De-a valma

M-am chinuit mult sa gasesc un titlu pentru aceasta postare. Vroiam un titlu care sa fie si ingenios, dar care sa atraga si click-uri si sa fie si bun pentru google ca sa iasa in fata la cautari. E ca si cum mi-as fi dorit o femeie de 24 de ani, virgina, dar care sa faca si sex oral de calitate. Exercitiul a fost ingreunat si de faptul ca am amestecat o multime de idei, subiecte, cu un fir epic, dar totusi idei diferite pe care vreau sa le impregnez pe retina cititorului. Drept urmare, nu aveam nici subiectul ca sa zic: "despre subiectul asta vorbim azi".

Asa ca am ales titlul care se vede si ma bazez pe subtitluri sa ma mai salveze in fata lu Google.

Google! Google! Google!

Bun! Dupa ce am inundat destul postarea cu cuvantul Google, astfel incat acum kd-ul (keyword density) pentru google va fi destul de mare, sa va povestesc despre ce vorbim azi.

Este ciudat cum functioneaza online-ul asta. Eu scriu aici despre ce ma taie capul, comentarii am doar de la unicul meu cititor fidel, caruia ii multumesc mult ca suporta nebuniile mele si chiar si comenteaza coerent si frumos (merci mult, imi salvezi de multe ori blogul, il faci sa para mai blog asa:) ). Apoi primesc telefoane de la diversi cu intrebari despre subiectele postate:

• "dar unde ai fost plecat"?
• "Dar ce ai patit de bolesti"?
• "Dar ce proiecte ai mai facut"?

Tuturor le promit cam acelas lucru, faptul ca voi scrie. Ca un nesimtit notoriu ce ma aflu, evident nu ma tin de cuvant, iar timpul trece si remuscarile ma apasa. Multumesc mult si celor care ma suna, inseamna ca exist pentru voi, sau ca, ma rog, nu aveti alte subiecte de barfa mai interesante, ceea ce e totusi magulitor. Asa ca iata mai jos cateva raspunsuri:)

Cum mai stai cu regimul

Regimul a fost asa:
Faza 1:
Luna pe care o stiti de pe blog, luna in care de la 86 - 89 kg cat oscilam, am ajuns la 76 - 78 kg. Asta era in luna august 2012. Din septembrie 2012 nu am mai tinut niciun fel de regim, doar ca am fost atent la cantitatile de mancare pe care le caram in mine, in principiu sa nu depasesc 1 kg de mancare pe zi. Pana in ianuarie 2013, am tot oscilat intre 76 si 78.
Faza 2:
In februarie 2013 m-am decis sa mai tin o tura de regim, adica inca o luna. Nu am reusit sa tin decat primele 15 zile de regim pentru ca am facut o faringita nenorocita si a trebuit sa trec pe antibiotic, asa ca am intrerupt orice regim. Totusi cu cele 15 zile tinute, am ajuns de la 76 - 78 kg, la 73 - 75. Acum oscilez mereu intre 74 - 75, Azi dimineata avand 75,1 kg. Nu mananc nimic deosebit, am carat in mine de toate, dar cu atentie la cantitati. De altfel in urma regimului, stomacul s-a micsorat rau si simt imediat cand am depasit calul.

De ce bolesti?

Asta are legatura cu punctul anterior in mai multe feluri, sau ma rog, vad eu o legatura, ea poate sa nu existe, dar va scriu ca sa fiti avertizati.

Nu stiu ce dracu se intimpla cu mine anul asta, dar chiar de dupa revelion am inceput cu o serie de infectii una dupa alta, infectii de care nu scap nici acum. Sa le luam pe rand:

In luna ianuarie am facut o infectie in cavitatea bucala, infectie pe care eu am banuit-o fiind de la masele, dar nu pot fi sigur de unde era, pentru ca aveam toata gura unflata. Am luat augmentin.

In februarie m-am trezit cu o durere sub barbie in partea dreapta a gatului, dar de o violenta deosebita ce nu am mai vazut pana atunci. Ma durea gatul pe dinafara, ma durea rau la inghitit, dar nu puteam afirma ca ma doare in gat. Am mers la un ORL si cu 2 kg de ceai de musetel pe zi (cica asa bea boul cand e cald in toiul verii) si cu amoxicilina, s-a reparat si asta. Desi pe mine ma durea pe afara, doctoru a vazut ceva inauntru. Ma rog, s-a reparat.

In martie m-am trezit cu niste sintome de raceala, am ajuns la medica de familie si minune, aveam viroza pulmonara. Ce sa va spun, toate fericirile, dureri de cap si de sinusuri, senzatii ca imi plesnesc ochii in cap, tuse, dureri in piept, tot tacamul. La care s-au adaugat si niste febre de 39, febre cu care eu nu eram invatat, pentru ca sunt cam afebril asa de felul meu.

