Recomandarile de duminica: Le premier Cercle

Miercuri seara:

Nu m-am prea preumblat zilele astea prin magazine, asa ca nu am putut sa imi cumpar filmul de duminica.
In schimb, din alte preumblari, am o multime de dvd-uri inca in tipla care asteapta sa le vad, sau sa le fac cadou cand raman in pana de idei.
Citind titlurile si lucrurile de pe coperta din spate, stateam si ma intrebam la unele de ce le-oi fi cumparat, dar probabil ca am avut un motiv.

Duminica dimineata

Ma trezesc, fac repede cafelutele, imi iau nevasta langa mine si purced la redarea filmului.
Stiind ca il alesesem datorita actorului principal, ma pregateam sa fiu izbit de chestii violente, cu batai, arme si alte dinastea.
Filmul incepe si, ascultand muzica de inceput, incantarea mea a inceput sa scada.
Filmul nu promitea sa fie cum vroiam eu, cu batai, impuscaturi si alte lucruri violente la care sa exclam: "Asa! Spargei mufa"!

Cu toate acestea, filmul m-a captivat de la inceput la sfarsit pentru ca e magnific, colosal, nemai pomenit.
De Jean Reno stiam ca e un actor bun, e unul din actorii mei preferati, pe locul doi dupa Anthony Quinn, dar ce m-a surprins a fost rolul facut superb de Gaspard Ulliel.
Un film greu, cu intrebari adanci, bun sa te faca sa te intrebi ce e bine si ce e rau si ce defapt reprezinta aceste notiuni.
Inevitabil sa va spun ca pana la final am ajuns sa tin cu cei asa zisi rai si sa injur politia.

Le premier Cercle, the first circle, the inside ring, Cercul interior, asa cum se numeste el in diverse limbi si locuri, a fost deci un film care mi-a placut secunda cu secunda si, alaturi de Taken, Leon si cele doua filme din seria Desperado, face parte din categoria filmelor pe care as putea sa le revad chiar si de cinsprezece ori fara sa ma satur.

In concluzie va recomand acest film, dar sa nu va asteptati la clasicile filme Americane, filmul ne avand mai nimic in comun cu ele.
Cu drag
al vostru

Despre performantele profesorilor si medicilor

Sunt trist din ce in ce mai mult in ultima vreme pentru ca din cauza foamei si a traiului prost, incercam sa gasim vinovati in toate partile, vinovati pe care sa ne aruncam neputintele noastre si sa incercam sa ne impacam cu constiinta noastra pentru ca, nu e asa, altii sunt de vina pentru traiul nostru prost.
Am auzit din ce in ce mai des oameni in jurul meu injurand otova categorii sociale intregi, bazandu-se pe prejudecati si pe unele experiente personale.
Declicul scrierii acestui articol l-a reprezentat citirea unui articol la
Vis Urat.
Il citesc pe Vis Urat, pentru ca omul are niste ganduri si niste reactii apropiate de ale mele si imi place cum le spune.
Ca orice om, fie din dorinta de a face senzatie, fie ca, evident, mai greseste, mai scapa si el putin pe alaturi si se ea fix de cine nu trebuie la gramada.
Si eu am avut necazuri cu medicii si eu am avut intalniri cu profesori absolut excrabili, dar, desi ceea ce propune si scrie el in articol suna frumos, exista totusi niste considerente practice care trebuie luate in consideratie.
Iata-le mai jos:

1. Cum stabilesti criteriile de evaluare pentru un profesor/doctor bun si unul prost?
2. Cum masori valorile reale ale indicatorilor? Adica cum vezi ca un profesor/doctor este bun sau prost?

Hai sa vedem putine puncte slabe fix in aceste doua domenii:
- Performanta ca profesor sau ca doctor nu depinde numai de mine ca individ, nu este o chestie strict sub controlul meu, ci mai depinde si de ce anume material am la modelat.
Daca eu sunt profesor bun, dar am o clasa de copii prosti, care este vina mea?
Daca eu sunt profesor prost, dar am o clasa de copii buni, care este meritul meu?
Am vazut si cazuri de profi absolut prosti, cu clase de olimpici, numai fiindca parintii si copii se preocupau, faceau meditatii and co.
Dar la olimpiada numele carui profesor aparea? Evident ca a celui de la clasa.
Iar acum chestiile astea nu ai cum sa le masori, pentru ca nu poti pune un standard.
Daca eu ca profesor am o clasa de copii putin mai slabi, sau foarte slabi si daca reusesc sa ii aduc pe toti la un nivel cat de cat ar trebui sa fiu considerat performant.
Mai performant chiar decat unul care are o clasa de copii buni si scoate olimpici, pentru ca ala nu s-a chinuit asa mult ca mine.
Maestria unui profesor se vede atunci cand si ultimul prost a inteles ceva, nu atunci cand cel care era bun devine oleaca mai bun.
Pot sa afirm chiar ca un copil bun va putea sa devina mai bun chiar si fara ajutorul unui profesor.

