Chiar e necesara fotografia la nunta?

Nu am apucat sa zic nimic pana acum de acest lucru, dar a venit momentul. Citeam ce se scrie in articolul de mai jos, recomandat de o prietena. In mare parte sunt sfaturi bune cu un singur dar:

Cine dracu are nevoie de poze la nunta?

Si mai ales de ce?

Articolul scoate foarte bine in relief faptul ca: "rar ai vazut mire nemultumit de poze".

Deci se pare ca pozele astea ar fi un moft al femeilor.

Ce se intimpla cu pozele astea dupa nunta?

Hai sa vedem, raspundeti voi cati din voi v-ati uitat la pozele de la nunta dupa 1 an de la casatorie? Dar dupa 5 ani? Dupa 10 nici nu mai intreb.

Ele sunt bune pentru maxim o luna de la momentul nuntii. uneori nici macar o luna. Eu marturisesc ca nu am vrut poze la nunta, nu profesioniste, imi ajung pozele facute de invitati cu aparatele lor. Oricum din 100 de oameni invitati la o nunta, nu se poate sa nu fie unu mai cu simt artistic sau chiar priceput in ale fotografiei.

La mine la nunta am avut cel putin 4 persoane asi ai fotografiei si, de gura lumii, am mai avut si fotograf oficial. Nu vad ce valoare aduce in plus fotograful oficial, diferenta dintre o fotografie a unui amator si a unui profesionist, chestii care tin de balans de alb, diafragma, oricum eu, ca amator, nu pot sa le observ si sa le admir.

Pot sa inteleg fotografia in locurile unde isi are rostul, evenimente comerciale, publicitate, publicistica etc, dar la un eveniment privat unde calitatea pozelor nu iti creste contul in banca, ba, dimpotriva, ti-l scade, nu mai pot intelege. Mama mea mereu ma intreaba când ii arat poze facute cu compacta si poze facute cu dslr-ul: "Si care e diferenta, nu se vede in amindoua acelas lucru"? Asta daca vorbim de acelas cadru tras cu ambele aparate.

Asta e parerea reala a unui om obijnuit. De aici in colo incep mofturile si fitele miresei ca nu stiu unde a vazut ea poze la nu stiu cine si daca nu are si ea la fel, moare, ca pozele lu J. Lo de la nunta sunt asa de misto, de ce nu ar face si ea si, ma rog, in orice caz, vrea ea poze numai asa ca sa te faca pe tine sa cheltui mai mult si sa isi impuna parerea ei.

Pe de alta parte, ca majoritatea industriei din jurul nuntilor si fotografii incearca sa te jupoaie pentru ca ai avut proasta inspiratie sa vrei sa te insori si, mai mult, sa te insori cu o fitoasa.

Când am vrut eu fotograf, imi propuneau unii niste scoruri de ma durea capul, de parca eu as fi furat banii aia nu i-as fi muncit. Sa imi ceri 2000 lei pe pozat o nunta, când eu 2000 lei fac intr-o luna de programare (asa faceam atunci, eram la inceput, dar oricum, ca programator nu poti sa faci mai mult de 4000 lei pe luna) mi se pare exagerat. Si asta in contextul in care de banii aia tu lucrezi maxim 5 zile (cu prelucrat cu tot), imi dai doar cateva poze (asa zicea nenea ala, maxim 200). Pai sa avem pardon, poate nu sunt eu in stare sa apreciez valoarea muncii unui fotograf, poate sunt necunoscator, dar a-mi da tot salariu, sau jumate din el pentru ca ma pozeaza unu intr-o seara, iar eu pe pozele alea scot fix nimic, ca nu am ce face cu ele, mi se pare o prostie de care, intr-adevar, numai femeile ar putea fi in stare. Nu toate, ca nu vreau sa se supere femeile destepte pe mine, dar majoritatea. Iar programarea e meserie grea nene, nu munca de calificare de nivel 2, adica de om cu maxim 8 clase care a facut o scoala profesionala.

Eu stiu ca ti-ai luat aparat de 20000 lei fiindca te pasioneaza fotografia si brusc ai constatat ca dupa ce ai cumparat aparatul mori de foame si ca trebuie si tu cumva sa iti scoti parleala, dar nu tre sa iti platesc eu hobiurile. Si scorul mai sus amintit era printre cele mai mititele de care am dat.

Intr-un final, dupa multe cautari, am gasit un fotograf calumea care cu 1000 lei a venit si a facut si fotografii si a facut si filmare. Toata lumea fericita si cu lacrimi pe obraz. Pozele alea stau aruncate printr-un colt de hard disk si nu le mai foloseste nimeni. Cred ca am sa le sterg dracu ca ocupa spatiu degeaba. Si uite asa am sa arunc la gunoi 1000 lei dati degeaba pe fotografie.

Faza care nu imi place e ca se promoveaza mereu ca trebuie, trebuie sa ai poze la nunta, sunt cele mai importante. Nu zau, de ce? Pentru mine nu sunt importante si daca vreau amintiri, am o groaza de la invitati, nu tre sa finantez hobiul unuia.

In fapt, nu trebuie sa faci nici nunta, obicei mai tampit si mai cretin si mai plin de prost gust nu am vazut, dar, evident, tot de la femei pleaca si asta. Repet, nu toate, dar majoritatea. Li s-a bagat in cap ca ele tre sa fie mirese tu si gata, nu conteaza cat costa, nu conteaza de unde dracu scoti banii aia, trebuie sa cotizezi si sa participi la industria sacalilor care abia asteapta sa te jupoaie. De ce nu se poate merge frumos de manuta la starea civila, semnezi actele alea si gata. Fara machiaj, fara freza, fara fotografi, fara imbuibati care cica sa iti cante si asta numai fiindca te-ai gandit tu sa semnezi niste acte. Fara astia care pe seama fericiri tale vor sa se imbogateasca brusc.

Un alt aspect, scrie un nene in comentarii acolo, cum ca noua ca natie ne lipseste dragostea de fotografie si de imagine. Si zice el despre cei care afirma ca arata urat la camera si nu vor sa fie pozati. Totodata pune in balanta modul de comportare al celor din vest care, indiferent ca ies bine sau nu, zambesc la camera.