Trei zile de paracetamoale nu au ajutat, asa ca am trecut pe zinat. S-a rezolvat si asta.

Si acum bomba

La finalul lui martie plec la Bucuresti la ziua unui prieten. Va povestesc toata tarasenia ca sa vedeti prin ce am trecut si cum proverbul unde dai si unde crapa, e mai valabil ca oricand.

Inainte sa plec din Bucuresti inapoi spre casa, m-am intalnit cu niste prieteni intr-o carciuma sa bem cateceva. Am baut un sprite, o apa minerala, un ceai verde. Am fost la baie inainte sa plec cu autobuzul si parea ca totul e in regula. Ma sui in autocar si nici nu pleaca ala bine, ca ma taie sa ma pisi. imi zic "e lasa, ca nu o sa mori pana la Constanta". Trebuie sa va mentionez ca eram si singur. Mai trece ce mai trece timpul, iar pe parcurs cen inaintam pe drum, inainta si dorinta mea de a face pipi. Deja nu ma mai gandeam ca ajung la Constanta, ma gandeam ca la popas o sa rog pe cineva sa ma duca la baie. Ma uitam in stanga, ma uitam in dreapta, numai bunaciuni, una si una. Cum dreacu sa ii cer eu bunaciunii aleia sa ma duca la baie. Am incercat sa imi formez cateva fraze in minte, dar nu reuseam sa o gasesc pe cea corecta.

Reevaluand nitel situatia, constat ca si popasul e deja o tinta mult prea indepartata, deoarece pipi se cere afara cu insistenta, anuntandu-ma asta prin niste spasme in zona inghinala de mai mare frumusetea. m-am gandit: "acu il scap si sa te tii rusini".

Mi-am cerut scuze fata de bunaciunea din stanga mea, am iesit si m-am dus la sofer.

"Domn sofer, vreau la baie domne"!
"Dar ce ma, om mare esti tu? Nu poti sa te tii"?
"Domn sofer am incercat, dar nu pot, ma pisi pi mini bre".
"Ai bai ca mai avem 10 minute pana la popas, cum sa te pisi pe tine"!
"Defapt nu, rectific, daca nu opresti mai repidi, ma pisi pe noi".
Spunand asta, m-am apropiat de el.
"Stai bai jos, ca opresc acu unde pot, dar tinete nitel"!
"Da hai repede bre ca am niste spasme ceva de speriat si imi tremura si piserele deja".

M-am asezat pe treptele respective de la iesirea din autocar, ca puterile nu ma mai tineau sa ajung pana la scaunul meu. A oprit soferu, m-a dus la baie, am reusit sa mictionez in toata regula, cam la vreo 10 kg asa, ca au venit aia de la apa si canal sa vada daca nu e avarie in zona.

Dupa episodul asta, am ramas cu o mare durere in tot abdomenu, m-am gandit. "Sa vezi ca mi-am bulit rinichii, ce distractie o sa fie". Durerea respectiva a persistat vreo 2 zile de la acest episod, dar incet, incet s-a retras si a ramas doar o mica jena pe dreapta sub coasta. M-am gandit "e clar, am facut ceva la rinichi". Am stat asa, am zis ca poate dispare si jena cu pricina. Cand disparea, cand aparea, nu eram foarte hotarat ce sa fac, am zis ca poate va disparea de la sine. Dar clar aceasta jena, era asociata cu episodul din autocar.

In vreo 2 saptamani, am plecat la Predeal la un curs de a deveni mentor. Jena tocmai ce reaparuse si mi-am zis ca nu am timp inaintea plecarii sa vad ce e, lasa ca ma intorc eu.

Am plecat la Predeal, am ajuns la predeal. La masa am gustat 50 grame de wiskey. La masa de seara am baut jumatate de litru de coca cola. Pe la 12 noaptea am baut 25 grame de wiskey amestecate cu 500 grame cola. A doua zi dimineata, la masa, am baut o cafea, care mi s-a parut extrem de tare, drept urmare am baut vreo 2 cani de lapte dupa ea.

Pe la ora 15 in aceasta zi, ma apuca brusc o durere violenta in dreapta, cu rasfrangere in spate, ma taie transpiratiile si inima incepe sa imi bata razna. Vazand manifestarile astea, ma panichez si intru in atac de panica, fapt ce duce la o abrambureala si mai mare in sistemul meu nervos, luandu-ma tremuratul cu totul. Ma gandeam ca rinichiul meu suparat a clacat si ca gata, am sa mor acolo, departe de toti cei dragi, printre straini, nevasta la Chisinau, mama tocmai la Constanta, nimeni langa mine si eu mor.

Imi anunt insotitorul ca mi-e rau si ca trebuie sa mergem la spital. Insotitorul ma anunta calm: "Care spital, ca nu e spital in Predeal, cel mai aproape e la Brasov".
"Ete sulea, ma duc eu la Brasov, ca mor de 3 ori pana acolo, ai sa iesim din curs si sa intrebam la receptie".