- Performanta, cel putin asa cum e inteleasa ea astazi, depinde de conjunctura.
Ce conteaza daca eu sunt un doctor excelent, daca nu am ocazia sa ma remarc?
Daca toata viata am lucrat la spitalul judetean constanta si am facut chestii neremarcabile (in gandirea publica), se cheama ca sunt neperformant?
Daca sunt medic oncolog, acolo unde rata de supravietuire a pacientilor este foarte mica, se cheama ca sunt neperformant?
Daca s-ar apuca toti sa faca operatii pe cord deschis, sau stiu eu ce astfel de chestii considerate dure in ochii opiniei publice, restul de treburi in medicina cine le-ar mai face?
Cred si eu ca e usor sa faci o operatie pe cord deschis atunci cand ai tot ce iti trebuie la indemana si inca o armata de doctori pe langa tine care sa faca fiecare cateceva si tu ca sef de echipa sa iesi in fata.
Dar mai greu decat sa faci o operatie pe cord deschis in conditii prielnice, este sa incerci sa faci lucruri mai putin complexe din punct de vedere medical decat operatia pe cord deschis, dar fara nicio dotare.
Sa incerci sa faci un lucru simplu atunci cand nici vata nu ai.

Datorita incercarii standardizarii in educatie a acestor lucruri, s-a ajuns la situatia in care profesorii trec copii clasa numai ca sa aiba cifra de scolarizare, pentru ca fara o cifra de scolarizare de nu stiu cat la suta, nu se mai dau bani pentru scoala/profesorul respectiv.
Acelas lucru e valabil si la universitati.
Tot datorita acestor standardizari, s-a ajuns ca profesorul sa fie mai interesat de a lucra cu elevi buni si foarte buni si sa ii lase naibii pe aia prosti, pentru ca, nu e asa, e important sa avem olimpici.
Asa ca acum la clasa se pune accentul pe lucrul cu olimpicii, iar copiii, fara nicio vina, mai putin dotati trebuie sa accepte aceasta soarta.

Din pacate, se preiau standarde din economie, de la un anumit tip de activitate si incearca sa fie translatate in educatie fara adaptare.
Se vine cu termeni gen performanta, productivitate, intr-un domeniu in care nici productivitatea nici performanta nu au cum sa fie masurate, sau cel putin nu intr-un cadru generic, deoarece variabilele care compun ecuatia performantei si a productivitatii sunt foarte multe.
Am sa scriu in articolul de maine cum chiar in economie exista astfel de activitati si modul cum sunt masurate/folosite ele.

Va multumesc ca ati citit si azi.

Recomandarile de duminica - The Oxford Murders

Marti dimineata!

Manat de o pofta orbitoare de portocale, plec prin imprejurimi la 8 dimineata sa caut niste portocale.
Aleg sa ma duc la Billa, la o statie de casa mea.
Ajung acolo si incep preumblarea printre rafturi. Imi Iau portocalele, gasesc si niste cutii de cafea gata preparata, cafea care mie imi place foarte mult si, atras ca intodeauna inexplicabil de raionul de dvd-uri, ma indrept inspre acolo.
Iau la mana fiecare film din gramada de dvd-uri la 4.99 lei.
Gasesc si filme despre ale caror nume auzisem, gasesc si filme necunoscute despre care citesc ce e scris pe spate, gasesc si filme pe care le-am vazut si in final gasesc si filmul.
Atras de ce e scris pe spatele sau, il iau si ma indrept fuga spre casa, sa nu cumva sa mai gasesc ceva si iar sa plec cu 10 dvd-uri de acolo.

Duminica dimineata:

Ma trezesc si imi prepar cafeaua mea si ceaiul sotiei.
Scot filmul din tipla, scot dvd-ul din carcasa, il pun in dvd-player si ii dau drumu.

Dupa primele 2 - 3 reclame, incepe si filmul.
De data aceasta nu sunt surprins de nimic, citisem spatele dvd-ului si eram avizat ce o sa se intimple.
Ba chiar asteptam cu nerabdare sa vad exact cum o sa se petreaca faptele.

