Afaceri legal ilegale IV - metoda falsului profesionist

Articolul de azi mi-a fost inspirat de recentele mele experienţe, vorba aia: "omul cât trăieşte învaţă".
Am rămas uimit să descopăr lucruri pe care lumea le acceptă ca atare şi chiar pune baza pe ele, fără a se gândi în vreun fel că ar putea fi excrocaţi.

Fără a fi o metodă, episodul de astăzi arată practic o breşă importantă în legislaţia naţională.

Metoda falsului profesionist

Sunteţi pe punctul de a vrea să faceţi ceva cu dieta dumneavoastră şi vă gândiţi să apelaţi la un profesionist pentru a vă spune ce şi cum. Vă gândiţi că aţi tot auzit de nutriţionişti şi în capul dumneavoastră se produce o confuzie cu medicul de diabet şi boli de nutriţie şi metabolism aşa că mergeţi la nutriţionist ferm convinşi că staţi de vorbă cu un medic, cu cineva care a studiat 6 ani de zile şi apoi incă vreo 5 rezidenţiatul până să aibă voie să manevreze ceva din fiinţa umană.

Pe de altă parte şi ei vor să credeţi acelaş lucru, ba chiar cred că le şi place când oamenii mai simpli li se adresează cu "doamna doctor", sau "domnu doctor".

Nimic mai fals!

În românia poţi deveni nutriţionist în maxim o lună fără măcar să ai studii superioare.

Deci trebuie să facem o distincţie între medicii de diabet, boli de nutriţie şi metabolism şi aceşti, aşa numiţi de lege, tehnicieni nutriţionişti.

Nu mă credeţi? priviţi la link-ul următor şi vă convingeţi. Curs de nutritionist

Deci, conform celor de mai sus, in minim 45 de ore, maxim 90 ore devi tehnician nutriţionist şi poţi să intri în organizarea oamenilor şi să le faci praf metabolismul şi tot modul de viaţă.

Este drept că am găsit şi cursuri care durau 1080 ore, ceea ce cam înseamna un an de studiu 4 ore pe zi, dar chiar şi aşa nu mi se pare destul pentru a lăsa pe cineva să intre cu bocancii în echilibrul tău şi să se joace pe acolo.

Greşesc ei medicii cu experienţă, dar mite un absolvent de liceu care a vazut şi el trei lucruri.

Este adevărat că aceste cursuri, mă refer la cadrul general de recalificare, a fost făcut pentru cei care nu mai pot profesa meseria de bază şi vor să se recalifice, dar nu ar trebui să fie aşa!

Să ne imaginăm:
Gheorghe, ce ai fost tu toată viaţa ta?
Păi am fost instalator.
Ce studii ai?
Păi liceul.
Foarte bine! Eşti numai bun de nutriţionist!

Sunt de acord că există competenţe care se pot achiziţiona prin astfel de cursuri, acele competenţe complementare care te pot ajuta chiar să îţi dezvolţi propria meserie. Un curs de antreprenoriat nu strică nimănui, dar nu trebuie să crezi după aceea că eşti marele afacerist, un curs de comunicare nu strică nimănui, altele care nu pot sa strice există...

Dar cursuri de manager de proiect, nutriţionist, manager financiar, contabil şef, mi se par vitale atâta vreme cât tu nu ai avut legătură cu domeniile alea până atunci. a! Eşti un manager de succes, dar nu ştii cum functionează procedurile pe proiecte şi ai nevoie şi de o hârtie care să dovedească faptul că ştii să lucrezi în cazul particular al proiectelor? Foarte bine, poţi să faci un asemenea curs. Deşi, personal cred, că dacă ai o calificare largă include automat şi cazurile particulare, iar dacă nu ştii cum să acţionezi, poţi să te informezi din diverse materiale pe domeniul respectiv şi gata. Consulţi manualul Gower de project management şi ai rezolvat problema cunoştinţelor, cu practica e mai greu.

Dar a da voie unor oameni din diverse domenii, fără nicio legătură cu domeniul în cauză să facă cursuri şi să capete drept de liberă practică în domeniu respectiv asta e chiar grav.

Deci fiţi avertizaţi când vă alegeţi profesionistul în vreun domeniu.

Grav este că mulţi purced la aceste cursuri pentru a-şi justifica existenţa în continuare într-un post şi uite aşa ajungem ca necalificaţii să facă muncă de studii superioare, iar calificaţii să fie vânzători în magazine.

O să îmi ziceţi probabil că oricum dacă chiar nu ai legătură cu domeniul, nu vei face bine la examenul de final. Îmi veţi spune asta dacă nu aţi participat la vreun curs din ăla, dacă aţi fost, ştiţi că examenul final se termină printr-un examen grilă şi o probă practică, iar la proba practică de cele mai multe ori trebuie făcut un referat, sau un studiu de caz. Mai mult, cum suntem supuşi stelei fraudei, la multe din ele rezultatele corecte se dau de dinainte, astfel încât, nu e aşa, omul pe banii lui, pentru că evident aceste cursuri costă, să nu piardă diploma.

Cateva exemple grăitoare din punctul meu de vedere:

• Curs manager resurse umane
  Adică în 5 zile devi manager de resurse umane, nu contează altceva decât ce îţi predau ei acolo.
• Dar staţi aşa că lucrurile devin mai bune:
  Curs manager de proiect
  Eu, personal, după facultate am facut un master în management de proiect, am făcut 3 semestre despre acest domeniu, culminând cu susţinerea unui examen de disertaţie.
  Iar ei vin şi zic că în două săptămâni învaţă pe cineva să fie manager de proiect. Ai să fim serioşi.
  Cei drept, nu poate veni oricine la curs, ci doar cei cu studii superioare.
  Dar aş vrea să văd orice absolventă de la litere în postul de manager de proiect!
  Frăţioare, sunt de făcut calcule şi calcule financiare, calcule care, dacă nu le înţelegi rostul, eşti terminat.

Mă rog, cam atât cu episodul de astăzi, aveţi grijă pe mână cui vă lăsaţi personalitatea, persoana şi afacerile.