Iesim din curs, mergem la receptie, aflam ca e un hal de n-ar mai fi pe dn1, unde chipurile te poti adresa in caz de urgenta. Chem taxiul, anunt mama sa nu se sperie, dar ca eu ma duc pana la urgenta ca mi-e putin rau, ii dau numarul insotitorului ca sa il aiba si sa fie in contact. Eu ma pregatisem, trebuia sa lesin.

Drumul pana la centrul de primiri urgente s-a desfasurat in regula. AM ajuns acolo, mi-au facut un EKG, au zis ca inima e in parametrii normali, tensiunea era 14 cu 9, normala data fiind starea mea de agitatie, pulsul 92, normal si ala data fiind starea mea de agitatie.

Opsesia doctorilor!

Ating in treacat aici un subiect pe care l-am observat si nu am apucat sa il discut. Nu emit nicio parere, nu afirm nimic, doar povestesc, dar nu imi place atitudinea respectiva.
"Dar ce ati consumat ieri si azi"?
Am insirat toate mancarurile pe care le-am mancat.
"Dar alcool nu ati consumat"?
"Ba da"!
"Ati baut vin rosu"?
"Nu, wiskey".
"sec"?
"50 sec si 25 cu cola amestecat"!
"Si vin ati spus nu"?
"Nu!"!
"Cum nu, ca asa mi-ati spus mai devreme"!

Asta a fost momentul in care asistenta care ajuta la consult, a lasat balta tot ce facea si cu o remarca de genul "Alt boschetar", a plecat inapoi sa se uite la romanii au talent la televizor.

Doctorita nu m-a abandonat totusi si a continuat sa ma palpeze pe ficat, pe stomac, pe ce m-o mai fi palpat. M-a plesnit peste spate cu latul muchiei, mi-a apasat ceva centrii de pe spate, intrebandu-ma mereu daca ma doare. Al dracu ca nu ma durea, doar intr-un singur loc m-a durut, iar ea a tras concluzia ca e o simpla durere de spate.

Dar ca sa fie sigura ca nu mor pana luni cand era revenirea acasa, Mi-a dat 3 urinex pe zi (las sa fie, daca chiar o fi rinichiul de vina), Aulin, sau cum dracu s-o scrie (anti durere si antiinflamator, pentru durerile de spate), magne b6, cate 3 pe zi (ca paream cam sarit de pe fix asa).

Orice as zice si oricat de rau as fi, doamna doctor a fost profesionista si cu ce a avut s-a descurcat, ii multumesc mult ca mi-a oferit suportul de care am avut nevoie, asigurandu-ma ca daca nu mai beau alcool, cafea, cola si nu mai comit excese, o sa traiesc sigur pana luni cand ma intorc acasa, dupa e treaba mea ce fac.

Restul excursiei s-a desfasurat fara incidente, doar ca durerea mea din partea dreapta a devenit insistenta acolo, nu violenta ca vineri, dar e o chestie de care sunt constient si nu imi da pace.

A, doamnei doctor de acolo i-am povestit si de episodul cu autocarul, eu fiind ferm convins ca de acolo mi s-au tras toate nenorocirile.

Intoarcerea acasa si cea de a doua bomba!

Intors acasa luni, marti de dimineata m-am oprit la primul Eco, cerand un eco abdominal general sa vad care e situatiunea prin zona.

La Eco, am reluat povestea cu autocarul, fiind in continuare convins ca de acolo ma doare.

M-a examinat doamna de la ecograf, care se intimpla sa fie si doctor internist, medic primar, doctor in medicina si alte titluri. M-a examinat si a zis ca rinichiul e curat, dar ca oricum ar fi trebuit sa fac analiza de rinichi imediat dupa incident, ca atunci s-ar fi vazut ceva. Acu, nu se mai vede nimic.

In schimb....
Tineti-va bine...

Cica am polipi pe fiere, dintre care unul de 6 mm. M-a intrebat daca ma stiu bolnav de fiere, am zis ca undeva prin 2003 am avut probleme si mi s-a spus ca am dischinezie biliara, dar ca de atunci nu am mai avut probleme majore, cand si cand o indigestie ca tot omul, dar trecea de la un scobutil.

Cert e ca se pare ca durerile in dreapta ar fi de la fiere, nu de la rinichiul meu greu incercat.

Am intrebat si eu ca omul de unde dracu am capatat alea, iar raspunsul a fost evaziv, ca stiti, or fi mai multe cauze, ca asa, ca pe dincolo, dar nimic concret. Raspunsul asta evaziv m-a pus pe ganduri si ca tot romanul dornic de informatie am cautat pe google si ce am gasit m-a ingrozit.

