luati atitudine!!! NU! Partea a doua!

http://simonarrr.wordpress.com/2009/09/23/inglorious-basterds-un-fel-de-cronica-de-film/#comment-4606

Revin asa cum spuneam, cu inca un citat din postarea/comentariile respective.

Am vazut randul trecut, cum eram apostrofati de doamna diriginta, ca nu luam atitudine, ca suntem niste neispraviti (in termeni dulci).
Am zis, ia sa citesc si comentariile, sa vad ce parere are lumea.
Si ori comentariile sunt moderate, ori publicul tinta e cu capul in nori efectiv, ori ambele,
Dar toti felicita atitudinea si sunt cu porniri din astea sociale.
Stau si ma gandesc, oare lumea nu rationeaza putin? Cred ca oamenii astia nua u avut in viata lor un pericol real la cur, pentru a putea intelege ce inseamna.
Dar, tot citind, ce gasesc!!!
Pe blogul doamnei diriginte, acolo unde atitudinea corecta, completa, corespunzatoare este promovata, acolo unde totul este cum trebuie, unde doamna diriginta pare sa stie exact ce e de facut si cine e de vina, gasesc urmatorul comentariu, referitor la cei ce se baga in fata la coada, cei despre care era vorba in articol:

1. george_escu Says:

septembrie 25, 2009 at 4:45 am
Eu stiu ca persoanele cu handicap au prioritate la cozi sau diverse evenimente … Nu e frumos din partea ta sa te iei de respectivii cocalari … sunt handicapati si au mai avut si-o copilarie nefericita

Uau, pai ce facem bre, glumim pe seama persoanelor cu handicap? Le asemuim, fie si in gluma, cu niste persoane nesimtite si asa cum erau descrise cele in articol?
Pai atitudine e asta?
Revenind la un ton mai serios, sunt mandru de asemuirea facuta, m-am simtit extraordinar si am inteles brusc faptul ca,
Astia care promoveaza atit faptul ca nu avem atitudine, au si ei un nivel destul de limitat de intelegere al atitudinii sociale si ca de fapt si ei sunt tot cam pe acolo cu atitudinea, aplicand-o numai cand aceasta le convine lor, in rest, putem sa bagam persoanele cu handicap la un loc cu nesimtiti, eventual sa mai emitem si alte ipoteze despre persoanele cu handicap ca ce ne pasa, noi tre sa luam atitudine ca 8 nesimtiti sau bagat la coada in fata, in schimb, in atitudinea luata fata de persoanele cu handicap, lasa ca e bine asa, sa facem asemuiri ca nu conteaza.
O multime de oameni se chinuie sa demitizeze informatiile gresite si cretine despre persoane cu handicap, cum ar fi cele ca o persoana cu handicap nu e neaparat dusa cu pluta, nu e nebuna, iar ei, ei care vorbesc de atitudine pe blogul lor vin si trantesc dinastea.
Eu nu zic ca nu se poate glumi cu subiecte legate de persoane cu handicap, dar cu grija, pentru a nu crea inca un mit cretin pe seama lor, ca si asa sunt prea multe.
O sa ziceti, bine, bine, dar asta e un comentariu al unui ins,
Ce vina are posesoarea blogului?
Pai in primul rand comentariile par a fi moderate acolo, dar mai mult de cat atit, posesoarea blogului A.K.A. Doamna Diriginta, vine si ii raspunde domnului in cauza:
1. simonarrr Says:

septembrie 27, 2009 at 6:23 pm
Da, chiar, George, cum de nu m-am gandit la asta?


Doamna Diriginta, persoana cu handicap ce sunt, va multumeste pentru aprobarea faptului ca persoanele cu handicap sunt tot una cu cocalarii si pitipoancele (asa cum le numiti, mie nu imi sunt obisnuiti astfel de termeni, eu nu fac generalizari inutile)
Si va roaga respectuos pe viitor, cand va mai apuca efuziunea de dat lectii de atitudine, sa va insusiti toate regulile jocului, nu doar pe acelea care va convin.

