Afaceri legal ilegale IV - metoda falsului profesionist

Articolul de azi mi-a fost inspirat de recentele mele experienţe, vorba aia: "omul cât trăieşte învaţă".
Am rămas uimit să descopăr lucruri pe care lumea le acceptă ca atare şi chiar pune baza pe ele, fără a se gândi în vreun fel că ar putea fi excrocaţi.

Fără a fi o metodă, episodul de astăzi arată practic o breşă importantă în legislaţia naţională.

Metoda falsului profesionist

Sunteţi pe punctul de a vrea să faceţi ceva cu dieta dumneavoastră şi vă gândiţi să apelaţi la un profesionist pentru a vă spune ce şi cum. Vă gândiţi că aţi tot auzit de nutriţionişti şi în capul dumneavoastră se produce o confuzie cu medicul de diabet şi boli de nutriţie şi metabolism aşa că mergeţi la nutriţionist ferm convinşi că staţi de vorbă cu un medic, cu cineva care a studiat 6 ani de zile şi apoi incă vreo 5 rezidenţiatul până să aibă voie să manevreze ceva din fiinţa umană.

Pe de altă parte şi ei vor să credeţi acelaş lucru, ba chiar cred că le şi place când oamenii mai simpli li se adresează cu "doamna doctor", sau "domnu doctor".

Nimic mai fals!

În românia poţi deveni nutriţionist în maxim o lună fără măcar să ai studii superioare.

Deci trebuie să facem o distincţie între medicii de diabet, boli de nutriţie şi metabolism şi aceşti, aşa numiţi de lege, tehnicieni nutriţionişti.

Nu mă credeţi? priviţi la link-ul următor şi vă convingeţi. Curs de nutritionist

Deci, conform celor de mai sus, in minim 45 de ore, maxim 90 ore devi tehnician nutriţionist şi poţi să intri în organizarea oamenilor şi să le faci praf metabolismul şi tot modul de viaţă.

Este drept că am găsit şi cursuri care durau 1080 ore, ceea ce cam înseamna un an de studiu 4 ore pe zi, dar chiar şi aşa nu mi se pare destul pentru a lăsa pe cineva să intre cu bocancii în echilibrul tău şi să se joace pe acolo.

Greşesc ei medicii cu experienţă, dar mite un absolvent de liceu care a vazut şi el trei lucruri.

Este adevărat că aceste cursuri, mă refer la cadrul general de recalificare, a fost făcut pentru cei care nu mai pot profesa meseria de bază şi vor să se recalifice, dar nu ar trebui să fie aşa!

Să ne imaginăm:
Gheorghe, ce ai fost tu toată viaţa ta?
Păi am fost instalator.
Ce studii ai?
Păi liceul.
Foarte bine! Eşti numai bun de nutriţionist!

Sunt de acord că există competenţe care se pot achiziţiona prin astfel de cursuri, acele competenţe complementare care te pot ajuta chiar să îţi dezvolţi propria meserie. Un curs de antreprenoriat nu strică nimănui, dar nu trebuie să crezi după aceea că eşti marele afacerist, un curs de comunicare nu strică nimănui, altele care nu pot sa strice există...

Dar cursuri de manager de proiect, nutriţionist, manager financiar, contabil şef, mi se par vitale atâta vreme cât tu nu ai avut legătură cu domeniile alea până atunci. a! Eşti un manager de succes, dar nu ştii cum functionează procedurile pe proiecte şi ai nevoie şi de o hârtie care să dovedească faptul că ştii să lucrezi în cazul particular al proiectelor? Foarte bine, poţi să faci un asemenea curs. Deşi, personal cred, că dacă ai o calificare largă include automat şi cazurile particulare, iar dacă nu ştii cum să acţionezi, poţi să te informezi din diverse materiale pe domeniul respectiv şi gata. Consulţi manualul Gower de project management şi ai rezolvat problema cunoştinţelor, cu practica e mai greu.

Dar a da voie unor oameni din diverse domenii, fără nicio legătură cu domeniul în cauză să facă cursuri şi să capete drept de liberă practică în domeniu respectiv asta e chiar grav.

Deci fiţi avertizaţi când vă alegeţi profesionistul în vreun domeniu.