Doctorita mea de familie, are program cu publicul doar marti si joi dupa - amiaza, in rest se duce la nu stiu ce comuna unde are alti pacienti. Pasul urmator logic era sa ma duc la ea, era marti, deci zic sa purced. Norocul meu, era plecata la nu stiu ce examen, asa ca abia joi aveam sanse sa o vad. Pana atunci am continuat cu documentarea pe net, timp in care am aflat ca sunt suspect de trei tipuri de cancere si culmea, de toate in acelas timp. Pe ici pe colo imi gasisem si unele metastaze.

Si ce era mai crunt, era ca din toate tipurile de cancere de care ma puteam imbolnavi, eu m-am procopsit taman cu asta de colicist, care e cel mai al dracu dintre toate, ca nu raspunde la tratament, nu poti sa ii faci nimic, iar intr-un an de la declansare te cureti.

Ce sa va spun, am trait doua zile de cosmar, pe propriile mele descoperiri de pe net. Imi si facusem planul cum sa petrec anul ala.

Am ajuns joi la doctorita de familie, iar aceasta mi-a zis sa nu imi fac probleme. Mi-a trantit un pogon de pastile. Evident, ca stiind de problema cu fierea, eu i-am povestit totusi si de rinichiul meu, ma gandeam sa aiba femeia intreg tabloul, sa stie despre ce se intimpla cu mine.

Asa ca m-am ales cu:

• Nolicin, 2 pe zi.
• Urinal acut, una pe zi.
• Bilichol 3 pe zi (inainte de mese).
• Scobutil 3 pe zi (tot inainte de mese).

Dupa 10 zile, dispare nolicinu si cu urinalul acut, iar bilicol si scobutil se reduc la doua pe zi, dimineata si la pranz.

Au trecut cele 10 zile, iar acum sunt pe bilichol si scobutil. Ce sa va zic, cu tot bilicholul si scobutilul, simt o durere mica, persistenta acolo. Uneori uitam sa imi iau scobutilul, sau bilicolul, iar durerile deveneau putin mai tari. Insa nu am avut dureri violente sa zici ca ma indoaie. Nici macar dureri tari.

Astept acum sa treaca cele 30 zile cat tre sa mai iau bilichol si scobutil, iar apoi sa merg sa vedem, poate mi-o da si ceva analize de facut, ma gandesc.

Planul ala pentru un an de zile, l-am pus bine, ca nu se stie, poate imi trebuie.

Ce isi face omul cu mana lui, se chiama lucru manual!

Acu, sa trag un fel de concluzii, v-am ametit de tot cu plimbarea mea prin boli si alte informatii, dar mai am ceva de spus, deci nitica rabdare. Nu fac un proces de intentie, defapt nici nu stiu cum sa zic, pana nu stiu inca precis ce am si din ce cauze. Dar ca tot omul la ananghie am incercat zeci de justificari si toate par sa se lege.

Toate bolile astea dintr-o data au venit dupa ce am slabit, deci cred ca mi-am facut oarecum sistemul imunitar praf cu slabitul asta si ma intreb atunci daca merita.

De slabit am slabit cu nutritionist, dar care nu e doctor. Ala mi-a dat sa iau si un cacat de garcinia cu chrom si le-am dat si astora din familie sa ia. Nevasta mea nu l-a suportat, i s-a facut imediat rau de la el. Maica-mea l-a luat o perioada, dar a constatat ca are palpitatii de la el si a renuntat. Eu l-am luat cel mai mult, am constatat si eu ca am palpitatii, dar nu stiam de la ce dracu sunt, m-am prins tarziu ca e de la alea si am renuntat si eu la ele.

Surpriza a fost ca mama a fost diagnosticata cu litiaza biliara in februarie anul asta si a fost si operata pentru a i se scoate fierea. Acum urmez eu la rand... Tot bolnav de fiere. Coincidenta sa fie oare?

Nu mai zic ca am citit pe net ca polipii la fiere se fac si de la intoxicatie cu oxid de Chrom, deci legatura pare totala.

Acest rahat de garcinia cu Chrom l-am luat tot pentru slabit si ma intreb iar, merita? Sa fiu sincer, acum daca ar mai fi sa fiu incaodata pus in fata faptului de a merge la nutritionist si de a slabi, nu as mai face-o. Consider ca daca ti-e dat sa mori de gras, pai mori de gras, e mai bine decat sa te chinui slab si tot sa mori.

Cert e, ca pe langa lunile de pana acum, pline de boli, si luna Mai se anunta nu tocmai placuta si pe urma, ce o mai fi.

