7 motive pentru care linux este inca nefrecventabil

Mă tot uit în periplu meu profesional pe diverse articole și tot rămân mirat de vehemența unora în a susține diverse opinii cu înflăcărare deși lucrurile nu stau chiar așa cum le prezintă ei. Linux versus Windows, Firefox vs Internet Explorer sunt doar câteva exemple din subiectele care se dezbat de mulți ani fără a se fi ajuns la un rezultat. Cu toate ca unele tabere susțin vehement un lucru, până la urmă, indicatorii care contează arată altceva, așa că mă minunez cum poți să susți ceva împotriva evidenței, e ca și cum te-ai pișa împotriva curentului (fie el și electric) și ai striga că asta e un lucru bun.

Citeam astăzi un articol despre doi viruși, un articol publicat de Microsoft, articol care avertiza despre existența și comportamentul acestor viruși. La comentariile articolului linux-boys au început să dea spectacol! Deci vorbim astăzi de ce linux este încă o porcărie și de ce nu o sa fie niciodată ceva bun pentru utilizatorul caznic.

Înainte, te rog să remarci dragul meu cititor că peste tot unde te uiți, aceste scandaluri sunt stârnite de susținătorii linux, cei care susțin windows, nu fac decât să răspundă, atunci când o fac. La articolul de care vorbesc, au fost 9 comentarii de la linux-kids și doar un răspuns de la un, nici nu știu cum să zic, că nu părea fan windows, dar omul susținea o idee echilibrată.

Să trecem deci la treaba:

1. Drivere pentru linux

Driverele sunt acele programe care fac un periferic, sau o unitate internă să dialogheze cu sistemul de operare. Toate astfel de unități au drivere pentru windows, doar unele au drivere oficiale pentru linux, iar câteva, mai multișoare, au drivere neoficiale pentru linux. În orice caz, instalarea unui driver pe linux nu se poate face pur si simplu de pe un cd (daca ai acest cd), ci un număr de pași trebuie urmați, adesea trebuind să umbli la kernel (miezul sistemului de operare), pentru ca lucrurile să meargă corespunzător. Dacă nu ai un cd, te-ai fericit, trebuie să cauți să vezi dacă există driver pentru unealta ta, dacă da, îl iei de pe net și vezi tu cum îl pui. Dacă acel driver este și neoficial, poți fi și mai fericit, va avea o mie de probleme cu care va trebui să te zbați și la care să aștepți rezolvare de probleme.

Ca să fim obiectivi trebuie să spunem că aici e și vina producătorilor de unități care au preferat să facă drivere doar pentru windows, dar nu aș fi atât de categoric, poate au avut și ei motivele lor.... Cum ar fi programarea pe linux și problema cu kernel-ul de mai sus.

Dacă trebuie ca la multe din modificările ușoare, dar necesare în viața de zi cu zi, eu să refac miezul sistemului de operare de fiecare dată, nu mulțumesc. Dar asta ne aduce la al doilea punct.

2. Documentația

Există o mulțime de documentație despre linux pe net, ți se spun o mulțime de lucruri, dar toate disparate, segmentate și împrăștiate. Nu poți afla totul dintr-un loc, așa încât documentarea despre sistem este greoaie. De cele mai multe ori trebuie să stai să parcurgi mii de pagini de forumuri pentru a găsi o informație, pentru a vedea dacă a mai avut cineva problema ta și cum a rezolvat-o. În cel mai rău caz, va trebui să pui tu o întrebare sperând că împreună cu alții vei reuși să afli ce nu merge la tine.

Și asta ne duce la următorul punct.

3. Utilizarea

Există o interfață grafică ca la windows, se dă click aici, click acolo și totul merge relativ ok (dacă merge). Treaba e ce se întâmplă dacă nu merge... Să zicem că ai o placă wireless care nu vrea să funcționeze... Te apuci și cauți pe net cum ai putea să o rezolvi și găsești așa ceva.

Intrați și vedeți cu ce trebuie să vă jucați pentru a rezolva o simplă problemă de wireles... Nu mai e cu interfața grafică, e cu comenzi gen DOS, uneori chilometrice, cu informații grămada pe care un utilizator casnic, non tehnic, nu le va înțelege niciodată.

Pe windows, dimpotrivă, nu îți merge wireless-ul, ai toate șansele să le repari chiar tu, fără prea mare bătaie de cap, dai un click aici, un click acolo, nu scri comenzi kilometrice ca sa afli anumite informații. Mai mult, totul ți se arată simplu (wireless card not inserted, wireless card driver mall functioning), nu vezi wedwil 1234 - 0 -12 - 5 - 3, asta însemnănd că driverul tău de wireless are o problemă, daca ar fi fost cu 4 - 2 în coadă însemna altceva.

Cifrele de mai sus nu sunt luate din viața reală, așa că orice cifră ar vrea să mă dea în judecată, să știe că nu poate.

4. Funcționarea

Să o luăm cu exemplu, că îmi este mai ușor. Am cumpărat acum un an un computer, am luat și windows cu el, platind 150 euro pentru o licență de windows 7 profesional.

Am ajuns acasă, am instalat componentele în computer, am pornit, am băgat cd-ul cu windows, am dat câteva click-uri, apoi am băgat cd-ul de la placa de bază, am dat alte câteva click-uri. La final am instalat winamp și ce îmi mai trebuia și in aproximativ 4 ore (să zicem așa, cu indulgență), eram gata să ascult muzică, să văd un film, să scriu un document, și multe alte activități de utilizator casnic, toate funcționau ok.

Tot cam acum un an, m-a mâncat în cur să vreau să îmi pun linux pe unul din laptop-urile mele, hp nc 8230, un model de top la vremea lui și cu componente deosebite. Trebuie să vă spun, că deși aici țin partea utilizatorului casnic, nu sunt chiar atât de casnic, fiind chiar în branșa IT, lucrând ca programator și alte lucruri de prin branșa asta. Așa că am o experiență și cu windows și cu linux, ba chiar și cu minix.

În facultate mă îndrăgostisem eu de Fedora, asta fiind una din sutele de distribuții linux. Pe vremea facultății mele era fedora 3, Anul trecut aveam un fedora 10 prin preajmă și am zis să încerc cu el. Pentru a putea lucra, trebuie să am instalat un screen reader, deci o aplicație audio care trebuie să meargă încontinuu. Am instalat fedora,după pornire am constatat că nu am sunet și că nu merge wireless-ul. Am căutat pe net săvăd problema cu sunetul și de ce nu merge. Am găsit câteva soluții după vreo 2 ore de căutări și încercări, dar deja mă plictisisem și mă enervasem.

A doua seară am continuat să încerc soluțiile găsite, am tot instalat și dezinstalat, am pus pulsaudio, am scos pulsaudio, am pus din nou pulsaudio cu diverse configurări. Ce să zic, după vreo 3 zile de lucru cam 2 - 3 ore pe zi (că aveam și altele de făcut), reușesc să îmi fac screen readerul să meargă.

Bucuros că am sunet, dau să îmi pun o muzică să mă relaxez. Pun muzică și îmi dă eroare, nu se poate ca două aplicații să meargă în acelas timp, deci dacă vreau muzică, trebuie să opresc screen readerul. Mă rog, nu înțelegeam de ce, că pe windows, pe acelaș laptop reușisem să ascult muzică, dar am lasat-o așa.

