sâmbătă, 12 aprilie 2014

Campania back in shape - ziua 1

Salutare din nou, nu vi se pare ca am inceput sa scriu cam des? O sa va trezesc din somn naibi, ar trebui sa fac mai putina galagie.

Deci inchipuiti-va aceasta postare, ca si cum o scriu/spun în șoaptă.

Inceputul campaniei Back in Shape

În facultate mergeam la sală, stateam în cur pe banca și mâncam batoane proteice, dar mai făceam si un exercițiu, două.

Cert e ca eram într-o oarecare formă și eram mândru de mine. Am făcut asta pentru vreo 2 ani, odată la 2 - 4 zile, până când, Costel, colegul de facultate cu care mă antrenam nu a mai putut să meargă cu mine.

Mersul la sală pentru mine este cam problematic, pentru că nu mă pot duce singur, trebuind să fiu ajutat pe acolo, cu una cu alta.

Când lucram la București, am mers la sală cu colegul Liviu, căruia îi mulțumesc mult, că tare grijă a mai avut de mine pe tot timpul șederii mele la București. El știa și ce să facă pe acolo, și forma mea, cea care era, a început să capete proporții. Eram tare mândru de muschii mei. În curând însă m-am și îngrășat ajungând la un 86 kg alarmant. Adevarul e că mâncam cât o locomotivă pe cărbuni și consumam și alcool peste. Dar rezistenta și forța erau mișto rău de tot.

Mi-am cumpărat/am primit cadou câteva greutăți, o bancă de abdomene și îmi organizasem o mini sală în mica cameră în care locuiam. Mă antrenam în fiecare zi cum puteam cu greutățile și cu banca de abdomene, cert e că eram într-o mare formă.

Am plecat din București și am venit acasă. Aici nu mai am loc unde să mă întind cu greutățile, așa că banca de abdomene zace strânsă pe balcon, greutățile sunt într-o pungă tot pe acolo, extensorul zace în dulap, flexoarele pentru antebrațe zac și ele în alt dulap. Până și bicicleta s-a stricat. Au trecut 5 ani de când am plecat de la București, timp în care, înafară de efortul ocazional, nu am făcut un efort susținut. Mai mult, munca de acasă, de programator, nu îmi oferă cine știe ce provocări. Am început să simt pulsul sărind și când mă ridicam de pe scaun ca să mă întind în pat. Încheieturile au început să mi se blocheze prin diverse poziții ciudate, dacă erau supuse la o pozișie incomodă pentru mai mult timp.

Am crescut la 89 kg, iar ceea ce mai rămăsese din forma mea frumoasă era doar forța brută. Datorită greutății prea mari, am luat decizia să slăbesc cu nutriționist. Regim pe care l-ași văzut în campania regim de slăbit aici pe blog.

Odată cu greutatea, s-a dus și forța și o parte din masa mea musculară

Mă trezesc cu dureri de articulații din aproape orice și nu am decât 30 ani. Sau, poate asta e problema, că am ajuns să am 30 ani.

Back in shape: Ziua 1

Pe scurt am început să simt nevoia să fac ceva să ies din această stare. M-am gândit să merg din nou la sală, să merg la înot și să merg la dansuri. Cum toate 3 nu se pot de odată și cum m-am gândit că pentru dansuri și înot îți trebuie condiție fizică, am zis să încep cu sala.

Zis și făcut, am căutat o sală care să mă primească și pe mine și care să îmi ofere un antrenor personal. Povestea asta a fost mai lungă, dar iată-mă joi, 10 aprilie, la sală.

În trecut puteam următoarele:

  • Împins de la piept din culcat cu bara: 40 - 50 kg;
  • Fluturari cu gantere: 10 kg pe mână, deci 20 kg;
  • Flexii cu gantera pentru biceps: 10 kg pe mana, deci 20 kg;
  • Tras bara la ceafa pentru spate: 30 - 40 kg;
  • Tras spre spate pentru triceps: 20 - 30 kg;

Am fost la sală, iar antrenorul a avut o sesiune de evaluare cu mine:

  • Bicicletă staționară, program cardio, timp 10 minute, rotații pe minut minim 69, maxim 120, distantă parcursa 2,02 km;
  • Fluturari laterale la scripete: 2x 15 repetari cu 8 kg, 2x15 repetări cu 16 kg;
  • Impins de la piept pe scripete: 2x10 repetări cu 16 kg, 2x10 repetări cu 24 kg;
  • Tras bara la ceafă pentru spate: 1x12 repetări cu 32 kg, 3x12 repetări cu 16 kg;
  • Crunch: 2x20 repetări cu 8 kg, 2x20 repetări cu 24 kg;
  • Mers pe banda: 10 minute, două viteze, lent și foarte lent, înclinație 10 - 20 grade;