Moarte doctorilor prosti

Incepusem postarea asta mai bland cand mi-am dat seama ca nu e nevoie de blandete. Initial am vrut sa scriu doar prima parte a titlului, dar avand in vedere faptul ca nu imi plac generalizarile de prost gust si faptul ca inca sper, cred, imi inchipui ca mai exista si doctori buni in tara noastra, am adaugat si ultima particula din titlu. Desigur ca acum singurii care ma vor citi vor fi tot medicii destepti, cei prosti zicand ca ei nu sunt prosti si ca deci mesajul nu li se adreseaza. O sa ma scuzati daca pe parcursul articolului voi trece la o adresare mai directa si mai vulgara, dar prostului trebuie sa ii vorbesti pe limbajul sau. Scriam postarea trecuta despre aventurile mele la UPU pentru o simpla durere in gat. Cum, mergand pe lantul prostiei, pentru un simplu puroi in gat, detectabil si de cel mai prost medic de familie (macar in teorie, pentru ca practica ne contrazice), am ajuns la UPU si am fost supus unor proceduri de acolo intr-un mod chinuitor. Astazi constat si nu pot sa ma cutremur ca am fost la un pas de moarte si ca, prezenta in upu, poate insemna moartea si ca, urletul meu de disperare "Vin bolnav de una si plec cu patru", nu era departe de adevar. Pe scurt: In Bucuresti, o fetita de 4 ani a murit din cauza unui rosu in gat. "Ei la dracu"! Veti exclama. Ei uite da. Fetita a ajuns la unul din spitale cu rosu in gat, pe nu stiu ce motive spitalul nu a primit-o trimitand-o la alt spital. Povestea s-a repetat si la cel de-al doilea spital. Tot asa pana cand fetita s-a plimbat intre 4 spitale. La un moment dat, si aici va rog sa fiti atenti, fetitei i se face mai rau si in intermeto-ul lor de plimbare, unul din spitale se hotaraste sa ii administreze, fetitei de 4 ani, antibiotic prin perfuzie. In acelas mod in care la mine s-au hotarat sa imi bage hidrocortizon cu nu stiu ce, asa ca sa fie, fara nicio motivatie evidenta si fara niciun test prealabil sau vreo analiza, pana la hidrocortizon cu ce o fi fost, mi-au facut doar ekg-ul. S-or fi gandit ca e pe principiu "Cum nu ajuta nici nu strica". Am mentionat deja cum mi s-a facut rau si toate celelalte povesti, nu le mai repet. Cine doreste poate sa citeasca acolo. Numai ca ce sa vezi, putin mai mica si mai fragila decat mine, fetita nu a rezistat la manevrele macelarilor si ghiciti ce! A murit facand stop cardiac. Cum ma cretinilor, prostilor, cum sa moara un copil de la rosu in gat pentru ca voi sunteti batuti in cap? Cum va apucati voi ma sa bagati substante in om fara sa il anuntati, mai faceti si glume "Ehe, o sa vezi tu, o surpriza", pai cred si eu ba tampitilor ca e o surpriza, n-ava surpriza! Asa surpriza zic si eu, a murit! Le-ati oferit parintilor o surpriza frumoasa nu am ce zice. Evident ca voua boilor nu va pasa, ce patiti voi, ca nu va poate atinge nimeni. Va judecati voi intre voi si in cel mai rau caz va taie 5% din salariu pe doua luni. Mare scofala! Oare atit sa insemne viata unui copil? sa presupunem ca salariile alora sunt de 2000 lei, adica 200 lei este viata unui copil? Boilor care sunteti voi boi! Stiu ca in ranchiuna voastra, daca va fi nevoie sa ma vedeti, ma veti trata cu curu daca veti citi aceste randuri, o stiu, pentru ca stiu ce le poate capul unor doctori prosti, am avut de aface cu multi carora le-am spus adevarul in fata si apoi a trebuit sa schimb medicul ca nu mai mergea. Dar stiti ce, putin imi pasa, nu mai calc pe la medici decat pe unde stiu ca platesc si sunt tratat bine, sanatatea platita la stat vi-o fac cadou, cretinilor, sa va imbuibati voi din ea, ca oricum de mine v-ati batut joc oricand ati avut ocazia. Dar adevarul asta o sa va urmareasca mereu tampitilor: In orice meserie, deci in orcare, exista cazuri clare, concise si exista cazuri neclare, complexe. In cazurile clare si concise ca profesionist, nu ai voie sa dai gresi, pentru ca alea sunt cazurile de baza care te califica pe tine, daca la alea nu te pricepi atunci cum dracu ai pretentia ca te pricepi la cazurile complexe. In alta ordine de idei, tu ca medic, ce inima ai ba prostule sa trimiti un copil de la un spital la altu pana cand ala a ajuns sa se plimbe intre 4 spitale fara sa faci nimica. Sau stiu si eu, poate mai bine ca nu ai facut nimica pentru ca asa copilul ala a mai trait inca cateva ore, lasa ca a venit boul de seaman al tau si i-o fi bagat gentamicina grupa mare pe vena ca sa o schilodeasca pe viata, sau, dupa cum a fost cazu, sa o omoare. Revin putin la cazul meu, mentionam ca intr-un final am ajuns la orl-istul de garda... si ca ala a zis ca am si ciuperca si am si puroi in gat, dar ca sa tratam puroiul in gat. Am zis acolo ca mi-a dat clacid. Am luat constincios Klacid, dar nimic. Intr-un final, scarbit de prostii de medici pe mana carora am incaput, Prostiloooooor! Am decis sa ma duc la un cabinet particular, la medicul care m-a operat de amigdale la momentul cand a fost asta, si la care, in decursul istoriei mele pe acest pamant, am mai fost cu alte probleme de O.R.L. El s-a uitat si mi-a zis ca am puroi cat toate zilele, ca klacid-ul ala e apa de ploaie si ca se impune imediat trecerea pe un antibiotic puternic si alte masuri. Si cel mai important, ca nu am nicio ciuperca. Deci revin, bai boilor, cand dati diagnostice nu va mai acoperiti intre voi numai ca sa nu il faci pe colegu de cacat. Nu imi spui mie ca am si ciuperca numai ca sa nu zic eu ca doctorita mea de familie e proasta, pentru ca oricum deja credeam asta dupa ce am ajuns pe acolo. Deci in final nu am nicio ciuperca, dar am un puroi cat toate zilele, puroi care, sub atenta ingrijire a medicului prost (fac aceasta mentiune inca odata, pentru ca medicii buni sa nu se simta lezati), s-a dezvoltat si a proliferat in liniste. Acu, o iau de la capat cu alt antibiotic si alte distractii cand lucrurile s-ar fi putut stabili de joi si azi sa fiu vindecat. Chiar asa de rau sa fi ajuns? Sa ne chinuim sa vindecam un banal puroi in gat timp de 3 saptamani (ca sigur sigur saptamina viitoare tre sa mai fac ceva, pentru ca la cum a avansat, acu va fi mai greu de dat jos), chiar in halul asta? Ma gandesc sa va acord circumstante atenuante totusi, poate in lupta voastra cu alte boli mai dure, cancer, sau mai stiu eu ce urgente, ati uitat naibi sa vindecati un puroi in gat.