Pot sa inteleg fascinatia romanului prost catre vest, fascinatie care cuprinde intregul si nu componentele. Vestul e bun fiindca e vest, iar noi suntem prosti ca suntem noi. Sa avem pardon, peste tot exista si bune si rele si lucrurile trebuie jdecate obiectiv, nu luat de bun tot ce se intimpla in vest. Pentru ca , draga fotografule, eu sunt stapan pe imaginea mea si pot sa vreau sau sa nu vreau sa apar in una din pozele tale, iar asta e dreptul meu si libertatea mea, iar pentru asta nu trebuie sa ma judeci tu ca as fi intr-un fel sau altul, ci doar sa te gandesti ca sunt un om care are dreptul sa isi protejeze propria imagine si sa faca ce vrea cu ea. Daca eu cred ca apar prost in poze, asta e ceea ce cred eu si asa vreau sa fie, nu ma bate tu la creieri ca vrei tu sa faci o poza cu mine, fiindca ti se pare interesant sa iti bati joc de mine si de dreptul meu la imagine, insistand in batjocora sa imi faci poze. Mai mult, sa mai si comentezi pe urma ca am probleme la scufie, ca ce mare lucru o poza. Pot sa apar extra, mega, giga bine in poze, daca eu zic ca apar prost si nu vreau poza, pai se cheama ca nu vreau poza. Invers gandind, chiar sunt oameni care nu apar bine in poze, poti sa faci ce vrei, ei sunt frumosi de pica in realitate, dar in momentul pozarii, nu stiu ce se intimpla, ies strambi, sau crispati sau, ma rog. Atunci nu cred ca e cazul ca la un eveniment printre zecile de cadre frumoase, sa am poze si cu strambatura aluia, fiindca e pacat de omul ala saracu.

Sper ca daca voi avea fica, voi reusi sa o invat sa renunte dracu la toate prostiile. Iar daca voi avea fiu, ei bine, atunci, imi va fi tare mila de el saracu cand va intra pe mana uneia din voi. Dar sper sa fiu prin preajma ca fotograful ales sa fie unul rezonabil totusi, nu unu care vrea intr-o seara, salariul unui om pe o luna.

Ma rog, daca v-ati hotarat ca vreti fotograf, sau, reformulez, daca nu iti da pace stramba ca vrea fotografii la nunta ca alea din revista de la nunta lu Tariceanu, ai mai jos un articol despre cum sa iti alegi fotograful de nunta. Iti urez sa nu ai nevoie draga prietene, fie ca nu te-ai hotarat sa te nenorocesti (pardon, sa te casatoresti), fie fiindca ai gasit o femeie desteapta si cu capul pe umeri, care considera ca cu 2000 lei sau mai bine puteti merge intr-o vacanta frumoasa in Grecia si va puteti voi face poze cate vreti acolo cu propriul aparat fotografic. Si macar pozele alea nu vor avea un rahat de salon de cantina din Romania in ele, ci vor fi pe Achropole, in Chreta, sau la colosul din RHodos.

Sfaturi pentru alegerea fotografului de nunta

Ursuletii In Bucuresti, prima data intr-un hotel modern partea a vi-a

Bun gasit dragii mei, va prezint astazi, ultimul episod din calatoriile ursuletilor partea cu Hotelul Parc.
Calatoriile ursuletilor vor continua prin alte noi si noi meleaguri.
Ca un teasing puteti afla ca veti citi despre locuri exotice si frumoase cum ar fi Turcia, Serbia, MunteNegru, si multe altele.
Pentru cei ce vor sa citeasca toata aceasta prima parte ca un serial, sau pentru cei ce vor sa isi aduca aminte inceputurile, fac mai jos o lista cu episoadele.
Episodul I