Desi filmul este filmat in 2008, de la inceput la sfarsit mi-a lasat impresia ca ma uit la un film filmat in anii 70.
Sau ca ma uit la unul din filmele promovate de bbc.
Am aflat si de ce la finalul filmului, el este o coproductie englezo-spaniolo-frantuzeasca.
Probabil ca si subiectul abordat nu i-a ajutat foarte mult, Crimele din Oxford petrecandu-se, asa cum spune si titlul, la Oxford si anume in cadrul universitatii.

Pe parcursul filmului am avut impresia ca primesc prea mult din toate.
Se pare ca regizorul a invatat cum sa faca un film dupa o carte "7 pasi esentiali spre un film de succes", deoarece s-a chinuit sa atinga intens toate check pointurile unui film de succes, sau care ar fi putut face filmul unul de succes.
Probabil ca in cartea regizorului, reteta nu era completa, lipseau cantitatile.
Astfel, in Crimele de la Oxford primesti prea mult mister, prea multa politie, prea multa matematica, prea mult sex, prea multe crime.
Cuvantul cheie este "prea mult".

Filmul a reusit rapid sa plictiseasca audienta inconjuratoare (adica pe nevasta mea), iar pe mine m-a tinut atent numai fiindca pe parcursul sau emitea niste ipoteze matematice si niste concepte care mie imi placeau.

Acum sa fim corecti trebuie sa spunem ca filmul The Oxford Murders este dupa un roman cu acelas titlu de Guillermo Martynez.
Daca si romanul o fi fost prost, ce asteptari sa am de la regizor saracu.
Un lucru bun tot a facut si filmul, m-a facut sa vreau sa citesc cartea, sa vad daca e la fel de prost scrisa.

Per total insa, o experienta placuta acest film, linistit si plin de lucruri care mi-au incantat auzul.

Vi-l recomand, nu cu asa mare tragere de inima ca pe 7 pounds, dar pentru o cultura cinematografica completa, merita vazut.

Recomandarile de duminica - Seven pounds

Ieri a fost o zi tare frumoasa la Constanta.
Am hoinarit pe faleza si am filmat natura care se bucura de venirea primaverii.
Astazi, daca am timp, voi lucra sa editez acele filmari si apoi sa le public sa va puteti bucura de ele.

Terminand plimbarea in cauza, am purces prin Tomis mall sa vad ce mai este pe acolo.
Peste tot criza/recesiunea isi face simtita prezenta.
Spatii goale cu anunturi "de inchiriat" in geam te intampina la tot pasul, iar pe acolo pe unde se mai vede populatie, anunturi mari si stridente te anunta de reduceri, lichidari, de parca toata lumea se agita frenetic sa prinda un tren care pare ca ii lasa in urma.
Toti parca vor sa dea tot ce au, nu conteaza pe ce pret, si sa plece odata dracu de acolo.
Parca s-au saturat de afaceri, de vandut, de cumparat.
Imi iau o cafea de la mc. Donald si ma plimb calm printre magazine.
Observ DIverta, aceleasi anunturi, dar in schimb aici e o liniste totala.
Parca dezarmand din start, parca fiind siguri ca ei nu mai prind trenul pe care ceilalti se straduiesc sa il prinda, cei de la diverta au lasat totul vraiste si nimeni nu se mai ocupa.
La casa nu era nimeni cat m-am plimbat prin magazin si paznicul se plimba dupa mine, fiind foarte curios de cum pipai eu toate discurile, cum le miros, cum stabilesc o relatie speciala cu fiecare dintre ele.
M-am plimbat pe la dvd-uri si m-am uitat pe titluri.

Duminica dimineata!

Ma trezesc si plec dupa cumparaturi, astazi am rupt rutina ultimelor saptamani si nu am mai pus film dimineata.
Dar nu am renuntat la obiceiul de a vedea, impreuna cu sotia, filmul de duminica.