Doctorii, UPU si viata mea

Scria prietena mea slvc acu ceva vreme, suparata fiind pe timpul de asteptare de la UPU, ca de ce nu se duce lumea direct pe sectie si vvine toata lumea la UPU. Eu aveam pe atunci alte intrebari, dar viata tinde sa mi le rastoarne pe toate. Deci SLVC, citeste te rog cu atentie: De duminica ma doare in gat. O durere in gat pe care o recunosc dintr-o mie sip e care am avut-o de atitea ori, insemna ceva simplu! Am facut puroi in gat. Insa nu am vrut sa fiu alarmist, puteau fi si alte probleme, asa ca doua zile am stat asteptand sa treaca. Cum nu a trecut am zis ca hai la medicu de families a vedem ce e de facut. Deci astazi, joi, 17 mai, am purces spre medicul de familie. Ajuns acolo, sunt preluat de doamna doctor care ma intreaba care e problema. Ii povestesc ca ma doare in gat, dar ca ma doare doar partea dreapta a gatului. Ea ma intreaba daca am facut febra, eu raspund ca nu. Ea foarte intrigata si e doar durerea asa? Fara febra? Eu raspund ca da. Isi ia instrumentul din dotare si mi-l vara pe gat, se uita si zice: Da, acolo e o leziune, dar nu stiu ce sa zic, pare ca e puroi, dar as afara febra fara alte sintome… Si continua: Ati avut greturi, varsaturi… Eu raspund evident ca nu. Ea zice, deci nu e puroi, dar nu as vrea sa ma pronunt, pare sa fie o micoza, o candidoza ceva. Mergeti acu la urgenta pe sectie la O.R.L., va dau eu trimitere si sa va vada un specialist. Iau trimiterea si plec. Ma duc la spital, intru in spital, ma duc pe sectie la O.R.L. Iese o asistenta frumoasa si imi spune ca nu am ce sa caut acolo, ca tre sa ma duc jos la upu si de acolo sa ma trimita inapoi cu o fisa de consultatie. Ma gandeam ca e un procedeu simplu, ma duc acolo, arat trimiterea si imi da fisa de consultatie. Ti-ai gasit. Mi se ia trimiterea, sunt pus sa asteptla coada cu toti ceilalti veniti la urgenta, care cu salvarea, care cu picioarele lor. Sunt introdus la un moment dat in sectie, intins pe un pat, mi se face ekg, mi se ia tensiunea. Apoi sunt lasat acolo. Ma intreb pentru ce toate astea, eu am o durere in gat. Vine o doamna doctor, ma intreaba ce am, ii povestesc tot ce am, plus faptul ca fusesem trimis specific. Si ia ma intreaba razand: “Aia de la O.R.L. v-au zis ca nu, ca sa veniti aici nu e asa?”. Nu intelegeam ce e de ras. Continua doctorita: Ati stranutat, ati tusit? Imi aduc aminte ca duminica cand a inceput durerea am stranutat in continuu de nu stiam ce e cu mine si ca am tusit si am si expectorat ceva. Ii povestesc toate astea. Doctorita zice: Bine, o sa facem analizele de sange, si niste raze la plamani si apoi tot inapoi la O.R.L. o sa ajungeti, probabil ca or sa se uite cu o camera ce aveti in gat. Ma gandesc, fenomenal, vin pentru un rahat dupa mintea unei nebune si uite cu ce ma aleg. Sunt carat intr-o alta sala, pus sa ma intend, vine o cretina (imi asum acest apelativ), deci vine o cretina si incepe sa imi caute vena dup ace imi pune garou si dup ace ma pune sa strang pumnul. Trebuie sa va spun ceva, in viata mea de 29 ani am facut la analize de mi-a iesit pe ochii. Cel putin odata pe an fac analizele anuale. Niciodata, dar niciodata nu am avut probleme cu gasitul venei si cu dinastea. Niciodata nu am avut probleme cu venele sa se sparga sau mai stiu eu ce. Cretina vine, cauta si cauta si cauta si cauta si nu gasea vena. La un moment dat se decide pentru un loc de unde in viata mea nu mi s-a luat sange, baga acul si zbang! O improscare de sange tasneste de ne murdareste pe amindoi si in