cluburile

O raza de soare patrunse pe fereastra, iar Ares simtindu-I caldura se trezi. Auzi in jurul sau respiratiile regulate ale celorlalti care dormeau inca.
Incerca sa se ridice, dar durerea il tintui locului.
Ura ssituatia respectiva, ura totul in jurul sau si viata care il condamnase sa traiasca asa sin u altfel.
Reusi totusi sa se ridice in picioare si sa faca, cativa pasi, o ameteala il cuprinse si se lasa sa cada acolo unde era.
Pipai in jur si isi gasi preferatul sau, pe Andi. Andi era un lunceag cu suspanta si cu doua capete lungi, putand fi manuit fie cu o mana fie cu ambele in functie de dorinta luptatorului.
Il lua si il mangaie in lungimea sa, aproape ca ii era cel mai devotat prieten.
E ciudat, se gandi el, cum un lucru iti poate fi cel mai devotat prieten.
Se gandi la toti ceilalti, fiecare mai mult sau mai putin era manat de un interes. Hades fugea de garda ca de dracu, Hermes iubise sin u mai vroia sa traiasca, iar el, el era sa fie pe acelas drum.
Si peste toti Li-ataena, ea fusese cea care il facuse sa devina asocialul care era.
Momentele fericite ii revenira in minte, el inainte, el in timp ce…. Parcuri, strazi, toate se succedau cu viteza prin mintea sa.
E bine ca inca le mai vad asa, isi spuse.
Incerca sa se ridice de unde era si rasturna o vaza de pe noptiera din apropiere.
“La toti dracii cu florile astea!” bombanii el.
Ana se trezi si il vazu pe Ares unde era, incercand sa se ridice.
Sari imediat si il ajuta sa se sprijine.
- De ce naiba te-ai dat jos din pat, vezi ca a treia oara nu iti mai pot salva muia aia de prost.
- Vreau sa uit, daca tot nu ai facut-o tu, poate am sa mor si uite asa am sa uit.
- Esti un prost, treci inapoi in pat sis a nut e misti.
- Hai cu mine!
- Unde?
- Hai!
- Ba, daca te mai misti mult, nu garantez ca nu o mierlesti chiar diseara, asta asa ca sa ma exprim pe limbajul vostru, sa intelegi sit u!
- “traind in cercul vostru strampt, norocul va petrece. Iar in lumea mea ma simt, nemuritor si rece”. Raspunse el, vrand sa ii dovedeasca cum afirmatia sa cu limbajul nu era tocmai la locul ei.
- Da ma, bine. Zise ea urmandu-l.
Coborara impreuna niste scari si ajunsera intr-o pivnita spatioasa, compartimentata in 3, o camera, o sala mare si o bucatarie.
Ares intra in bucatarie si incepu sa trebaluiasca pe acolo, punand cafeaua pe foc. Ana se plimba uimita prin sala cea mare, sala unde, de-alungul peretilor, se aflau zeci de arme, din cele mai felurite. Intr-un capat, un manechin in marime naturala statea pe un soclu, mai la stanga lui diverse tinte de diverse dimensiuni aratau zecile de ore de antrenament indurate.
Pe unul din pereti, insirate in teci frumoase erau cutite de diverse dimensiuni, cu lama dubla, sau simpla, cu garda, sau doar lame. Pe celalalt, pusti, carabine si pistoale, fiecare cu calibrul sau, asteptau unse, pregatite.
In spate vazu diverse laturi. Se indrepta si fara sa stie de ce lua un lat de suspanta si si-l infasura pe sub haine in jurul taliei.
Ares aparu in pragul usii si anunta:
- Cafeaua e gata, cine doreste o cana?
- Da, multumesc. Raspunse Ana. Il urma in bucatarie, unde mirosul cafelei umplea aerul cu o aroma deosebita. Baura in tacere, fara ca vreunul sa simta nevoia de a spune ceva. Ana era inca cu gandul la ceea ce vazuse in sala cea mare, iar Ares nu dorea sa ii tulbure linistea, gandind ca e inca tulburata in urma intimplarilor de cu o seara inainte.
Hades si Hermes aparura si ei:
- Da cine a murit aici ba, de taceti ca la priveghi.
- Or tine un moment de reculegere in cinstea lui Zeus.
- Gura ma, ca ti-a fost tovaras bun.