Episodul II

Episodul III

Episodul IV

Episodul V

Va urez lectura placuta

Intr-un final, ursuletii instaleaza sistemul de operare pe computer.
Leul stand langa ursuleti observa cat de bine merge laptopul.
Acaparati de laptopul ursuletilor, ursuletii si leul nici nu observa ca sedinta s-a incheiat si ca toata lumea paraseste sala.
La un moment dat ei se trezesc cu toti in jurul lor uitandu-se admirativ la ursuleti cum lucreaza ei cu calculatorul.
Leul, scuzandu-se, anunta ca spectacolul s-a terminat, iar ursuletii pleaca impreuna cu el in camera lui.
Acolo isi continua linistiti lucrul cu computerul, cu leul uitandu-se la ei.
Desi participase intens si din tot sufletul la nominalizarea ursuletilor pentru premiul primit, stiind ca a facut o mare fapta buna, leul este totusi ciupit de sentimente mici de invidie…
“ce, mie mi-ar fi stricat un laptop”, “ce noroc au unii”.
Pentru a se convinge ca si el are un laptop, isi scoate propriul laptop din geanta si ii da drumu.
Laptopul lui incepe sa vajaie, sa caraie, ca un adevarat tractor, spre deosebire de cel al ursuletilor care, nou fiind, era foarte silentios.
- Ptiu! Ce faci bai leule, decolezi? Intreaba ursuletii!
- Stai sa deschid fereastra sa ai loc!
- Mai duceti-va ma si voi in… Incepe leul, dar isi inghite fraza.
- Ma uitam si eu pe laptop la agenda ca sa vad ce mai e de facut.
- Ei na, mai bine zi ca vroiai sa te convingi ca ai si tu laptop si sa iti infrangi sentimentele alea meschine.
- Da! Haideti pana jos ca vrea nenea ala de la ambasada americii sa va vada cum lucrati , cica sa tineti o prezentare, sunteti in stare?
- Da ba leule! Ne-am nascut pentru a vorbi in public.
Coboara impreuna.
Audienta isi reluase locurile si astepta cuminte sa vada prezentarea ursuletilor.
Ursuletii incep, in engleza lor smechera (a se citi proasta) si prezinta.
Timpul trece si mai din poticnelile ursuletilor, mai din multitudinea de subiecte pe care ursuletii le abordau, se fac 40 minute si vocea sintetica a ursuletilor moare.
Domnul de la ambasada americii intreaba intrigat:
- Uat hepend?
- Noting, bat I hev not inaf moni tu bai a laisans for zis softuer, bicos it is 1000 dolars. Sou I em using it ez a demo.
- Hau chen zis bi pasibal, John, pliz ghiv zis yang boi uan zauzan dolars. Ui meid a presant and hi chen not ius it.
Ursuletii se felicita in gand pentru inteleptiunea avuta.
Dupa prezentare leul spune…
- Ai ca am vorbit cu fetele alea trei, iesim in oras asta seara.
- Uau cu trei…. Exclama ursuletii.
Se duc se imbraca si pornesc.
Se intalnesc cu fetele si ajung intr-un club.
- Care ce bea?
- Noi vrem o bere! Spun ursuletii
- Fetelor beti un vin? Le imbie leul pe fete.
- Da, sigur… Raspund ele in cor.
Sunt aduse cele comandate.
Se dovedeste rapid ca afirmatia fetelor “ca beau vin” insemna de fapt ca ee gusta toate dintr-un pahar. Asa ca leul se trezi, pe nemancate, ca tre sa faca fata unei sticle de vin.
Ursuletii intre timp isi comandasera a doua bere si tot pe nemancate.
- Bai ursilor, luati bai si voi din vinul asta, ca nu mai pot…
- Ce draci baltati nu ziserati asa, ca ne comandaram si a doua bere…
Dar ne vrand sa isi lase prietenii la nevoie, ursuletii zic:
- Da si mie din vinul ala, dar cand o vezi pe chelnarita pe aci, sa ii zici ca vreau s ii spun doua vorbe de dragoste.
- Bai, sunteti nebuni, va dati la chelnarita?
- Lasa ma, ca avem noi grija.
Chelnarita apare.
- Nu te supara frumoaso, daca ti-e cugetul la fel de frumos ca ochii, adu-mi te rog un expres-o lung si dublu, cel mai mare pe care il ai!
- Desigur, pentru niste ursuleti asa draguti, doar o cafea e prea putin!
Afirma chelnarita facand strengareste din ochi.
Pleaca si se intoarce cu o cana de juma de kil de cafea.
Ursuletii ii iau vinul leului din fata si il consuma pe tot, intrerupandu-l cu guri de cafea.
Intr-un final, gasca se sparge si cum erau trotili, nici vorba sa mai plece cu fetele dupa ei.
In drum spre taxiu, ursuletii se agata de mana uneia din fete pentru a fi condusi, spunand!
- Acum nu as da nici o pisica pe mana leului.
Ajung in taxiu, leul intra primu si balmajeste ceva catre sofer.
Ursuletii se urca dupa si nu zic nimic.
Taxiul pleaca
- Bai ce ma doare capu, ceva de nedescris!
- Pai… Tre sa iei ceva, dar nu amu ca bauram.
- Bai eu opresc la farmacie sa cer ceva de cap.
- Ia aspirina, face bine cu alcool. Zic ursuletii.
La un moment dat o farmacie apare la orizont si leul cere taxiului sa opreasca pentru a se duce in farmacie.
- Dar pana la urma unde mergem? Intreaba taximetristul..
Ursuletii raman o clipa pe ganduri, apoi intreaba!
- Pai nu v-a spus?
- Ba, a spus ceva, dar nu am inteles.
- Pai la hotel park, sau cum e cunoscut acum, best western hotel.
- A, bine!
Se intoarce leul
- Bai am luat niste pastile super, unele unguresti!
- Care rahat unguresti!?
- Pai unele cu n…
- Ti-o fi dat asta pastile de infectie urinara cand te-a vazut asa ba leule!
- Nu bai, ca eu am cerut o pastila de cap, ca ma doare tare capu…
(nota autorului, nici pana in ziua de azi, istoricii nu au putut sa gaseasca ce pastile a luat leul, ca o gluma, putem afirma ca nici autopsia nu a dovedit nimic).
- Bai leule, noua ne e foame, asa ca atunci cand ajungem la hotel mergem sa mancam.
Se ajunge la hotel.
Urcam in camere sa ne schimbam mai comod.
Ursii se duc in camera la leu:
- Hai ba leule la masa…
- Nu mai merg ba, nu mai merg, mi-e rau, lasa-ma. Vezi sa ma trezesti si pe mine maine dimineata la sase jumate.
- Bine. Zic ursuletii.
Ei se retrag in propria camera si meditand la adancimea foamei si ca exista oameni care au suferit o foame si mai mare si ca nu ar fi cazul sa se planga, adorm.

Ora patru dimineata.
Datorita unei sete cumplite, ursuletii se trezesc.
“ce palaria lu varamea bem bai frate, ca e sete mare”.
Conform principiului ca daca bei apa dupa vin te imbeti instant la loc si cum nu aveau alta apa decat cea de la chiuveta de la baie, ursii renunta la apa.
“Bai da ce bem”!
Se invart prin camera gandindu-se la diverse variante.
“O cola ar fi buna acum, mama ce am mai bea o cola, sau macar un sprite”.
“hai sa il sunam pe leu, sa il trezim sa ii spunem ca ne e sete”.
Tot invartindu-se, ursii descopera telecomanda de la televizor si ii dau drumu pe canalul de sport pe care se transmitea rodeo (acela pe care televizoru ramasese de cu o seara inainte).
Se uita fascinati la rodeo, stabilindu-si diversi favoriti pe moment ce toti celalti paraseau concursul, constatand in final ca taman ala cu care nu ar fi tinut niciodata a castigat.
Oricum, s-a facut ora 5, iar pana la trezirea leului mai era o ora jumate.
Ducandu-se spre televizor, ursuletii descopera minibarul din camera.
Bucurosi nevoie mare, gasesc acolo cola, sprite, bere, wiskey, toate bunatatile.
Din greseala observa o eticheta atarnata de sticla, scrisa in relief.
Citesc: 80000 lei.
“80000 mii de ani sa stai acolo, ce dam noi atita pe un 333 de cola? Lasa ca vine micul dejun si bem suc gratis acolo, ia uite ba, sa ii imbogatim pe astia”.
Pentru a mai trece timpul, ursuletii pun mana pe telefon si o suna pe mama acasa sa iipovesteasca noutatile.
Se face ora 6.
Setea devine din ce in ce mai chinuitoare.
Ursii se plimba prin camera in sus si in jos.
Incep sa se imbrace, pentru a fi gata la sase jumate sa o stearga la micul dejun.
Se face sase si doua zeci, telefonul suna.
“Cine naiba sa ne sune pe noi in camera” se intreaba ursuletii in timp ce se du spre telefon.
Ridica receptorul.
- V-ati trezit ? Se aude vocea leului!
- Oho! De mult, pe la 4 asa si murim de sete.
- Pai si eu m-am trezit pe la 3, ca nu mai aveam somn.
- Un telefon nu ai fi dat si tu, murim aci de sete de la 4 si nu te-am deranjat stiind catre sa te trezim la sase juma.
- E lasa ca vin acum si mergem la micul dejun impreuna.