acelas timp mana mea capata noi dimensiuni. Cretina intreaba: Dar asa I se sparg lui venele mereu? Ii raspund ca e prima data cand se sparge, ea pune tamponul peg aura facuta, o pune pe mama (apropos element nesterilizat in niciun fel) sa tina tamponul si incepe sa caute vena pe aceeasi mana mai departe. La un moment dat ma inteapa din nou si reuseste sat raga sange. Rezultatul primei runde, un hematom cat mine de mare. La finalul operatiunii, pentru ca nu mai avea tampon, ma lasa cu mana suroind si pleaca sa isi caute tampon. Se intoarce dupa vre-un minut asa si in timp ce imi punea tamponu ma intreaba: Suferiti de vreo boala contagioasa… As fi vrut sa zic sida, dar m-am abtinut, fereasca dumnezeu! Pleaca individa si revine cu o branula pe care mi-o fixeaza pe mana dreapta. Intreband in continuare de ce am asa probleme cu venele. Imi spune ca mi-a pus o branula de copii ca sa nu se mai sparga vena. Sunt ferm convins ca vrea incontinuare sa imi ia sange, dar precaut intreb: Nu a ajuns sangele luat la mana stanga, sau nu ati reusit? Imi raspunde: A! Nu, sange am luat, acu va bag ceva pe vena. Raman perplex si intreb, in timp ce substanta imi era déjà administrate: Dar ce imi bagati? Ea imi raspunde flirtand: Ei, o sa vezi tu, o surpriza! Raman si mai perplex! Ce anume imi bagati? Insist eu! Si de ce? Mi se spune ca mi se baga Hidrocortizon cu inca ceva “copol” sau “copobol” ceva de genu asta, dar intrebarea de ce ramane fara raspuns. Se termina si acest procedeu. Cretina ii spune mamei sa paraseasca sala, pentru ca apartinatorii nu au voie in sala. Mama ii aminteste ca are dreptul sa stea alaturi de mine deoarece sunt invalid gradul I cu insotitor si conform legii trebuie sa fiu insotit de un cunoscut pe tot parcursul procedurilor medicale. Cretina insista ca legea o spune ce spune, dar ca ei I se taie jumate de salariu daca sunt gasiti apartinatorii in sala cu pacientii. Mama iese pana la usa. Acum un mic intermeto: Cretino, da tu, tie ma adresez, modelului cretin de asistenta/doctora care crede ca le stie pe toate pe sectia ei. Conform legii cretino, un invalid de gradul 1 are dreptul la insotitor cunoscut oriunde vrea el si cat vrea el, chiar si in camera de reanimare fa proasto, iar daca cineva cuteaza sa iti taie salariu pe tema asta, tu, cretino care esti tu cretina, poti sa castigi multi bani din despagubiri. Am terminat intermeto-ul. Reluam povestirea. Rezultat pana acum: Doua hematoame pe mana stanga si o branula infipta in mana dreapta si aia infipta prost, ca a lasat urme. Pleaca mama, eu stateam in fund pe pat si brusc mi se face greata, imi vine sa vomit, dar nu am ce ca nu mancasem nimic acasa. Transpiratia imi iese prin toti porii si inima bate cavaleria rusticana pe doua voci. Ma lass a cad pe pat si respire regulat. Am mai trecut printr-o criza dinasta la dentist pe scaun si stiam ce poate. Ma gandeam sa o anunt pe aia ca mi-e rau, dar gandul la ce procedure ar putea sa urmeze si la c ear putea sa imi mai infiga pe vena m-a facut sa ma razgandesc. M-am gandit ca si daca aveam sa mor, macar eram déjà la urgenta, deci eram privilegiat. Imi revin cat de cat sic and ma mai linistisem vine cretina indarat: Domnu….. Trebuie sa va mai iau sange, stiti ala care vi l-am luat nu e de ajuns. O idée incepe sa se infiripe in mintea mea proaspat intoarsa din starea de rau si fara sa imi dau seama rabuvneste: Eu vreau sa plec… Gagica cautandu-mi iar vena si ungandu-ma cu spirt constiincios spune: Sa plecati? Cum sa plecati, dar