- Cine e zeus?
- Era unul dintre noi, iar seara trecuta, garda s-a inteles cu unii, san e desparta pe noi, astfel l-au urmarit pe Zeus si l-au sugrumat. Era conducatorul nostru.
- Chiar, trebuie, inainte de orice, sa facem procedura…
- Ce procedura? Intreba Ana.
- Unul dintre noi, trebuie sa preia conducerea.
- Tragem la sorti armele!
Adusera biletele si scrisera fiecare o arma pe un biletel. Ana asista amuzata la acest joc de oameni mari, infricosata totusi gandindu-se ce vas a urmeze.
Biletele fura amestecate, erau 9 bilete fiecare cu cate 3 obtiuni ale celor trei. Incepura pe rand sat raga cate unul.
- Ce ai gloabo?
- Lunceag!
- La mine cutit. Zise Hermes.
- Iar eu sabie, rosti si Hades.
- Va fi al dracu de greu, prea am picat fiecare pe armele noastre.
- Ma baieti, nu mai bine supunem noi la vot?
- Vot? Eventual vrei san e facem si campanie electorala. Votul e cel mai corrupt system posibil.
Se dusera in sala cea mare. Ares il pregati pe Andi, Hades o lua pe Durendal, iar Hermes aparu cu coada sa desfacuta, coada in care Knight se odihnea linistit.
Ana se facu mica intr-un colt, ne vrand sa vada ce o sa urmeze. Cei trei smulsera fiecare cate un cutit din perete, iar la o distanta de 30 picioare de tinte, aruncara.
Hermes nimeri in centru, Hades nimeri putin inspre dreapta, iar Ares nu nimeri de loc.
Prima lupta urma sa fie deci intre Hades si Hermes, apoi castigatorul sa lupte cu Ares, iar apoi Ares sa lupte si cu celalalt.
Ares se duse langa Ana si o intoarse de asa natura, incat ea fu obligata sa se uite la ceea ce urma sa fie.
Hades incepu primul sa atace, incercand sa ii taie coada lui Hermes cu Durendal. Acesta eschiva, verindu-se. Tot eschivand, coada I se desfacu si Knight pleca din aceasta, in zborul sau infigandu-se in antebratul lui Hades, acesta scapa sabia si ceda, se duse sa isi panseze rana, care din fericire era superficiala, Knight in momentul atingerii crestandu-I bratul si cazand.
Ares il lua pe Andy si se pregati. O multime de zgomote se auzeau imprejurul lui, un current de aer venea de undeva din dreapta, pasi lui sunau pe pardoseala cu un ecou reverberat de pereti.
Pocni din degete si auzi zgomotul intorcanduse la el, facu asta in toate cele patru parti ale camerei si apoi se intoarse spre unde credea ca e Hermes.
Lupta incepu.
Hermes reusise sa-il recupereze pe Knight si refacuse coada. Ares auzi in spatele sau o calcatura usoara si se intoarse, curentul de aer se muta in spate spre stanga, pasii reverberau mai tare din dreapta decat din stanga. Un fasait incet se auzea din zona curentului de aer.
Un pas se auzi din nou, ares arunca lunceagul in dreapta, acesta se izbi de perete ricosa, lovi in umarul lui Hermes si se intoarse. Ares il auzi venind si il prinse. In acelas timp, auzi un fasait usor si intinse lunceagul inainte ca pe o sfoara si ridica brusc in sus.
Roti rapid mana si coada lui Hermes se infasura in lunceag.
Hermes trase brusc si lunceagul ii zbura din maini lui Ares.
Ana tipa cand vazu asta. Ares se retrase in dreapta, unde gasi peretele protector, se sprijini cu spatele de el si ridica mainile la nivelul abdomenului.
Fasaitul usor nu intarzie sa apara, el se auzi din stanga, Ares se lasa brusc in jos si din intoarcere, executa o maturare catre zona unde credea ca e Hermes.
Ii prinse picioarele acestuia si il tranti la pamant. Ii prinse pe sub gat umarul opus al hainei, se lasa cu tot trunchiul pe pieptul lui Hermes si cu picioarele pe langa capul acestuia.
Cu cealalta mana cauta coada lui Hermes, pe care, cand o gasi, o aduse in dreptul gurii si cu dintii desfacu legatura, scotand cutitul de acolo.
