educatia comunista 2

"Dar ce, măsa nu vede"!?
Vezi Dollo, scriu cu intertitlu:)

Scriam anterior despre educaţia comunistă. În Constanţa din ordinul "preamarelui" se dau persoanelor pensionare cu pensie sub 8 mil, pachete cu alimente din 2 în 2 luni.
Aceste pachete se dau si persoanelor cu dizabilităţi. Conform unui ordin a aceluiaşi preamare, persoanele cu dizabilităţi au prioritate la servire, adică pe româneşte se pot băga oficial în faţă.
Astăzi, mai precis începând de astazi, se dau aceste pachete. M-am deplasat la centrul cu pricina unde, am observat o coada cale de 3 strazi, de am crezut initial că e manifestaţie.
Ajuns acolo, constat că de fapt aia era coada pentru acele alimente.
Şi am început să reflectez.
Măi, comunismul ăsta a făcut nişte oi din oamenii ăştia.
1. Nu suntem în stare să construim ceva, aşteptam tot timpul să ne dea alţii, aşteptăm să ne dea statu, aşteptăm să ne dea primaru, să ne dea guvernanţii, să ne dea preşedintele... Toată lumea să ne dea.
2. Când se dă ceva, nu putem trăi frate fără conceptul de coadă.
Aceste pachete se dau vreme de 4 zile, joi, vineri, sâmbătă şi duminică.
Nu nene, ei erau toţi înfipţi la coadă astazi, umplând strada, stând în ploaie să ia amărâtul de pachet.
3. Dacă scrie ceva pe uşă, de ce să respectăm, oricum nu e importantă legea sau actele cu efect de lege, important e ce vreau eu şi atât, că aşa am învăţat eu să fiu, scandalagiu de meserie şi să nu imi convină nimic.
Astfel, scrie mare pe toate aceste centre, persoanele cu dizabilităţi au întâietate la servire, dar când, îndrumat de bodygoard să intru, am dat să intru să imi iau pachetul, mi-a sărit toata coada în cap că ce, că cum, că unde, că nu există.
Explicându-li-se că sunt nevăzător şi că pot să intru în faţă, venerabili au urlat:
"Dar ce, măsa nu vede"!?

"Eu eram după domnu doamnă, ia treceţi inapoi"!

Am fost ultimul dintr-un grup de persoane care au luat pachete, urmând ca după aceea să se permită intrarea unui alt grup.
În loc să intre frumos în ordine la deschiderea porţii, s-au bulucit toţi, să intre, să se bage ei, calcându-se în picioare.
Tare a fost un nene, care, aplicând o corecţie fizică doamnei neruşinate (detalii tehnice, un cot în burtă, aplicat după metoda Toshigave, adica de jos în sus ca la upercut) o apostrofa pe aceasta:
"Eu eram după domnu doamnă, ia treceţi inapoi"!

"Daţi câte una să ajungă la toţi"

Dacă aştia sunt bătrânii pe care eu trebuie să ii respect, (alt dicton imbecil despre care am să vorbesc în posturile următoare), nu vreau să respect aşa ceva.
Alţii mai smecheri trimiseseră pe unul să stea la coadă şi să le ia şi lor, astfel încât ieşeau câte unii cu 6 pachete.
Şi, deşi se ştie că se dau nominal, că e pentru toţi, am auzit celebrul strigăt:
"Daţi câte una să ajungă la toţi"!