Grav este că mulţi purced la aceste cursuri pentru a-şi justifica existenţa în continuare într-un post şi uite aşa ajungem ca necalificaţii să facă muncă de studii superioare, iar calificaţii să fie vânzători în magazine.

O să îmi ziceţi probabil că oricum dacă chiar nu ai legătură cu domeniul, nu vei face bine la examenul de final. Îmi veţi spune asta dacă nu aţi participat la vreun curs din ăla, dacă aţi fost, ştiţi că examenul final se termină printr-un examen grilă şi o probă practică, iar la proba practică de cele mai multe ori trebuie făcut un referat, sau un studiu de caz. Mai mult, cum suntem supuşi stelei fraudei, la multe din ele rezultatele corecte se dau de dinainte, astfel încât, nu e aşa, omul pe banii lui, pentru că evident aceste cursuri costă, să nu piardă diploma.

Cateva exemple grăitoare din punctul meu de vedere:

• Curs manager resurse umane
  Adică în 5 zile devi manager de resurse umane, nu contează altceva decât ce îţi predau ei acolo.
• Dar staţi aşa că lucrurile devin mai bune:
  Curs manager de proiect
  Eu, personal, după facultate am facut un master în management de proiect, am făcut 3 semestre despre acest domeniu, culminând cu susţinerea unui examen de disertaţie.
  Iar ei vin şi zic că în două săptămâni învaţă pe cineva să fie manager de proiect. Ai să fim serioşi.
  Cei drept, nu poate veni oricine la curs, ci doar cei cu studii superioare.
  Dar aş vrea să văd orice absolventă de la litere în postul de manager de proiect!
  Frăţioare, sunt de făcut calcule şi calcule financiare, calcule care, dacă nu le înţelegi rostul, eşti terminat.

Mă rog, cam atât cu episodul de astăzi, aveţi grijă pe mână cui vă lăsaţi personalitatea, persoana şi afacerile.

Afaceri Legal Ilegale III - Scheme Ponzi ascunse

Prin linia de articole deja începută am realitzat deja nişte lucruri.
Va trebui curând să încep o serie nouă de articole bazată pe greşelile de logică şi gândire pe care oamenii le fac şi care pot fi exploatate şi manipulate de aşa numiţii afacerişti pentru a putea obţine victime pentru scopurile lor, scopuri uneori la limita legalului.

Dar să lăsăm aceste gânduri deocamdată şi să purcedem la prezentarea metodei de astăzi.
Voi aborda, contrar articolelor anterioare, o schemă mai cunoscută.
De ce voi face asta?
Pentru că, deşi cunoscută, această metodă face ravagii şi astăzi deoarece cei ce o practică au găsit metode să o ascundă sub diverse forme.
După cum v-aţi obişnuit deja, începem cu prezentarea unui şcenariu care să explice bine metoda.
Mulţi dintre voi veţi recunoaşte şcenariul instant, scopul acestui articol fiind de a vă arăta formele actuale de manifestare ale metodei.

Schema Ponzi

Luaţi o foaie de hartie şi scrieţi 10 nume ale prietenilor voştrii pe ea.
Nu uitaţi să vă treceţi în capul listei, pentru că, nu e aşa, vă sunteţi cel mai bun prieten.
Dacă nu vreţi să fiţi la înaintare, asiguraţivă că unul din prieteni vă va da benevol tot venitul:).

Apoi luaţi o listă de 10 persoane din cartea de telefon, şi trimiteţile lista cu cele 10 persoane cu următoarele instrucţiuni:

Senzational, câştigă bani fără să faci nimic, cu un minim de investiţie, poţi câştiga acum sumele visate să îţi poţi permite casa şi maşina pe care ţi le doreşti.
Pentru a putea realiza asta, trebuie doar să investeşti 10 roni, da, ai citit bine, 10 roni şi să urmăreşti un număr de pali simpli:
- Trimite câte un leu tuturor celor 10 persoane din lista ta;
- Apoi din lista ta, taie primul nume;
- Adaugă la sfarşit numele tău;
- Fă 10 copii;
- Si trimite la 10 persoane;
- Acum aştepţi să te îmbogăţeşti.

Simplu nu?

