Recomandarile de duminica - The Oxford Murders

Marti dimineata!

Manat de o pofta orbitoare de portocale, plec prin imprejurimi la 8 dimineata sa caut niste portocale.
Aleg sa ma duc la Billa, la o statie de casa mea.
Ajung acolo si incep preumblarea printre rafturi. Imi Iau portocalele, gasesc si niste cutii de cafea gata preparata, cafea care mie imi place foarte mult si, atras ca intodeauna inexplicabil de raionul de dvd-uri, ma indrept inspre acolo.
Iau la mana fiecare film din gramada de dvd-uri la 4.99 lei.
Gasesc si filme despre ale caror nume auzisem, gasesc si filme necunoscute despre care citesc ce e scris pe spate, gasesc si filme pe care le-am vazut si in final gasesc si filmul.
Atras de ce e scris pe spatele sau, il iau si ma indrept fuga spre casa, sa nu cumva sa mai gasesc ceva si iar sa plec cu 10 dvd-uri de acolo.

Duminica dimineata:

Ma trezesc si imi prepar cafeaua mea si ceaiul sotiei.
Scot filmul din tipla, scot dvd-ul din carcasa, il pun in dvd-player si ii dau drumu.

Dupa primele 2 - 3 reclame, incepe si filmul.
De data aceasta nu sunt surprins de nimic, citisem spatele dvd-ului si eram avizat ce o sa se intimple.
Ba chiar asteptam cu nerabdare sa vad exact cum o sa se petreaca faptele.

Desi filmul este filmat in 2008, de la inceput la sfarsit mi-a lasat impresia ca ma uit la un film filmat in anii 70.
Sau ca ma uit la unul din filmele promovate de bbc.
Am aflat si de ce la finalul filmului, el este o coproductie englezo-spaniolo-frantuzeasca.
Probabil ca si subiectul abordat nu i-a ajutat foarte mult, Crimele din Oxford petrecandu-se, asa cum spune si titlul, la Oxford si anume in cadrul universitatii.

Pe parcursul filmului am avut impresia ca primesc prea mult din toate.
Se pare ca regizorul a invatat cum sa faca un film dupa o carte "7 pasi esentiali spre un film de succes", deoarece s-a chinuit sa atinga intens toate check pointurile unui film de succes, sau care ar fi putut face filmul unul de succes.
Probabil ca in cartea regizorului, reteta nu era completa, lipseau cantitatile.
Astfel, in Crimele de la Oxford primesti prea mult mister, prea multa politie, prea multa matematica, prea mult sex, prea multe crime.
Cuvantul cheie este "prea mult".

Filmul a reusit rapid sa plictiseasca audienta inconjuratoare (adica pe nevasta mea), iar pe mine m-a tinut atent numai fiindca pe parcursul sau emitea niste ipoteze matematice si niste concepte care mie imi placeau.

Acum sa fim corecti trebuie sa spunem ca filmul The Oxford Murders este dupa un roman cu acelas titlu de Guillermo Martynez.
Daca si romanul o fi fost prost, ce asteptari sa am de la regizor saracu.
Un lucru bun tot a facut si filmul, m-a facut sa vreau sa citesc cartea, sa vad daca e la fel de prost scrisa.

Per total insa, o experienta placuta acest film, linistit si plin de lucruri care mi-au incantat auzul.

Vi-l recomand, nu cu asa mare tragere de inima ca pe 7 pounds, dar pentru o cultura cinematografica completa, merita vazut.