Sfarsit

Ursuletii In Bucuresti, prima data intr-un hotel modern partea a v-a

Noaptea e profunda si linistitoare.
un zgomot sacadat se aude dinspre instalatia de incalzire, lucru care ii multumeste pe ursuleti, deoarece daca zgomoteste inseamna ca functioneaza. Leganati de acel zgomot monoton al tevilor ei adorm.
Dimineata, deschid pe rand mai intai un ochi, apoi si pe celalalt si se bucura copilareste ca incepe o noua zi.
Se pregatesc de mic dejun. Au auzit ei ca au micul dejun inclus (si dintr-o experienta anterioara de la un hotel de 3 *) au retinut ca la micul dejun e cu suc de fructe si lor le plac fructele.
Se imbraca frumos si pun mana pe telefon:
- Neata Leu, te-ai trezit ma?
- Da, ai ca vin sa va iau acuma.
Nu trece mult timp si leul bate la usa, ursuletii ies, recupereaza cartela din dispozitiv, zambesc catre leu si pleaca impreuna spre micul dejun.
In timp ce ursuletii se aseaza la masa, leul se duce cu niste farfurii sa le umple.
Fiind un om ordonat el umple o farfurie cu carnaciori prajiti, cu sunculita afumata, cu salam, cu parizer, cu omleta, iar o alta farfurie cu cubulete de unt, paine, cutute de dulceata.
Ursuletii urla:
- Ba leule, sa ne aduci si un suc de fructe! Tot restaurantul se uita la ursuleti, iar ursuletii sunt bucurosi nevoie mare, au devenit centrul atentiei.
Leul se intoarce si pune in fata ursuletilor farfuria cu cele sunci, iar in fata lui farfuria cu unt.
Ursuletii incep sa crape.
Din cand in cand, leul le mai paseaza cate o felie de unt.
Ursuletii observa la un moment dat (cand mai ramasesera doar doi crenvursti in farfurie) ca leul nu prea a luat nimic din farfuria cu cele sunci.
- Bai dar tu nu mananci carnuri dinastea?
- Ba da!
- Pai si de ce nu iei?
- Pai... Nu mi-am dat seama si am pus in fata voastra farfuria cu sunca, iar acum ce vrei, sa ma vada lumea cum va iau mancarea din fata si sa zica: „ia uite-l si pe ala, cum ia mancarea de la ursuletii aia orbi din fata saracii”.
- Pai hai sa schimbam farfuriile!
- Si ce sa mananc, aia doi crenvursti care v-au mai ramas? Lasa asa, terminatii voi si pe aia.
Micul dejun se termina si cu totii pleaca spre sala de conferinte.
Acolo ursuletii se aseaza pe un scaun si simt ca ceva ii tot inghionteste in muschiul fesier stang.
Gandindu-se ca scaunul e de vina, ne vrand sa faca gazdele sa se simta prost, doar ei erau niste oaspeti acolo, nu zic nimic.
La un moment dat, in timpul discursului un nene incepe sa vorbeasca in engleza.
- Ba leule, noi nu prea intelegem, ca nenea asta parca se stramba nu vorbeste.
- Puneti-va castile!
- Care casti ba?
- Pai pe scaun aveati niste casti cu un dispozitiv!
- Adica ala de ne intra in cur acuma? Intreaba ursuletii mirati.
Se ridica de pe scaun, pipaie constiincios si gasesc intr-adevar o pereche de casti cu dispozitivul in cauza.
Netezesc castile, le scutura petru a recapata o forma oarecare si le pun in urechi.
Dau drumul aparatului si o limba necunoscuta si guturala ii loveste in ureche.
Ursuletii scot castile si le baga sub scaun:
„De cat sa ma injure nenea ala copios, mai bine ma chinui cu engleza astuia”.
- Ce ba? De ce v-ati scos castile?
- Pai, nu vorbea bre in romana, era unu de ziceai ca vorbeste Punjabi!
- Stiti punjabi ma?
- Nu, dar poti sa stii?
Timpul trece, fiecare prezinta ce mare scofala a facut el cu banii americanilor.
Vine si randul leului, care cu prezentarea facuta in timpul noptii reuseste sa surprinda si sa zmulga murmure de admiratie.
La final, reprezentantul ambasadei americii acolo, tine un discurs lung, vorbind in engleza, la un moment dat numele ursuletilor sunt pronuntate, toata lumea aplauda, iar singurii care stau nedumeriti pe scaun sunt... Ati ghicit ursuletii.
Se lasa tacerea si lumea pare a astepta ceva, ursuletii cu sufletul la gura, asteapta si ei, oare ce urmeaza.
La un moment dat leul le arde un cot ursuletilor.
- Ce dai nene, ce dai! Zic ursuletii, cred ei incet. Numai ca in linistea din sala, soapta lor se aude ca si cum ar fi rostit-o tare.
Leul, cu voce tare:
- Vezi ca nenea ala, pe voi va asteapta acolo, sa va inmaneze un premiu.
Emotionati ursuletii se duc spre „nenea”, care ii inmaneaza o geanta de laptop si spune catre ursuleti:
„for yor activiti in za progect, yu uorct hard, yu uorct uell so ui giv yu a presant”.
Ursuletii, mandrii de ei, incep si balmajesc in engleza, ceva interesant dupa parerea lor.
Cum geanta era tinuta de ambii oameni, ea parea usurica asa, asa ca ursuletii gandesc:
„Al dracu sa fi tu, imi dai doar geanta, un laptop nu ai fi putut sa pui inauntru”.
Nenea, citindu-le gandurile ursuletilor spune:
„Yu hev got today, yor mobiliti, here ui ofer yu a mobail computer with oll accesoris yu nid”.
Bucurosi nevoie mare ursuletii se intorc la scaun.
In timp ce toata lumea se mai perinda pe acolo sa mai tina cate o cuvantare, ursuletii nerabdatori incep sa cotrobaie prin geanta, facand tot felul de zgomote cu fermoarele, cu deschiderea si inchiderea laptopului si diverse exclamatii:
„ba, cata bucata! Tare-i misto ba!”.
Astfel ca incurand nimeni nu mai asculta cuvantarile sau sa se uite macar la cine vorbeste, toata lumea priveste, care amuzata, care siderata evolutia ursuletilor.
Leul se ridica, ii ia pe ursuleti si ii scoate afara in hol.
Recunoscatori, ursuletii se desfasoara in voie, scot laptopul, ii dau drumu si incep sa se joace cu el.
Doar aveau jucarica noua! Nu?