Zic să văd ce e cu wireless-ul. Caut și caut și găsesc diverse link-uri care păreau să semene cu problema mea, încerc câte în luna și în stele. După alte două zile de căutări, găsesc o notiță mică cum că fedora 10 are probleme cu wireless-ul pentru că în nu știu ce versiune de kernel wireless-ul nu a fost inclus și deci wireless-ul, sau wireless-ul meu mai ales, nu va merge niciodată. Mă resemnez, mă vedeam cu cablul înfipt în laptop etern...

Îmi pun într-o seară căștile și surpriză, auzeam sunet și din căști și din difuzoare. Caut pe net ce și cum, mi se spune că în setări ar trebui să am o bifă de jack sensing pe care să o activez. A dracu dacă era vreo bifă. Încerc să dau mai încet de la butoanele laptopului, văd că nici alea nu merg. Mă enervez și șterg fedora, optând pentru o altă distribuție, ubuntu.

Altă seara, altă distracție, trecuseră deja 2 săptămâni de lucru cu fedora. Instalez ubuntu, se instalează, îmi recunoaște si wireless-ul, merg și butoanele și mă bucuram că l-am prins pe dumnezeu de un picior. Numai că nu aveam sunet. Mă tot uitam de ce nu am sunet. Treaba e că, la toate comenzile kilometrice, placa de sunet apărea ca mergând, dar nu se auzea nimic. Mă duc in alsa mixer și constat că implicit, se dusese pe ieșirea digitală (mă mir, că nu am așa ceva la laptop, dar mă rog). L-am pus îndărăt pe ieșirea analogică și am avut sunet. L-am lăsat așa, de frică să nu descopăr ceva ce nu merge.

Seara următoare decid să mă mai joc cu el. Pun muzică și mergea corespunzător, odată cu screen reader-ul. Bag caștile și difuzoarele tac, dar....

Surprizză!

Nu mai pot să dau volumul mai încet, de nici-un fel de nici-o culoare. Mai mult, când a trecut pe căști, prostul s-a dat la maxim, ca să știm o treabă.

Concluzia e că am scos linux și nu l-am mai încercat. Aștept să mai treacă 10 ani până când îl voi mai încerca. Nu mi se pare în regulă să treacă 3 săptămâni ca să am un calculator quasi funcțional și să accept niște compromisuri numai de dragul de a lucra în linux. Pun windows și totul merge din prima. Timpul pierdut cu aceasta experiență, 3 săptămâni x 7 zile, x 3 ore pe zi, înseamnă 63 ore de muncă pentru a face un computer să funcționeze cât de cât, un computer pe care nu poți face mare lucru, că nu v-am povestit ce probleme am avut la instalarea java + java access bridge + eclipse, pentru a face acel computer și productiv cumva. În total63 de ore de muncă, daca pun la 5 euro ora, înseamnă 315 euro pierduți. Pentru cineva care nu are bani, dar are timp și timpul ăla nu e valoros, poate să își permită astfel de lucruri, dar pentru mine, mai de grabă dau 150 euro și știu că totul merge, decât să pierd 315 euro și să știu că totul aproape merge.

5. Accesibilitatea

Sunt orb și pentru a putea lucra pe computer, am nevoie de screen reader și de tts. Dacă se poate să vină într-un pachet, ar fi și mai bine. În anul 2005, când windows avea deja jaws for windows + Eloquence, windows Eyes precum și alte screen readere superbe, Linux abia se zbătea cu gnopernicus, care funcționa doar pe gnome desktop și funcționa foarte prost. Anul trecut am încercat orca pe ambele, fedora 10, precum și ubuntu 8.04. Funcționa relativ ok, doar că nu îmi citea anumite butoane de pe bară. Problema intervenea când intram în ferestrele de configurare, unde nu mai citea nimic, deoarece erau lansate sub contul altui user (root), decât userul curent. Windows a rezolvat frumos și această problemă lansând instanțe diferite de screen reader pentru fiecare context.

În concluzie în linux mă vedeam foarte des apelând la cineva cu ochi pentru a-mi citi ce e pe ecran și pentru a mă ajuta să scap de pe unde intrasem, sau să îmi fac treaba pe care o aveam de făcut.

6. Asigurarea calității

Intrăm aici puțin în lumea open source și nu doar a linux propriuzisă. Dar linux, fiind un produs open source, este și el supus aceloraș lucruri. În lumea open source, codul este scris de oricine și furnizat ca atare. Nimeni nu asigură calitatea, nimeni nu garantează nimic. Așa că poți să iei un soft, un driver, un orice, să îl folosești. Dacă ai noroc, merge și totul e bine. Dacă ai ghinion poate fie să meargă, dar să meargă greu sau prost, ori poate să nu meargă.

Și acum ajungem la punctul următor.

7. Minciuna (suportul)

Lumea open source are un model de business aparte, iar linux nu face rabat de la aceasta. Lumea open source se bazează pe practici deceptive și pe publicitate mincinoasă, iar linux intră și el în această categorie. Avantajele open source enumerate în fiecare moment de promovare:

1. Ai codul sursă și îl modifici cum vrei tu, îl particularizezi, sau rezolvi eventualele probleme;
2. Totul este aproape gratuit (există și open source cu plată ce-i drept, iar acela e mai bun), dar în mare parte open source se promovează ca fiind gratuit;
3. Ai update-uri mai des decât la closed sourceși orice problemă ai avea, în cel mai scurt timp se rezolvă;

Să le luăm pe rând. Pentru a putea particulariza un cod sursă trebuie mai întâi să îl înțelegi, adică ar trebui să fii programator. Deci nu văd cum, utilizatorul casnic ar putea particulariza, sau ar putea repara un cod sursă. El va trebui să apeleze la cineva, deci pentru el va însemna un consum de bani.

Acum, ca programator, m-am uitat și eu prin coduri sursă. Codul sursă al linux e mare, foarte mare, pentru a vrea să modifici ceva acolo și să fi sigur că modificarea ta nu afectează și alte funcționalități, trebuie să înțelegi tot acel cod, sau mare parte din el, asta necesită timp. Dacă nu ești deja familiarizat cu codul (ceea ce înseamnă că ai stat prin linux cam toata viața), nu ai șanse să faci ceva în timp util, în 2 săptămâni să zicem, așa că apelezi la altul care știe, însemnând că îl plătești pe altul care știe.

Chiar dacă nu vorbim de codul linux care e mare, și celelalte chestii e necesar să le întelegi ca să le modifici. Adăugăm la asta că unii scriu codul de așa natură încât să facă înțelegerea greoaie (voit, sau din prostie) și ai tabloul complet la ce înseamnă modificarea codului sursă atunci când îl ai.

Faptul că sunt lucruri gratuite, da, sunt, dar sunt cu funcționalități reduse, iar pentru funcționalități mai avansate trebuie să plătești, ori trebuie să ți le faci singur (și am văzut deja ce înseamnă asta). Uneori nu e posibil să ți le faci singur decât dacă rescrii tot codul, caz în care nu mai poți spune că folosești produsul x.

În lumea linux sunt celebre distribuțiile care dau o versiune gratuit, iar pentru restul trebuie să plătești: Suse enterprise vs open suse, Fedora vs Redhat enterprise linux, Mandriva (fostul mandrake care avea un set de 3 cd-uri gratuit, iar restul de 3 cu plată) și așa mai departe.

