Te doare ceva? Daca nu, du-te la dentist

In periplul meu pe internet, am gasit si m-am atasat de si la vara cald.
Acolo s-au starnit unele discutii despre diverse meciuri din campionatul meseriilor liga 1 (la nocturna) si liga a doua (la matineu) despre care am vorbit aici.
In cadrul acestor discutii, am jucat rolul avocatului diavolului, prezentand numai situatii negative din orice meserie de a ajuns lumea sa creada ca sunt omul, “toate mi se intimpla numai mie”.
Asa ca, va asteptati sa fac o dezmintire prin acest post nu?
Ei bine nu!
Acest post merge in aceeasi tema, “toate mi se intimpla numai mie”, dar culmea, nu va fi o situatie in care medicul e de blamat, ci o situatie in care eu ii multumesc medicului pentru profesionalizmul si modul cum a lucrat.
Deci doamna doctor multumesc mult pentru ca v-ati descurcat si ca totul a fost bine.
Sa incepem postarea!

Vi s-a intimplat adesea sa aveti o viata frumoasa, sa va fi intalnit in doar weekendul ce a trecut cu niste prieteni dragi, sa iesiti la o pizza impreuna, sa va simtiti bine.
Afara cald, pasarelele cantau, totul parea a fi frumos.
Doar ce terminasem un contract in unul din multele proiecte pe care le manevrez si ma simteam liber si multumit de munca prestata (maestre Liviu, multumesc pentru contract, sper ca am fost la inaltime).
De mai multi ani aveam o masea de minte, putin cariata.
Ma duc la dentist sa se uite.
Imi zice sa o scoatem, dar ca tre sa fac o radiografie.
Plec de la dentist.
In Cadrul weekendului feeric amintit mai sus, mancand pizza amintita mai sus (o pizza cu pui),
Nimeresc un os in acea pizza si al naibi os se duce fix pe maseaua mea de minte care, ati ghicit, se sparge, lasandu-ma cu ceva gaura in zona.
Nimic nou, mi s-au mai spart masele sin u a fost rau.
Nu ma durea nici macar acum, viata isi continua mersul ei linistit.
Eram in vacanta, ma uitam pe geam la vremea de afara si incercam sa ma gandesc ce o sa fac weekendul urmator.
Ma duc si fac radiografie, prima veste foarte “buna”.
Maseaua este oblica, nu dreapta (cine stie, stie) si e adanc infipta in locul ei.
Zic, nu o fi dracul atit de negru.
Mai trece o zi, mai trec doua, viata la fel de frumoasa.
Nicio durere, puteam sa mananc, doar ca strangeam ceva provizii si pentru mai tarziu, atita tot.
Se termina saptamina, se face vineri, urma weekendul, planurile de weekend erau gata, abia asteptau sa fie puse in practica.