Încheiat text care trebuie să însoţească lista.

Credeţi sau nu, chiar în această formă simplă, schema ponzi are încă mulţi adepţi.
Veţi spune, bine, bine, ce e în neregulă cu asta!?

Păi să analizăm puţin ce se întâmplă:
Ca iniţiator al listei mă trec pe ultima poziţie a listei iniţiale.
Dau la 10 persoane această listă.
Fiecare din aceste persoane imi va trimite căte un leu, fac 10 lei.
Atenţie, ca iniţiator, eu nu am plătit nimic, decât poate hârtia, plicurile şi timbrele poştale.
Apoi când fiecare din cei 10 vor trimite lista mai departe la 10 oameni, voi primi cate 1 leu de la fiecare om, deci cate 10 lei din partea celor carora eu le-am trimis scrisoarea.
Asta în total inseamna 100 lei.
Deja de ajuns.
Dar daca si cei care au primit scrisori reuşesc să trimită mai departe, atunci, ar trebui sa primesc 1000 roni.
Gândiţivă că poate chestia aceasta ţine pană ies eu de pe listă, asta fiind de fapt scopul oricărui folositor de schema Ponzi.
In ultimul nivel voi primi 10000000000 roni, toate astea adăugate la cele câştigate înainte.
De fapt, câştigul se poate reprezenta uşor ca o sumă de puteri ale lui 10. adica 10+100+1000+10000+100000+1000000+10000000+100000000+1000000000+
10000000
=11111111110 roni.
Destul nu?

Problema e însă că acest câştig îl fac doar unii şi anume cei care se află la începutul jocului, la începutul piramidei.
Pentru că da, jocul prezentat mai sus este unul piramidal, el fiind un caz particular de schmă Ponzi, schemele ponzi putând fi gândite în mai multe feluri şi sub mai multe forme.
Pentru simplitate am ales acest model.

Probabilitatea de a câştiga ceva scade pe moment ce vă aflaţi mai la baza piramidei.
Nasol este că nu ştiţi unde vă aflaţi.
Lista de 10 persoane nu vă oferă nicio dezvăluire cu privire la acest fapt.
Mai nasol e că, chiar dacă vă decideţi să urmaţi instrucţiunile doar în parte, pe principiu că nu am ce să pierd dacă bag şi eu 2 lei acolo, cel ce va pierde sunteţi tot dumneavoastră.
Cei de mai sus vor primi cei 2 lei, dar dumneavoastră nu veţi mai primi nimic.

Mai nasol e că nu ştiţi dacă sunteţi totuşi în piramida iniţială, sau dacă nu cumva, cineva mai deştept, a rupt piramida undeva devenind cap de piramidă.
Adică, a primit hârtia cu cele 10 nume, nu a trimis niciun leu mai sus, dar a trimis listele mai departe.
Aşa că pot exista şi cazuri în astfel de scheme în care unii să nu bage nimic, să nu fie iniţiatorii, dar să câştige de pe urma ei.

Exemple:

Cel mai tare exemplu de aşa ceva la noi în ţară a fost Caritas.
După el au venit celelalte fonduri aşa zis de investiţii, culminând cu ceea ce a fost FNI.
Dar astea sunt de domeniul trecutului deocamdată.