Referitor la update-uri mai des, o fi așa nu neg, dar și greșelile sunt mai multe și mai dese, de unde și update-urile mai dese. Ba chiar unele greșeli sunt școlărești, stupide și pentru o astfel de greșeală stupidă trebuie să aștepți un update, sau să țil faci singur. Pentru astfel de greșeli calculatorul tău poate să nu aibă funcționalitatea dorită și să trebuiască să aștepți câteva zile, până la câteva luni ca să obți acea funcționalitate. În plus și aici se aplică idea că ăla care plătește are întâietate, adică update-ul vine mai întâi la ăia care au plătit ceva, iar apoi vine la ceilalți, cam după vreo 6 luni așa.

Concluzie

Cam asta este, acum mă aștept să sară kinderi pe mine, dar cele expuse mai sus, sunt lucruri și senzații trăite de mine pe care nu mi le poate contrazice nimeni.

Dacă ai timp de pierdut, mergi cu linux, în vreo 3 luni s-ar putea să ai un calculator funcțional. Dacă nu ai timp, asta e, mergi pe windows că macar acolo merge totul din prima.

Să ne înțelegem, dacă ai noroc, poate să meargă și pe linux totul din prima, dar eu nu aș risca. Eventual pe vreunul din laptopurile care văd ca vin acu cu linux pe ele, dar și la alea aș fi atent, că unele vin cu un linux vai mama lui, iar când pui un linux normal pe ele, s-ar putea să nu mai meargă.

Ca să dau linuxului ce e al linuxului, când mi-am cumparat laptopul ăsta, care a venit cu suse enterprise desktop (un linux pe bani), mergea uns. Dar, din pacate, am pierdut partiția când am încercat să pun windows, așa că papa licența mea.

Îți mulțumesc mult că ai fost alături de mine și azi, dragă cititorule și aștept în comentarii părerea ta.

De-a valma

M-am chinuit mult sa gasesc un titlu pentru aceasta postare. Vroiam un titlu care sa fie si ingenios, dar care sa atraga si click-uri si sa fie si bun pentru google ca sa iasa in fata la cautari. E ca si cum mi-as fi dorit o femeie de 24 de ani, virgina, dar care sa faca si sex oral de calitate. Exercitiul a fost ingreunat si de faptul ca am amestecat o multime de idei, subiecte, cu un fir epic, dar totusi idei diferite pe care vreau sa le impregnez pe retina cititorului. Drept urmare, nu aveam nici subiectul ca sa zic: "despre subiectul asta vorbim azi".

Asa ca am ales titlul care se vede si ma bazez pe subtitluri sa ma mai salveze in fata lu Google.

Google! Google! Google!

Bun! Dupa ce am inundat destul postarea cu cuvantul Google, astfel incat acum kd-ul (keyword density) pentru google va fi destul de mare, sa va povestesc despre ce vorbim azi.

Este ciudat cum functioneaza online-ul asta. Eu scriu aici despre ce ma taie capul, comentarii am doar de la unicul meu cititor fidel, caruia ii multumesc mult ca suporta nebuniile mele si chiar si comenteaza coerent si frumos (merci mult, imi salvezi de multe ori blogul, il faci sa para mai blog asa:) ). Apoi primesc telefoane de la diversi cu intrebari despre subiectele postate:

• "dar unde ai fost plecat"?
• "Dar ce ai patit de bolesti"?
• "Dar ce proiecte ai mai facut"?

Tuturor le promit cam acelas lucru, faptul ca voi scrie. Ca un nesimtit notoriu ce ma aflu, evident nu ma tin de cuvant, iar timpul trece si remuscarile ma apasa. Multumesc mult si celor care ma suna, inseamna ca exist pentru voi, sau ca, ma rog, nu aveti alte subiecte de barfa mai interesante, ceea ce e totusi magulitor. Asa ca iata mai jos cateva raspunsuri:)

Cum mai stai cu regimul

Regimul a fost asa:
Faza 1:
Luna pe care o stiti de pe blog, luna in care de la 86 - 89 kg cat oscilam, am ajuns la 76 - 78 kg. Asta era in luna august 2012. Din septembrie 2012 nu am mai tinut niciun fel de regim, doar ca am fost atent la cantitatile de mancare pe care le caram in mine, in principiu sa nu depasesc 1 kg de mancare pe zi. Pana in ianuarie 2013, am tot oscilat intre 76 si 78.
Faza 2:
In februarie 2013 m-am decis sa mai tin o tura de regim, adica inca o luna. Nu am reusit sa tin decat primele 15 zile de regim pentru ca am facut o faringita nenorocita si a trebuit sa trec pe antibiotic, asa ca am intrerupt orice regim. Totusi cu cele 15 zile tinute, am ajuns de la 76 - 78 kg, la 73 - 75. Acum oscilez mereu intre 74 - 75, Azi dimineata avand 75,1 kg. Nu mananc nimic deosebit, am carat in mine de toate, dar cu atentie la cantitati. De altfel in urma regimului, stomacul s-a micsorat rau si simt imediat cand am depasit calul.

De ce bolesti?

Asta are legatura cu punctul anterior in mai multe feluri, sau ma rog, vad eu o legatura, ea poate sa nu existe, dar va scriu ca sa fiti avertizati.

Nu stiu ce dracu se intimpla cu mine anul asta, dar chiar de dupa revelion am inceput cu o serie de infectii una dupa alta, infectii de care nu scap nici acum. Sa le luam pe rand:

In luna ianuarie am facut o infectie in cavitatea bucala, infectie pe care eu am banuit-o fiind de la masele, dar nu pot fi sigur de unde era, pentru ca aveam toata gura unflata. Am luat augmentin.

In februarie m-am trezit cu o durere sub barbie in partea dreapta a gatului, dar de o violenta deosebita ce nu am mai vazut pana atunci. Ma durea gatul pe dinafara, ma durea rau la inghitit, dar nu puteam afirma ca ma doare in gat. Am mers la un ORL si cu 2 kg de ceai de musetel pe zi (cica asa bea boul cand e cald in toiul verii) si cu amoxicilina, s-a reparat si asta. Desi pe mine ma durea pe afara, doctoru a vazut ceva inauntru. Ma rog, s-a reparat.

In martie m-am trezit cu niste sintome de raceala, am ajuns la medica de familie si minune, aveam viroza pulmonara. Ce sa va spun, toate fericirile, dureri de cap si de sinusuri, senzatii ca imi plesnesc ochii in cap, tuse, dureri in piept, tot tacamul. La care s-au adaugat si niste febre de 39, febre cu care eu nu eram invatat, pentru ca sunt cam afebril asa de felul meu.

Trei zile de paracetamoale nu au ajutat, asa ca am trecut pe zinat. S-a rezolvat si asta.

Si acum bomba

La finalul lui martie plec la Bucuresti la ziua unui prieten. Va povestesc toata tarasenia ca sa vedeti prin ce am trecut si cum proverbul unde dai si unde crapa, e mai valabil ca oricand.