Hermes se recunoscu infrant si ceda.
Ares se ridica si il lasa sa se ridice.
Ii inapoie cutitul. Ana se bucura cand vazu ca Ares castigase, dar se infricosa si mai tare, pentru ca Hades era necrutator, iar cu sabia sa, putea sa provoace mari dureri. Bine macar ca Hades era putin ranit la brat, astfel poate nu va fi chiar asa rau.
Ares se intoarse in sala, unde Hades il astepta deja.
Auzi din nou curentul de aer, cu sueratul usor, pocni din degete in cele 4 parti si se aseza in pozitie de lupta. Un sfarait usor il anunta ca Durendal urma sa loveasca. Lovi in acelas timp in aceeasi directie, iar capetele lunceagului sau rasunara sec pe metalul sabiei.
Se retrase in spate si o lua spre curentul de aer.
Pasi se miscara in fata dar nimic alt ceva nu se auzi, atunci Ares eschiva rapid in dreapta si il prinse in brate pe Hades care venea cu sabia intinsa spre abdomenul sau.
Il prinse de mana cu sabia si incepu sa stranga cu degetele sale ca de fier.
Hades incorda antebratul pentru a nu lasa durerea sa patrunda.
In acelas timp incerca sa scape din bratele lui Ares, care il tinea imobilizat. Ares mari stransoarea pe brat si cauta cu mana rana facuta de Hermes.
O gasi si stranse. Un urlet scapa de pe buzele lui Hades odata cu sabia care cazu pe pavaj. Hades renunta. Ares epuizat, merse si se aseza pe un scaun. Parte din ranile sale incepusera iar sa sangereze si Ana il pansa.
- Deci sefule, ce facem mai departe?
- O sa luam cluburile, dupa ce depun juramantul.
- Ce inseamna ca o sa luam cluburile? Intreba Ana….
Nimeni nu ii raspunse, ei intelegand toti, ce insemna asta.
Iesira cu toti din pivnita si pornira inspre incaperile de deasupra. Acolo intr-un living incapator, exista un camin. Focul fu aprins si Ares ingenunche.
Ana fu condusa afara.
In camera ramasera ei 3 cu Hades si Hermes retrasi in spate, pregatiti sa auda groaznicul blestem ce tinea loc de juramant.
Ares lua o bucata de lemn si o intinse in fata, focul din camin cuprinzand imediat bucata de lemn special pregatita.
„jur sa nu precupetesc nici un moment din viata mea in favoarea mea, ci numai pentru binele grupului nostru ca o familie;
jur sa nu pun niciodata mai presus interesele, sentimentele, dorintele mele fata de cele ale grupului;
jur sa imi dau viata pentru a-i apara pe ceilalti;
iar daca voi incalca aceste juraminte sa ard precum lemnul ce-l tin in mana”. Zicand acestea arunca in foc bucata de lemn. Hades se apropie si cu sabia sa, inrosind-o in foc, ii aplica pe umarul drept litera m.
Odata terminate aceste lucruri, o adusera inauntru si pe Ana.
- Tu ce ai de gand sa faci? Intreba Ares cand aceasta intra in camera.
- Nu stiu, ar trebui sa ma duc acasa.
- Asta e cam imposibil, cred ca sticletii te cauta peste tot si sigur au postat un om la tine acasa.
- Dar trebuie sa ma imbrac in ceva, ca nu o sa stau cu aceleasi haine 4 saptamini la rand.
- Avem noi ceva pe aici, zise deschizand un dulap.
- In primul rand alea sunt prea mici pentru mine si in al doilea randnu port jegurile purtate de altele. Auzind acestea Ares se infurie, dar isi pastra cumpatul si isi dadu seama ca Ana are dreptate. Li-ataena il tradase, ar fi trebuit sa arda toate acele lucruri.
- Bine, organizam ceva la noapte sa poti sa iti iei lucrurile de acasa. Hades te duci si vezi unde isi are Azarbetov oamenii, prin ce cluburi. Eu si cu slabanogul mergem sa o ajutam pe domnisoara sa se imbrace.
- Da ma sigur, fa pe duru, nu erai asa dur cand erai acolo jos si te cuseam.
- Acum toata lumea merge sa manance si sa se odihneasca, la noapte avem treaba iar. Unde o fi Li-ataena, murmura el.