Observ pe blogul respectiv, ca posesoarea este o activa militanta in campul asta al atitudinii si incep sa inteleg de ce toti militantii astia pentru atitudine nu reusesc sa faca mai nimic, pentru ca:
- Ei insisi nu stiu ce e aia complet si corect;
- Ne stiind, nu pot aplica;
- Nici ei nu cred ceea ce spun, iar atitudinea e ceva asa, care daca se poate aplica numai sa le genereze lor confort ar fi bine.

In final doresc sa spun un lucru, nu judec persoana aici, ci judec personalitatea care razbate din scrierile sale.
Poate persoana in sine, Simona, e o femeie buna, blajina, da bacsisi la chelner, ajuta cersetorii, se implica activ in societate, deci e un model de urmat.
Dar ceea ce rasbate din scrieri, nu e chiar asta, iar eu aia critic.
Asa ca daca, o sa imi sariti cu comentarii de genul „ca e fata buna”, o fi, dar sa o si arate.

Va multumesc ca si astazi ati fost alaturi de mine si mi-ati suportat zicerile, ofer scuzele mele celor care nu sunt de parere cu mine si le astept parerile si va asigur ca sunt destul de inteligent incat sa pot accepta si parerile altora.
In plus, la mine nu exista moderare.

luare de atitudine!!! NU!

http://simonarrr.wordpress.com/2009/09/23/inglorious-basterds-un-fel-de-cronica-de-film/

Citeam via Misu, de acasa de la Silavaracald,
Un blog din care am extras articolul de mai sus.
Vroiam sa zambesc binevoitor la aplombul de atitudine luat de posesoarea blogului, dar citind comentariile, m-am decis sa fac nitel urat.
Deci pregatiti-va, ca dupa atitea chestii roz, revin in forta cu inca un articol negativ.
Atentionez ca limbajul poate fi socant si ca daca aveti copii, mai bine feritii, ca am piatra la rinichi si le faram dintii!

Citind articolul (pentru a nu va obosi sa dati click pe link), puteti afla cum posesoarea blogului s-a dus la film, a ajuns la o coada, si ca vreo 8 persoane s-au bagat in fata.
Nu am sa incep acum cu clisee de oameni cretin “asta e”, “Traim in Romania”, “Noi romanii suntem niste…” si urmarile urmeaza.
Nu incep cu astea, pentru ca pur si simplu nu cred in ele.
Singurul lucru pe care pot sa il spun este acela ca suntem printre putinele natii care nu stiu sa faca altceva decat sa isi vorbeasca de rau poporul.
Am fost in Spania, am fost in Italia si pe acolo se intimpla chestii sip e acolo e rau, darn u am auzit niciodata un spaniol sau un Italian sa zica ca natia lor e o natie nasoala, nesimtita etc.
Noi in schimb, pe unde ne ducem, ii pupam in cur pe ei sin e calcam in picioare propria natie de dragul de a fi compatimiti si de a primi o ciozvarta de ceva mai bun.
Revin insa la tema articolului.
Aflam mai departe din acel articol cum ca vezi doamne, posesoarea blogului nu a mai rezistat si a simtit ca trebuie sa ia atitudine.
S-a dus, a apostrofat pe lumea respectiva care se bagase in fata si la final plina de nervi, a plecat.
Urmeaza insa in postare, celebrele deja panseuri despre romani, cat de nesimtiti sunt, cum unii se baga in fata si cum ailalti de la coada stau si nu zic nimic.
Si vai doamne, de ce nu spunem nimic, de ce nu luam atitudine.

Acum ma stiti ca sunt adeptul atitudinii, adeptul comunicarii, dar si adeptul pragmatismului.
Nu sunt pentru actiuni decat daca ele au un beneficiu, un rezultat, actiunea de dragul actiunii ma lasa rece, nu rezolv nimic, dar mama ce atitudine am avut.

