-un colt sa isi repare ochii.
Din spate se auzi o voce care spuse:
- Dobrii vecir Ares! Ares ramase incremenit.
- Nu ti-a fost dor de mine pui mic? Hades deveni brusc nervos, puse mana pe Durendal a lui.
- Tot un fraier ai ramas Ares de cand nu te-am vazut. Ce papa lapte esti. Grupul de 4 se apropie. Unul din ei il lovi pe Ares in burta si il ingenunchie.
- Stiam eu ca nu trebuie sa imi pierd timpul cu unul ca tine!
- Li-ataena, nu… Murmura Ares.
Hades isi facea loc prin multime, iar lumea speriata de durendal ce era scoasa la vedere se dadea speriata in laturi. Ana observa scena si isi aduse aminte “Daca ne mai pui odata in pericol….”. Intelese ce urmarea Hades de fapt.
- Ia zi iubitelule, cum aflu si eu niste detalii de la tine? Ca vad ca prietenii astia ai tai sunt mielusei toti! Zise ea dandu-I o palma lui Ares. Acesta incordase fata si mana Li-ataenei incepu sa doara brusc.
- Va sa zica asa, faci pe durul, ma faci sa ma doara mana.
Ana cauta ceva in jur cu care sa poata intervenii, dar nimic ce ar putea folosi. Sa provoace rani o ingrozea, dar nici ceea ce vedea nu ii placea.
Tot framantandu-se, gasi o sfoara atarnand langa pantalonul ei.
Trase si vazu ca vine de la mijlocul ei.
Isi aminti de latul luat de pe perete mai devreme si il desfacu incet din jurul taliei. Hades se apropiase foarte mult de Ares. Ana intinse, invarti si arunca.
Latul o incinse pe Li-ataena si murmurand Ana trase brusc.
- Catea imputita!
Li-ataena cazu lla pamant injurand groaznic.
Ares ca reintors, se ridica, Hades langa el aproape ca il lovi, dar se retrase cand vazu ca se ridica, dar era inconjurat.
- Morti tai, descurcate na! Murmura el.
Ares intelese ca era inconjurat de 4 insi care il loveau, se lasa la loc jos, astfel incat sa se apere de lovituri. Duse mana la spate si o strecura usor pe langa box.
De odata se arunca spre dreapta, dar lovi cu mana puternic in stanga.
In felul Acesta dobora doi adversari, apoi se intoarse brusc, iar hermes veni si el cu coada despletita si incepu sa o invarta cu furie.
Malacul se reintoarse, iar Ares care il recapatase pe Andy incepu sa il invarta in mana dreapta, cand si cand schimband priza pe stanga.
Capetele lui Andy loveau in stanga si in dreapta, ranind maini, ranind pieptul adversarilor.
CeiLalti doi se retrasera.
Malacul il apuca din spate si incepu sa il sugrume.
Ares incorda muschii gatului pentru a permite aerului sa treaca, dar rusul era puternic.
Nimic din ce invatase si incercase parea sa nu il ajute.
Atunci intr-o miscare fortata, isi aduse picioarele la piept, simtind deja cum plamanii ii iau foc, duse mana la calcai, smulse una din lamele aflate acolo si ca fulgerul o implanta in burta rusului.
Acesta de uimire il scapa jos.
Se uita la burta lui injunghiata si nu ii venea sa creada ce vede.
Ares, respira zgomotos pe podea, tragand guri mari de aer.
Niciodata nu I se paruse ca aerul poate fi atit de bun.
Incerca sa afle unde se afla, dar muzica data tare de dj acoperea orice zgomot. Se simti atins, se smulse, dar simti mirosul lui Hermes si intinse mana. Ana o infasurase pe Li-Ataena cu latul. Hermes il duse pe Ares de o parte si incerca sa ii explice.
De odata Ares il impinse si se dadu si el la o parte. De peretele din spate se sparse o sticla. Hermes se intoarse si vazu ca rusii raniti de Ares prinsesera curaj.
Ares se ridica si inainta si el. Se impiedica de o masa, merse mai departe, dadu peste o alta masa pe care o rasturna. Bauturile se varsasera, iar Ares nu mai stia pe unde e Andy. Drept urmare, puse mana pe una din sticlele cazute la picioarele lui.
- Iera sa o mierlesti azi, daca nu te haleau ei, te faceam eu. Tot un prost ai ramas si-ti curge scuipat din gura dupa curva aia.
- Termina ma, ca inca avem ocazia sa o ardem in fericire amindoi, fii atent, ce mai avem pe aici?
- Pai l-ai terminat pe malac, panarama e legata fedeles, apropo, in treacat fie spus, s-a descurcat bine dracoaica aia mica. Un rus e doborat de Hermes, mai sunt trei raniti care sunt in coltul opus.
- Bine, sa ii rupem pe micuti.
- Ce te faci cu gaborii ma, pica dintr-o clipa in alta!
- A dat cineva alarma?
- Nu stiu, mortii ma-si, o fi facut-o unu, ca s-au tirat multi ca potarnichile cand au vazut ca iese cu joc si voie buna.
- Iar restul?
- Restul prin prejur, se ascund in spatele meselor si pun pariuri ca ne macelaresc rusii, nu prea stam bine la cote.
- Unde e aia mica?
- Cu Andy al tau, la baie, poate ajungi pe acolo sa il recuperezi.
Ares se misca incet inspre iesire, din spate se simti un curent de aer rece. Ares din intoarcere lovi cu piciorul la nivelul umerilor si il prinse in plin pe rusul ce sarise cu ambele picioare sa il loveasca in spate.
Acesta pica in maini si veni pe spate. Se ridica si impinse o directa catre Ares. Ares ridicase mana dreeapta in fata fetei, iar pe stanga o tinea inainte pentru a lovi.
Fanda usor si se ridica cu pumnul de jos in sus, rusul bara si reveni cu o maturare sa ii scoata piciorul lui Ares din fandare si sa il darame. Ares se redresa, fandand pe celalalt picior. Rusul din maturare incarca celalalt picior si lovi coapsa lui Ares. Un junghi rece strabatu intregul picior a lui Ares. Acesta se lasa pe vine de durere si pentru o clipa pierdu concentrarea. Un curent de aer veni din stanga, iar ares se intinse pe spate brusc, cu capul inspre rus. Curentul de aer trecu pe deasupra, cand inca mai avea putin sa il depaseasca, Ares inclina capul pe umarul stang, ridica picioarele si trecu peste cap, prinzand unicul picior al rusului aflat pe sol si tragand.
Acesta se rasturna, iar ares din inertie ajunse deasupra lui. Scoase lama de la celalalt picior si taie tendoanele rusului de la ppicioare. Acesta urla ingrozitor si vru sa scape. Dar stransoarea picioarelor lui Ares era prea dura.
Cand termina Ares se ridica. Hermes de partea cealalta doborase un alt rus, iar Hades avea de furca cu al treilea. Ezita sa isi murdareasca sabia, drept pentru care se angajase in lupta unu la unu cu rusul. Insa parea depasit, rusul era prea mare si prea greu pentru puterile lui Hades. La un moment dat puse mana pe o sticla si o sparse in capul rusului, arcada acestuia incepu sa sangereze, dar nu parea sa il afecteze prea tare. Il lua pe Hades de un brat si il arunca peste umar. Hades zbura cativa metrii si cazu pe spate. Incerca sa se ridice, dar nu reusi.
- Hait traite-ar!
- Ce-i?
- L-au pus jos pe Hades, nu poa sa salte.
Ares se ridica si se indrepta spre rus, care palavragea in rusa catre Hades, aplicandu-I acestuia din cand in cand cate o lovitura.
- Lezhachego ne byut!
- Cevo?
- Lezhachego ne byut! Repeta Ares printre dinti, urmandu-si vorba cu o stanga plasata in ficatul rusului.
Mana sa intalni un abdomen ca de fier, o durere surda I se intinse in tot bratul.
- bolit?
- Niet, potancuem! Ranji Ares si sari brusc in maini, rotind ambele picioare si lovind-ul in burta pe rus.
Acesta se dezechilibra. Reusi insa sa se redreseze si raspunse cu o lovitura joasa de picior. Ares se feri si rusul lovi in gol. In eschiva sa, Ares ajunse sub unul din bratele rusului si il intoarse, strangand de antebrat cu degetele sale.
In curand amorteala avea sa puna stapanire pe mana rusului si acesta sa isi piarda din vigilenta. Rusul incerca sa scape, dar Ares se tinea strans lipit de spatele sau. Rusul lovi in spate cu piciorul in tibia lui Ares, iar acesta incepu sa resimta durerea. Dadu drumul rusului si se retrase. Acesta nu intarzie sa reactioneze, se intoarse si dadu sa il prinda pe Ares in brate. Ares se feri, intui-se ca rusul avea sa incerce asta, deoarece era mare si era avantajat in lupta de aproape. Ares incepu sa utilizeze numai picioarele pentru a isi tine adversarul la distanta, pandind un moment cand acesta avea sa renunte la vigilenta pentru a face un act necugetat.
De odata vocea bodyguardului rasuna in sala:
- S-a dat drumu la curcanarie ba, avem invazie.
Rusul se opri si cauta imediat o iesire, Ares il striga pe Hermes, iar amindoi il luara pe Hades de jos. Iesira prin spate unde Ana deja se afla si oprise un taxiu. Ares si Hermes il carau pe Hades si il ocarau.
- Ce dracu o fi trebuit sa te imbeti ca un porc, iar o sa te bata nevasta-ta. Dar stii ma ce? O meriti ma!
Taxiul demara. Ares simti ceva ciudat. Ceva il nelinistea. Incerca sa inteleaga ce este. Un lucru care nu venea de la niciunul din ei patru il facea sa se simta ciudat…
- Am sa va rog sa o luati pe la unirii, apoi pe la Iancului, avem de facut unele cumparaturi, nu il putem duce pe narodul asta asa la nevasta-sa.
- Am inteles domnule! Spuse taximetristul.
Atunci ares intelese, vocea, mirosul… “Strainul” se gandi Ares.
- Stati de obicei pe langa Lipscani?
- Da, mai ales cand am prieteni prin zona!
Ares intelese perfect si tacu. Se pare ca pentru a doua oara in ziua respectiva, strainul ii scosese din primejdie, dar cine era, nu parea sa vrea sa isi dezvaluie identitatea.