Intru in cabinetul dentistului.
Ma asez pe scaun, ferm convins ca o sa plec rapid de acolo cu directia chirurgie buco-faciala pentru a fi operat, deci avea sa mai dureze.
Doctorita zice:
- Nu va trimit la chirurgie, pentru ca poate reusim sa o scoatem fara chirurgie, ca sa ramaneti cu oasele intregi.
Eu ii multumesc in gand, auzisem povesti despre chirurgie si despre faptul ca ramai cu gauri si hematoame.
Se pregateste sa imi faca anestezia.
Imi face anestezia sin u stiu ce se intimpla, dar celebrul eu lesina.
Sunt resuscitat si adus la o stare normala de lucru.
Incepe lucrul, se incearca mobilizarea maselei.
La un moment dat coroana care mai era se rupe in cleste.
Se trece la faza a doua, separarea radacinilor si scoaterea lor.
Se folosesc tot felul de freze, dar radacina nu prea vrea sa se lase separata.
Se termina anestezia, mi se face o a doua anestezie.
Se mai lucreaza ce se mai lucreaza.
Bucati din masea sunt scoase, se termina iar anestezia (prin se termina anestezia, sa intelegeti ca se termina in parte, dar in partea cea mai importanta si anume acolo la maseaua de minte).
Doctorita imi spune ca nu imi mai face alta anestezie, sa suport asa.
Eu suport.
Mai trece timpul, cand pe ultima suta de metri, aud:
- unde o fi ultima bucata?
- Care ultima, intreaba asistenta.
- Pai mai era una si a disparut.
- O fi prin gura.
- Pai nu e, uite ca nu e.
- Nici pe jos nu e doamna doctor.
Intr-o fractiune de secunda doctorita e cu mana pe gatul meu strangandu-ma.
Eu ma gandesc, hait ca m-au dibuit dusmanii...
Incep si ma gandesc care din ei o fi platit-o.
Ma gandesc cat de prost am fost sa fiu atras intr-o asa capcana, mai stiam doar atitea cazuri de oameni atrasi si ucisi la dentist, aveam sa fiu unul dintre ei si dusmanii mei aveau sa se bucure.
- E in gat!
- Cum e in gat!?
- Probabil ca avea o fisura la gingie si i-a cazut inauntru!
- Cum?
- Pai uite asa, a cazut si acum e undeva sub limba se plimba pe acolo!
Incepe palparea si tragerea maselei buclucase, din gat spre fisura pe unde picase.
Cand ajunge cat de aproape se putea de fisura, imi introduce un instrument lung prin gaura maselei, prin fisura, pana in gat incercand, prin pipait sa gaseasca calea spre masea pentru a o apuca.
O prinde intr-un final si o scoate afara.
Ma dau jos de pe scaun ne stiind daca mai traiesc sau nu.
Rezultatul?
Planurile mele de weekend s-au dus dracu.
A doua zi nu eram in stare sa vorbesc, sa inghit.
Orice inghitit insemna o durere groaznica.
Am fost trecut pe augumentin la 12 ore de 1000 miligrame, si calmante din 6 in 6 ore, la 12 ore profemid si la alte 12 ore nurofen.
2 zile nu am fost in stare sa vorbesc. De mancat am mancat supa crema de legume cu paiul.
Am inceput sa vorbesc inteligibil abia luni, dar nu corect, ziceai ca am pareza faciala.
Totusi de luni am inceput sa inghit si am trecut de la mancarea cu paiul, la mancarea cu lingurita in bucatele mici.
Am redescoperit mierea de albine si faptul ca e foarte buna pentru un gat iritat.
Luam inainte de masa cateva lingurite si ma lasa durerea de gat si puteam sa inghit si sa mananc.
Toata saptamina, cum treceau calmantele, am avut dureri.
Inca mai am, dar mai putine, si ma doare specific locul maselei, nu ma mai doare cu toata falca cu tot ca in prima zi.
Spuneam la inceput ca ii multumesc dentistului. Va intrebati poate de ce?
Pai ii multumesc pentru ca a avut prezenta de spirit si nu a clacat cand i-a lesinat pacientul, a stiut exact ce sa faca si cum.
Ii multumesc pentru ca intr-un caz atit de greu s-a descurcat totusi.
Ii multumesc ca nu s-a speriat in momentul in care lucrurile luau o intorsatura ne conforma cu procedura si ca a avut solutii pentru orice si ca a stiut exact ce se intimpla si in momentele cele mai grave (atunci cand maseaua s-a dus in gat).
Ii multumesc, pentru ca alti dentisti nu au curaj sa se bage, toti te trimit comod la chirurgie.
Ori chiar daca chirurgia e mai comoda, ea este invaziva si are efecte pe termen lung.
Astfel, eu am scapat fara chirurgie, deci fara taieturi.

Va voi povesti in celelalte posturi ce am mai facut de cand nu am scris, am fost putin dezamagit ca scriam aproape de geaba, ne avand niciun feetback. Dar am primit e-mailuri de la oameni, ca de ce nu mai scriu, ca ei citesc chiar daca nu comenteaza!
Dragii mei, mai si comentati daca cititi, spuneti:
„ba ares, esti babalau ba”!
PS. Azi am control la dentist, aflu cum au evoluat lucrurile.