Mersera cu toti sa manance. In timpul mesei nimeni nu scoase nicio vorba, Ares e straduia sa para cat mai bine, in ciuda ranilor ce ii increstau fata si a durerii provocate de acestea.
Dupa masa, comandara digestive si Hades isi aprinse o tigara.
- Deci sefule cum ii scoatem din barlog?
- Mergi si vezi in ce cluburi actioneaza ei, mergem acolo si facem un battle rap, in care spunem diverse chestii, orgoliosi cum sunt nu vor scapa momentul sa raspunda, atunci tu stai in spate si vezi din ce grup iese cel ce raspunde la battle, folosim codul cunoscut si imi spui ce vezi.
- Am inteles!
- Pana atunci insa, eu o sa merg cu draguta sa isi mute sifonieru.
- Crezi ca e bine sa ramana prin preajma?
- Da ce Hades, crezi ca va tradez?
- Noi, adica el, are antecedente de genul asta si acum sufera ca prostu dupa nenorocita de Li-ataena.
- Da ce frumosule, ti-a dat de iubit cu flori de urat? Intreba Ana!
- Taceti ma, nu mai vorbiti asa.
- Cum dracu sa nu vorbim ma, cand ai fost la picioarele sale si nu a stiut altceva decat sa iti traga un sut in cur. Nu mai punem ca era sa ne bagi si pe noi la apa, cu tot cu tine. Si uite acum ce am ajuns, ne ascundem ca nenorocitii si de ai lui Azarbetov cu care s-a culcat
Li-ataena si de garda.
- Gata! Urla Ares batand cu pumnu in masa.
- Gata, gata, dar daca te vad o singura data ca mai eziti si ne pui in pericol, te spintec cu Durendal sa stii.
- Ia sa vedem mai bine, cum mergem acasa la domnita! Exclama Hermes.
- Asta nu stiu, va trebui sa mergi pe acolo si sa vezi care e treaba, te intorci si imi spui si vedem ce e de facut.
- Teles sefu.
Se ridicara, cei doi plecara, iar Ares si Ana urcara in casa. Odata intrati in apartament, Ana porni sa il viziteze.
Intra in una din camere. In aceasta gasi un pat dublu, frumos aranjat, cu un ursulet de plus in mijloc, avand de o parte si de alta cate o noptiera cu raft si dulap. Pe fiecare din noptiere se afla cate o veioza si cate o copie ale aceleasi poze, cu o femeie inalta cam de 1.67 blonda, cu ochii albastri si cu fata prelunga, cu brate suptiri si mladioase, cu niste sani mici ca doua mere dar fermi, cu un fund perfect scos in evidenta. Poza era scoasa din profil, cu femeia intorcand capul provocator spre obiectivul aparatului. Parul blond, pieptanat cu carare pe mijloc, cadea pe spate.
Deasupra patului se afla un tablou reprezentand aceeasi femeie, fotografiata din fata de data asta, avand parul prins intr-un coc la spate.
Ana iesi si merse mai de parte. Intro alta camera, un alt pat de data asta mai putin aranjat, arata inca forma ultimului om ce sezuse in el. La fel, aceleasi 2 noptiere, ndar de aici lipseau pozele.
O singura poza mica trona pe una din noptiere, o poza a unei femei blonde, tunsa scurt si purtand niste ochelari pe nas ce ii dadeau un aer strengaresc.
Ana o lua si o intoarse, pe spate scria “dragostea mea, Anelida”. O puse la loc si isi continua preumblarea. Gasi ca sis us exista o bucatarie si se intreba daca aceea era folosita vreodata si daca da cand.
In bucatarie gasi un aragaz, un frigider, dulapuri suspendate cu usi culisante, un dulap pentru vase. Merse si deschise geamul, ramase inmarmurita in fata privelistei. Un parc mare se deschidea inaintea ei, cu un lac frumos pe care vaporasele se plimbau, distrand lumea iesita la plimbare.
In momentul acela Ana isi aminti ca era Duminica. Se gandi, de cand nu mai petrecuse ea o duminica calumea, o duminica in care sa se plimbe, sa faca tot ce isi dorea. Anii de munca si mai ales pactul cu cei de la politie ii mancasera multe zile frumoase si aproape ca uitase sa se bucure de micile placeri ale vietii. Muncea si dormea, dormea si muncea.