sfarsitul episodului III
va urma!

cluburile

O raza de soare patrunse pe fereastra, iar Ares simtindu-I caldura se trezi. Auzi in jurul sau respiratiile regulate ale celorlalti care dormeau inca.
Incerca sa se ridice, dar durerea il tintui locului.
Ura ssituatia respectiva, ura totul in jurul sau si viata care il condamnase sa traiasca asa sin u altfel.
Reusi totusi sa se ridice in picioare si sa faca, cativa pasi, o ameteala il cuprinse si se lasa sa cada acolo unde era.
Pipai in jur si isi gasi preferatul sau, pe Andi. Andi era un lunceag cu suspanta si cu doua capete lungi, putand fi manuit fie cu o mana fie cu ambele in functie de dorinta luptatorului.
Il lua si il mangaie in lungimea sa, aproape ca ii era cel mai devotat prieten.
E ciudat, se gandi el, cum un lucru iti poate fi cel mai devotat prieten.
Se gandi la toti ceilalti, fiecare mai mult sau mai putin era manat de un interes. Hades fugea de garda ca de dracu, Hermes iubise sin u mai vroia sa traiasca, iar el, el era sa fie pe acelas drum.
Si peste toti Li-ataena, ea fusese cea care il facuse sa devina asocialul care era.
Momentele fericite ii revenira in minte, el inainte, el in timp ce…. Parcuri, strazi, toate se succedau cu viteza prin mintea sa.
E bine ca inca le mai vad asa, isi spuse.
Incerca sa se ridice de unde era si rasturna o vaza de pe noptiera din apropiere.
“La toti dracii cu florile astea!” bombanii el.
Ana se trezi si il vazu pe Ares unde era, incercand sa se ridice.
Sari imediat si il ajuta sa se sprijine.
- De ce naiba te-ai dat jos din pat, vezi ca a treia oara nu iti mai pot salva muia aia de prost.
- Vreau sa uit, daca tot nu ai facut-o tu, poate am sa mor si uite asa am sa uit.
- Esti un prost, treci inapoi in pat sis a nut e misti.
- Hai cu mine!
- Unde?
- Hai!
- Ba, daca te mai misti mult, nu garantez ca nu o mierlesti chiar diseara, asta asa ca sa ma exprim pe limbajul vostru, sa intelegi sit u!
- “traind in cercul vostru strampt, norocul va petrece. Iar in lumea mea ma simt, nemuritor si rece”. Raspunse el, vrand sa ii dovedeasca cum afirmatia sa cu limbajul nu era tocmai la locul ei.
- Da ma, bine. Zise ea urmandu-l.
Coborara impreuna niste scari si ajunsera intr-o pivnita spatioasa, compartimentata in 3, o camera, o sala mare si o bucatarie.
Ares intra in bucatarie si incepu sa trebaluiasca pe acolo, punand cafeaua pe foc. Ana se plimba uimita prin sala cea mare, sala unde, de-alungul peretilor, se aflau zeci de arme, din cele mai felurite. Intr-un capat, un manechin in marime naturala statea pe un soclu, mai la stanga lui diverse tinte de diverse dimensiuni aratau zecile de ore de antrenament indurate.
Pe unul din pereti, insirate in teci frumoase erau cutite de diverse dimensiuni, cu lama dubla, sau simpla, cu garda, sau doar lame. Pe celalalt, pusti, carabine si pistoale, fiecare cu calibrul sau, asteptau unse, pregatite.
In spate vazu diverse laturi. Se indrepta si fara sa stie de ce lua un lat de suspanta si si-l infasura pe sub haine in jurul taliei.
Ares aparu in pragul usii si anunta:
- Cafeaua e gata, cine doreste o cana?
- Da, multumesc. Raspunse Ana. Il urma in bucatarie, unde mirosul cafelei umplea aerul cu o aroma deosebita. Baura in tacere, fara ca vreunul sa simta nevoia de a spune ceva. Ana era inca cu gandul la ceea ce vazuse in sala cea mare, iar Ares nu dorea sa ii tulbure linistea, gandind ca e inca tulburata in urma intimplarilor de cu o seara inainte.
Hades si Hermes aparura si ei:
- Da cine a murit aici ba, de taceti ca la priveghi.
- Or tine un moment de reculegere in cinstea lui Zeus.
- Gura ma, ca ti-a fost tovaras bun.
- Cine e zeus?
- Era unul dintre noi, iar seara trecuta, garda s-a inteles cu unii, san e desparta pe noi, astfel l-au urmarit pe Zeus si l-au sugrumat. Era conducatorul nostru.
- Chiar, trebuie, inainte de orice, sa facem procedura…
- Ce procedura? Intreba Ana.
- Unul dintre noi, trebuie sa preia conducerea.
- Tragem la sorti armele!
Adusera biletele si scrisera fiecare o arma pe un biletel. Ana asista amuzata la acest joc de oameni mari, infricosata totusi gandindu-se ce vas a urmeze.
Biletele fura amestecate, erau 9 bilete fiecare cu cate 3 obtiuni ale celor trei. Incepura pe rand sat raga cate unul.
- Ce ai gloabo?
- Lunceag!
- La mine cutit. Zise Hermes.
- Iar eu sabie, rosti si Hades.
- Va fi al dracu de greu, prea am picat fiecare pe armele noastre.
- Ma baieti, nu mai bine supunem noi la vot?
- Vot? Eventual vrei san e facem si campanie electorala. Votul e cel mai corrupt system posibil.
Se dusera in sala cea mare. Ares il pregati pe Andi, Hades o lua pe Durendal, iar Hermes aparu cu coada sa desfacuta, coada in care Knight se odihnea linistit.
Ana se facu mica intr-un colt, ne vrand sa vada ce o sa urmeze. Cei trei smulsera fiecare cate un cutit din perete, iar la o distanta de 30 picioare de tinte, aruncara.
Hermes nimeri in centru, Hades nimeri putin inspre dreapta, iar Ares nu nimeri de loc.
Prima lupta urma sa fie deci intre Hades si Hermes, apoi castigatorul sa lupte cu Ares, iar apoi Ares sa lupte si cu celalalt.
Ares se duse langa Ana si o intoarse de asa natura, incat ea fu obligata sa se uite la ceea ce urma sa fie.
Hades incepu primul sa atace, incercand sa ii taie coada lui Hermes cu Durendal. Acesta eschiva, verindu-se. Tot eschivand, coada I se desfacu si Knight pleca din aceasta, in zborul sau infigandu-se in antebratul lui Hades, acesta scapa sabia si ceda, se duse sa isi panseze rana, care din fericire era superficiala, Knight in momentul atingerii crestandu-I bratul si cazand.
Ares il lua pe Andy si se pregati. O multime de zgomote se auzeau imprejurul lui, un current de aer venea de undeva din dreapta, pasi lui sunau pe pardoseala cu un ecou reverberat de pereti.
Pocni din degete si auzi zgomotul intorcanduse la el, facu asta in toate cele patru parti ale camerei si apoi se intoarse spre unde credea ca e Hermes.
Lupta incepu.
Hermes reusise sa-il recupereze pe Knight si refacuse coada. Ares auzi in spatele sau o calcatura usoara si se intoarse, curentul de aer se muta in spate spre stanga, pasii reverberau mai tare din dreapta decat din stanga. Un fasait incet se auzea din zona curentului de aer.
Un pas se auzi din nou, ares arunca lunceagul in dreapta, acesta se izbi de perete ricosa, lovi in umarul lui Hermes si se intoarse. Ares il auzi venind si il prinse. In acelas timp, auzi un fasait usor si intinse lunceagul inainte ca pe o sfoara si ridica brusc in sus.
Roti rapid mana si coada lui Hermes se infasura in lunceag.
Hermes trase brusc si lunceagul ii zbura din maini lui Ares.
Ana tipa cand vazu asta. Ares se retrase in dreapta, unde gasi peretele protector, se sprijini cu spatele de el si ridica mainile la nivelul abdomenului.
Fasaitul usor nu intarzie sa apara, el se auzi din stanga, Ares se lasa brusc in jos si din intoarcere, executa o maturare catre zona unde credea ca e Hermes.
Ii prinse picioarele acestuia si il tranti la pamant. Ii prinse pe sub gat umarul opus al hainei, se lasa cu tot trunchiul pe pieptul lui Hermes si cu picioarele pe langa capul acestuia.
Cu cealalta mana cauta coada lui Hermes, pe care, cand o gasi, o aduse in dreptul gurii si cu dintii desfacu legatura, scotand cutitul de acolo.
Hermes se recunoscu infrant si ceda.
Ares se ridica si il lasa sa se ridice.
Ii inapoie cutitul. Ana se bucura cand vazu ca Ares castigase, dar se infricosa si mai tare, pentru ca Hades era necrutator, iar cu sabia sa, putea sa provoace mari dureri. Bine macar ca Hades era putin ranit la brat, astfel poate nu va fi chiar asa rau.
Ares se intoarse in sala, unde Hades il astepta deja.
Auzi din nou curentul de aer, cu sueratul usor, pocni din degete in cele 4 parti si se aseza in pozitie de lupta. Un sfarait usor il anunta ca Durendal urma sa loveasca. Lovi in acelas timp in aceeasi directie, iar capetele lunceagului sau rasunara sec pe metalul sabiei.
Se retrase in spate si o lua spre curentul de aer.
Pasi se miscara in fata dar nimic alt ceva nu se auzi, atunci Ares eschiva rapid in dreapta si il prinse in brate pe Hades care venea cu sabia intinsa spre abdomenul sau.
Il prinse de mana cu sabia si incepu sa stranga cu degetele sale ca de fier.
Hades incorda antebratul pentru a nu lasa durerea sa patrunda.
In acelas timp incerca sa scape din bratele lui Ares, care il tinea imobilizat. Ares mari stransoarea pe brat si cauta cu mana rana facuta de Hermes.