Va urma

Ursuletii In Bucuresti, prima data intr-un hotel modern partea a iv-a

- Leule, leule! Urla ursuletii pe hol batand puternic in usa leului.
- Ce e bai? Zise leul iesind.
- Bai leule, nu ne gasim cartela!
- Ati pierdut-o la carciuma ma?
- Nu ba leule, cred ca am uitat-o in camera!
- Cum ma sa o uitati?
- Da ce ba la mama acasa crezi ca avem cartele dinastea ca sa stim sa nu le uitam? Nu ne-a spus nimeni ca tre sa o luam cand plecam din camera... Ce facem noi acuma? Putem sa dormim la tine aci?
- Cum ba sa dormiti aici, dormiti la voi in camera!
- Bai leule, daca tu ne spui cum intram noi fara cartela acolo, acolo dormim.
- Pai va duceti la receptie, platit i200000 lei si luati alta cartela!
- Cataaa?
- 200000 lei!
- Pai ba leule, de ultimi bani ne-am luat o ciorba si o cola! Nu ne-am pastrat bani si de desert si oricum, nu halim cartele la desert!
- Asta e, dormiti pe hol.
Ursuletii se aseaza pe patul leului imbufnati:
- Ca Bucuresti si proiecte ne-a tre buit noua, ca am venit noi aici sa faca astia misto de noi cu cartelele lor, ca maine dimineata plecam, ne ducem acasa, acolo unde o usa se deschide cu o cheie si nu ramai incuiat pe afara.
- Da! Dar pana maine dimineata trebuie sa dormiti undeva, deci faptul ca va ganditi sa plecati, nu va rezolva problema presanta si anume: Unde dracu dormiti!
- Pai aici! Incearca incaodata ursuletii.
- Pai nu aici.
- Dar unde?
Leul ne mai putandu-se abtine, induiosat de faptul ca ursuletilor mai mai sa le dea lacrimile, scoate cartela si le-o da.
- Na-va ma cartela, ca am scos-o eu in urma voastra sa nu ramaneti pe afara.
Vizibil inviorati ursuletii deja nu se mai gandesc sa plece a doua zi, iau cartela si experti deja, intrain camera.
Baga cartela in stativul de langa usa, se pregatesc de seara, se uita cu jind la televizor, dar se hotarasc sa nu il deschida. Se mai pregatesc nitel, dupa care incep sa se gandeasca.
„ma, dar cat poate sa coste televizorul ala, doar nu o fi milioane, il deschidem si daca auzim ca geme cineva il inchidem repede la loc, sau schimbam canalu pana nu mai geme nimeni”.
Zis si facut, bucurosi ca sunt asa destepti, ursuletii iau telecomanda si apasa pe buton.
Televizorul se deschide, iar din fericire era pe canalul romantica.
Decisi sa nu isi forteze norocul, ursuletii lasa televizorul pe acel canal, care, desi nu le placea mai de loc, avea bunul obicei de a nu-i taxa suplimentar.
Ursuletii se hotarasc sa reduca lumina, dar problema, habar nu au de unde.
Desigur, se gandesc sa scoata cartela, dar daca scot cartela se opreste si televizorul.
„Cat de greu poate sa fie!” exclama ursuletii si incep sa apese butoanele iesite in cale pentru a stinge lumina.
Fiind sigur ca toate butoanele se apasa, ursuletii au un mod expert de a le apasa, si anume le ard cate o labuta butoanelor „pac, trosc, pleosc”.
Bai nimic. Nicio lumina nu se stinge.
La un moment dat ursuletii se apropie de un buton si ii ard o labuta, iar butonul se infige adanc in labuta ursuletilor.
Primul venit, primul servit, butonul se invartea, nu se apasa.
Injurand de mama focului, ursuletii trec mai departe la alte butoane.
Cand, bate la usa.
„A, a venit iar leul, foarte bine sa imi stinga lumina”.
Se duc sa deschida, in prag statea cea mai incantatoare faptura, o fata la vreo 20 ani, bruneta, ochii albastrii, inalta cat ursuletii, care intreaba gingas:
- M-ati chemat?
- Noi? Zic ursuletii pe un ton de macho, dar salivand vizibil la apropierea diafanei fapturi.
- Da, dumneavoastra!
- Pai cum sa va fi chemat noi?
- Pai ati apasat pe butonul de la sonerie!
- A! Da! Ala! Draguta, zic ursuletii, nu stim de unde sa stingem luminile.
Faptura diafana trece pe langa ursuleti, se duce in camera, iar pe moment ce inainta stingea luminile in calea ei, trece pe langa televizor, il stinge si pe acela si dispare in alt cotlon al camerei.
Ursuletii, crezand ca totul s-a rezolvat si ca faptura diafana a plecat, se aseaza pe marginea patului, isi scot pantalonii, raman in ismene si isi fac de treaba pe langa pat.
In camera intuneric bezna.
La un moment dat dinspre usa de la balcon, se aude vocea diafanei:
- Si acum eu cum ies de aici!?
Surprinsi initial, ursuletii inteleg ca gingasa faptura stinsese toate luminile, draperiile erau trase deci nu era urma de lumina, deci fata nu stia sa isi gaseasca drumul spre iesire.
Intr-un moment in care caracterul macho al ursuletilor a trecut peste limita, ei replica:
- Dar ce, trebuie sa mai pleci?
In secunda imediat urmatoare cum ne cum, fata, intr-o viteza imposibila, nimereste si drumul spre iesire si fuge din camera.
Incontinuare in ismene, ursuletii se baga in pat, insa nu apreciaza bine distanta si cand sa se culce, trag un cap zdravan de tablia patului. Injunrand in gand, gandul le revine la fata:
„Proasta, nu stie ce pierde”!