Inainte sa plec din Bucuresti inapoi spre casa, m-am intalnit cu niste prieteni intr-o carciuma sa bem cateceva. Am baut un sprite, o apa minerala, un ceai verde. Am fost la baie inainte sa plec cu autobuzul si parea ca totul e in regula. Ma sui in autocar si nici nu pleaca ala bine, ca ma taie sa ma pisi. imi zic "e lasa, ca nu o sa mori pana la Constanta". Trebuie sa va mentionez ca eram si singur. Mai trece ce mai trece timpul, iar pe parcurs cen inaintam pe drum, inainta si dorinta mea de a face pipi. Deja nu ma mai gandeam ca ajung la Constanta, ma gandeam ca la popas o sa rog pe cineva sa ma duca la baie. Ma uitam in stanga, ma uitam in dreapta, numai bunaciuni, una si una. Cum dreacu sa ii cer eu bunaciunii aleia sa ma duca la baie. Am incercat sa imi formez cateva fraze in minte, dar nu reuseam sa o gasesc pe cea corecta.

Reevaluand nitel situatia, constat ca si popasul e deja o tinta mult prea indepartata, deoarece pipi se cere afara cu insistenta, anuntandu-ma asta prin niste spasme in zona inghinala de mai mare frumusetea. m-am gandit: "acu il scap si sa te tii rusini".

Mi-am cerut scuze fata de bunaciunea din stanga mea, am iesit si m-am dus la sofer.

"Domn sofer, vreau la baie domne"!
"Dar ce ma, om mare esti tu? Nu poti sa te tii"?
"Domn sofer am incercat, dar nu pot, ma pisi pi mini bre".
"Ai bai ca mai avem 10 minute pana la popas, cum sa te pisi pe tine"!
"Defapt nu, rectific, daca nu opresti mai repidi, ma pisi pe noi".
Spunand asta, m-am apropiat de el.
"Stai bai jos, ca opresc acu unde pot, dar tinete nitel"!
"Da hai repede bre ca am niste spasme ceva de speriat si imi tremura si piserele deja".

M-am asezat pe treptele respective de la iesirea din autocar, ca puterile nu ma mai tineau sa ajung pana la scaunul meu. A oprit soferu, m-a dus la baie, am reusit sa mictionez in toata regula, cam la vreo 10 kg asa, ca au venit aia de la apa si canal sa vada daca nu e avarie in zona.

Dupa episodul asta, am ramas cu o mare durere in tot abdomenu, m-am gandit. "Sa vezi ca mi-am bulit rinichii, ce distractie o sa fie". Durerea respectiva a persistat vreo 2 zile de la acest episod, dar incet, incet s-a retras si a ramas doar o mica jena pe dreapta sub coasta. M-am gandit "e clar, am facut ceva la rinichi". Am stat asa, am zis ca poate dispare si jena cu pricina. Cand disparea, cand aparea, nu eram foarte hotarat ce sa fac, am zis ca poate va disparea de la sine. Dar clar aceasta jena, era asociata cu episodul din autocar.

In vreo 2 saptamani, am plecat la Predeal la un curs de a deveni mentor. Jena tocmai ce reaparuse si mi-am zis ca nu am timp inaintea plecarii sa vad ce e, lasa ca ma intorc eu.

Am plecat la Predeal, am ajuns la predeal. La masa am gustat 50 grame de wiskey. La masa de seara am baut jumatate de litru de coca cola. Pe la 12 noaptea am baut 25 grame de wiskey amestecate cu 500 grame cola. A doua zi dimineata, la masa, am baut o cafea, care mi s-a parut extrem de tare, drept urmare am baut vreo 2 cani de lapte dupa ea.

Pe la ora 15 in aceasta zi, ma apuca brusc o durere violenta in dreapta, cu rasfrangere in spate, ma taie transpiratiile si inima incepe sa imi bata razna. Vazand manifestarile astea, ma panichez si intru in atac de panica, fapt ce duce la o abrambureala si mai mare in sistemul meu nervos, luandu-ma tremuratul cu totul. Ma gandeam ca rinichiul meu suparat a clacat si ca gata, am sa mor acolo, departe de toti cei dragi, printre straini, nevasta la Chisinau, mama tocmai la Constanta, nimeni langa mine si eu mor.

Imi anunt insotitorul ca mi-e rau si ca trebuie sa mergem la spital. Insotitorul ma anunta calm: "Care spital, ca nu e spital in Predeal, cel mai aproape e la Brasov".
"Ete sulea, ma duc eu la Brasov, ca mor de 3 ori pana acolo, ai sa iesim din curs si sa intrebam la receptie".

Iesim din curs, mergem la receptie, aflam ca e un hal de n-ar mai fi pe dn1, unde chipurile te poti adresa in caz de urgenta. Chem taxiul, anunt mama sa nu se sperie, dar ca eu ma duc pana la urgenta ca mi-e putin rau, ii dau numarul insotitorului ca sa il aiba si sa fie in contact. Eu ma pregatisem, trebuia sa lesin.

Drumul pana la centrul de primiri urgente s-a desfasurat in regula. AM ajuns acolo, mi-au facut un EKG, au zis ca inima e in parametrii normali, tensiunea era 14 cu 9, normala data fiind starea mea de agitatie, pulsul 92, normal si ala data fiind starea mea de agitatie.

Opsesia doctorilor!

Ating in treacat aici un subiect pe care l-am observat si nu am apucat sa il discut. Nu emit nicio parere, nu afirm nimic, doar povestesc, dar nu imi place atitudinea respectiva.
"Dar ce ati consumat ieri si azi"?
Am insirat toate mancarurile pe care le-am mancat.
"Dar alcool nu ati consumat"?
"Ba da"!
"Ati baut vin rosu"?
"Nu, wiskey".
"sec"?
"50 sec si 25 cu cola amestecat"!
"Si vin ati spus nu"?
"Nu!"!
"Cum nu, ca asa mi-ati spus mai devreme"!

Asta a fost momentul in care asistenta care ajuta la consult, a lasat balta tot ce facea si cu o remarca de genul "Alt boschetar", a plecat inapoi sa se uite la romanii au talent la televizor.

Doctorita nu m-a abandonat totusi si a continuat sa ma palpeze pe ficat, pe stomac, pe ce m-o mai fi palpat. M-a plesnit peste spate cu latul muchiei, mi-a apasat ceva centrii de pe spate, intrebandu-ma mereu daca ma doare. Al dracu ca nu ma durea, doar intr-un singur loc m-a durut, iar ea a tras concluzia ca e o simpla durere de spate.

Dar ca sa fie sigura ca nu mor pana luni cand era revenirea acasa, Mi-a dat 3 urinex pe zi (las sa fie, daca chiar o fi rinichiul de vina), Aulin, sau cum dracu s-o scrie (anti durere si antiinflamator, pentru durerile de spate), magne b6, cate 3 pe zi (ca paream cam sarit de pe fix asa).

Orice as zice si oricat de rau as fi, doamna doctor a fost profesionista si cu ce a avut s-a descurcat, ii multumesc mult ca mi-a oferit suportul de care am avut nevoie, asigurandu-ma ca daca nu mai beau alcool, cafea, cola si nu mai comit excese, o sa traiesc sigur pana luni cand ma intorc acasa, dupa e treaba mea ce fac.

Restul excursiei s-a desfasurat fara incidente, doar ca durerea mea din partea dreapta a devenit insistenta acolo, nu violenta ca vineri, dar e o chestie de care sunt constient si nu imi da pace.

