Sunt trist din ce in ce mai mult in ultima vreme pentru ca din cauza foamei si a traiului prost, incercam sa gasim vinovati in toate partile, vinovati pe care sa ne aruncam neputintele noastre si sa incercam sa ne impacam cu constiinta noastra pentru ca, nu e asa, altii sunt de vina pentru traiul nostru prost.
Am auzit din ce in ce mai des oameni in jurul meu injurand otova categorii sociale intregi, bazandu-se pe prejudecati si pe unele experiente personale.
Declicul scrierii acestui articol l-a reprezentat citirea unui articol la
Vis Urat.
Il citesc pe Vis Urat, pentru ca omul are niste ganduri si niste reactii apropiate de ale mele si imi place cum le spune.
Ca orice om, fie din dorinta de a face senzatie, fie ca, evident, mai greseste, mai scapa si el putin pe alaturi si se ea fix de cine nu trebuie la gramada.
Si eu am avut necazuri cu medicii si eu am avut intalniri cu profesori absolut excrabili, dar, desi ceea ce propune si scrie el in articol suna frumos, exista totusi niste considerente practice care trebuie luate in consideratie.
Iata-le mai jos:
1. Cum stabilesti criteriile de evaluare pentru un profesor/doctor bun si unul prost?
2. Cum masori valorile reale ale indicatorilor? Adica cum vezi ca un profesor/doctor este bun sau prost?
Hai sa vedem putine puncte slabe fix in aceste doua domenii:
- Performanta ca profesor sau ca doctor nu depinde numai de mine ca individ, nu este o chestie strict sub controlul meu, ci mai depinde si de ce anume material am la modelat.
Daca eu sunt profesor bun, dar am o clasa de copii prosti, care este vina mea?
Daca eu sunt profesor prost, dar am o clasa de copii buni, care este meritul meu?
Am vazut si cazuri de profi absolut prosti, cu clase de olimpici, numai fiindca parintii si copii se preocupau, faceau meditatii and co.
Dar la olimpiada numele carui profesor aparea? Evident ca a celui de la clasa.
Iar acum chestiile astea nu ai cum sa le masori, pentru ca nu poti pune un standard.
Daca eu ca profesor am o clasa de copii putin mai slabi, sau foarte slabi si daca reusesc sa ii aduc pe toti la un nivel cat de cat ar trebui sa fiu considerat performant.
Mai performant chiar decat unul care are o clasa de copii buni si scoate olimpici, pentru ca ala nu s-a chinuit asa mult ca mine.
Maestria unui profesor se vede atunci cand si ultimul prost a inteles ceva, nu atunci cand cel care era bun devine oleaca mai bun.
Pot sa afirm chiar ca un copil bun va putea sa devina mai bun chiar si fara ajutorul unui profesor.
- Performanta, cel putin asa cum e inteleasa ea astazi, depinde de conjunctura.
Ce conteaza daca eu sunt un doctor excelent, daca nu am ocazia sa ma remarc?
Daca toata viata am lucrat la spitalul judetean constanta si am facut chestii neremarcabile (in gandirea publica), se cheama ca sunt neperformant?
Daca sunt medic oncolog, acolo unde rata de supravietuire a pacientilor este foarte mica, se cheama ca sunt neperformant?
Daca s-ar apuca toti sa faca operatii pe cord deschis, sau stiu eu ce astfel de chestii considerate dure in ochii opiniei publice, restul de treburi in medicina cine le-ar mai face?
Cred si eu ca e usor sa faci o operatie pe cord deschis atunci cand ai tot ce iti trebuie la indemana si inca o armata de doctori pe langa tine care sa faca fiecare cateceva si tu ca sef de echipa sa iesi in fata.
Dar mai greu decat sa faci o operatie pe cord deschis in conditii prielnice, este sa incerci sa faci lucruri mai putin complexe din punct de vedere medical decat operatia pe cord deschis, dar fara nicio dotare.
Sa incerci sa faci un lucru simplu atunci cand nici vata nu ai.