Va urma

Ursuletii In Bucuresti, prima data intr-un hotel modern partea a iii-a

Leul iese si el din baie dupa ursuleti.
Ursuletii se apropie de safe, trag de usa, usa nu cedeaza.
“Parca e un facut sa am probleme cu toate usile de azi”!
Gandesc ursuletii.
Isi aduc aminte ca au pus un cod,
Misca de rotite, formeaza codul,, dar cutia naravasa nu vrea sa se deschida.
Leul se duce la fereastra si admira peisajul.
- Tot nu ma obisnuiesc ma!
- Cu ce? Intreaba ursuletii manevrand incaodata cifrele de la rotite.
- Pai cu faptul ca voua v-au dat camera asta cu vedere la centru si mie pe aia cu vedere la groapa.
- Mda, zic ursuletii ingandurati deoarece pentru a treia oara nu le iese codul.
Incep sa loveasca enervati in cutie.
- Cutie nenorocita, da-ne banii! Exclama ursuletii.
Leul se intoarce mirat.
- Ce ati patit ma?
- Pain u mai putem sa scoatem banii din cutie…
- Ei na!
Ursuletii enervati, mai lovesc odata in usa de la safe, safe-ul se desprinde din support si cade pe raftul dulapului.
- Ce ati facut ma, ati rupt suportu la safe…
- Auzi ba leule, ne-o crede ala de la carciuma daca ne ducem cu safe-le si ii zicem ca are bani inuntru? Ne-o da ceva pe safe-le asta?
- Ba voi sunteti sariti? Ati stricat obiectul hotelului!
- Ete na, ii acuzam noi pe ei de furt si neglijenta. Asa cum am rupt noi asta putea si unu sa vina sa il rupa sis a plece cu banii nostrii!
- Ia da ma ala in coace.
Leul ia safe-ul, il pune pe pat, formeaza o combinatie la usa si usa se deschide.
Ursuletii se reped, smulg banii din gura hulpava a safe-ului. Apoi iau safe-ul si incearca sa il potriveasca pe raft ca si cum acolo ar fi fost toata viata lui.
- Na, cutie nenorocita, acolo sa stai, sa ne mai iei tu noua banii!
Ursuletii si leul ies din camera. In urma ursuletilor, leul scoate cartela din aparatul de lumina si o baga in buzunar.
Ursuletii zburda pana la lift, chiama liftul si il asteapta pe leu.
Se apropie si leul.
- Mama, sa vezi ce mancam, incepem asa cu o ciorba de burta, pe urma la felul doi bagam un piept de pui umplut, sau un piept de pui in sos valdostana asa!
- Stai sa ajungem jos sa vedem ce are in meniu.
- Ete na, tre sa aiba, ce carciuma e aia san u aiba valdostana….
Vine liftul, ursuletii cu leul se urca si coboara cu liftul la parter.
La parter prima dilemma, exista mai multe restaurante.
Dupa un algoritm foarte bine definit si riguros verificat, algoritmul a land ala (numit asa probabil dupa descoperitorul sau), ursuletii si leul aleg restaurantul “Casa Doina”, pentru a lua masa.
Intra plini de importanta, se aseaza, ursuletii isi pun portofelul proaspat salvat din ghiarele haine ale safe-ului, pe masa si asteapta meniul.
Un domn imbracat la patru ace se apropie, crezand ca e patronul si simtindu-se importanti, ursuletii se ridica, dau noroc cu respectivul, ii fac un compliment ca doar de, asa se poarta.
Omul zambeste fericit, lasa cele doua meniuri pe masa si pleaca.
- Asta era ospatarul ba leule?
- Da!
Ursuletii tac sin u mai zic nimic.
- Ia zi ba leule, ce au astia prin meniu.
Leul incepe sa citeasca cu voce tare meniul ursuletilor.
Pentru ca dinstinsii nostril cititor (sic!) sa inteleaga restul actiuni se impune o precizare, faptele se intimplau in ianuarie 2006.
- Pai mai ursuletilor au asa:
Piept de pui la gratar 200000 lei, pulpa la tava 300000 lei, ciorba de burta 200000 lei.
Ursuletii se uita in portofel aveau 300000 lei toti banii.
- Da ce dracu fac ba leule astia la ciorba aia de doua sute de mii, ti-o baga si in gura?
- Nu stiu ba, eu v-am citit ce scrie…
- V-ati hotarat?
Se aude vocea omului imbracat la patru ace.
- Da! Spun ursuletii. Vrem si noi o ciorba de burta si o cola te rugam.
- Si dumneavoastra? Intreaba omul imbracat bine pe leu.
- Eu as vrea un piept de pui la gratar.
- Si de baut?
- De baut nimic.
Omul imbracat la patru ace dispare discret.
- Ba leule nu bei?
- Bad a ba, dar mi-am luat apa la pachet, ia uite aci, h2o de calitate la doi litri.
- Pai bine ba sin u ne spui nimic, ne lasi sa comandam cola..
- Ce vroiai ba, sa urlu tare: “nu va luati ba cola ca am venit eu cu sticla de apa”?
Ursuletii inghit in sec dupa cei 80000 lei dati pe cola care cola oricum era la sfert.
Bucurosi ca vine mancarea, ursuletii se reped si iau o lingura fix din mijlocul castronului de supa si niciuna nici doua il vara drept in gura.
Secunda doi, lacrimi tasnesc din ochii ursuletilor, iar acestia se fac albi la fata ca varul.
- Ce aveti ba, intreaba leul.
- Masa in cur, avea ardei iute pe fund, zic ursuletii printer doua sughituri de plans.
Ursuletii isi revin si masa decurge fara alte peripetii.
Cu ciorba baltacaind in stomac, mai mult flamanzi decat satui, ursuletii se indreapta spre camera.
Leul intra la sine in camera.
Ursuletii, ajunsi ca intr-un roman inel in exact in acelas loc ca la inceput, incep sa se scormoneasca dupa cartela.
Isi aduc aminte ca nu au luat nicio cartela din camera.
Problema intervine, daca iti uiti cartela in camera cum intri.