O gasi si stranse. Un urlet scapa de pe buzele lui Hades odata cu sabia care cazu pe pavaj. Hades renunta. Ares epuizat, merse si se aseza pe un scaun. Parte din ranile sale incepusera iar sa sangereze si Ana il pansa.
- Deci sefule, ce facem mai departe?
- O sa luam cluburile, dupa ce depun juramantul.
- Ce inseamna ca o sa luam cluburile? Intreba Ana….
Nimeni nu ii raspunse, ei intelegand toti, ce insemna asta.
Iesira cu toti din pivnita si pornira inspre incaperile de deasupra. Acolo intr-un living incapator, exista un camin. Focul fu aprins si Ares ingenunche.
Ana fu condusa afara.
In camera ramasera ei 3 cu Hades si Hermes retrasi in spate, pregatiti sa auda groaznicul blestem ce tinea loc de juramant.
Ares lua o bucata de lemn si o intinse in fata, focul din camin cuprinzand imediat bucata de lemn special pregatita.
„jur sa nu precupetesc nici un moment din viata mea in favoarea mea, ci numai pentru binele grupului nostru ca o familie;
jur sa nu pun niciodata mai presus interesele, sentimentele, dorintele mele fata de cele ale grupului;
jur sa imi dau viata pentru a-i apara pe ceilalti;
iar daca voi incalca aceste juraminte sa ard precum lemnul ce-l tin in mana”. Zicand acestea arunca in foc bucata de lemn. Hades se apropie si cu sabia sa, inrosind-o in foc, ii aplica pe umarul drept litera m.
Odata terminate aceste lucruri, o adusera inauntru si pe Ana.
- Tu ce ai de gand sa faci? Intreba Ares cand aceasta intra in camera.
- Nu stiu, ar trebui sa ma duc acasa.
- Asta e cam imposibil, cred ca sticletii te cauta peste tot si sigur au postat un om la tine acasa.
- Dar trebuie sa ma imbrac in ceva, ca nu o sa stau cu aceleasi haine 4 saptamini la rand.
- Avem noi ceva pe aici, zise deschizand un dulap.
- In primul rand alea sunt prea mici pentru mine si in al doilea randnu port jegurile purtate de altele. Auzind acestea Ares se infurie, dar isi pastra cumpatul si isi dadu seama ca Ana are dreptate. Li-ataena il tradase, ar fi trebuit sa arda toate acele lucruri.
- Bine, organizam ceva la noapte sa poti sa iti iei lucrurile de acasa. Hades te duci si vezi unde isi are Azarbetov oamenii, prin ce cluburi. Eu si cu slabanogul mergem sa o ajutam pe domnisoara sa se imbrace.
- Da ma sigur, fa pe duru, nu erai asa dur cand erai acolo jos si te cuseam.
- Acum toata lumea merge sa manance si sa se odihneasca, la noapte avem treaba iar. Unde o fi Li-ataena, murmura el.
Mersera cu toti sa manance. In timpul mesei nimeni nu scoase nicio vorba, Ares e straduia sa para cat mai bine, in ciuda ranilor ce ii increstau fata si a durerii provocate de acestea.
Dupa masa, comandara digestive si Hades isi aprinse o tigara.
- Deci sefule cum ii scoatem din barlog?
- Mergi si vezi in ce cluburi actioneaza ei, mergem acolo si facem un battle rap, in care spunem diverse chestii, orgoliosi cum sunt nu vor scapa momentul sa raspunda, atunci tu stai in spate si vezi din ce grup iese cel ce raspunde la battle, folosim codul cunoscut si imi spui ce vezi.
- Am inteles!
- Pana atunci insa, eu o sa merg cu draguta sa isi mute sifonieru.
- Crezi ca e bine sa ramana prin preajma?
- Da ce Hades, crezi ca va tradez?
- Noi, adica el, are antecedente de genul asta si acum sufera ca prostu dupa nenorocita de Li-ataena.
- Da ce frumosule, ti-a dat de iubit cu flori de urat? Intreba Ana!
- Taceti ma, nu mai vorbiti asa.
- Cum dracu sa nu vorbim ma, cand ai fost la picioarele sale si nu a stiut altceva decat sa iti traga un sut in cur. Nu mai punem ca era sa ne bagi si pe noi la apa, cu tot cu tine. Si uite acum ce am ajuns, ne ascundem ca nenorocitii si de ai lui Azarbetov cu care s-a culcat
Li-ataena si de garda.
- Gata! Urla Ares batand cu pumnu in masa.
- Gata, gata, dar daca te vad o singura data ca mai eziti si ne pui in pericol, te spintec cu Durendal sa stii.
- Ia sa vedem mai bine, cum mergem acasa la domnita! Exclama Hermes.
- Asta nu stiu, va trebui sa mergi pe acolo si sa vezi care e treaba, te intorci si imi spui si vedem ce e de facut.
- Teles sefu.
Se ridicara, cei doi plecara, iar Ares si Ana urcara in casa. Odata intrati in apartament, Ana porni sa il viziteze.
Intra in una din camere. In aceasta gasi un pat dublu, frumos aranjat, cu un ursulet de plus in mijloc, avand de o parte si de alta cate o noptiera cu raft si dulap. Pe fiecare din noptiere se afla cate o veioza si cate o copie ale aceleasi poze, cu o femeie inalta cam de 1.67 blonda, cu ochii albastri si cu fata prelunga, cu brate suptiri si mladioase, cu niste sani mici ca doua mere dar fermi, cu un fund perfect scos in evidenta. Poza era scoasa din profil, cu femeia intorcand capul provocator spre obiectivul aparatului. Parul blond, pieptanat cu carare pe mijloc, cadea pe spate.
Deasupra patului se afla un tablou reprezentand aceeasi femeie, fotografiata din fata de data asta, avand parul prins intr-un coc la spate.
Ana iesi si merse mai de parte. Intro alta camera, un alt pat de data asta mai putin aranjat, arata inca forma ultimului om ce sezuse in el. La fel, aceleasi 2 noptiere, ndar de aici lipseau pozele.
O singura poza mica trona pe una din noptiere, o poza a unei femei blonde, tunsa scurt si purtand niste ochelari pe nas ce ii dadeau un aer strengaresc.
Ana o lua si o intoarse, pe spate scria “dragostea mea, Anelida”. O puse la loc si isi continua preumblarea. Gasi ca sis us exista o bucatarie si se intreba daca aceea era folosita vreodata si daca da cand.
In bucatarie gasi un aragaz, un frigider, dulapuri suspendate cu usi culisante, un dulap pentru vase. Merse si deschise geamul, ramase inmarmurita in fata privelistei. Un parc mare se deschidea inaintea ei, cu un lac frumos pe care vaporasele se plimbau, distrand lumea iesita la plimbare.
In momentul acela Ana isi aminti ca era Duminica. Se gandi, de cand nu mai petrecuse ea o duminica calumea, o duminica in care sa se plimbe, sa faca tot ce isi dorea. Anii de munca si mai ales pactul cu cei de la politie ii mancasera multe zile frumoase si aproape ca uitase sa se bucure de micile placeri ale vietii. Muncea si dormea, dormea si muncea.
Se intoarse in living, renuntand la a mai explora restul apartamentului.
- E tare frumos afara!
- Stiu.
- Nu mergem si noi sa luam aer?
- Esti sigura ca vrei sa fi vazuta afisandu-te cu un orb la brat?
- Esti un prost ma, ti-a mai spus-o cineva?
- Da, tu sin u mai departe decat dimineata, risti sa ma convingi daca o mai spui odata.
- Hai sa mergem. De fapt, stai sa ma uit inainte la ranile tale, sa vedem cum stam.
- Bine.
Ana se uita la el si se declara multumita de ceea ce vedea.
Iesira. Mersera pe jos pana in parc. Ares se opri si cumpara cate un cornet de inghetata. Mergeau amindoi ca niste liceeni, lingand inghetata care li se scurgea peste maini si peste cornetul prea mic pentru cupa de inghetata pusa de vanzator.
Acesta le zambise si le zisese “ce bine va sta impreuna mancavar tata, hai sa va pun mai multa ca imi sunteti dragi”. Ares ii multumise si zambise si el la randul sau.
Se asezara pe o banca la umbra unui pom si continuara sa isi manance in tacere inghetatele.
Cand terminara, Ares scoase un pachet de servetele umede si ii oferi si Anei unul. Pornira mai departe si incepura sa vorbeasca.
- Nu ai vazut din nastere? Sau…
- Din nastere, nu am vazut cu un ochi, celalalt a cedat in urma unei lupte pe vremea cand urmam antrenamentele de judo.
- Cum asa?
- Am fost aruncat peste umar si, desi regulamentul spune ca trebuie sa ai control asupra adversarului pana la ultimul moment, respectivul m-a scapat si am zburat in afara tatami si am dat cu capul de parchet.
- Ups…
- Si cum de reusesti sa te indragostesti fara vedere, eu sunt doctorita si, desi se presupune ca ar trebui sa stiu totul despre asta, constat ca am un bagaj mic de cunostinte si ca asta se reduce la patologie, anatomie si altele. Dar la viata nu…
- Vizualul nut e ajuta decat sa ai o dorinta imediata si intensa, sa ai o atractie animalica fata de celalalt. Vezi o femeie si zici “mama ce buna e” si ai vrea imediat sa o ai sis a faci sex cu ea. Lipsa vederii nu exclude acest instinct, dar se ajunge mult mai greu la el si in general cand se ajunge el este insotit de sentimente profunde, altele decat cel de atractie sexuala. Cand nu vezi, mai intai faci cunostinta cu vocea respectivei, cu mana ei, cu bratul ei. Faci cunostinta cu modul ei de a vorbi, cu modul ei de a se comporta, cu pasiunile ei, cu placerile ei, cu lucrurile care o enerveaza si astfel o intreaga personalitate ti se contureaza. Nu lipsescnici elementele care sa iti starneasca instinctul animalic. Atingerea e de departe cel mai excitant simt, mai mult decat vazul. Mirosul iarasi te poate atrage sau te poate respinge. Spune si el multe despre cel ce miroase in felul respectiv, pentru ca oamenii au propriul lor miros, dar isi si aleg parfumurile in functie de preferintele lor si deci astfel sunt definiti de el. Noi ne indragostim greu, dar si cand o facem o facem cu o pasiune greu de imaginat si de obicei vindecarea e mult mai dura, in cazul unui esec in dragoste, initial sau terminal de orice tip ar fi el.