A, doamnei doctor de acolo i-am povestit si de episodul cu autocarul, eu fiind ferm convins ca de acolo mi s-au tras toate nenorocirile.

Intoarcerea acasa si cea de a doua bomba!

Intors acasa luni, marti de dimineata m-am oprit la primul Eco, cerand un eco abdominal general sa vad care e situatiunea prin zona.

La Eco, am reluat povestea cu autocarul, fiind in continuare convins ca de acolo ma doare.

M-a examinat doamna de la ecograf, care se intimpla sa fie si doctor internist, medic primar, doctor in medicina si alte titluri. M-a examinat si a zis ca rinichiul e curat, dar ca oricum ar fi trebuit sa fac analiza de rinichi imediat dupa incident, ca atunci s-ar fi vazut ceva. Acu, nu se mai vede nimic.

In schimb....
Tineti-va bine...

Cica am polipi pe fiere, dintre care unul de 6 mm. M-a intrebat daca ma stiu bolnav de fiere, am zis ca undeva prin 2003 am avut probleme si mi s-a spus ca am dischinezie biliara, dar ca de atunci nu am mai avut probleme majore, cand si cand o indigestie ca tot omul, dar trecea de la un scobutil.

Cert e ca se pare ca durerile in dreapta ar fi de la fiere, nu de la rinichiul meu greu incercat.

Am intrebat si eu ca omul de unde dracu am capatat alea, iar raspunsul a fost evaziv, ca stiti, or fi mai multe cauze, ca asa, ca pe dincolo, dar nimic concret. Raspunsul asta evaziv m-a pus pe ganduri si ca tot romanul dornic de informatie am cautat pe google si ce am gasit m-a ingrozit.

Doctorita mea de familie, are program cu publicul doar marti si joi dupa - amiaza, in rest se duce la nu stiu ce comuna unde are alti pacienti. Pasul urmator logic era sa ma duc la ea, era marti, deci zic sa purced. Norocul meu, era plecata la nu stiu ce examen, asa ca abia joi aveam sanse sa o vad. Pana atunci am continuat cu documentarea pe net, timp in care am aflat ca sunt suspect de trei tipuri de cancere si culmea, de toate in acelas timp. Pe ici pe colo imi gasisem si unele metastaze.

Si ce era mai crunt, era ca din toate tipurile de cancere de care ma puteam imbolnavi, eu m-am procopsit taman cu asta de colicist, care e cel mai al dracu dintre toate, ca nu raspunde la tratament, nu poti sa ii faci nimic, iar intr-un an de la declansare te cureti.

Ce sa va spun, am trait doua zile de cosmar, pe propriile mele descoperiri de pe net. Imi si facusem planul cum sa petrec anul ala.

Am ajuns joi la doctorita de familie, iar aceasta mi-a zis sa nu imi fac probleme. Mi-a trantit un pogon de pastile. Evident, ca stiind de problema cu fierea, eu i-am povestit totusi si de rinichiul meu, ma gandeam sa aiba femeia intreg tabloul, sa stie despre ce se intimpla cu mine.

Asa ca m-am ales cu:

• Nolicin, 2 pe zi.
• Urinal acut, una pe zi.
• Bilichol 3 pe zi (inainte de mese).
• Scobutil 3 pe zi (tot inainte de mese).

Dupa 10 zile, dispare nolicinu si cu urinalul acut, iar bilicol si scobutil se reduc la doua pe zi, dimineata si la pranz.

Au trecut cele 10 zile, iar acum sunt pe bilichol si scobutil. Ce sa va zic, cu tot bilicholul si scobutilul, simt o durere mica, persistenta acolo. Uneori uitam sa imi iau scobutilul, sau bilicolul, iar durerile deveneau putin mai tari. Insa nu am avut dureri violente sa zici ca ma indoaie. Nici macar dureri tari.

Astept acum sa treaca cele 30 zile cat tre sa mai iau bilichol si scobutil, iar apoi sa merg sa vedem, poate mi-o da si ceva analize de facut, ma gandesc.

Planul ala pentru un an de zile, l-am pus bine, ca nu se stie, poate imi trebuie.

Ce isi face omul cu mana lui, se chiama lucru manual!

Acu, sa trag un fel de concluzii, v-am ametit de tot cu plimbarea mea prin boli si alte informatii, dar mai am ceva de spus, deci nitica rabdare. Nu fac un proces de intentie, defapt nici nu stiu cum sa zic, pana nu stiu inca precis ce am si din ce cauze. Dar ca tot omul la ananghie am incercat zeci de justificari si toate par sa se lege.

Toate bolile astea dintr-o data au venit dupa ce am slabit, deci cred ca mi-am facut oarecum sistemul imunitar praf cu slabitul asta si ma intreb atunci daca merita.

De slabit am slabit cu nutritionist, dar care nu e doctor. Ala mi-a dat sa iau si un cacat de garcinia cu chrom si le-am dat si astora din familie sa ia. Nevasta mea nu l-a suportat, i s-a facut imediat rau de la el. Maica-mea l-a luat o perioada, dar a constatat ca are palpitatii de la el si a renuntat. Eu l-am luat cel mai mult, am constatat si eu ca am palpitatii, dar nu stiam de la ce dracu sunt, m-am prins tarziu ca e de la alea si am renuntat si eu la ele.

Surpriza a fost ca mama a fost diagnosticata cu litiaza biliara in februarie anul asta si a fost si operata pentru a i se scoate fierea. Acum urmez eu la rand... Tot bolnav de fiere. Coincidenta sa fie oare?

Nu mai zic ca am citit pe net ca polipii la fiere se fac si de la intoxicatie cu oxid de Chrom, deci legatura pare totala.

Acest rahat de garcinia cu Chrom l-am luat tot pentru slabit si ma intreb iar, merita? Sa fiu sincer, acum daca ar mai fi sa fiu incaodata pus in fata faptului de a merge la nutritionist si de a slabi, nu as mai face-o. Consider ca daca ti-e dat sa mori de gras, pai mori de gras, e mai bine decat sa te chinui slab si tot sa mori.

Cert e, ca pe langa lunile de pana acum, pline de boli, si luna Mai se anunta nu tocmai placuta si pe urma, ce o mai fi.

Despre parazitii umani: Azi parazitul ca angajat si concluzii

Celebra serie de pasti continua cu ultimul episod astazi. Pentru cei ce lasa un coment, le voi trimite special un episod bonus, la oferta, "parazitul ca partener".

Parazitul ca angajat

In primul rand, parazitul nu va reusi niciodata sa tina un loc de munca mai mult de 2 ani, decat in cazuri foarte rare cand gazda e prea proasta sa se prinda. In scurtele rastimpuri cat va fi angajat, parazitul uman va cauta orice cale sa nu faca nimic din ce nu stie sa faca (presupunand ca stie ceva). Acele lucruri pe care le va face le va face de 4 ori mai incet, ca, nu e asa, timpul trece, leafa merge. Va continua si aici sa isi gaseasca noi si noi gazde, gazde care sa faca treburile sale.