Va urma

Ursuletii In Bucuresti, prima data intr-un hotel modern partea a ii-a

Leul se apropie de fereastra si exclama:
- Ba, dar nenorociti sunt astia!
Deja cu frica in suflet ursuletii intreaba timizi:
- De ce ba leule?
- Pai mie mi-au dat camera cu vedere la zona industriala si voua v-a dat camera cu vedere la centu!
- Pai maid au si astia dupa fata asa, s-or fi uitat la tine si ce or fi zis! Da-I vedere la macarale.
- Bine ba ca sunteti voi destepti. Ati vazut ba ca aveti safe in camera?
- Da? Nu! Unde!?
- Iote aci.
Ursuletii se duc inspre leu si gasesc safe-le pus pe un raft, o cutiuta frumoasa. Ursuletii scot portofelul, il baga inauntru, inched usa, pun cifru si fericiti ca venitul lor este in siguranta, pleaca de langa safe.
- Bai ursuletilor, hai ca ma duc in camera, ca maine tre sa prezentam un rahat de powerpoint si eu nu l-am facut inca.
- Pai sic and il faci ma?
- Pai in noaptea asta…
- Dapai bine, du-te.
Pleaca leul.
Ursuletii se mai invart prin camera, suna tati neamurile sa se laude ca au ajuns la Bucuresti si ca sunt bine si ca sa vezi tu cum stau ei ursuletii singuri intr-o camera mare de te ratacesti prin ea.
Dupa ursuletii sunt trecuti de oare care nevoi fiziologice.
Bucurosi se duc si presteaza. Stau ei fericiti pe buda, timpul trece, la final, dupa cele cuviincioase in asemenea momente, ursuletii incearca sa gaseasca de unde se trage apa.
Si dai si cauta si dai si pipaie prin toate cotloanele, nimic.
Stateau ursuletii si se uitau la buda, buda statea si se uita la ursuleti, miasme aromitoare incepeau deja sa se imprastie.
Cauta ursuletii prin baie sa gaseasca ceva cu care sa traga apa sau sa rezolve problema.
Intr-un final gasesc pe polita de la chiuveta cescuta de spalat pe dinti.
Pun labutele pe cescuta, o ridica, se uita la ea, se gandesc si incep sa umple cescuta cu apa de la chiuveta si sa toarne in buda.
Rezultatul, mai mult decat satisfacator, e absolut mirobolant!
In loc sa se duca, evident, prestarea ursuletilor, udata fiind, incepe sa duhneasca si mai tare.
In pragul ichterului, ursuletii gasesc o idee salvatoare.
„Ia sa lasam noi capacul in jos macar sa nu mai puta si ne informam la receptie cum sa tragem apa”.
Zis si facut. Lasa ursuletii capacul in jos, iar dupa principiul, primul venit primul servit, in spatele capacului ursuletii descopera un fel de clanta pe bazinul wc-ului.
„Cu asta s-o deschide bazinul sa il repari”, se gandesc ursuletii.
Cum de mici nu au rezistat tentatiei de a desface si de a surubari lucruri, ursuletii incep si apasa pe clanta.
De odata se aude un zgomot si apa incepe sa curga in buda.
„e! Bun! Nu ne mai informam la receptie, ca am descoperit si singuri”!
Manati de proaspata izbanda pe domeniul sanitar (ala legat de baie nu ala legat de medicina),
Ursuletii incep sa exploreze baia sa vada ce alte facilitati mai are.
Ajung ei si la cada, pipaie pe acolo, descopera dusul atarnat in suport, mai jos descopera o baterie monobloc, iar mai jos, un buton care se dadea in sus si in jos si la care ursuletii nu intelegeau utilizarea.
Au tot dat de el in sus si in jos, incercand sa afle ce efect are. Cum efectul nu aparea si ursuletii uitasera pe ce pozitie gasisera butonul, l-au lasat si ei in jos.
Se hotarasc sa verifice dusu sa vada cum merge, ca eventual, daca e vreo problema, sa anunte la receptie.
Dau drumu la dus, se joaca cu el facand batalie de apa ( nu intrebati ce e aia, e greu de explicat),
Fac lac in cada si pe langa.
Dupa ce se satura de joaca opresc dusu si observa brusc faptul ca vana e plina si mai rau, nu se goleste.
Gandurile negre despre cea mai proasta camera revin:
„iote ba, cum nimeriram taman camera asta cu cada infundata, ce facem acum, cum golim cada pana vin aia de la receptie”.
„Macar daca vedeam mai devreme, ca aveam apa sa aruncam in buda, dar asa”!
Idea salvatoare cu cescuta de spalat pe dinti revine si ursuletii incep sa scoata apa din cada cu cescuta si sa o puna in chiuveta.
In toiul desfasurarii actiunii, se aude batand la usa.
Ursuletii se ridica din pozitia de aplecat cum erau pentru a lua apa din cada, se sterg pe frunte de umezeala si sudoare, lasa cescuta jos pe marginea chiuvetei pentru a nu se prinde cineva ce anume faceau ei,
Isi lasa manecile in jos la bluzon si purced catre usa.
Deschid, iar pe prag leul:
- Ce faceti ba!
- Pai ne pregateam de masa... Zic ursuletii tristi.
- Pai si eu. Zise leul intrand in camera. Observa niste urme ude pe covor si intreaba:
- Cei ba cu urmele astea! Ati facut pe voi?
Pusi in fata unei rusini si mai mari, ursuletii se hotarasc sa recunoasca rusinea mai mica:
- Nu ba leule, ca sa vezi ca am verificat si noi cada si acum nu se mai goleste, credem ca e infundata!
- Ia sa vad ma! Zice leul.
- Iote! Zic ursuletii conducandu-l pe leu in baie.
Leul se duce, se apleaca, trage de maneta in sus si apa incepe sa galgaie pe scurgere.
- Ba, da dastept esti tu ba leule!
- E! Aiurea, cat ai stat tu pe hol si ai admirat peisaju, eu am patit acelas lucru in camera si m-am dus la receptie sa intreb.
Multumiti ca nu erau singurii patiti, ursuletii se indreapta spre safe sa isi ia banii si sa mearga la masa.

Va urma,
Stati pe aproape sa aflati mai departe peripetiile ursuletilor in hotelul modern.

Ursuletii In Bucuresti, prima data intr-un hotel modern

Fostul hotel Park (sau poate asa s-o fi chemand si acum), cunoscut si sub numele “Best Western” Hotel, este un hotel de 4 * situat in inima Bucurestiului.
Dotat cu tot felul de camere, single, double, este un hotel numai bun pentru business class si pentru cei ce se respecta.
Ofera toate serviciile necesare pentru intalniri de afaceri coroborate si cu sedinte de relaxare.Ursuletii au apreciat foarte mult sala de conferinte si aparatura existenta, a facut cu brio fata unei conferinte de 100 oameni, cu componenta multinationala, in care serviciul de sunet cu casca pentru traduceri a fost excelent.
Camerele sunt dotate cu tot ce va puteti dori de la un hotel de 4 * care are cu adevarat toate cele 4 *.
Nu am sa mai insist mult pe partea tehnica, hotelul il recomand cu caldura pentru cine doreste sa se simta bine si nu e stramtorat la buzunar.

Poveste:

Implicati fiind in diverse proiecte, ursuletii se trezesc ca trebuie sa mearga la Bucuresti, la darea de seama pentru proiectele desfasurate pe fonduri USAID.
Ursuletii ajung in Bucuresti si constata acolo ca vor fi cazati la un hotel de 4 *, mai precis hotel parc.

