sâmbătă, 11 decembrie 2010

Ursuletii In Bucuresti, prima data intr-un hotel modern partea a iv-a

- Leule, leule! Urla ursuletii pe hol batand puternic in usa leului.
- Ce e bai? Zise leul iesind.
- Bai leule, nu ne gasim cartela!
- Ati pierdut-o la carciuma ma?
- Nu ba leule, cred ca am uitat-o in camera!
- Cum ma sa o uitati?
- Da ce ba la mama acasa crezi ca avem cartele dinastea ca sa stim sa nu le uitam? Nu ne-a spus nimeni ca tre sa o luam cand plecam din camera... Ce facem noi acuma? Putem sa dormim la tine aci?
- Cum ba sa dormiti aici, dormiti la voi in camera!
- Bai leule, daca tu ne spui cum intram noi fara cartela acolo, acolo dormim.
- Pai va duceti la receptie, platit i200000 lei si luati alta cartela!
- Cataaa?
- 200000 lei!
- Pai ba leule, de ultimi bani ne-am luat o ciorba si o cola! Nu ne-am pastrat bani si de desert si oricum, nu halim cartele la desert!
- Asta e, dormiti pe hol.
Ursuletii se aseaza pe patul leului imbufnati:
- Ca Bucuresti si proiecte ne-a tre buit noua, ca am venit noi aici sa faca astia misto de noi cu cartelele lor, ca maine dimineata plecam, ne ducem acasa, acolo unde o usa se deschide cu o cheie si nu ramai incuiat pe afara.
- Da! Dar pana maine dimineata trebuie sa dormiti undeva, deci faptul ca va ganditi sa plecati, nu va rezolva problema presanta si anume: Unde dracu dormiti!
- Pai aici! Incearca incaodata ursuletii.
- Pai nu aici.
- Dar unde?
Leul ne mai putandu-se abtine, induiosat de faptul ca ursuletilor mai mai sa le dea lacrimile, scoate cartela si le-o da.
- Na-va ma cartela, ca am scos-o eu in urma voastra sa nu ramaneti pe afara.
Vizibil inviorati ursuletii deja nu se mai gandesc sa plece a doua zi, iau cartela si experti deja, intrain camera.
Baga cartela in stativul de langa usa, se pregatesc de seara, se uita cu jind la televizor, dar se hotarasc sa nu il deschida. Se mai pregatesc nitel, dupa care incep sa se gandeasca.
„ma, dar cat poate sa coste televizorul ala, doar nu o fi milioane, il deschidem si daca auzim ca geme cineva il inchidem repede la loc, sau schimbam canalu pana nu mai geme nimeni”.
Zis si facut, bucurosi ca sunt asa destepti, ursuletii iau telecomanda si apasa pe buton.
Televizorul se deschide, iar din fericire era pe canalul romantica.
Decisi sa nu isi forteze norocul, ursuletii lasa televizorul pe acel canal, care, desi nu le placea mai de loc, avea bunul obicei de a nu-i taxa suplimentar.
Ursuletii se hotarasc sa reduca lumina, dar problema, habar nu au de unde.
Desigur, se gandesc sa scoata cartela, dar daca scot cartela se opreste si televizorul.
„Cat de greu poate sa fie!” exclama ursuletii si incep sa apese butoanele iesite in cale pentru a stinge lumina.
Fiind sigur ca toate butoanele se apasa, ursuletii au un mod expert de a le apasa, si anume le ard cate o labuta butoanelor „pac, trosc, pleosc”.
Bai nimic. Nicio lumina nu se stinge.
La un moment dat ursuletii se apropie de un buton si ii ard o labuta, iar butonul se infige adanc in labuta ursuletilor.
Primul venit, primul servit, butonul se invartea, nu se apasa.
Injurand de mama focului, ursuletii trec mai departe la alte butoane.
Cand, bate la usa.
„A, a venit iar leul, foarte bine sa imi stinga lumina”.
Se duc sa deschida, in prag statea cea mai incantatoare faptura, o fata la vreo 20 ani, bruneta, ochii albastrii, inalta cat ursuletii, care intreaba gingas:
- M-ati chemat?
- Noi? Zic ursuletii pe un ton de macho, dar salivand vizibil la apropierea diafanei fapturi.
- Da, dumneavoastra!
- Pai cum sa va fi chemat noi?
- Pai ati apasat pe butonul de la sonerie!
- A! Da! Ala! Draguta, zic ursuletii, nu stim de unde sa stingem luminile.
Faptura diafana trece pe langa ursuleti, se duce in camera, iar pe moment ce inainta stingea luminile in calea ei, trece pe langa televizor, il stinge si pe acela si dispare in alt cotlon al camerei.
Ursuletii, crezand ca totul s-a rezolvat si ca faptura diafana a plecat, se aseaza pe marginea patului, isi scot pantalonii, raman in ismene si isi fac de treaba pe langa pat.
In camera intuneric bezna.
La un moment dat dinspre usa de la balcon, se aude vocea diafanei:
- Si acum eu cum ies de aici!?
Surprinsi initial, ursuletii inteleg ca gingasa faptura stinsese toate luminile, draperiile erau trase deci nu era urma de lumina, deci fata nu stia sa isi gaseasca drumul spre iesire.
Intr-un moment in care caracterul macho al ursuletilor a trecut peste limita, ei replica:
- Dar ce, trebuie sa mai pleci?
In secunda imediat urmatoare cum ne cum, fata, intr-o viteza imposibila, nimereste si drumul spre iesire si fuge din camera.
Incontinuare in ismene, ursuletii se baga in pat, insa nu apreciaza bine distanta si cand sa se culce, trag un cap zdravan de tablia patului. Injunrand in gand, gandul le revine la fata:
„Proasta, nu stie ce pierde”!

Va urma

6 comentarii:

silavaracald spunea...

Într-adevăr, nu știa ce pierde!
Pierdea ocazia să cunoască niște tolomaci simpatici! :D

black ares spunea...

@slvc, pai nu? Macar asa se distra si ea!
In schimb a preferat sa se duca sa stea singura in office-le ala al ei:)

zaqk spunea...

trimite-i naibii pe ursuletii astia inapoi acasa pana nu strica totul in hotelul ala!

aA spunea...

sufletul meu,astia-s monumentali!!! incep sa ma simt bne cu scaparile mele blonde :D

black ares spunea...

@all, Aideti tu, ca au circumstante atenuante, erau prima data intr-un hotel din asta modern...
E un salt prea mare de la dormit la prici prin cabane, la hotel de 4 *:)

silavaracald spunea...

Come on! Că te-ai oprit din scris. Eu te citesc, așa că... Come on! :-*