Se intoarse in living, renuntand la a mai explora restul apartamentului.
- E tare frumos afara!
- Stiu.
- Nu mergem si noi sa luam aer?
- Esti sigura ca vrei sa fi vazuta afisandu-te cu un orb la brat?
- Esti un prost ma, ti-a mai spus-o cineva?
- Da, tu sin u mai departe decat dimineata, risti sa ma convingi daca o mai spui odata.
- Hai sa mergem. De fapt, stai sa ma uit inainte la ranile tale, sa vedem cum stam.
- Bine.
Ana se uita la el si se declara multumita de ceea ce vedea.
Iesira. Mersera pe jos pana in parc. Ares se opri si cumpara cate un cornet de inghetata. Mergeau amindoi ca niste liceeni, lingand inghetata care li se scurgea peste maini si peste cornetul prea mic pentru cupa de inghetata pusa de vanzator.
Acesta le zambise si le zisese “ce bine va sta impreuna mancavar tata, hai sa va pun mai multa ca imi sunteti dragi”. Ares ii multumise si zambise si el la randul sau.
Se asezara pe o banca la umbra unui pom si continuara sa isi manance in tacere inghetatele.
Cand terminara, Ares scoase un pachet de servetele umede si ii oferi si Anei unul. Pornira mai departe si incepura sa vorbeasca.
- Nu ai vazut din nastere? Sau…
- Din nastere, nu am vazut cu un ochi, celalalt a cedat in urma unei lupte pe vremea cand urmam antrenamentele de judo.
- Cum asa?
- Am fost aruncat peste umar si, desi regulamentul spune ca trebuie sa ai control asupra adversarului pana la ultimul moment, respectivul m-a scapat si am zburat in afara tatami si am dat cu capul de parchet.
- Ups…
- Si cum de reusesti sa te indragostesti fara vedere, eu sunt doctorita si, desi se presupune ca ar trebui sa stiu totul despre asta, constat ca am un bagaj mic de cunostinte si ca asta se reduce la patologie, anatomie si altele. Dar la viata nu…
- Vizualul nut e ajuta decat sa ai o dorinta imediata si intensa, sa ai o atractie animalica fata de celalalt. Vezi o femeie si zici “mama ce buna e” si ai vrea imediat sa o ai sis a faci sex cu ea. Lipsa vederii nu exclude acest instinct, dar se ajunge mult mai greu la el si in general cand se ajunge el este insotit de sentimente profunde, altele decat cel de atractie sexuala. Cand nu vezi, mai intai faci cunostinta cu vocea respectivei, cu mana ei, cu bratul ei. Faci cunostinta cu modul ei de a vorbi, cu modul ei de a se comporta, cu pasiunile ei, cu placerile ei, cu lucrurile care o enerveaza si astfel o intreaga personalitate ti se contureaza. Nu lipsescnici elementele care sa iti starneasca instinctul animalic. Atingerea e de departe cel mai excitant simt, mai mult decat vazul. Mirosul iarasi te poate atrage sau te poate respinge. Spune si el multe despre cel ce miroase in felul respectiv, pentru ca oamenii au propriul lor miros, dar isi si aleg parfumurile in functie de preferintele lor si deci astfel sunt definiti de el. Noi ne indragostim greu, dar si cand o facem o facem cu o pasiune greu de imaginat si de obicei vindecarea e mult mai dura, in cazul unui esec in dragoste, initial sau terminal de orice tip ar fi el.
- Ia uite, vaporasul e la mal, hai san e suim!
- Hai!
Se suira si Ares, ca la el acasa, incepu sa se plimbe pe punte si se duse sa se urce pe puntea superioara.
Ana il urma. Se asezara pe margine, iar ana fu placut impresionata de privelistea de acolo. Copacii din parc se vedeau in departare, ca adevarati strajeri ai lacului, pazindu-I de cei rai. Vaporasul porni si vantul incepu sa fluture parul Anei, acesta se rasfira si se aseza in parte pe umarul lui Ares.
La o pala mai puternica, parul mangaie fata lui Ares, acesta inspira adanc sa simta din plin parfumul femeii de langa el. Ana, absorbita de peisaj, privea bucuroasa in toate partile. Cat timp trecuse oare de cand nimeni nu o mai scosese sa se plimbe, sa se bucure de verdele din jur, sa se bucure de un aer curat si de un soare frumos. Vazu pe mal un catel care isi scarpina o ureche, mai in colo alt catel statea tolanit la soare, niste pui de pisica se jucau impreuna langa un copac, iar intreaga natura parea sa fie vesela, sa se acordeze cu starea ei.