Inima lor firava, incepe sa tremure, nu mai fusesera niciodata la un hotel de 4 * si nu erau siguri ca vor reusi sa se descurce cu acest lucru.
Totusi intra demni in hotel, se duc la receptie impreuna cu prietenul Leu.
Domnisoara de la receptie inmaneaza ursuletilor o cartela si le face formele de cazare.
Ursuletii iau cartela, o baga in buzunar si se gandesc:
„bai, dar cheie nu ne da”?
...
„O fi luat-o Leul, o fi la el”
"cartela asta o fi pentru ce"?
"O servi la micul dejun".
Urca impreuna la etaj.
Ursuletii aveau 407 iar Leul 406.
Leul conduce Ursuletii la usa lor si ii lasa acolo.
Ursuletii stau mirati in fata usii, admira mocheta, admira peretii, admira candelabrele de pe hol si in final admira si usa.
Ursuletii se uita la usa, usa se uita la ursuleti, nimeni nu intelege nimic.
Leul iese din camera:
- Ursuletilor, ce faceti bai!
- Admiram peisajul, raspund ursuletii, ne vrand sa recunoasca ca habar nu au cum sa deschida usa, sau sa il faca pe leu sa se simta prost ca nu le-a dat cheia ursuletilor.
- Bine bai, admirati, ca eu ma duc pana jos.

Ursuletii raman singuri pe hol incontinuare.
Se uita stanga, se uita dreapta, nimeni.
Leul se intoarce:
- Nu ati intrat in camera ba?
- Bai Leule! Ca sa vezi, ca... Cred ca astia la receptie au uitat sa imi dea cheia!
- Care cheie bai?
- Pai cum pastele ma-si se deschide o usa daca nu cu cheie?
- Pai cu cartela!
Brusc revelatia ii loveste pe Ursuleti.
Evident ca cu cartela, ca cu ce altceva.
Atit de simplu si totusi atit de departe.
Ursuletii scot cartela si se uita la ea.
Usa se uita la ursuleti, ursuletii la cartela si cartela ar fi fost bine sa se fi uitat la usa.
Numai ca ursuletii nu intelegeau cum dracului sa deschizi o usa cu o bucata de plastic, un nenorocit de plastic care se si indoaie.
Si vrand ursuletii sa demonstreze incep si indoaie cartela.
- Bai, lasati dracu cartela aia! Zice leul. Daca o rupeti o platiti!
- Pai atunci cum se deschide usa cu rahatu asta?
- Pai uite asa, o bagi aici!
Leul ia labutele ursuletilor si le arata o fanta in cadrul usii.
Ursuletii incearca odata, nimic, intorc cartela cu fata in jos, nimic, intorc cartela cu capatul celalalt, nimic,
Intr-un final, injurand printre dinti, intorc cartela cu fata in sus la loc si o baga in usa.
Leul intrase in camera la el de mult.
Se aude un „click, click”, izbavitor si usa cedeaza.
Ursuletii intra in camera, isi duc bagajele si incep sa isi desfaca bagajele.
Isi aseaza frumos hainele pe umerasi, pantofii in lada de pantofi etc.
In timp ce faceau asta, gasesc pe pat telecomanda televizorului.
O iau si o ridica si ca in desene animate apasa pe buton:
„tap, tap”
Nimic
„tap, tap”
Iarasi nimic.
Ursuletii arunca telecomanda si isi zic in gand:
„Fir-ar al dracu, cum am nimerit taman eu camera cu televizoru stricat, asta e, o sa le zic la receptie”.
Continuie ursuletii cu despachetatul, cand bate la usa.
Ursuletii deschid, in prag statea leul:
- Ce faceti ma v-ati instalat?
- Pai da! Am pus hainurile pe unde trebea, iar acum ne pregateam de masa
- Dar ce e ma cu besna asta pe aci, de ce nua ti aprins lumina!?
- Pai ce lumina? De unde sa o aprindem?
- Pai de aci! Zise leul si dadu sa aprinda lumina.
- Nu se aprinde, de ce nu se aprinde?
- Nu stiu, zic ursuletii, ca nici televizoru nu merge, cred ca am nimerit cea mai proasta camera...
- Bai ursuletilor, bai, dar voi ati bagat ma cartela ca sa porneasca curentul?
- Unde curu ma-si sa o bagam ba, ce e cartela asta, superman de face atita? In lumea noastra draga leule, fiecare lucru face un lucru si doar unul, nu vii cu o cartela si faci toate alea. Poate luam si noi una acasa sa faca mancare eventual!
- Nu ma, ca nu suntem noi asa evoluati in jungla la noi acolo.
Leul ia cartela ursuletilor si o infige intr-o alta fanta, langa usa.
Brusc se face lumina in sat.
Ursuletii se reped la telecomanda sa vada daca merge televizorul.
- Bai, bai, bai!
- Ce? Exclama ursuletii!
- Pai, vedeti ca au canale dinalea cu pornache si daca dati din greseala peste unul va taxeaza jos la receptie.
- Hai ba leule ca nu credem.
- Bine, dar din buzunarul vostru platiti!
Cum diurna nu era prea mare si ursuletii niste zgarciti, lasa usor telecomanda pe pat, cu frica, ca nu cumva nebuna sa se activeze sa aprinda televizorul si televizorul sa fie taman pe un canal pornache!
Poti sa stii ce opsedati au stat inainte acolo?

Va urma!
Ramaneti aproape sa aflati mai departe peripetiile ursuletilor prin hotelul modern pentru prima data!

Avampremiera Calatoriile Ursuletilor

Incep astazi un sir de articole care vor mai aparea sporadic pe aici.
In seria asta de articole vreau sa va povestesc despre diverse locuri si hoteluri pe unde am fost.
Am vrut initial sa fac un blog, unde sa scriu detalii despre aceste locuri, ca eventual, daca cineva doreste sa mearga intr-un loc, iar eu am fost pe acolo, sa ii pot oferi detalii amanuntite despre locul respectiv.
Insa am constatat ca ma misc foarte rar ca sa scriu pe un blog (desi eu ma plimb destul de des).
Cu toate astea, lansez aici o rubrica, denumita „Calatoriile Ursuletilor”, in care voi oferi tot felul de informatii.
Adesea mi s-a intimplat sa aud la televizor povesti de groaza despre oameni plecati in vacanta si care au sfarsit inevitabil in scandaluri cu agentia de turism, pentru a evita acest lucru eu intodeauna am facut o cercetare intensa pe net despre locul unde urma sa merg.
Cu toate astea mi-a fost foarte greu sa cern publicitatea de mesaje reale.
Pe cat posibil voi mentine aceasta rubrica cat mai departe de publicitate si infipta cat mai in real.
Pe langa detaliile tehnice, voi asezona rubrica si cu intamplari interesante si haioase, eventual si poze de pe unde am fost.
Sper doar sa nu fugiti imediat dupa detaliile tehnice si sa cititi si povestea.
Primul episod, astazi pe mai tarziu!
Asa ca luati-va floricele, chemati-va neamurile si veniti alaturi de mine in minunata lume a URSULETILOR!