Datorita incercarii standardizarii in educatie a acestor lucruri, s-a ajuns la situatia in care profesorii trec copii clasa numai ca sa aiba cifra de scolarizare, pentru ca fara o cifra de scolarizare de nu stiu cat la suta, nu se mai dau bani pentru scoala/profesorul respectiv.
Acelas lucru e valabil si la universitati.
Tot datorita acestor standardizari, s-a ajuns ca profesorul sa fie mai interesat de a lucra cu elevi buni si foarte buni si sa ii lase naibii pe aia prosti, pentru ca, nu e asa, e important sa avem olimpici.
Asa ca acum la clasa se pune accentul pe lucrul cu olimpicii, iar copiii, fara nicio vina, mai putin dotati trebuie sa accepte aceasta soarta.
Din pacate, se preiau standarde din economie, de la un anumit tip de activitate si incearca sa fie translatate in educatie fara adaptare.
Se vine cu termeni gen performanta, productivitate, intr-un domeniu in care nici productivitatea nici performanta nu au cum sa fie masurate, sau cel putin nu intr-un cadru generic, deoarece variabilele care compun ecuatia performantei si a productivitatii sunt foarte multe.
Am sa scriu in articolul de maine cum chiar in economie exista astfel de activitati si modul cum sunt masurate/folosite ele.
Va multumesc ca ati citit si azi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
Un articol plin de bun simț. Chiar n-am nimic de adăugat de data asta. Felicitări pentru finețea observațiilor!
eu sunt cam de alta parere: daca ai o clasa de copii slabi, incerci sa-i ridici, iar meritul tau se va vedea, pt ca i-ai preluat d ela un nivel si i-ai dus la unul superior. iar clasele de copii olimpici, nu recomanda profesorii mai putin dotati, pt ca-i lauda pe cei care i-au adus la performanta. ceea ce vreau de fapt sa spun, e ca nimeni nu-si prea face treaba, sub diferite pretexte, ca nu au unde se afirma, ca efortul nu le e rasplatit. ideal ar fi sa muncim bine acolo unde suntem pusi, fie ca suntem recompensati, fie ca nu, pt simplul fapt ca pt asta am fost pregatiti si asta am ales sa facem.daca munca asta nu ne ofera satisfactii,putem schimba tara, locul de munca sau modul de a privi lumea.
@aa: Tu de fapt, cu alte vorbe, esti de acord cu mine.
Eu nu justificam profesorii prosti si cu lehamite, ci pur si simplu distrugeam discursul asta legat de performanta asa cum se pune el astazi.
Asa cum scria si in articol, performanta este masurata in olimpici, performanta este masurata dupa acelas standard la toti, adica toti copii ar trebui sa fie la un anumit nivel, netinandu-se cont de nivelul copilului cand intra in scoala.
Pe de alta parte, nu este adevarat ca poti muncii nemotivat, astea sunt baliverne, orice om trebuie motivat si faptul ca ai o clasa proasta si nu poti scoate olimpici si unul are o clasa buna si scoate olimpici pe banda rulanta, iar la final tu nu primesti nimic fiindca ai scos dintr-o turma de inutilizabili social, niste utilizabili social cat de cat, iar ala care nu a facut decat sa foloseasca ce a avut la clasa ca sa faca olimpici, eventual fara prea mare efort, primeste mai multi bani, crede-ma ca e demotivant de tot.
Dupa logica aceasta ar trebui ca cei care predau la tara sa aiba mereu salariul 700 roni, eventual marit doar dupa grad, iar cei din liceele considerate "bune" sa primeasca zeci de milioane, numai fiindca au avut norocul sa se intimple nasterea lor pe la oras, sau sa prinda un loc liber in scoala aia.
Citeste si articolul de maine si poate ai sa intelegi si mai bine la ce ma refer.
atentioneaza-ma, te rog, imi scapa ironia fina si din cauza asta nu-mi dau seama exact pe ce pozitie te situezi.
black ares, am intrat aici din link-ul lasat de tine la visurat. da-mi voie sa iti spun ca ai niste lacune. un profesor nu ajunge la un liceu bun doar din motivul ca s-a nascut la oras sau ca este un loc liber. nu cunosti sistemul, desi poti banui si singur cat de corupt e. evita sa scrii despre ce nu cunosti.in al doilea rand, desi nu sunt un nazzi-grammar, trebuie sa recunosc ca m-au zgariat pe ochi cateva greseli elementare de ortografie, gramatica, etc. poti sterge commentul, ia-l ca pe un sfat.