Bag dvd-ul in aparat si ma asez sa observ.
Sunt izbit din prima de film la coarda sensibila in momentul cand aud o voce de calculator, ca aceea pe care o folosesc eu pentru a folosi computerul, care ii povestea unui nene orb ce se intimpla.
Din momentul ala am fost sigur ca nu voi mai putea analiza obiectiv acel film, dar m-am uitat pana la capat.
Filmul nu face parte din categoria de filme care imi place mie, de ce spun asta, fiindca urasc toate filmele care se termina prost si in care subiecte sensibile sunt abordate.
Urasc toate filmele in care nedreptatea, realitatea razbat.
Vreau ca filmele sa fie locuri in care lucrurile sa se intimple altfel decat in viata reala.
La dracu, sunt satul de modul in care lucrurile se intimpla in viata reala, ca sa mai vreau sa le vad si intr-un film.
Nu pot insa sa neg frumusetea filmului, calitatea lui deosebita si dragalasenia povestii.
Cu un Will Smith care pare ca intinereste pe zi ce trece, Seven Pounds / "Sapte suflete" este un film care cucereste si care te tine captivat fara insa a avea pic de suspans in el.
Ii pot ierta micile greseli si inadvertente pentru ca timp de doua ore m-a facut sa rad, sa plang, sa tremur alaturi de eroii sai.

Pe final nu pot decat sa va recomand cu caldura acest film.

Cu drag
al vostru

Recomandarile de duminica - The Lazarus Project

Astazi m-am uitat la traditionalul film de duminica.
Cum altora le place cititul de pe carte, pentru senzatia care ti-o da, eu iubesc privitul la film de pe dvd, pe televizor, rulat pe dvd-player-ul stand alone si nu pe computer.
Filmele pe net nu imi plac si dincolo de aspectul moral si legal al problemei, mi se par de o calitate proasta, cu probleme, cu intreruperi cand te astepti mai putin.

Pentru cei ce se plang de faptul ca un dvd costa bani, ei bine, eu am cumparat de la real si din alte locatii o pleiada de dvd-uri cu preturi cuprinse intre 2.99 lei si 19.99 lei. Sunt ele preturi si mai mari, dar nu ma uit la acelea.
O alta sursa buna de dvd-uri sunt revistele care se vand cu dvd-uri, am luat niste filme superbe de la saptamina financiara si alte astfel de reviste.

Filmul de astazi e un film pe care am dat 2.99 lei si drept urmare nu ma asteptam la cine stie ce.
Am ramas surprins de calitatea filmului, de jocul bun al actorilor si de subiectul tratat.
Ne fiind un film pentru oamenii cu probleme existentiale, nu e nici usor de urmarit.
La un moment dat pe parcursul filmului, inca chiar de la inceput, am lasat ratiunea sa ia o pauza, ca simteam deja ca o iau razna daca mai incerc sa inteleg, sa descalcesc, sa prevad ce o sa se intimple si ce vrea filmul sa imi arate.
Asa ca m-am lasat purtat de imagini si sunet in lumea creionata de regizor si de scenarist, lasand filmul sa imi arate in final toata povestea si intriga.

Actorii, niciunul cunoscut, dar in general nu ma uit la film fiindca e cu un actor anume, asta daca nu e cu Anthony Quinn, cand se chimba treaba:)

The Lazarus Project - Proiectul Lazarus a fost deci un film superb de urmarit cu familia intr-o duminica dimineata, chiar daca el nu e catalogat in aceasta categorie.
Vi-l recomand si voua!

Universuri paralele

Am dezvoltat o noua tehnica de a scrie articole pe blog.
Mai intai vreau sa comentez la slvc, iar dupa ce scriu trei sferturi de comentarii, imi vine in minte
Giana si mi se face frica:)
Imi dau seama pe urma ca al meu comentariu este bun e un articol pe blog si il public aici.
Apoi ca sa fie totusi la nivel de comentariu, pun link si acolo (asa cam ca un nesimtit de nivel doi).
Nu stiu cat va merge treaba asta pentru ca slvc a anuntat curatenia de primavara si, deci (ce imi place cuvantul asta), s-ar putea sa fiu ras de tot de pe acolo.

Va povesteam de una zi, aici ,
cum mi se intimpla mie dedublari, deh! Asa e cand te joci cu concepte matematice dinastea, mai scapi si pe alaturi.
Dar se pare ca treaba a inceput sa devina serioasa, asa ca daca intr-o zi dispar sa stiti ca v-am iubit.

Toata viata am fost asociat, confundat, hulit, adulat din cauza numelui si a similititudinii sale cu al ex premierului.
Acum insa mi se intimpla niste chestii ce tin de universuri paralele.
Un anume ins, ziarist, pe numele sau Alexandru Frunzaru, imi tot scrie intrebari de interviu pe e-mail.
Aceste intrebari privesc cariera mea de premier, dar si pe cea de poet si scriitor.
Eu nu am raspuns niciodata, asa ca nu mi se pare firesc faptul ca discutia dintre noi continua.
Si nu in modul in care eu nu raspund si el insista, ci ca si cum eu as fi raspuns, as fi dat niste raspunsuri si omul doreste niste clarificari.
Treaba a culminat zilele trecute, cand am primit textul integral al interviului spre aprobare.
Acum ma intreb, l-oi fi aprobat?