În zilele noastre schemele Ponzi sunt ascunse în spatele vânzării de produse, mulţi alegând să foloseasca scheme ponzi pentru a-şi vinde produsele.
Se ţin adevărate conferinţe în care oamenii sunt îndemnaţi să intre în reţea, asigurându-i că e ceva normal, că e ceva cu tradiţie, că funcţionează de x ani şi că totul e bine.
Le sunt prezentate cazuri de succes care au reuşit, nefacând nimic, sau aproape nimic, să ajungă să aibă tpot ce îşi doresc.
Sunt denumiţi, aceste exemple, în funcţie de nipşte standarde greu ştiute, sau poate cunoscute numai de adepţi, sub titulaturi de pietre preţioase pentru a li se induce oamenilor senzaţia de nevoie de a ajunge acolo:
„Diamanţi, rubini, zmaralzi”, sau
„Nivel de aur, argint, platina”.
Toate sunt menite pentru a atrage noi şi noi niveluri ale reţelei.
Însă ei sunt şi mai deştepţi, fac un control strict al reţelei, ca să nu cumva cineva să rupă reţeaua, aşa cum am prezentat mai sus, astfel încât venitul ălora de sus să fie maxim.
De obicei activitatea care ti se cere, nu e să trimiţi câte un leu la 10 persoane, ci să încerci să vinzi nişte produse.
Dacă nu poţi vinde, eşti îmbiat să consumi măcar, spunându-ţi-se că primeşti produsele cu 40% mai ieftin decât preţul de listă.
Dar care preţ de listă?
Acele produse nu se vând în magazine, nu se vând pe piaţa, nu sunt supuse rigorilor pieţei, concurenţei, cererii şi ofertei.
Aşa că ţi-l pot da şi cu 60% mai ieftin, pentru ca nu se ştie de fapt care e valoarea reală a acelor produse.
De obicei această reducere îţi este oferită la un aşa nivel încât să fi la limită.
Adică, foloseai detergent nu ştiu de care cu 10 kg-ul? Ia de aci cu 9.5 din produsele noastre.
Produsele noastre care de altfel costă 16 kg-ul, pentru că, nu e aşa, sunt şi mai bune decât ce foloseai tu.
A doua activitate care ti se cere e să îi prosteşti pe alţii care foloseau la fel ca tine detergent cu 10 lei, să îl cumpere pe cel cu 16 lei de la tine, sau, dacă vor şi ei reducere la 9.5, să intre în reţea sub tine.
Ei îţi promit că ai această reducere de 40% la fiecare vânzare pe care o faci, adica diferenţa între 9.5 si 16 lei îîţi rămâne ţie, dar dacă aduci pe alţii sub tine, din tot ce vând ei îţi revine şi ţie o parte.
Deja recunoaştem aici modelul schemei piramidale de tip Ponzi.
La un moment dat, ascunderea în spatele produselor dispare, pentru că, evident, ăia de sub tine vând şi pentru tine, iar tu îţi primeşti leul de la fiecare.
Ce e mai dramatic la această schemă piramidală, este că nu are fund.
Orice nou strat adăugat înseamnă un câştig pentru cei din vârf.
Ce şi-au zis iniţiatorii, de ce dracu să fie doar 10 nume pe o listă?
Că în momentul când face piramida 10 niveluri, eu dispar de pe listă şi nu mai primesc nimic.
Lasă aşa, mai bine cu număr infinit de niveluri, oricâte niveluri vin, să vină banuţii şi sus la mine.

Afaceri legal ilegale II - Metoda studentul

vă prezentam într-o postare anterioară (aici) metode de afaceri legal ilegale aşa cum le-am denumit.
Vă promiteam că voi continua serialul şi iacătă că mă ţin de cuvânt.

Metoda Studentului

Aşa cum v-am obişnuit din episodul trecut, mai întâi imaginăm şcenariu desfăşurării unei astfel de afaceri, şcenariu care ne va oferi şi explicaţia numelui.
Numele în sine nu există în nicio literatură de specialitate, sunt date de mine şi chiar nu veţi găsi pe piaţa o literatură care să vorbească de aceste lucruri.
Ele sunt dezvoltate de anumiţi oameni pentru ai excroca pe alţii şi le oferă doar contra cost în cadrul unor seminarii aşa numit de afaceri.