- Ia uite, vaporasul e la mal, hai san e suim!
- Hai!
Se suira si Ares, ca la el acasa, incepu sa se plimbe pe punte si se duse sa se urce pe puntea superioara.
Ana il urma. Se asezara pe margine, iar ana fu placut impresionata de privelistea de acolo. Copacii din parc se vedeau in departare, ca adevarati strajeri ai lacului, pazindu-I de cei rai. Vaporasul porni si vantul incepu sa fluture parul Anei, acesta se rasfira si se aseza in parte pe umarul lui Ares.
La o pala mai puternica, parul mangaie fata lui Ares, acesta inspira adanc sa simta din plin parfumul femeii de langa el. Ana, absorbita de peisaj, privea bucuroasa in toate partile. Cat timp trecuse oare de cand nimeni nu o mai scosese sa se plimbe, sa se bucure de verdele din jur, sa se bucure de un aer curat si de un soare frumos. Vazu pe mal un catel care isi scarpina o ureche, mai in colo alt catel statea tolanit la soare, niste pui de pisica se jucau impreuna langa un copac, iar intreaga natura parea sa fie vesela, sa se acordeze cu starea ei.
Capitanul vasului urca la ei si ii intreba daca nu doreau sucuri. Ei luara fiecare cate un suc si incepura sa bea discutand.
- Pari sa fi familiarizat cu ambarcatiunea, am vazut cum ai urcat pe ea si cum te-ai suit aici.
- Pai, m-am nascut la mal de mare si de mic am haladuit pe astfel de chestii….
- Ce poate sa iti placa totusi asa de mult? Eu ma uit imprejur, vad peisajul, vad parcul, vad lacul, tu?
- Eu simt soarele, simt vantul, miros aerul, simt leganarea vasului pe suprafata apei si daca ies pe mare, mai sar si in apa sa fac o baie. Imi place sa ies in larg si sa stau tolanit acolo, sa uit de timp, de oameni, sa fie liniste si sa nu se auda decat natura, sa imi depene povestea ei.
- Cum facem diseara?
- Habarnam, ma gandesc ca eu voi merge cu tine, iar hermes va sta in umbra. Astfel ei vor crede ca am venit doar noi si vor intra dupa noi. Vom vedea dupa, ce mai este.
Soarele incepu sa asfinteasca, cei doi coborara de pe vas si o pornira prin parc spre apartamentul ce folosea drept sediu principal. Ajuns acolo, Ares verifica ca Andy este in regula, isi puse cate un cutit in fiecare pantof si le acoperi cu mansetele pantalonilor. Isi puse la spatele centurii un box. Ana se intinse pe unul din paturi sa se odihneasca, in asteptarea momentului in care Hermes va veni.
Ares pleca in pivnita si in curand Ana auzi de acolo zgomot de lovituri ca si cum o intreaga lupta avea loc. Se ridica si fugi sa vada ce se intimpla. Ares in mana cu o bara de lemn, exersa prin diverse capre de lemn, special asezate de el, astfel incat sa para un intreg detasament de oameni inarmati cu bate care il ataca. Invartind bara de lemn, Ares trecu printre toate celelalte stive, parand loviturile primite, atacand si destabilizand multe din structurile de acolo.
Dupa lua doua gantere si le ridica in fata la nivelul umerilor, cu palmele in jos si le tinu astfel pret de multe minute. Ana uitase sa mai numere si oricum ar fi avut de numarat mult.
Intr-un tarziu Ares lasa jos ganterele si se aseza la o masa, unde lua o gantera cu o mana si o puse in cealalta mana, lasa mana pe jumatate inspre masa si sezu asa pret de altecateva minute. Mana incepu sa ii tremure vizibil, dar Ares rezista in continuare. Tremuratul se accentua, curand fruntea lui Ares se increti si acesta cu un strigat scapa gantera. Prea concentrat la ceea ce facea, nu observase ca Ana venise acolo, iar aceasta profita de incognito-ul ei, pentru a-l observa.
Ares se duse la o bara fixa, prinsa in perete, deasupra cutitelor. Ana nu o observase si chiar daca ar fi observat-o nu ar fi inteles la ce foloseste. Ares prinse bara in palme si cu mainile apropiate isi ridica trupul de la sol, pret de 10 repetari.
Se odihni 10 secunde si mai repeta odata exercitiul. Ana incerca sa se retraga fara zgomot, dar Ares auzi si sari jos de pe bara, intinse mainile si o prinse. O ridica brusc deasupra capului si incepu sa o invarteasca. Speriata la inceput, Ana incepu sa rada pe moment ce isi dadea seama ca este in siguranta in bratele acelea puternice. Il ruga totusi sa o lase jos ca ametise, iar Ares se grabi sa ii implineasca dorinta.
Deasupra se auzira pasi, iar Ares recunoscu mersul lui Hermes. Curand acesta se arata si zise:
- Sefule astia merg mana in mana.
- Mai aveai vreo indoiala?
- Am zis ca era doar ala cartita, dar se pare ca sunt mai multi infiltrati.
- Ce ai vazut?
- Sunt 2 de ai lui Azarbetov si 2 politisti care pazesc acolo, iar oamenilor lui Azarbetov pare sa nu le pese de politisti.
- Asta e, deci suntem intre doua focuri.
- Cum facem?
- Intru eu cu Ana iar tu vi pe spate.
- Cand mergem?
- Acum!
Plecara, mersera pana la statia de autobuz si se urcara. Casa Anei era in partea cealalta a orasului si avura de mers.
Cand au ajuns, peisajul era deja de mult ascuns privirilor, iar iluminatul public se chinuia sa prezinte totusi o fata frumoasa a strazilor.
Ajunsera in preajma unui bloc cu 10 etaje, vechi si care statea sa cada. Tencuiala era cazuta pe alocuri, iar in multi pereti timpul si vremea isi pusesera amprenta. Se apropiara de una din cele doua scari. Hermes ramasese mult in spate, practic nu aparuse cu cei doi odata, stand cat mai mult in umbra, pana avea sa vada ca cei 4 ce pazeau intrarea vor intra dupa Ares si Ana.
Ares si Ana intrara. Imediat dupa ei intra un om. Ana se sperie, dar Ares o proteja, lucru ce o facu sa inainteze. Inima Anei batea sa ii iasa din piept. Mai avusese ea de a face cu cazurile de la politie desigur, dar nu fusese atit de aproape de miezul actiunii niciodata, iar asta ii provoca o teama teribila.
Continua sa inainteze, in spate fiind urmati de pasi tot mai apasati ai omului care intrase dupa ei.
Ares incepu sa se intrebe de ce naiba era doar unu. Ori isi potriveau pasii atit de bine incat Ares nu putea sa auda, ori era doar unu, lucru ce nu era tocmai in regula, insemnand fie ca ceilalti erau sus, fie ca ceva se intimpla afara.
Ar fi putut sa se opreasca brusc si sa ii faca pe cei din spate sa se ciocneasca de el, dar asta ar fi declansat scandalul acolo pe scara, ceea ce Ares nu dorea.
Urcara mai departe, ajunsera la etajul 5 unde Ana se indrepta spre o usa.
Incerca sa deschida usa, dar broasca, vizibil fortata, nu mai raspundea corespunzator.
- Probleme? Se auzi din spate. Ares se incorda brusc, era tare ciudat comportamentul strainului, daca ii aborda acolo. Nici pentru el nu ar fi fost favorabil un scandal in casa scarilor.
- Nu putem sa deschidem usa. Se auzi Ana spunand pe tonul cel mai natural cu putinta.
- Lasati sa incerc eu. Ares nu mai intelegea nimic, dar se retrase precaut. Strainul scoase o lama, o potrivi in fanta broastei, mesteri pret de 30 de secunde si usa ceda. Strainul ii dadu un picior si se retrase. Doua focuri de arma rasunara in bezna scarilor. Scandalul incepuse, exact cum nu vroia Ares in plina scara.
Strainul se lasa pe vine si doua lame prelungi sclipira in mainile sale, se rostogoli in incapere si arunca cele doua lame.
Doua icnete se auzira si doua trupuri cazand.
- Drumul e liber. Spuse strainul.
Ares si Ana intrara, iar Ana scoase un strigat cand vazu doi insi cu gaturile strapunse de doua lame prelungi.
- - Hai repede, iati ce vrei si sa mergem, mai sunt doi afara.
Ana se duse si indesa in sacii cu care venisera tot ce putu de prin casa. Iesira si strainul inchise usa la loc. Iesira de pe palier si afara il gasira pe Hermes stand in fata blocului, stergandul pe Knight de o bucata de piele.
- Ati terminat?
- Da!
- Atunci hai sa mergem. Ares se intoarse si zise catre strain:
- Va multumesc mult, pot sa stiu si eu carui fapt datorez onoarea de a lucra impreuna?
- Mai bine sa nu! Am facut o fapta buna si poate candva voi voi sa imi intoarceti serviciul.
- Oricand. Zise ares si incepu sa se departeze cu Ana si Hermes.
- Ce ai facut cu cei doi?
- Chiar vrei sa stii?
- Nu, bine ca i-ai rezolvat, sa ii pupe mama lor reci, daca or mai fi avand.
- Hai ca avem o noapte grea, sa ducem astea acasa si sa vedem daca Hades a facut ceva!