Divortul de o zi

Azi am citit la slvc
un articol provocare.
Divortul de o zi.
Autoarea cere pareri damelor in comentarii, iar eu lansez o leapsa (pe care nu stiu cine o sa o ia, ca am doar 2 cititori), dar zic, hai sa le aratam lor, fumeilor, ca nu ne pasa de programul lor de divort pentru o zi.
Deci cititi articolul lui slvc, iar asta este raspunsul meu.
Scrieti si voi raspunsuri cu link catre articol, ca sa combatem acest gen de idei!
Deci: Laaaa ataaaaac!

1. Aici gateste mama mai des decat nevasta, deci oricand se poate apela la mama.
In fapt eu ma trezesc la 5 dimineata, reminiscente din armata, iar sotia pe la 9. Eu la ora aia am si mancat de mult si sunt si rupt de treaba.
Ba chiar cand se trezeste ea, eu ma duc sa dorm un pic.
2. Faza cu sosetele, mi s-a raspuns asa fara sa fie vreo problema anume, iar de atunci mi-am invatat locurile si nu maiintreb pe nimeni nimic.
Dar vai si amar ce scandal iese daca imi muta cineva sosetele maro de acolo pe unde le las eu.
A zis ca sunt acolo unde le-am pus pai acolo vreau sa le gasesc.
De obicei ma apuca descaltatul de sosete cand ma uit la televizor, fiindca mi se face cald, deci le pun pe televizor.
Mi se pare chiar trendy cum arata lcd-ul meu de 81 cu sosetele maro atarnand pe el.
Si desigur, stiu unde sa le gasesc, pe televizor.
3. Eu platesc facturile aici, deci sotia nici nu stie macar cum arata facturile.
4. Cum am zis la punctele anterioare, eu ma trezesc mult mai devreme si fac cafeaua pentru mine.
Oricum nu prea imi place aia facuta de altii, eu avand reteta mea secreta de facut.
Iar cand nu imi place, sunt asa un dulce incat a treia oara nu imi mai faci, pentru ca intreb candid:
"Ce e cu pisoarca asta bai".
Ba mai mult, cum nevesti-mi ii place ceaiul foarte mult, pe la 7:30 asa, cand stiu ca mai e putin sa se trezeasca, ii pun apa de ceai pe foc, astfel incat cand se trezeste sa o gaseasca gata fiarta si numai buna de turnat peste pliculetul din cana pe care i-l pregatesc.
5. Nevasta mea rezolva asta simplu. Desi are 2 telefoane mobile, mereu cand pleaca le uita pe acasa.
Asa ca asta e un comportament normal.
Nimic nou.
6. Nevasta nu are serviciu, deci nu are unde sa se duca, deci nu are de unde sa se intoarca. De fapt in lipsa de altceva munceste pentru mine, asa ca are o zi grea si la serviciu si acasa:)
7. Nu poate sa bea nicio picatura ca adoarme.
Si gargara daca face cu alcool se ameteste, deci a invatat sa se tina departe.
Iar eu nu am de gand sa o incurajez pe calea aia, pentru ca stiu ce inseamna alcoolul si daca cineva nu il are in sange, e mai bine sa nici nu il aiba.
8. Amenintarile proferate de genul "plec la mama" nu au efect.
Mama se gaseste peste granita la Chisinau si drumurile sunt lungi si costisitoare.
Dar daca se hotaraste sa sparga asa niste bani pe drum, nu are decat, e invitata mea.
9. Celelalte amenintari si comportamente le accept, de dragul jocului erotic (se stie ca daca stai despartit o vreme, regasirea e cu atit mai inflacarata), dar daca se intrece o anumita masura considerata de mine, fac un simplu gest si tot universul se naruie si atunci lucrurile se schimba brusc la loc.
Defapt cred ca cu asta trebuia sa incep.
Resursa financiara e la mine si ca un fmi simpatic ce sunt, pot oricand sa inchid robinetu si atunci sa mai vad eu giumbuslucuri dinastea!

P.S. La faza cu plecatul la mama, chiar eu o indemn din cand in cand, ca sa mai vad si eu cum e sa fi singur:p
:)