Capitanul vasului urca la ei si ii intreba daca nu doreau sucuri. Ei luara fiecare cate un suc si incepura sa bea discutand.
- Pari sa fi familiarizat cu ambarcatiunea, am vazut cum ai urcat pe ea si cum te-ai suit aici.
- Pai, m-am nascut la mal de mare si de mic am haladuit pe astfel de chestii….
- Ce poate sa iti placa totusi asa de mult? Eu ma uit imprejur, vad peisajul, vad parcul, vad lacul, tu?
- Eu simt soarele, simt vantul, miros aerul, simt leganarea vasului pe suprafata apei si daca ies pe mare, mai sar si in apa sa fac o baie. Imi place sa ies in larg si sa stau tolanit acolo, sa uit de timp, de oameni, sa fie liniste si sa nu se auda decat natura, sa imi depene povestea ei.
- Cum facem diseara?
- Habarnam, ma gandesc ca eu voi merge cu tine, iar hermes va sta in umbra. Astfel ei vor crede ca am venit doar noi si vor intra dupa noi. Vom vedea dupa, ce mai este.
Soarele incepu sa asfinteasca, cei doi coborara de pe vas si o pornira prin parc spre apartamentul ce folosea drept sediu principal. Ajuns acolo, Ares verifica ca Andy este in regula, isi puse cate un cutit in fiecare pantof si le acoperi cu mansetele pantalonilor. Isi puse la spatele centurii un box. Ana se intinse pe unul din paturi sa se odihneasca, in asteptarea momentului in care Hermes va veni.
Ares pleca in pivnita si in curand Ana auzi de acolo zgomot de lovituri ca si cum o intreaga lupta avea loc. Se ridica si fugi sa vada ce se intimpla. Ares in mana cu o bara de lemn, exersa prin diverse capre de lemn, special asezate de el, astfel incat sa para un intreg detasament de oameni inarmati cu bate care il ataca. Invartind bara de lemn, Ares trecu printre toate celelalte stive, parand loviturile primite, atacand si destabilizand multe din structurile de acolo.
Dupa lua doua gantere si le ridica in fata la nivelul umerilor, cu palmele in jos si le tinu astfel pret de multe minute. Ana uitase sa mai numere si oricum ar fi avut de numarat mult.
Intr-un tarziu Ares lasa jos ganterele si se aseza la o masa, unde lua o gantera cu o mana si o puse in cealalta mana, lasa mana pe jumatate inspre masa si sezu asa pret de altecateva minute. Mana incepu sa ii tremure vizibil, dar Ares rezista in continuare. Tremuratul se accentua, curand fruntea lui Ares se increti si acesta cu un strigat scapa gantera. Prea concentrat la ceea ce facea, nu observase ca Ana venise acolo, iar aceasta profita de incognito-ul ei, pentru a-l observa.
Ares se duse la o bara fixa, prinsa in perete, deasupra cutitelor. Ana nu o observase si chiar daca ar fi observat-o nu ar fi inteles la ce foloseste. Ares prinse bara in palme si cu mainile apropiate isi ridica trupul de la sol, pret de 10 repetari.
Se odihni 10 secunde si mai repeta odata exercitiul. Ana incerca sa se retraga fara zgomot, dar Ares auzi si sari jos de pe bara, intinse mainile si o prinse. O ridica brusc deasupra capului si incepu sa o invarteasca. Speriata la inceput, Ana incepu sa rada pe moment ce isi dadea seama ca este in siguranta in bratele acelea puternice. Il ruga totusi sa o lase jos ca ametise, iar Ares se grabi sa ii implineasca dorinta.
Deasupra se auzira pasi, iar Ares recunoscu mersul lui Hermes. Curand acesta se arata si zise:
- Sefule astia merg mana in mana.
- Mai aveai vreo indoiala?
- Am zis ca era doar ala cartita, dar se pare ca sunt mai multi infiltrati.
- Ce ai vazut?
- Sunt 2 de ai lui Azarbetov si 2 politisti care pazesc acolo, iar oamenilor lui Azarbetov pare sa nu le pese de politisti.