Sfarsitul episodului II
Va urma

dorinta

pana la urmatorul episod din aventurile lui Ares, va prezint o poiezie scrisa la durere de Black Ares.

Dorinta
De Black Ares



Iubirea întinată şi târâită în smoală,
Se transformă în ură ce-ntr-una te-nfioară
Ea sare şi răsare în timp ce fără veste
Iubirea tocmai moare şi tot se risipeşte.


O viaţă singur toată şi tot trăită în vânt
Doreşte ca odat’ sa-i se-mplinească un gând:
Iubirea să re-nvie în inima-i dorită
Şi ura să dispară din cea ce-o vrea iubită.


Când fi-va împlinită această mar' dorinţă,
Îmi voi găsi eu pace în viaţă şi-n fiinţă.
Altfel fiinţa-mi moare: "îi dus şi asta este"
Oare iubitei îi pasă de moartea fără veste?


Doresc ca tuturora ce-i voi acum cu mine
Şi nu-s... De ce? Ştiu ei prea foarte bine,
Doresc ca-n timpul când le fi-va lumea dragă
Şi aibă inima, ca a mea, la fel de-ndurerată.


Doresc ca-n totdeauna să dăinuiască în mine
Iubirea ce o port acuma pentru tine.
Şi mai doresc ca-n tine sa fie acelaşi gând
Să-se unească într-unul cu sentimentul sfânt!