Se ajunge la un moment dat ca activitatea parazitului sa se compuna doar din directionat task-uri catre gazde, iar el va parea atit de ocupat incat lumea va crede ca munceste. Treburile vor aparea facute si toata lumea e multumita. Parazitul nu e interesat de buna starea companiei, nu se gandeste ca acolo unde munceste, de acolo isi ia salariu de pe urma caruia traieste, el fiind interesat sa obtina el cat mai multi bani intr-un timp cat mai scurt, pentru ca stie ca nu va face fata si ca la un moment dat va zbura. De asemenea stie ca nu poate fi mai productiv si ca nu are cum sa ajute compania.

Pana atunci insa, trebuie sa adune cat mai mult pentru el. Nu se implica, nu il intereseaza cum merge compania, ba chiar se poate spune ca s-ar bucura mult sa se intimple ceva cu compania respectiva.

Este cel care gaseste motivele cele mai personale pentru a dori o marire de salariu, desi se vede clar ca in schimbul maririi de salariu nu are ce sa ofere. Va trece la fel si fel de tertipuri pentru a convinge ca merita o marire de salariu. Lucrul pe care il facea de 4 ori mai incet, pentru a trece timpul, il va face acum de 8 ori mai incet, pretextand ca nu e motivat. Nu conteaza pentru el ca valoarea muncii pe care o depune e infima si tinde la 0, pentru simplul fapt ca exista, trebuie motivat.

Concluzii despre parazitul uman

In loc de concluzii, mai scriem ceva despre el.

Fiecare dintre noi are una sau doua din cele descrise mai sus, suntem oameni si avem si bune si rele. Dar parazitul uman le poseda pe toate acestea si poate inca multe altele pe care nu am reusit sa le surprind in aceste randuri. Ce este mai interesant, e ca parazitul uman nu va recunoaste niciodata ca e un parazit uman, chiar daca i-o spui in fata. Te asculta, nu zice nimic si trece peste, ca si cum nu ai vorbit.

Interesant ca, daca va avea nevoie de tine, va veni la tine sa iti ceara nu stiu ce, chiar daca tu l-ai facut albie de porci spunandu-i ca e un parazit uman. El incearca, ca poate mai merge odata.

De altfel de asta am si scris pentru ca stiu ca, ei, parazitii, au citit aceste cuvinte cap coada si nici macar nu s-au recunoscut. Au lecturat totul bucurandu-se cum sterg pe jos cu aia, cine or fi ei.

In final va adresez un indemn voua, celor care nu sunteti paraziti. Nu mai ajutati parazitii sa traiasca, acordati ajutor doar persoanelor care conteaza si verificati bine inainte daca acele persoane merita ajutor. Din pacate nici pentru un schimb avantajos nu e bine sa faci o afacere cu un parazit, pentru ca fara sa iti dai seama vei fi parazitat.

Tu ce anume caracteristici ai observat la parazitul uman?

Despre parazitii umani: Azi facultatea si viata de zi cu zi

Am inceput ieri aceasta mini serie, dedicata pastilor. Astazi continuam cu urmatorul pasaj din aventurile parazitului uman.

Facultatea la parazitul uman

Specific familiei parazitului, precum si parazitului insusi, este faptul ca neaparat parazitul va trebui sa faca facultate. Nu conteaza de ce anume, dar va trebui sa fie una cat mai la moda si a carei denumire sa sune cat mai pompos. Fie ca e Matematica - Informatica, fie ca e Management, fie ca e Cibernetica, fie ca e Finante - Banci, ea trebuie sa sune cat mai bine, cat mai pompos, cat mai complicat, cat mai greu si sa fie la moda. Evident ca in mai toate cazurile vor fi alese universitatile unde e concurs de dosare, ca doar nu o sa se apuce parazitul sa se bage in gura lupului, desi, daca este parazitus intelectualus, e capabil de un efort sustinut pentru a trece un examen de admitere.

Indiferent pe ce cale, odata intrat la facultate, parazitul nu va mai invata nimic. El in facultate isi va dezvolta propriile metode de parazitare, le va perfectiona, le va aduce la un nivel inalt, pentru ca urmeaza o alta etapa a vietii cand va trebui sa se descurce, iar fara aceste metode, va fi praf.

Din pacate aceasta perioada va fi cea mai grea perioada a parazitului, deoarece la nivelul asta oamenii sunt greu de convins sa se lase parazitati, sunt si alti paraziti in zona, iar obtinerea de rezultate cu un minim de investitie va fi greu de obtinut. De aceea parazitul se va vedea adesea pus in situatia de a avea multe, extrem de multe restante, de a ajunge eventual prin ani de gratie, de a plati unele examene pentru a le promova, sau de a plati pe cineva, cumva sa comita o ilegalitate, sau o invarteala pentru a promova un examen.

Pe cat posibil vor incerca sa gaseasca gazde benevole, care sa le faca gratis aceste lucruri, dar nu va fi mereu posibil. Toate temele vor fi facute fie de gazde benevole, fie de oameni platiti.

De mirare este faptul ca, desi mai mereu fara bani, parazitul va gasi resurse astfel incat sa termine facultatea platind toate examenele, temele si alte indatoriri la facultate.

Repet, el nu va invata nimic in domeniul respectiv de activitate, va fi praf, pulbere fina in domeniu, iar daca prin absurd poseda niste cunostinte, acestea sunt de baza, sunt acele cunostinte pe care orice necunoscator al domeniului le poseda, sau pe care orice om, indiferent din ce domeniu, cu o pregatire minima de 2 saptamani, le-ar putea detine. In ceea ce priveste realizarea de activitati in domeniu, va fi si mai jalnic, el, marele expert, va stii doar sa faca activitati pe care orice necunoscator le poate face, fie direct, fie dupa o saptamina de instruire.

Am scos in evidenta aceste lucruri deoarece ele sunt importante si contrastante cu cele pe care le vom descrie in continuare si caracterizeaza pe deplin parazitul.

Parazitul in viata

Caracteristica dominanta va fi aceea de a cauta mereu pe cineva care sa faca treaba in locul lui. Pe moment ce evolueaza, parazitul are nevoie de din ce in ce mai multe gazde, uneori catre 3 - 4 si pentru acelas lucru, in caz ca una din ele nu e disponibila, sau defecteaza (se prinde ca e parazitata si actioneaza in consecinta).

El cere anumite lucruri ca si cum i s-ar cuveni, considerand ca iti face o onoare ca te lasa sa ii faci acel lucru. Adesea nu e constient de implicatiile gestului tau catre el, considerand ca nu ai facut mare lucru. Asta se intimpla pe de o parte din lipsa sa de informatii si de cunostinte, pe de alta parte se intimpla si din cauza ignorantei pe care o poseda vis a vis de orice.

Nu are nicio problema sa te flateze, stiind ca asa vei fi disponibil si data viitoare. Iti cere cele mai abracadabrante lucruri pentru ca lui sa ii mearga bine, uneori chiar si lucruri la limita legalului, ca nu e asa, nu ne prinde nimeni, iar daca tu tot poti comite acea mica quasi ilegalitate, de ce sa nu o comiti pentru el. Si o vei comite, ca stie sa te intoarca de asa natura incat vei face pasul. Ce vei obtine? Nimic, toata desconsideratia lui, ca esti atit de fraier incat te-a mai facut odata.