Nu asta e insa problema de azi, o felicit pe posesoare pentru atitudine, dar daca si-ar fi prezentat atitudinea si atit, ar fi fost bine.
Insa panseurile prezentate dupa, referitoare la atitudine si alte dinastea, ma fac sac red ca resortul e altul.
Am sa o parasesc pe posesoarea acelui blog momentan, pentru a extinde putin cadrul.
Observ din ce in ce mai des acest cliseu al atitudinii civice, sau mai de graba blamarea lipsei acesteia.
Cum am fi noi niste prosti, nesimtiti, ca nu actionam cand se baga unii in fata la coada, cand se bat doi, cand este furata o babuta in autobus, sau cand are loc un accident.

Pai este simplu stimati cititori, nu avem competentele necesare sa intervenim, iar prin interventia noastra putem sa agravam lucrurile mai mult decat sa le rezolvam.
Ati citit probabil acest blog, ati vazut ca am publicat o serie de aventuri ale unui anumit Ares, intr-o lume parca paralela fata de ce stiti voi in viata de zi cu zi,
Ei bine, aventurile alea, desi fictiune, ele sunt izvorate din niste experiente reale.
O sa ma intrebati, de unde sa ai tu asemenea experiente?
Pai foarte bine, va spun ca am locuit 12 ani in Buzau, la un internat. Si fiindca atitudinea fata de persoanele cu handicap in tara asta e aia care e, internatul respectiv e in marginea orasului.
Pentru a intelege Buzaul, el la lumina zilei e frumos, oameni linistiti, dar cand se lasa noaptea, e orasul scandalurilor cu romii din Simileasca, Bariera Brailei, Bariera Ploiestiului, sau cu smecherii din discotecile No problem si altele.
Este orasul in care clanuri mafiote celebre si-au avut traiul, din care amintesc numai de Vanghelie.

Revin la tema si va intreb, sa zicem ca luati atitudine in unul dincazurile expuse mai sus,
Vi se baga cineva in fata, vreun bronzat.
Comentati, faceti urat si culmea, va conced acest lucru, reusiti sa il convingeti pe bronzat sa se dea la coada, sau sa plece.
Ce va faceti insa daca dupa, multe zile la rand sunteti amenintati si cineva umbla dupa voi cu masina, doar ca sa va sperie, sau mai rau, poate sa va calce?
Stiu, o sa spuneti ca va duceti la politie, dar cei de isi permit asemenea lucruri, nu o fac fara sa fie siguri ca au un spate, asa ca...
Mai departe, mi s-a intimplat sa intru in scandaluri pentru a le aplana, iar cand intri intr-un scandal sa il aplanezi, nu intri pur si simplu precum bunicul meu care zicea „hai, mai dai doua si lasa-l”.
Trebuie sa intelegeti ca intr-un conflict, orice limita a comunicarii a fost depasita, nervii sunt in toi, iar acolo nu se mai poate discuta nimic.
Ai doua sanse, ori chemi politia, care oricum vine si sta si ea sa se uite, pana se bat aia bine, iar la final ei sa il aresteze pe ala care nu mai poate sa fuga,
Ori te bagi si actionezi.
Dar ce te faci, ca intri, actionezi, aplanezi conflictul, dar dupa, cand vine politia, aia sunt victime si tu agresor, ei liberi si tu numai bun de platit amenda (in cel mai bun caz), sau de facut inchisoare pentru vatamare corporala si tentativa de omor.
Si asta nu fiindca nu ai avea legea de partea ta, dar fiindca aia doi de se bateau, sunt unchiul, nepotul, fratele, fiul cuiva, iar tu, la naiba, se intimpla sa nu cunosti pe nimeni.
Inchei aici, ca sa nu ma traga slvc de urechi (hai mami, ca am scris putin azi),
Dar revin cu inca o tema bazata pe postarea respectiva si pe comentariile ei.
Ca o concluzie, admir nespus oamenii cu atitudine, dar nu admir pe cei care se erijeaza in diriginti ai societatii, presupunand ca ei detin adevarul absolut. Deci stimata posesoare a blogului respectiv, in urma unor experiente personale neplacute, eu mi-am promis ca nu mai intervin neam nicaieri, poate sa se bage oricine in fata la coada si oriunde.
Mai mult decat atit, ca un bun matematician ce sunt, am invatat ca un obiect, aflat intr-un spatiu, se supune regulilor acelui spatiu, asa ca daca aici merge cu bagatul in fata la coada, poate o sa incep si eu sa ma bag, ca doar eu nu oi fi mai prost.
Omul stimata posesoare de blog, este o fiinta adaptabila (dupa cum spune biologia), deci va urez adaptare usoara, sau emigrare usoara.