asa ceva nu se poate. O fi crezut ca glumesc. Am spus raspicat: Uite asa plec Si mi-am tras mana din stransoarea ei, i-am spus sa imi scoata branula. Nu a vrut, ca ea scoate branula numai cand spune medicul. Am urlat: Atunci sa vina medicul ca imi bag picioarele in unitatea voastra, am venit in cacat cu trimitere de la proasta aia de familie direct la sectie la O.R.L. si am ajuns aici, lasati-ma dracu sa ma duc acolo ca voi aveti treaba cu oameni super bolnavi aici si il pierdeti cu mine. Ce gura ma-sii, ma mai si tineti aici, de vin bolnav de una si plec cu 4 inapoi acasa. Intr-un final vine medicul care imi facuse primirea la urgente si ii spune unei asistente: Hai mergi cu domnul la O.R.L. macar s ail vada O.R.L.-ul inainte sa plece. Zic in sinea mea: Bun, am ajuns la faza in care trebuia sa fim de la inceput. Ajung la O.R.L. Povestesc din nou de ce am ajuns acolo si pentru ce si incep sa fiu consultat. S-a uitat doctoral in gat la mine cu camera, fara camera, s-a uitat si in urechi si spune: Ai faringita. Si incepe si scrie si scrie si scrie si scrie. Eu ii spun: Stiti, ca doamna doctor m-a trijmis aici ca nu stia sigur daca e puroi sau daca e vreo ciuperca ceva. El, probabil ca sa nu isi contrazica colega spune: A! Nu! Ca ai si ciuperca, dar deocamdata ai infectie si tre sa o tratam cu antibiotic. Pe urma vi la control si vedem ce facem cu restul. Asta e zic si plec inapoi jos la urgente. Acolo semnez niste hartii cum ca refuz ogroaza de proceduri care m-ar fi asteptat (doamne multumesc ca nu le-am facut) si plec acasa. Ma duc la farmacie si intreb cat ma costa reteta: Totalul 150 lei noi… Am luat doar antibioticul „clacid” parca ii spune de pe lista lu domnu doctor si gandindu-ma ca dumnealui ii place sa se uite scriind pe retete, am renuntat la celelalte pastile. Si asa, doar antibioticul a fost 36 lei. Masuri de luat: Sigur sigur schimb mediculn de familie (ar fi al patrulea indecurs de un an, dar sunt rezistent. Ma voi duce la un control O.R.L. undeva la un cabinet privat, la un medic bun (lucru pe care ar fi trebuit sa il fac de la inceput, dar am spus sa dau o sansa medicinei de stat pe care o platesc) Sigur, Sigur nu mai calc la UPU decat cu mainile pe piept, in rest ma duc la clinici si cabinete private ca mi-a ajuns. Eu vin cu durere in cur (sau in gat ca e acelas lucru) si tu imi spargi venele. Si cretina ca sa revin la cretina, dupa ce mi-a spart venele si mama i-a cerut o compresie cu apa rece ca sa se traga hematomul, i-a dat mamei compresia, iar mama a venit sa o puna repede pe umflatura. In spatele ei, cretina spune tare si cu enfaza: „Cu placere”. Vrand sa ii atraga atentia mamei ca nu a zis multumesc. Ca sa inchei intr-o nota optimista: Pai bine bai cretino, tot cu tine vorbesc, modelul mai sus amintit de doctor/asistenta, dupa ce tu ma faci praf, dupa ce ma ciuruiti fara scop evident, dupa ce imi bagati pe vena cretinatati asa ca sa va aflati in treaba, dupa toate astea, tun vrei ca omul sa fie si calm si sa zica si multumesc. Si sa nu crezi cumva cretino ca nu te-am auzit cum ai spus: „Ei o sa refuze, refuza dupa 7”. Cred si eu ca ti-ar fi convenit vaco sa refuz dupa 7 cand iesi tu din tura, dar nu vaca tati am refuzat inainte de 7 si ai prins-o in plin pe tura. Norocul tau papuse fara minte e ca eram grabit sa scap de acolo si nu am mai scris in condica de reclamatii si sugestii tot ce aveam de spus. Asa ca ai grija pe viitor, mai usor cu hidrocortizonul ca s-ar putea sa va moara oamenii pe pat.