marți, 7 octombrie 2014

Rebeliune

Citeam astazi articolul scris de prietena mea Uca.

Toti avem perioadele noastre de rebeliune, dar toti ajung sa le regrete mai tarziu, sau, alternativ, ajung sa rateze multe lucruri interesante din cauza rebeliunii. Asta din pacate se intimpla din cauza unor modele nasoale, cum ar fi celebritatile, dar nimeni nu le spune pustilor ca acele celebritati fac lucrurile respective din adins, ca un exercitiu de imagine si ca de fapt preferintele lor, ale celebritatilor, pot sa nici nu fie acelea. Oricum, acele celebritati ajung sa faca acele chestii in mare parte dupa ce s-au realizat si dupa ce, statutul lor social nu mai poate fi afectat de o rebeliune sau alta. Cu alte cuvinte, daca te tatuezi cand esti un nimeni, ajungi un puscariasi, daca te tatuezi cand esti un profesor universitar, sau cand esti un celebru cantaret, esti un profesor universitar, sau un cantaret celebru cu un tatuaj. Si nu are legatura cu dublul standard, ci pur si simplu cand esti un nimeni si mai ales necopt, deciziile le iei absolut alandala fara sa te gandesti macar o clipa la rezultate. Cand insa esti cineva, se presupune ca ai facut ceva ca sa ajungi acolo, ca procesele tale mentale s-au dezvoltat destul incat sa iei decizii coerente si cu rezultate bine stabilite, sau, alternativ, ca ai pe cineva langa tine, unu sau mai multi, care sa te consilieze (cum au majoritatea vedetelor) si pe care sa ii si asculti. Atunci se cheama ca decizia de a te tatua ai luat-o in cunostinta de cauza si cu un scop bine definit, nu asa ca ti-a venit tie pe chelie.

De fapt in asta sta totul, lumea nu prea intelege ca deciziile in viata nu trebuie luate ca pur si simplu asa vrei, ci deciziile trebuie luate cu un scop, spre atingerea unui obiectiv.

Un alt aspect al transformarilor chimice este acela ca ele nu sunt naturale, odata aplicate ele degradeaza tesutul pe care au fost aplicate. Si daca aceste transformari chimice sunt aplicate pe un tesut in transformare, cum ar fi vopseaua de par pe un par tanar, nu doar ca il distruge, ci il si opreste din maturizare, din ajungerea la maturitate, facandu-l sa se deterioreze inainte de a fi apucat macar sa traiasca. Din pacate efectele acestor transformari chimice, sau a altor decizii se vad cu mult mai tarziu in viata, iar oamenii nu isi dau seama de unde li se trage. Aud des textul "Oare de ce imi cade parul... O fi de la stres, ca sunt asa stresata"! Desigur, oi fi tu stresata, dar parul tau e si mai stresat de la toata chimicala pe care o aplicai in copilarie si adolescenta pe el.

Frumoasa lectia oferita de tata, dar din text reiese printre randuri ca nu prea a avut efect major, ci doar punctual.

Imi place totusi cand vad scriituri bune, drept urmare o sa mai urmaresc de acum blog-ul Uca-i sa vad si alte postari la fel de interesante.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Sincere condoleante Ducu... fii tare si pentru Svet! Fiti puternici si uniti asa cum v stiu, nimeni si nimic sa nu va clinteasca. Stiu ca e greu, e prea greu si prea dureros si face parte din viata! Fiti tari dragii mei, sunt alaturi de voi! Va imbratisez cu mult drag! Sa va dea Bunul Dumnezeu putere sa treceti si peste acest necaz! Putere si rabdare dragul meu! Aveti grija de voi dragii mei.T.O.M