L.E. Sa presupunem ca totul ar merge perfect, aia de i-am suparat eu ma omoara, iar dupa ei sunt arestati, la ce imi mai foloseste?

educatia comunista 2

"Dar ce, măsa nu vede"!?
Vezi Dollo, scriu cu intertitlu:)

Scriam anterior despre educaţia comunistă. În Constanţa din ordinul "preamarelui" se dau persoanelor pensionare cu pensie sub 8 mil, pachete cu alimente din 2 în 2 luni.
Aceste pachete se dau si persoanelor cu dizabilităţi. Conform unui ordin a aceluiaşi preamare, persoanele cu dizabilităţi au prioritate la servire, adică pe româneşte se pot băga oficial în faţă.
Astăzi, mai precis începând de astazi, se dau aceste pachete. M-am deplasat la centrul cu pricina unde, am observat o coada cale de 3 strazi, de am crezut initial că e manifestaţie.
Ajuns acolo, constat că de fapt aia era coada pentru acele alimente.
Şi am început să reflectez.
Măi, comunismul ăsta a făcut nişte oi din oamenii ăştia.
1. Nu suntem în stare să construim ceva, aşteptam tot timpul să ne dea alţii, aşteptăm să ne dea statu, aşteptăm să ne dea primaru, să ne dea guvernanţii, să ne dea preşedintele... Toată lumea să ne dea.
2. Când se dă ceva, nu putem trăi frate fără conceptul de coadă.
Aceste pachete se dau vreme de 4 zile, joi, vineri, sâmbătă şi duminică.
Nu nene, ei erau toţi înfipţi la coadă astazi, umplând strada, stând în ploaie să ia amărâtul de pachet.
3. Dacă scrie ceva pe uşă, de ce să respectăm, oricum nu e importantă legea sau actele cu efect de lege, important e ce vreau eu şi atât, că aşa am învăţat eu să fiu, scandalagiu de meserie şi să nu imi convină nimic.
Astfel, scrie mare pe toate aceste centre, persoanele cu dizabilităţi au întâietate la servire, dar când, îndrumat de bodygoard să intru, am dat să intru să imi iau pachetul, mi-a sărit toata coada în cap că ce, că cum, că unde, că nu există.
Explicându-li-se că sunt nevăzător şi că pot să intru în faţă, venerabili au urlat:
"Dar ce, măsa nu vede"!?

"Eu eram după domnu doamnă, ia treceţi inapoi"!

Am fost ultimul dintr-un grup de persoane care au luat pachete, urmând ca după aceea să se permită intrarea unui alt grup.
În loc să intre frumos în ordine la deschiderea porţii, s-au bulucit toţi, să intre, să se bage ei, calcându-se în picioare.
Tare a fost un nene, care, aplicând o corecţie fizică doamnei neruşinate (detalii tehnice, un cot în burtă, aplicat după metoda Toshigave, adica de jos în sus ca la upercut) o apostrofa pe aceasta:
"Eu eram după domnu doamnă, ia treceţi inapoi"!

"Daţi câte una să ajungă la toţi"

Dacă aştia sunt bătrânii pe care eu trebuie să ii respect, (alt dicton imbecil despre care am să vorbesc în posturile următoare), nu vreau să respect aşa ceva.
Alţii mai smecheri trimiseseră pe unul să stea la coadă şi să le ia şi lor, astfel încât ieşeau câte unii cu 6 pachete.
Şi, deşi se ştie că se dau nominal, că e pentru toţi, am auzit celebrul strigăt:
"Daţi câte una să ajungă la toţi"!