Ursuletii In Bucuresti, prima data intr-un hotel modern partea a v-a

Noaptea e profunda si linistitoare.
un zgomot sacadat se aude dinspre instalatia de incalzire, lucru care ii multumeste pe ursuleti, deoarece daca zgomoteste inseamna ca functioneaza. Leganati de acel zgomot monoton al tevilor ei adorm.
Dimineata, deschid pe rand mai intai un ochi, apoi si pe celalalt si se bucura copilareste ca incepe o noua zi.
Se pregatesc de mic dejun. Au auzit ei ca au micul dejun inclus (si dintr-o experienta anterioara de la un hotel de 3 *) au retinut ca la micul dejun e cu suc de fructe si lor le plac fructele.
Se imbraca frumos si pun mana pe telefon:
- Neata Leu, te-ai trezit ma?
- Da, ai ca vin sa va iau acuma.
Nu trece mult timp si leul bate la usa, ursuletii ies, recupereaza cartela din dispozitiv, zambesc catre leu si pleaca impreuna spre micul dejun.
In timp ce ursuletii se aseaza la masa, leul se duce cu niste farfurii sa le umple.
Fiind un om ordonat el umple o farfurie cu carnaciori prajiti, cu sunculita afumata, cu salam, cu parizer, cu omleta, iar o alta farfurie cu cubulete de unt, paine, cutute de dulceata.
Ursuletii urla:
- Ba leule, sa ne aduci si un suc de fructe! Tot restaurantul se uita la ursuleti, iar ursuletii sunt bucurosi nevoie mare, au devenit centrul atentiei.
Leul se intoarce si pune in fata ursuletilor farfuria cu cele sunci, iar in fata lui farfuria cu unt.
Ursuletii incep sa crape.
Din cand in cand, leul le mai paseaza cate o felie de unt.
Ursuletii observa la un moment dat (cand mai ramasesera doar doi crenvursti in farfurie) ca leul nu prea a luat nimic din farfuria cu cele sunci.
- Bai dar tu nu mananci carnuri dinastea?
- Ba da!
- Pai si de ce nu iei?
- Pai... Nu mi-am dat seama si am pus in fata voastra farfuria cu sunca, iar acum ce vrei, sa ma vada lumea cum va iau mancarea din fata si sa zica: „ia uite-l si pe ala, cum ia mancarea de la ursuletii aia orbi din fata saracii”.
- Pai hai sa schimbam farfuriile!
- Si ce sa mananc, aia doi crenvursti care v-au mai ramas? Lasa asa, terminatii voi si pe aia.
Micul dejun se termina si cu totii pleaca spre sala de conferinte.
Acolo ursuletii se aseaza pe un scaun si simt ca ceva ii tot inghionteste in muschiul fesier stang.
Gandindu-se ca scaunul e de vina, ne vrand sa faca gazdele sa se simta prost, doar ei erau niste oaspeti acolo, nu zic nimic.
La un moment dat, in timpul discursului un nene incepe sa vorbeasca in engleza.
- Ba leule, noi nu prea intelegem, ca nenea asta parca se stramba nu vorbeste.
- Puneti-va castile!
- Care casti ba?
- Pai pe scaun aveati niste casti cu un dispozitiv!
- Adica ala de ne intra in cur acuma? Intreaba ursuletii mirati.
Se ridica de pe scaun, pipaie constiincios si gasesc intr-adevar o pereche de casti cu dispozitivul in cauza.
Netezesc castile, le scutura petru a recapata o forma oarecare si le pun in urechi.
Dau drumul aparatului si o limba necunoscuta si guturala ii loveste in ureche.
Ursuletii scot castile si le baga sub scaun:
„De cat sa ma injure nenea ala copios, mai bine ma chinui cu engleza astuia”.
- Ce ba? De ce v-ati scos castile?
- Pai, nu vorbea bre in romana, era unu de ziceai ca vorbeste Punjabi!
- Stiti punjabi ma?
- Nu, dar poti sa stii?
Timpul trece, fiecare prezinta ce mare scofala a facut el cu banii americanilor.
Vine si randul leului, care cu prezentarea facuta in timpul noptii reuseste sa surprinda si sa zmulga murmure de admiratie.
La final, reprezentantul ambasadei americii acolo, tine un discurs lung, vorbind in engleza, la un moment dat numele ursuletilor sunt pronuntate, toata lumea aplauda, iar singurii care stau nedumeriti pe scaun sunt... Ati ghicit ursuletii.
Se lasa tacerea si lumea pare a astepta ceva, ursuletii cu sufletul la gura, asteapta si ei, oare ce urmeaza.
La un moment dat leul le arde un cot ursuletilor.
- Ce dai nene, ce dai! Zic ursuletii, cred ei incet. Numai ca in linistea din sala, soapta lor se aude ca si cum ar fi rostit-o tare.
Leul, cu voce tare:
- Vezi ca nenea ala, pe voi va asteapta acolo, sa va inmaneze un premiu.
Emotionati ursuletii se duc spre „nenea”, care ii inmaneaza o geanta de laptop si spune catre ursuleti:
„for yor activiti in za progect, yu uorct hard, yu uorct uell so ui giv yu a presant”.
Ursuletii, mandrii de ei, incep si balmajesc in engleza, ceva interesant dupa parerea lor.
Cum geanta era tinuta de ambii oameni, ea parea usurica asa, asa ca ursuletii gandesc:
„Al dracu sa fi tu, imi dai doar geanta, un laptop nu ai fi putut sa pui inauntru”.
Nenea, citindu-le gandurile ursuletilor spune:
„Yu hev got today, yor mobiliti, here ui ofer yu a mobail computer with oll accesoris yu nid”.
Bucurosi nevoie mare ursuletii se intorc la scaun.
In timp ce toata lumea se mai perinda pe acolo sa mai tina cate o cuvantare, ursuletii nerabdatori incep sa cotrobaie prin geanta, facand tot felul de zgomote cu fermoarele, cu deschiderea si inchiderea laptopului si diverse exclamatii:
„ba, cata bucata! Tare-i misto ba!”.
Astfel ca incurand nimeni nu mai asculta cuvantarile sau sa se uite macar la cine vorbeste, toata lumea priveste, care amuzata, care siderata evolutia ursuletilor.
Leul se ridica, ii ia pe ursuleti si ii scoate afara in hol.
Recunoscatori, ursuletii se desfasoara in voie, scot laptopul, ii dau drumu si incep sa se joace cu el.
Doar aveau jucarica noua! Nu?

Va urma