Moarte si dragoste in Bucuresti

Noaptea cadea incet pe strazile pline de gropi ale Bucurestiului. Albastrul ei inchis inghitea putin cate putin intregul peisaj, ascunzand privirilor triste ale trecatorilor, uratenia transeelor cu titlu de strazi din periferie.
Pe o strada laturalnica o singura fereastra lumina intunericul de afara. Iluminatul public reprezenta pe acea strada o poveste cu zane, zane ce nu apareau sa indulceasca viata nimanui.
Lumina ferestrei se rasfrangea pe pavajul prost pus de afara, anuntand ca o ultima licarire de viata exista in barul “potcoava gaurita”.
Inauntru, Ares, Hermes si Zeus beau cate o halba de bere, iar hades isi incerca norocul la aparatele de poker existente acolo.
Patronul ar fi vrut sa inchida de mult, darn u le putea spune celor patru sa mute tabara, pe de o parte pentru ca cei patru erau temuti si cunoscuti in zona, pe de alta parte pentru ca il protejau de alte rele si mai mari.
Hades dadu o dubla pe rosu si intoarse capul:
- Hai ba, faci odata calculele alea, ce naiba dau la urmatoarea palma?
Ares, ca lui ii era adresata intrebarea raspunse, scotand o folie de vitamina c din buzunar si bagand un comprimat in gura:
- - Dai pe rosu.
- - Mai lasa in pana mea porcariile alea ca iti miroase ragaiala a slibovita deja.
- - Ce sti tub a slabanogule, asta ma apara de porcina. Raspunse ares, mangaindu-si sadisfacut burta in formare.
Hermes, ca lui I se adresa Ares cu “slabanogule” era un mersonaj firav, cu plete brunette ce ii cadeau pe umeri, iumpletite cu o panglica neagra intr-o coada studenteasca, avand un varf de cutit iesit putin inafara din acea coama.
Fata ii era prelunga si cu o frunte lata, avand o mustata proeminenta si un cioc des.
Avea in jur de 65 kg, uniform proportionate fiind tipul mezomorf si bine cladit.
Ares prin contrast, un endomorph prin definitie, avea un inceput de burta si cele 86 kg ale sale se vedeau pe deplin, fara a fi lipsit de forta, el arata a fi un inceput de supraponderal.
Hades se intoarse din nou:
- Ce joc?
Ares, care refacuse calculele, vazu ca pe toate mainile inainte probabilitatea ramanea in jur de 30% si spuse:
-Inchide-o pe rosu.
Hades incepu febril sa loveasca butoanele aparatului si cand inchise tabloul exclama:
- Bravo ba gloaba, tu si matematica ta sunteti fantastici!
Se duse la patron sa ii ceara socoteala sis a ii scoata banii din aparat. Ajunsese la 500 ronn dintr-un start de 50 si asta datorita calculelor prietenului sau matematicianul.
Hades se intoarse cu bani si observa ca Zeus lipsea.
- Unde dracu e ala?
- S-o fid us afara, l-o fi taiat.
Hades se incrunta. Incruntat, chipul sau de o uratenie deosebita, devenea si mai dur. Pletele negre care ii intrau in ochi, incadrau o fata rotunda, cu un nas spart de atitea incaierari si cu o mustata ce acopera un defect pe care buza si dentitia de sus le suferisera de-alungul timpului.
Bine cladit, era insa departe de tipul sportiv, fiind foarte indesat si mic de statura.
Zeus intra si exclama:
- Cois vine garda.
Ceilalti 3 se ridicara si iesira afara, Ares scoase de sub masa un baston alb si incepu sa isi caute drumul. Ceilalti se suira intr-o masina si il strigara, dar el ramase in pragul barului ca trasnit sin u facea nicio miscare.
- Radule, date prins. Se auzi o voce.
- La pamant ma si cu mainile pe ceafa, pastele mati!
Ares facu un semn tovarasilor care inc ail strigau si acestia plecara fara el. Zeus luand toti baniicastigati, o lua la fug ape o straduta laturalnica.
- Sefule ce facem cu ala care fuge?
- Lasa-l ma, ca il avem pe asta, spune el tot.
Se apropiara de Ares si un pumn porni spre plexul acestuia.
Ares igni, se indoi si cazu in genunchi.
- Punei catusele ca discutam noi cu el la beci.
- Inteles sefule.
Ares se simti luat pe sus si impins intr-o masina.
Zeus dup ace vazu masina politiei plecand o porni linistit mai departe.
Mergand pe strada, dorind sa ajunga cat mai repede acasa, la un loc sigur, unde sa doseasca banii, nu observa o umbra ce se misca pe trotuarul vecin.
Cand auzi insa sfaraitul in aier, era deja prea tarziu, un lat cazu si I se infasura in jurul gatului.
Incerca sa duca mana la gat, dar in acelas timp latul fu smucit si sarma musca din carne. Corpul lui Zeus se zbatu inca prêt de cateva minute si ramase fix, cu o privire sticloasa indreptata spre locul unde atacatorul sau se afla.
- Sireturile ma si misca-te mai repede, hai, hai si cravata, ia uite la el ce impopotonat umbla, parka e ginerica.
Ce rahat sunt astea ma in buzunarele tale.
Agentul scoase o multime de cutii, pline de folii de vitamina C.
- Asa va tineti ma voi drogurile? De asta nu va prinde ma nimeni asupra faptului?
- Nu sunt droguri!
- Lasa ma, ca asta suntem noi destul de destepti sa vedem, nu o san e invete un parlit ca tine, pe noi, ditamai sergentii!
Ares fu luat si dus intr-o camera in care o masa si 3 scaune se aflau. Pe masa nu trona decat un mare reflector. Acesta fu aprins si pus sa bata in ochii lui Ares.
- Ia uite sefule, asta se uita drept in reflector si nici nu clipeste.
- Se crede dur ma, lasa ca ii scoatem noi duritatea din el.
- Sa-I luam ochelarii sefule, ca ar fi instare, la cat de dur e, san e impute costul lor la salariu.
Ares simtii cum ochelarii sai heliomati ii erau luati si stiu ce o sa urmeze, incorda falcile strangand din dinti si relaxa ceafa, asa cum fusese invatat in lungile ore de antrenament.
Lovitura nu intarzie sa vina, iar Ares miscand capul in aceeasi directie cu lovitura, reusi sa mai atenueze din efecte.
Cu toate acestea mii de stelute de toate culorile sparsera intunericul in care Ares vietuia de atita vreme.
- Zi ma, unde sunt ascunse, zi ca daca nu vorbesti avem noi si metode chimice sa te facem sa spui, dar pea lea le preferam la final, ca pana atunci, ne place san e jucam cu tine.
- Nu stiu despre ce vorbiti si tare bine tre sa va sada lovind un om incatusat.
- Ce vrei ma, regulile jocului, data viitoare, la tine acasa, jucam dupa regulile tale.
Ares nu a intuit la timp lovitura si aceasta ii exploda in plina figura.
-Spui ma? Spui!
- Nu stiu nimic.
Loviturile incepura sa curga, Ares simti gustul sangelui care ii inunda gura, acel gust de fier sarat, atit de bine cunoscut, acel gust care il infuria la culme.
Lasa capul in piept si se pregatii pentru ce era mai rau.
Stia ca nu o sa reziste mult, pentru ca antrenamentele sale se bazau pe rapiditate sin u pe rezistenta. Acum si-ar fi dorit san u fi facut atit pe grozavul sis a fi ascultat instructorul care il implora sa faca si antrenamente de rezistenta.
Dar atunci radea si spunea “Ehe, ii fac din doua lovituri”, nu se gandise ca ar fi putut sa nu aiba mainile la dispozitie.
O noua lovitura exploda si undeva departe se auzea “Zi ma, cine mai e din grup cu tine”.
O noua lovitura si inca una.
Dupa o lovitura totul se lumina si in fata ochilor ii aparu un chip blond cu ochii albastrii, cu parul lung fluturand in bataia vantului.
- Li-ataena… Murmura Ares.
- Ce ai zis ma? Grijania… Cine e ma…
Chipul aduse o cupa de apa alaturi de fata lui Ares si cu blandete iii spala fata, o raceala puse stapanire pe acesta si loviturile ramasera undeva departe, le mai simtea doar ca pe simple zguduieli.
Una din ele fu mai puternica si in loc de un chip, Ares incepu sa vada mii de chipuri blonde, care il oblojeau pe fata, alinandu-I durerea.
- Li-ataena… Murmura acesta si lesina.
- Sefule ce facem ca asta da in primire.
- Nu stiu grasane, tu l-ai lovit nu eu.
- Haideti sefu va arde de glume?
- Sun-o pe Ana, stii ca e platita de noi sa ni repare pe astia care ii pocim noi aici.