Observații și rezultate

  1. Observația nr. 1, nu știu cum și ce vede antrenorul, pentru că la spate efectiv s-a speriat de cum trag și mi-a mișorat greutatea după primul set. Deși eu nu am simțit nimic deosebit și credeam că pot trage greutatea aia. Dar el știe mai bine, probabil că ceva din postura mea nu era corect și asta indica că nu e bună greutatea.
  2. Observația nr. 2 Crunch-ul este o denumire pe care am dat-o eu unui aparat, care nu știu cum se numește. Cert e ca are un scaun înclinat, pe care trebuie sa stai, sa bagi picioarele pe dedesupt, și să ridici mâinile deasupra. E bazat pe un sistem de scripeți. Pe acest aparat trebuie în acelaș timp să tragi de trunchi în jos și să încerci să ridici picioarele. Ambele mișcări sunt contrabalansate de greutăți. Așa că aparatul ăla îți lucrează în acelaș timp și picioare și abdomen și lombari.
  3. Observatia nr. 3: Ședința a durat 70 minute.
  1. Rezultatul nr1: Sunt praf, abia trag greutățile, drept pentru care o să trebuiască să o iau ușor.
  2. Rezultatul nr. 2: Cred că a fost ziua în care antrenorul meu trebuia să se sperie rău, deoarece când m-am suit pe banda și am început să merg, după efortul depus în sală, pulsul meu era la 175 de bătăi pe minut. Antrenorul mă tot întreba dacă am emoții, sau ce se întâmplă. Am mers vreo 5 minute pe bandă cu pulsul de 175, cu unele salturi pe alocuri la 179. După 5 minute de mers pe bandă, pulsul a scăzut, treptat, la 152 și apoi la 150. Concluzia antrenorului a fost că sunt praf la efort, dar că am o inimă rezistentă și un organism rezistent. Că cică dacă am fost în stare să merg 5 minute cu un puls de 175 fără să mi se facă rău sau să dau vreun semn de oboseala, stare alterată, e într-adevăr ceva. Vorbea tot timpul cu mine și îmi zicea că la cel mai mic semn să îi spun să ne oprim și să nu bravez. Am vorbit tot timpul cu el ca să vadă că nu mi se alterează starea în niciun fel și că deși pulsul ăla mare, eu sunt lucid, conștient și în bună formă, doar că transpir. Interesant e că eu nu simțeam ca și cum mi-ar bate inima foarte tare. În alte ocazii simt cum bate și pulsul măsurat în acele momente e mult mai mic, gen 96 etc. Mi-a zis să merg și la un cardiolog, i-am spus că am fost și că doctorul a constatat acelaș lucru, rezistență foarte scăzută la efort, dar o să mă mai duc acum, special, după acest episod.

Obiective stabilite:

  1. Repunerea imediată în condiție fizică și creșterea rezistenței la efort;
  2. Recâștigarea mobilității articulare și musculare;
  3. Dezvoltarea musculaturii ca fibră/forță, mai puțin ca masă;

Acu vă las, pentru ca am o febră musculara interesantă de studiat. Mă dor tricepșii și quadricepșii doar, dacă s-a mai pomenit așa ceva. Azi e ziua de vârf a febrei, așa că de mâine aștept să îmi treacă. Interesant este ca din cauza stomacului nu pot lua niciun antiinflamator. Asa ca ma bucur intens de toate placerile durerii.

Următoarea ședință, luni la 11 dimineața.

Vă aștept să fiți alături de mine pe parcursul acestui jurnal. Am cel puțin 10 ședințe cu antrenor.

7 comentarii:

silavaracald spunea...

Ia-o mai încet decât îți zice chiar antrenorul, dacă vrei să duci la capăt totul. „Material” bun ai (că te-am văzut în poze), așa că ai ce prelucra.
Și un sfat, dacă-mi permiți: dacă ai dureri articulare, fă mai mult exerciții de flexibilitate decât de forță.
Oricum, bravo ție că te-ai apucat! Și Baftă!

black ares spunea...

Pai, o sa ii zic insului luni sa ma invete exercitii de stretching pe care sa le pot face si eu acasa si sa le fac zilnic.

Deocamdata a fost prima sedinta, aia de evaluare a capacitatilor mele, sedinta dupa care ar trebui sa se
faca programul de lucru.
Oricum discut si mai multe luni cu el.
Tipul pare misto, are 38 ani si cica a fost mare campion la viata lui.

Anonim spunea...

Si io is cu slabitul amu.
Dieta aia de care zicea slcv impreuna cu ceva sport (dans :D) e ok pentru mine.

Spor la treaba :)

Io-s Srigo :)

Anonim spunea...

aaa, si amu curatenie de primavara.
O pun la sport: spalat geamuri, perdele, aspirat etc. :)

Pepi e bucataru'

black ares spunea...

@strigo: Vreau si eu dansuri, dar va fi interesant tare de gasit. Pentru ca mi-a fost greu sa gasesc si o sala de sport care sa ma accepte ca orb sa ma antrenez acolo si mai ales cu antrenor personal. Când m-oi duce la dansuri si o sa ii spun lu aia (sper sa fie o instructoare) ca ea trebuie sa faca miscarile cu mine pentru ca eu nu vad sa repet ce arata ea la toata sala, sa vezi show. Nici nu as vrea sa ma duc sa iau lectii particulare, ca m-am speriat ce costuri au. Si nici la lectii particulare nu cred ca danseaza ea cu mine.
Dar mai stii?
Poate gasesc una mai zmucita, care sa danseze cu mine ca sa ma invete...

Anonim spunea...

oh, asta chiar e o problema fiind in ro.aici am vazut cursuri si pt oameni cu diverse probleme fizice. poate vine trendul asta si la noi.
noi ne-am apucat de dans, ca pepe nu vroia la sala. si asa mi-am anulat contracul la sala si ne-am apucat de dans.
strigo

black ares spunea...

Ma mai gândesc si la alta chestie... Ca la ce conditie fizica am, mi-e ca ma fac naibi de ras pe acolo când oi incepe sa gafai la jumatea melodiei.
Asa ca trag nitel de cardio, sa reusesc totusi sa duc o melodie pana la capat si pe urma ma duc si la dansuri:)

Dar cum spuneam, o sa fie interesant taaare!

Mai stii? Poate ma si indragostesc de instructoare si de acolo sa te tii show!