Parazitul uman are in schimb un simt al proprietatii foarte dezvoltat. Decurs din sindromul saracului, coroborat cu sindromul jucariei celei noi, acest simt al proprietatii se manifesta acerb in tot ce inseamna lucruri din apropierea parazitului. Banii lui, obiectele lui, tot ce e al lui, e al lui. Foarte greu, vei obtine ceva de la el si atunci doar daca stie ca esti una din gazdele lui care ar putea sa ii aduca un lucru inzecit indarat. Dar nici atunci nu va pregeta sa obtina ceva de la tine pe loc daca se poate. Recunosti frazele: "Eu iti dau, dar stii ca..." si urmeaza cererea. Fie ca tre sa faci un lucru pentru el, fie ca iti pretinde o suma de bani pentru a-ti imprumuta lucru, poti sa stai linistit, ca a sa cerere va fi acolo.

Nu intodeauna parazitul are gazdele necesare, drept urmare, cum a invatat in timpul facultatii, se descurca platind pe catecineva sa ii faca treaba. Acele momente insa vor fi cel mai dureroase din viata lui si va incerca sa reduca la minim acestea. Mai mereu va incerca sa scape de facut acele trebi pe care nu le poate face prin gazdele sale.

Vezi maine continuarea aventurilor parazitului uman, este foarte palpitant. Daca ti-a placut acest episod, comenteaza si poti obtine bonus, numai pentru tine, un episod special "parazitul ca partener de viata".

Despre parazitii umani - Azi Copilaria si scolarizarea

Scriu rar, pentru ca în restul timpului sunt ocupat cu munca, cand nu sunt ocupat cu munca sunt ocupat sa bolesc și uite așa timpul trece pe langa mine.

Astazi, de sfintele sarbatori de pasti, ar fi trebuit sa am un mesaj frumos, sa va urez alea, alea, dar nu as mai fi eu daca m-as scufunda in mocirla de zambete, spuse, priviri si atitudini false, toate menite sa dovedeasca celor din jurul nostru cat de buni suntem noi de 2- 3 ori pe an.

Asa ca in aceasta frumoasa zi, plina de nori si urata ca dracu (cel putin la Constanta), va servesc o postare vitriolica, plina de venin si de ura, scrisa in cei mai abjecti termeni, dar obiectiva, atit de obiectiva pe cat poate fi o postare scrisa de unul afectat zilnic de parazitii umani.

Nu, nu e vorba de ascarizi, giardia, tenie sau alti paraziti care ataca omul, ci e vorba de un alt fel de paraziti, dar si acestia ataca omul.

Scriind si tot scriind, am constatat ca postarea mea a ajuns la 13000 de semne si cum cititorul meu, unicul meu cititor adora postarile mai scurte, o voi sparge in 3. Deci in fiecare zi de pasti veti avea cate o postare din asta rea. La finalul celor 3 zile, jumatate din asa zisii mei prieteni se vor supara pe mine, ceilalti probabil ca au inca un interes puternic.

Copilaria parazitului

De cele mai multe ori parazitul uman provine din familii mediocre, parintii parazitului au studii medii si in principiu, datorita acestor studii, dupa 89 nu s-au descurcat prea bine, drept urmare nu au cu ce sa isi creasca copiii prea bine, nici din punct de vedere financiar, dar nici intelectual. Parazitul are o dezvoltare medie datorita mediului in care traieste si intelege rapid ca trebuie sa urasca pe toti cei care au realizat ceva si sa se foloseasca de acestia. Probabil in putinele ocazii de luciditate isi da seama ca nu il duce capul, asa ca intr-un fel sau altul trebuie sa traiasca.

Exista si sanse cand parazitul chiar ar putea face ceva, capul l-ar duce, dar in jurul lui i se repeta atit de mult ca este un prost si un dobitoc, incat acesta sfarseste prin a renunta la sansa lui de dezvoltare si adopta comportamentul impus, anume cel de prost si de dobitoc.

Totusi, unii paraziti nu renunta asa usor la proprietatile lor intelectuale, dar le dezvolta in cu totul alt mod, iesind de aici un stil aparte de parazit, denumit "parazitus intelectualus".

Ura dezvoltata, descrisa mai sus, incet incet dispare din nivelul constient al parazitului, ne mai fiind activa, dar ea se deplaseaza spre subconstient, actionand de acolo, parazitul ajungand sa nici nu isi dea seama ca uraste, dar actionand in concordanta cu aceasta ura.

In timpul copilariei parazitul nu primeste ce isi doreste, fie din cauza lipsurilor financiare, fie din lipsa unui bun gust al parintilor. Adesea ajunge sa fie imbracat cu haine care stau pe el de parca sunt de capatat, pe principiu ca este in crestere si sa ii vina si la anul, ca, nu e asa, nu o sa cumparam haine, incaltaminte, (scrie tu ce vrei) in fiecare an. Lucrurile alese pentru parazit de catre parintii sai vor fi dintre cele mai urate si vor fi alese dupa un singur criteriu, pretul cat mai mic.

E perioada cea mai prolifica de dezvoltare a parazitului, perioada in care 100% din timp va parazita parintii si ceilalti membrii ai familiei. In aceasta perioada de dezvoltare, parazitul va dezvolta un sindrom al jucariei noi, precum si un sindrom al saracului (daca le stiti bine, daca nu, lasati un coment si va fac postari separate cu ele, ca sa nu ne abatem de la sirul gandurilor de azi).

Scolarizarea parazitului

Parazitul, in principiu, nu se va descurca bine la scoala, va fi mereu pe la jumatatea clasei, dar nu din merite proprii. Aceasta este perioada in care, satul de primele sale gazde, constientizeaza ca are nevoie de gazde noi daca vrea sa supravietuiasca la un nivel mai avansat. Drept urmare, va cauta in jur, printre colegii sai, pe unul pe care sa il aleaga drept tinta. Pot fi una sau mai multe gazde, pentru diversele activitati pe care parazitul le are de indeplinit. De asemenea gazdele pot fi permanente sau temporare.

Parazitul are un mod aparte de a se apropia de victima, astfel incat aceasta nici nu isi da seama cand a fost parazitata si cu greu constientizeaza ca are o problema. Mesajele lui sunt de obicei frumoase, prietenesti:

• "treci pe la mine sa invatam impreuna"?
• "Ma poti ajuta putin la tema la mate"?
• "Iti dau o ciocolata daca ma ajuti cu tema la romana"!

Un caz aparte il constituie parazitus intelectualus. Acesta se va descurca bine in primii ani de scoala, pana cand mediu va reusi sa ii infranga si ultimul nivel de intelectualitate, sau pana cand intelectul lui va fi pervertit. De la clasa a v-a incolo, odata cu diversificarea materiilor scolare, parazitus intelectualus va cauta si el o gazda, sau mai multe, ca un parazit obisnuit.

Vezi maine continuarea aventurilor unui parazit uman, este foarte interesant.

Drama unui geniu in lumea normala

Cu cat stii mai multe despre un domeniu, cu atit documentarea devine mai grea. Cartile, sursele de documentare care sa iti raspunda la intrebarile tale specifice lipsesc, iar toate celelalte par sa trateze doar cazurile de baza, generale. Le citesti si pe acelea sperand ca pe ici pe colo se mai strecoara o fraza, o propozitie, un cuvant care sa nu fi fost in celelalte si care sa arunce o lumina noua asupra a ceea ce stiai, sau sa iti ofere detaliul pe care il cautai.