Închipuiţivă că sunteţi un student la o facultate.
În 7 zile aveţi un examen greu şi, ca orice student, oricât de bun aţi fi, vă este frică de acest examen.
Aţi vrea, dacă se poate, să vină cineva şi să vă ofere siguranţa faptului că veţi trece acel examen.
Aici intră în şcenă excrocul:
Vine şi vă spune că îl cunoaşte pe profesorul care susţine acel examen şi că poate să vă aranjeze convenabil examenul dacă îi daţi 100 de dolari, evident nu pentru el, el va face acest lucru pentru dumneavoastră deoarece îi sunteţi simpatic, dar profesorul, nu e aşa, are şi el preţul lui.
Varianta vi se va părea convenabilă şi veţi marşa. Excrocul va avea grijă să vă asigure că totul este bine şi că examenul e ca şi luat.
După ce veţi da banii, el vă va atenţiona totuşi:
„Ai grijă, că pentru tine am făcut o favoare, că preţul este mult mai mare, dar vezi, înveţi şi tu ceva să scrii ceva acolo, să poată şi profu să spună că ţi-a dat nota aia pe ceva, nu aşa pe foaia goală doar cu subiectele, că vezi tu, să nu aibă şi el probleme mai târziu”.
Îl veţi asigura că veţi învăţa cât de cât şi bucuroşi vă veţi duce acasă şi veţi învăţa cât de cât.
Având în vedere că totuşi învăţaţi ceva, există unele mici şanse să treceţi acel examen.
Mai mult, s-ar putea ca frica dumneavoastră să fie una nejustificată, iar dumneavoastră să treceţi acel examen fără probleme, fără vreun ajutor.
Asta ştie şi excrocul şi se bazează pe asta.
Există două şanse acuma:
1. Aţi trecut examenul;
2. Nu aţi trecut examenul;

Pentru că, surpriză, se poate întâmpla şi asta.
În primul caz excrocul va veni la voi şi vă va spune:
„Ai văzut cum le aranjez eu pe toate”? Şi voi veţi fi convinşi că numai datorită lui aţi trecut, iar v-a câştigat de client şi pentru alte ocazii.
Dacă nu aţi trecut examenul, excrocul va veni cu banii înapoi la voi şi vă va spune:
„Uite-ţi banii înapoi, îmi pare rău, nu am reuşit să fac nimic, nu a mers schema”.
Vă veţi spune „asta e, nu toate schemele astea merg” şi veţi trece impasibili pe lângă subiect.
Eventual la alt examen veţi mai încerca schema că, nu e aşa, profesorii sunt diferiţi şi sunt şi ei oameni. Unul din ei nu se poate să nu facă schema să meargă.

Pentru ca şcenariu să fie complet, să ne imaginăm că sunt 100 studenţi într-un an şi ca toţi ar apela la metoda asta (ştiu, ştiu! Nu toţi apelează, dar aici eu fac regulile).
Din 100 de studenţi 40 trec examenul şi 60 pică.
Luând 100 dolari pe cap de student, suma iniţiala este de 10000 dolari pentru cei 100 studenţi.
Din care excrocul va da înapoi 6000 dolari pentru că 60 de studenţi au picat examenul, dar va păstra 4000 dolari pentru că 40 de studenţi au trecut examenul.
Deci iată cum a făcut 4000 dolari fără să ofere nimic.

Din acest şcenariu am extras numele metodei.


Şcenariul în cauză se poate repeta în orice context.
Cel mai adesea el se întâlneşte în locurile unde sunt de trecut evaluări, examene, sau alte forme de testare.

Eu personal am întâlnit această metoda în lumea proiectelor cu finanţare europeană:
Sunt diverşi care vin, promit marea cu sarea, cer 5000 roni pentru scrierea unui proiect, promit solemn că proiectul e ca şi trecut.
Unii din ei chiar spun că cunosc ei pe cineva în comisia de evaluare: „am omul meu acolo”.

Acum clar că dacă aveţi o cauză bună şi un proiect bun, veţi putea trece uşor evaluarea.
Dacă nu, veţi auzi doar un „asta a fost”. Mai rău ca la metoda studentului nici nu veţi vedea vreun ban înapoi, ei motivând că au pierdut timp cu proiectul dumneavoastră.
Rolul profesionistului în project management e să vă ajute la realizarea hârtiilor şi să aştepte implementarea proiectului pentru a-şi primi banii.
Nu să vă ia banii pe nişte hârtii fără valoare.
Oricine poate scrie nişte hărtii şi să ceara 5000 lei pe ele dându-se mare profesionist în project management.

Există şi alte forme de manifestare a acestei metode, în general o recunoaşteţi după criteriile:

1. Direct, sau indirect aveţi de trecut o evaluare.
2. Vi se promite ca prin produsul cumpărat, sau prin plata făcută v-aţi asigurat trecerea evaluării

Dacă înlocuim „evaluarea” cu un alt scop la care tindeţi, ajungem uşor în cealaltă schemă: „vânătoarea de comori”.

Hai dasfidania