- Asta e, deci suntem intre doua focuri.
- Cum facem?
- Intru eu cu Ana iar tu vi pe spate.
- Cand mergem?
- Acum!
Plecara, mersera pana la statia de autobuz si se urcara. Casa Anei era in partea cealalta a orasului si avura de mers.
Cand au ajuns, peisajul era deja de mult ascuns privirilor, iar iluminatul public se chinuia sa prezinte totusi o fata frumoasa a strazilor.
Ajunsera in preajma unui bloc cu 10 etaje, vechi si care statea sa cada. Tencuiala era cazuta pe alocuri, iar in multi pereti timpul si vremea isi pusesera amprenta. Se apropiara de una din cele doua scari. Hermes ramasese mult in spate, practic nu aparuse cu cei doi odata, stand cat mai mult in umbra, pana avea sa vada ca cei 4 ce pazeau intrarea vor intra dupa Ares si Ana.
Ares si Ana intrara. Imediat dupa ei intra un om. Ana se sperie, dar Ares o proteja, lucru ce o facu sa inainteze. Inima Anei batea sa ii iasa din piept. Mai avusese ea de a face cu cazurile de la politie desigur, dar nu fusese atit de aproape de miezul actiunii niciodata, iar asta ii provoca o teama teribila.
Continua sa inainteze, in spate fiind urmati de pasi tot mai apasati ai omului care intrase dupa ei.
Ares incepu sa se intrebe de ce naiba era doar unu. Ori isi potriveau pasii atit de bine incat Ares nu putea sa auda, ori era doar unu, lucru ce nu era tocmai in regula, insemnand fie ca ceilalti erau sus, fie ca ceva se intimpla afara.
Ar fi putut sa se opreasca brusc si sa ii faca pe cei din spate sa se ciocneasca de el, dar asta ar fi declansat scandalul acolo pe scara, ceea ce Ares nu dorea.
Urcara mai departe, ajunsera la etajul 5 unde Ana se indrepta spre o usa.
Incerca sa deschida usa, dar broasca, vizibil fortata, nu mai raspundea corespunzator.
- Probleme? Se auzi din spate. Ares se incorda brusc, era tare ciudat comportamentul strainului, daca ii aborda acolo. Nici pentru el nu ar fi fost favorabil un scandal in casa scarilor.
- Nu putem sa deschidem usa. Se auzi Ana spunand pe tonul cel mai natural cu putinta.
- Lasati sa incerc eu. Ares nu mai intelegea nimic, dar se retrase precaut. Strainul scoase o lama, o potrivi in fanta broastei, mesteri pret de 30 de secunde si usa ceda. Strainul ii dadu un picior si se retrase. Doua focuri de arma rasunara in bezna scarilor. Scandalul incepuse, exact cum nu vroia Ares in plina scara.
Strainul se lasa pe vine si doua lame prelungi sclipira in mainile sale, se rostogoli in incapere si arunca cele doua lame.
Doua icnete se auzira si doua trupuri cazand.
- Drumul e liber. Spuse strainul.
Ares si Ana intrara, iar Ana scoase un strigat cand vazu doi insi cu gaturile strapunse de doua lame prelungi.
- - Hai repede, iati ce vrei si sa mergem, mai sunt doi afara.
Ana se duse si indesa in sacii cu care venisera tot ce putu de prin casa. Iesira si strainul inchise usa la loc. Iesira de pe palier si afara il gasira pe Hermes stand in fata blocului, stergandul pe Knight de o bucata de piele.
- Ati terminat?
- Da!
- Atunci hai sa mergem. Ares se intoarse si zise catre strain:
- Va multumesc mult, pot sa stiu si eu carui fapt datorez onoarea de a lucra impreuna?
- Mai bine sa nu! Am facut o fapta buna si poate candva voi voi sa imi intoarceti serviciul.
- Oricand. Zise ares si incepu sa se departeze cu Ana si Hermes.
- Ce ai facut cu cei doi?
- Chiar vrei sa stii?
- Nu, bine ca i-ai rezolvat, sa ii pupe mama lor reci, daca or mai fi avand.
- Hai ca avem o noapte grea, sa ducem astea acasa si sa vedem daca Hades a facut ceva!

Sfarsitul episodului II
Va urma