Stimate anonim, poate cunosc sistemul, poate nu.
Dar prin ceea ce zici nu faci decat sa intaresti cele spuse de mine in articol.
Cu atit mai mult, din cauza coruptiei, multi oameni buni nu ajung sa faca ceea ce se crede astazi ca este "performanta".
Revenind la problema regulilor de scriere, ortografie, gramatica:
In primul rand ca nu cred ca fac greseli de gramatica.
Cele de scriere si ortografie stiu ca le fac si pur si simplu nu imi pasa.
Odata am fost olimpic la limba romana si eram si eu zbir cu regulile pana cand am observat ca am lucruri mai bune de facut in viata decat sa stau sa ma verific la fiecare pas cum scriu.
Cand voi castiga vreun ban din scris, sau cand voi scrie pentru ceva oficial, am grija sa ma verific de doua ori.
Asa, ca spun si eu pe aici ce gandesc, mi se flutura cine e zgariat la ochi de greselile mele.
Mi se pare ca mai importante sunt ideile exprimate, decat modul de scriere.
Dar multi se implanta in scris si uita sa si citeasca sa vada si ideile:)
Nu cred ca e atit de execrabil scris incat sa trebuiasca cineva sa faca un efort nemaipomenit ca sa inteleaga ceva.
Oricum, multumesc mult pentru vizita si, daca nu te zgarie prea tare greselile mele, te mai astept.
Cred ca daca depasim putin aceasta bariera a scrisului, avem ce discuta.
hai sa explic si eu.
un profesor bun e cel care reuseste sa comunice si sa dirijeze elevii. Acestia vor ridica nivelul scolii/liceului. Pt asta trebuie sa ia titularizarea, trebuie sa prinda un post liber,recomandari etc. Cunosc profesori care au plecat ca suplinitori la tara, au luat examenele, au suplinit si jumatati de norme la licee bune din oras, si uite asa si-au deschis poarta si au ajuns sa predea intr-un liceu bun. Nu numai cu pile/spagi. La fel, incep copiii sa vina la meditatii. Unii dau si fara bani. Vestea se duce repede.
In occident, e mai simplu. Cand parintii incep sa ceara sa mute copiii in alta clasa, directorul trebuie sa analizeze de ce. Orice reclamatie inregistrata va fi analizata. Imediat se vad profesorii buni de cei slabi, in plus in unele tari salariile sunt asa de mici, ca multi au nevoie de extra joburi, si unii care nu le place ce fac, isi gasesc alt job.
Cu doctorii, hai sa povestesc cum vad eu. Un medic bun i se duce vestea. Coada la cabinet se face repede. Cu cei din spitale - la fel.
In plus, in unele tari din occident exista niste norme f. stricte: sunt obligati sa nu lase pacientul sa plece pana nu a inteles ce a zis. Ce daca pacientul vb prost limba: tre sa priceapa. Mi s-a explicat de 3 ori cand e cazul sa fac ecografia, a carei trimitere o aveam in mana. In plus, un medic scrie o gramada de hartii, rapoarte rapoarte rapoarte. Acestea sunt o dovada cu care pacientul poate da in judecata spitalul, sau doctorul. Doctorii isi pierd in unele cazuri dreptul de practica. In multe spitale exista protocol strict: pt investigatii se face comisie, de cativa medici. Nimeni nu ia decizia de capul lui. La final se scrie o minuta a discutiei. In caz de probleme,aceasta devine proba.
amica mea medic, cand a ajuns in Fr, imi spunea ca a scris in primele 2 luni in spital in Fr, cat nu a scris in ultimii cativa ani in spital din Romania. Si ramanea de garda noptile cu 80 pacienti. Singura.
Trimiteți un comentariu