Dar e atit de greu, e atit de greu sa citesti iar si iar si iar aceleasi lucruri sperand ca propozitia va aparea.

Ce e mai trist, e ca nu poti merge din start pe o premisa: "la sigur ca nu e nicio propozitie din aia in nicio carte", sau "Sigur e o propozitie in cartea asta". Si uite asa, pierzi timp citind din nou despre conceptele de baza, poate, poate propozitia va fi acolo. Uneori o gasesti, alte ori nu, iar atunci dezamagirea este si mai mare.

Intr-un final, pentru ca jocul sa fie si mai cretin, vin si scriitorii de carti aiurea in tranvai, care scriu despre un domeniu sau altul ca sa se afle in treaba, cu unicul scop de a face bani si de a-si face reclama.

Marketate bine, aceste carti te atrag, te faci sa le citesti, numai ca la final sa ramai cu un gust amar ca iar ai fost pacalit, jefuit de banii tai si, in acest context, parca vezi un rost pirateriei. Macar acolo nu pierzi decat timpul cu citirea unei surse de documentare proaste.

Cum sa scrii orice despre oricine

Revin din nou, ma intorc, o iau aiurea!

Zic sa scriu ceva si pe anul acesta, sa nu stea arhiva blogului goala pe 2013.

Cum sa scrii orice despre oricine, inclusiv despre tine

Postarea de astazi are un parcurs mai lung.

Prima data am vazut postarea de la SLVC, ultima care mi-a aprins beculetul, dar mai multe postari ale ei mi-au oferit acelas sentiment de invidie.

Refularea, daca o putem numi asa, a declansat-o insa prietena mea buna (sper ca inca imi da voie sa o numesc asa) Belgianca prin postarea depe blogul Jurnal de belgia.

Cand poti sa scrii orice despre oricine

Eu nu am ajuns inca la nivelul ala sa pot scrie orice si despre orcine, inca ma bantuie frigurile rusinii, fricii.
De aia o multime de subiecte bune, sau pareri personale stau ascunse in mintea mea si probabil nu vor iesi niciodata de acolo, desi stiu sigur ca as face rating cu ele.

• Nu pot scrie orice lucru despre mine care in ochii societatii ar putea fi vazut drept reprobabil ca cine stie cine intra pe aici si citeste si decide sa nu mai colaboreze cu mine pe viitor datorita acelor lucruri.
• Nu pot scrie de exemplu ca las lucrurile in dezordine, pentru ca asa imi place mie si pentru ca in dezordinea aia eu imi gasesc lucrurile la fix si ca atunci cand mi se face curatenie in lucruri sunt pierdut ca nu mai gasesc nimic.

Si asta ar fi cea mai simpla, daca le-as scrie pe celelalte clar ar fugi toti.
Acum oricum m-am compromis pe jumate, pentru ca deja am introdus in mintea cititorului meu, unicului cititor al meu, ideea cum ca as fi o persoana ciudata, reprobabila poate.
Ma bazez pe faptul ca unicul meu cititor este o persoana deschisa si deci va reusi sa treaca peste aceste lucruri.

• Nu pot scrie parerile mele despre anumite stari de fapt, pentru ca starile alea de fapt probabil sunt traite de unii cunoscuti ai mei si in concluzie s-ar supara sa auda ca ai o parere proasta despre starea lor. Nu e vorba ca ai o parere proasta despre starea lor, dar multi asociaza starea lor cu ei insisi si deci, in concluzie, ai o parere proasta despre ei daca ai o parere proasta despre starea lor.
• Ca sa imi dau foc la chiloti dau si un exemplu, nu pot scrie ca niciodata cuplurile cu diferente mari intre parteneri, de orice natura ar fi diferentele, nu sunt sortite sa reziste, pentru ca jumate din prietenele mele cu parteneri invarsta s-ar supara (daca deja nu o fac dupa fraza asta), iar jumate din prietenii mei cu partenere mai mult dotate intelectual decat ei, sau mai inalte decat ei s-ar supara si nu vreau acest lucru.
• Nu pot scrie despre partenerii mei si colaborarile cu ei si despre eventual lucruri care nu imi plac la acestea, sau care m-au deranjat, cum nu pot scrie nici despre lucrurile care nu imi plac in ONG-ul in care lucrez, desi vreau sa ii ajut, pentru ca toti s-ar supara si ar inceta sa mai colaboreze cu mine si eu nu vreau acest lucru.

In concluzie o multime de tabuuri in scrierile mele, o multime de lucruri despre care nu pot scrie, o multime de oameni care nu suporta bine criticile si in final eu care probabil nu stiu cum sa scriu finut o critica si de aceea ma tem.

Insa exista si o multime de oameni, o multime de oameni care au ajuns la un nivel si pe care ii invidiez. Atunci cand poti scrie orice despre oricine, incluzandu-te pe tine, inseamna ca ai ajuns la un nivel superior si ca de acolo nimeni nu te mai poate atinge.
Desigur ca aici nu intra temerarii nebuni, cei care improasca si injura pe oricine, fara sa se gandeasca la urmari, chiar daca acele urmari vor fi dureroase pentru ei. Acestia sunt niste idioti si atita tot.

Teste pentru prieteni

S-ar putea spune ca sunt plin de prejudecati, dar stati cuminti, ca lucrurile devin si mai rele

unele din aceste prejudecati constituie si teste pentru prietenii mei si ma departez rapid cand vad ca unul din ei incalca tabuurile mele.

Spre exemplu, ca orice barbat imi place sa gust alcool, rare ori ma imbat, prin imbatat insemnand sa se observe o alterare intru-catva a vreunei facultati de ale mele.
Nu va inchipuiti ca ajung in halul de a nu mai merge, sau de a nu mai fi in stare sa rationez, sa tin o conversatie, sau din cauza alcoolului sa incep spun tampenii, sau sa fac tampenii.
Am regulile mele cand particip la petreceri, reguli care ma feresc de asemenea abuzuri.
Doar ca, la anumite petreceri prelungite, se observa o alterare a vocii, lucru dupa care cei din jur isi dau seama ca alcoolul a avut oarecare efect asupra mea.

Aceste momente sunt rare, dar exista.
Inca nu am reusit sa dezvolt o regula sa ma fereasca de acest efect, doar daca nu o adopt pe aia ca la fiecare petrecere, indiferent cat de lunga, sa gust doar un pahar de alcool si in rest sa trec pe apa.

Sa revin insa la teste.
Se intimpla ca in unul din aceste rare momente sa fie cu mine unul sau mai multi apropiati, sau prieteni. Unii dintre ei au o placere deosebita sa isi aduca aminte ca ai baut si ca ai baut atit incat vorbeai peltic. Ma gandesc ca daca respectivul episod nu te-a afectat prea tare, nu are sens sa amintesti de el, asa ca ma debarasez rapid de cunostintele care tin sa imi aminteasca iar si iar, de rarele mele momente de distractie.

Ipocrizie oare?

Si ajungem la final, se vede o ruptura ipocritica in textul acestei scrieri. Eu as vrea sa scriu despre lucruri ce ii privesc pe alti oameni, dar nu imi plac cei care imi povestesc despre episoadele mele. Deci in concluzie, ca sa pot aplica in continuare testul prietenilor, trebuie si eu a ma abtine sa scriu ceva despre cineva. Asa ca o sa discutam despre vreme in continuare.