Vezi, poate are si ceva chimicale sa ii bage, poate spune dracului ceva, ca ai obosit dand in el si tot ce a zis a fost “li-ataena” ce rahat o mai fi si aia.
Grasanul puse mana pe telefon si vorbi la spital, in scurt timp o masina opri in fata sectiei si ares fu ridicat.
- Ia stai grasane, vin si eu cu tine, sa vad ce spune la chimicale.
Masina ajunse in curand in curtea spitalului si trase la o intrare de serviciu.
Acolo o femeie frumoasa, cu un par brunet lung pana la pulpe, cu ochii albastrii si inalta ii astepta.
- Ce faci grasane, iar ati pocit pe vreunu?
- Da, dar asta-I tare…
- Aoleu, bai dar l-ati lucrat rau, nici eu nu stiu cat o sa il mai repar…
- Ei lasa, vezi san u isi aduca aminte nimic sin u conteaza cat de reparat e.
- Ba, nu se poate asa Ceva, cred ca e ultimul pe care vi-l mai primesc.
- Dar de astia ce zici,
Zise grasanul scotand 3000 euro din buzunar. Stii cum lucram, jumate acum si jumate dupa.
- Baga-tii in cur, nu mai am nevoie de banii vostri.
- Incet papuso, san u ai probleme.
Ana chema doi brancardieri si le zise:
- Il bagati la tomografie urgent, dupa, intubat, monitorizat, tot tacamul, hai miscare.
Targa fu luata si dusa de-alungul coridorului.
- Ana,
- Ce mai e grasane.
- Eu si cu sefu, am vrea sa ii bagi chimicale sa vedem ce zice.
- Ba, voi sunteti nebuni? Nu ati vazut in ce stare mi l-ati adus? Ce rahat de chimicale vreti voi sa ii mai bag.
- Dar maine nu s-ar putea?
- Veniti maine si vad ce pot face pentru voi.
Zgomotul unui ventilator se auzea undeva departe, un miros intepator de iod se simtea imprejur. Ares incerca sa miste si vazu ca nu poate, instantaneu o durere exploda in capul sau si lumina se aprinse si chipul blond veni sa ii aline durerea. Se apropie de el, ii schimba bandajele, il mangaie, il unse si ii spuse “Rezista Ares, rezista, nu muri”.
Totul se intuneca si simti cum cineva ii inteapa bratul. Cazu intr-o amorteala de nedescris si parka tot corpul ii fusese intepat cu mi de ace, brusc mi de ganduri ii venire in cap si pentru o clipa se minuna la cate lucruri putea sa se gandeasca odata si ce era mai dureros, nu dorea sa se gandeasca la toate acelea.
Buzele incepura sa se miste singure si se auzi soptind fara sa vrea: “Zeus, Hades, Hermes si….”. Cazu intr-un lesin profund.
- Ce ma-sa zice asta ma, ne insira mitologia greaca? Ce se crede la istorie in a v-a?
- Bravo sefu, ati ajuns in a v-a si ati auzit de numitii?
- Pai de aia sunt eu sef ma sit u subaltern.
Ares isi reveni si soptii “li-ataena”…
- Numita cine mai e sefu?
- Nu stiu ba, asta nu era la apel in cartea de istorie, daca scoti “li” din fata, ramane “Ataena” care e tot din mitologie pastele ma-sii. Asta ne toarna cartea de istorie pe de rost.
- Am zis eu sefu ca chimicalele astea nu e bune de nimic, auzi ba Ana tu esti sigura ca i-ai dat ce trebe, poate i-ai dat lecitina, ca prea se crede anu I la Istorie.
- Marsi ma grasane de aici. Acum lasati-l, criza a trecut si daca a spus ceva, deja a spus, intelegeti ce vreti si plecati dracu de aici sin u uitati, e ultimul.
- Cam multe fandoseli puicuto, stii ca si la urmatorul tot aici suntem.
- O-ti fi voi, darn u se stie daca mai sunt eu.
Cei doi plecara, iar Ana se apuca ca si cu o zi inainte sa schimbe bandajele ranitului si sa il ingrijeasca. Lacrimi iii curgeau pe obraz si soptii incet, “Rezista Radule”.
Ares se trezi din nou si vazu chipul blond care il ingrija, soptii “Li-ataena”… Iar ea ingrijindu-l si plangand, soptii “Rezista Ares!”.
Ana adormi pe un scaun, iar prin somn lacrimile continuau sa ii curga. Nu stia pe cine ingrijeste, darn u se putea ca acel om, cu fata atit de frumoasa chiar si pocita de politisti sa poata fi vinovat de ceva.
Se uitase in fisa lui si observase ca singurul lucru suspect gasit asupra lui erau multe, multe comprimate de Vitamina C.
Se uitase pe raportul laboratorului unde fiecare comprimat fusese testat in parte sin u se gasise nimic, toate erau vitamina C.
De altfel si in sangele lui Ares gasisera o mare cantitate de Vitamina C.
“Ce naiba o fi cu aceasta Vitamina C” se intreba Ana.
Lumina zorilor se aprindea pentru a treia oara, iar Ares isi reveni in simtiri.
Durerea era acolo, dar Li-ataena nu mai veni sa o curme.
In schimb auzi in camera un respirat regulat si un mic suerat ca si cum ar fi adormit cineva plangand.
Incerca sa se miste, durerea se accentua, dar respiratul regulat inceta si cineva se auzi cum se misca.
Veni pana langa patul lui si el intreba:
- Unde e fata blonda…
- Care fata blonda?
- Cea care a fost si m-a ingrijit 3 zile la rand…
- Nu a fost nicio fata blonda. Zise Ana si doua lacrimi se rostogolira din ochii ei. Pana sa is idea seama cele doua picaturi cazura pe fata lui Ares si acesta intelese ca oricine era, plangea. Isi dadu seama de asemenea ca el era orb si ca deci nu ar fi avut cum sa vada o fata blonda chiar daca ar fi fost vreuna si ca totul nu a fost decat inchipuirea lui.
Iar Li-Ataena, ei bine asta era alta poveste. Numai gandul la ea si ii provoca lui Ares o durere si mai mare decat cea din zona capului. Sufletul ii se umplu de durere pentru ca Li-ataena nu avea sa mai fie a lui niciodata.
- Cum va numiti? Intreba el.
- Ana, sunt medic plastician.
- Cum am ajuns aici?
Ana intoarse capul si zise incet:
- Ati fost gasit pe strada inconstient si mutilat, v-au adus aici…
Ares accepta explicatia si adormi la loc.
Ana se aseza pe scaun si incepu sa il vegheze.
Ce va face ea oare, ce va zice, cum sa I ceara acestui barbat sa o ia sis a o duca departe de cele doua brute de la politie?
Cine era oare acest barbat?
Ar fi fost el de accord sa o ajute chiar daca ar fi stiut adevarul despre ea?
Pana la urma urmei ii salvase viata sin u era oare insasi dorinta sa de a scapa o dovada pentru inocenta sa?
Ii revenira in minte toate chipurile pe care le-a reconstruit, toate memoriile sterse, toti acei oameni care acum umblau pe strada fara sa stie cine au fost, si cine sunt.
Si plansul o apuca din nou.
Ares auzind ca cineva plange se trezi. Chema incet:
- Anna, de ce nu mi-ai sters memoria!
Ana inlemni, deci el stia, o cunostea, era pierduta prin urmare, nu avea decat sa stea in continuare sis a faca tot ce facuse pana atunci.
- As fi vrut sa uit, ar fi trebuit sa imi stergi memoria, nu mai support, Li-ataena…
- Ce e cu ea?
Ares istorisi intreaga poveste sip e moment ce informatiile curgeau chipul sau se intrista din ce in ce…
La final Ares inchise ochii si incepu sa planga incet.
Cand soarele straluci pentru a vii-a oara deasupra gropilor lasate in asphalt de zapada, Ares se ridica din pat si se indrepta spre raionul de analize, acolo se constata ca totul era in regula si ca putea fi externat cu mentiunea ca trebuia sa vina la pansat de 2 ori pe zi.
Ana isi pierdu curajul sin u ii mai zise nimic lui Ares.
Ares pleca si cauta o camera de hotel, modul lui de a merge sacadat si de a-si cauta drumul cu bastonul, plus bandajele din jurul capului il faceau sa para un extraterestru venit de pe lumea cealalta sa ia cativa muritori cu el.
Isi gasi o camera de hotel si incepu sa sune numerele cunoscute.
La primul telefon nu raspunse nimeni, la al doilea insa, o voce cristalina de copil il intreba:
- Cine sunteti?
- Ares, Hermes e acasa?
- Asteptati putin domnule.
Receptorul se auzi lasat sa cada, pasi repezi se indepartara, iar apoi un pas ferm se apropie de receptor, il ridica si zpuse:
- Unde esti.
- Zona alba, al patrulea copac pe dreapta, ai sa vezi un buchet de lalele albe in fata.
- Inteles.
In scurt timp o limuzina opri in fata hotelului si telefonul suna:
- pizza dumneavoastra a sosit, nu doriti sa coborati sa o luati?
- Vin imediat, cat face?
- 14 ron si 3 ron sosul!
- Dar nu am comandat sos!?
- E din oficiu, nu avem cum sa va livram pizza fara sos.
Ares se dadu jos, se duse la bucataria hotelului, rupse o coada de matura in doua, lua un cablu de televiziune, il rupse, lega cele doua bucati de lemn cu cablul si ascunse totul sub haine.
Iesi din hotel, automat in spate se auzira doua usi trantite de la o masina, din fata alte doua usi se deschisera.
- Drazduite Gospodin Radu. Sau mai bines a va zicem Ares?
- Mancav-as de racheti imputiti.
- I-auzi Serghei, ce frumos vorbeste zeul razboiului. Noroc ca stapansu e in iad acum, joaca carti cu Scaraoschi.
Nu apuca sat ermine tot ce avea de spus, ca Hermes iesit din limuzina venise in spate si il lovise.
- Mai avem doi, stanga si dreapta ta, allege!
- - Dreapta.
Amindoi se repezira fiecare in partea aleasa. Ares scoase de sub haine arma improvizata si invartind-o de pe o man ape alta isi asigura apararea, in timp ce cu picioarele fragezea coapsele adversarului.
Hermes isi desfasurase intreaga coada si invartind din cap ii aplica celuilalt rus lovituri in zona abdomenului.
In curand acesta putea fi admirat in maretia interiorului sau.
O bucata din arma lui Ares se desprinse si zbura, rusul apuca celalalt capat si trase, arma ii zbura din mana si el ramase dezarmat.
Atunci, sarind peste cap indarat, Ares incrucisa picioarele, prinzand in inertie intre ele capul rusului care parai groaznic.
Revenit la pozitia initiala, se scutura pe haine si murmura:
- Racheti imputiti!
Hermes i se alatura dup ace isi stranse coada si spuse:
- L-au ars pe Zeus, au luat si banii.
- Un rahat de bani, cei 500 ron castigati la poker, facem noi altii, dar Zeus era important…
Se indepartara amindoi.
Ares intra intr-un magazin de unde iesi cu o peruca blonda, lunga. Si-o puse pe cap, si isi puse la ochi ochelarii sai.
Isi adapta peruca astfel incat san u il deranjeze la bandaje si la rani, dar sa le ascunda.
Parul lung care ii cadea pe fata masca perfect tot ce era acolo.
Il ruga pe Hermes sa scrie pe o bucata de hartie: “Drazduite gospodin Radu”.
Se dusera sa doarma in asteptarea serii.
Cand seara se lasa, cei doi iesira din casa, se dusera in zona spitalului de unde Ares tocmai iesise si asteptara.
La un moment dat o masina de politie isi facu aparitia si o targa veni ca si cu catva timp in urma sa o intampine.
Hermes ii povesti lui Ares cum o doctorita frumoasa, inalta, cu par brunet iesise si trecuse pe langa masina politistilor spunandu-le din mers ceva.
Acestia se dadura jos si incepusera sa mearga dupa ea.
Atunci Ares iesi din ascunzatoare impreuna cu Hermes si se indreptara si ei tot spre doctorita.
Aceasta, speriata, dadu inapoi.
Dar de acolo venea garda, din fata veneau doi necunoscuti, cu plete, unul blond si unul brunet.
Se indrepta in continuare spre necunoscuti sperand ca acestia nu aveau nimic cu ea.
Dar blondul ii bara calea si o prinse de brat, se zbatu sa scape, darn u reusi.
Stransoarea degetelor lui era ca de fier si nimic nu putea sa ii scape.
Dar lucru ciudat, strainul se limita la a-I tine bratul si atit.
Nu ii vorbea, nu ii facea rau.
Politistii se apropiara si spusera:
- Lasati femeia, sunteti acuzati de acostare de persoane.
Blondul ii dadu drumu femeii si scoase din buzunar o hartie.
- - Aveti bunavointa domnilor sa ma ajutati. Am gasit acest billet pe sub usa casei mele sin u stiu ce zice, ma tem san u fie un billet de amenintare.
Primul politest lua si citi biletul si spuse ca nu intelege nimic. Al doilea luand biletu silabisi:
- Dra-zdui-te gos-po-din Ra-du.
In mintea blondului fraza rasuna in mi de franturi si spuse incet:
- Drazduite!
Si tibia sa lovi coapsa politistului. Acesta se indoi de durere.
Colegul sau scoase arma si soma, blondul se intoarse si spuse:
- Aveti o cartita printre dumneavoastra, e rus, din gruparea lui Azarbetov. Va salut domnule politest.
Se intoarse o lua pe doctorita de brat si pleca. Politistul care il somase ramase naucit in mijlocul strazii. Celalalt se ridica si o lua la fuga.
Colegul sau il soma si cum grasul nu raspunse la somatie, trase la picioare. Arma grea se ridica din cauza reculului, iar glontul se infipse fix in coloana grasului care cazu ca fulgerat.
Doctorita, il urma pe blond sperand ca acesta nu ii va face rau. Se afla in puterea lui sin u putea incerca prea multe. Stransoarea degetelor sale era in continuare ferma.
Stalpi de iluminat public se succedau unul cate unul, aruncand umbre feerice peste tot, desenand diverse forme caudate in intunericul de afara.
Blondul impreuna cu prietenul sau, se dusera la ascunzatoarea parasita cu ceva vreme in urma.
Acolo, Hades le deschise si il imbratisa pe blond.
Doctorita schita un gest de fuga, dar mana blondului se intinse imediat si o apuca.
- Hades, inchide usa pentru ca puicuta asta doreste sa zboare. Si parka as vrea sa imi spuna ceva inainte sa plece.
Se duse in baie si isi scoase peruca, reveni in camera, aratand rau din cauza ranilor care se deschisesera si sangerau.
Ana se infiora si exclama:
- Radu!
- Ana?
- Hei copii imi explicati si mie ce e cu telenovela asta?
- Sangerezi Radu.
- De unde naiba iti stie puicuta numele ma!
Ares ramasese uluit sin u putea scoate o vorba.
- Tu de colo, Hades parka iti zice, dute la farmacie imediat si cumperi astea.
Ii dadu o lista.
- Ia uite ma femeia, nici nu a intrat bine intr-o casa si gata da ordine.
- Dute mai repede sau vrei sa il pierzi.
Spuse asta aratand spre ares care cazuse langa un perete, molesit de lipsa de sange.
Hades iesi. Ana se apuca si spala ranile lui Ares si se intoarse spre celalalt:
- Tu cine esti?
- Mi se spune Hermes.
- Ce e cu toata mitologia asta mai baieti…
- El a nascocit-o, zise aratand cu barbia spre Ares. Zicea ca daca suntem prinsi si suntem obisnuiti cu anumite nume, pe alea le vom spune primele.
Ana se uita ganditoare spre barbatul care zacea jos acolo, gandindu-se la cat de intelligent putea fi acesta si care naiba or fi ocupatiile lui de avea treaba cu porcii de la politie.
Hades reveni cu cele cerute si ea le spuse:
- Acum il tineti, ca o sa il doara. Adauga asta pe un ton mai incet si afectuos.
Incepu o operatie complicata, operatie care in salonul ei de spital nu ar fi fost cine stie ce, dar intr-un mediu atit de sordid….
Ares revazu lumina si chipul blond care il ingrija si ii striga:
“O sa incep sa te urasc, ma doare si mai tare cand apari, chiar daca apari sa ma oblojesti”. INcepu sa planga si stiu ca niciodata chipul blond nu o sa il paraseasca.
Se trezi si dadu sa se miste, patru brate ferme si o pereche de genunchi il tineau fixat.
Cineva, Calare pe el, il cusea si il oblojea.
- Vezi ca misca!
- Il tinem cat putem, raspunsera ceilalti in cor.
- Hai ca mai am putin.
Prin fata lui Ares se perindau o multime de imagini. Li-ataena spunandui: “tot ce am facut, am facut numai ca sa te fac pe tine sa crezi ca e adevarat ceea ce credeai, m-am prefacut!”, “Sa stii ca esti un nenorocit”!
In jurul ei o multime de fete de barbati ziceau: “ai fost un fraier”! “Ai fost un nenorocit”!
Suparat ares facu o fortare, se ridica cu toata prinsoarea celor doi, si se scutura de doctorita ca si cum ar fi fost o frunza.
Dadu sa iasa pe usa, iar Hermes il pocni.
Cazu jos.
- Asa, acum hai san e terminam treaba.
Dimineata se arata, iar in camera mica cei 4 dormeau obositi dupa un effort crunt in a-l salva pe Ares….

Va urma!
Sfarsitul episodului I