miercuri, 10 august 2011
Domnul A, steroizii si laxativele
Cum bine v-ati obisnuit dragul meu cititor (ca inca nu am pretentia ca sunt mai multi), acesta este un blog al serialelor mereu incepute si niciodata terminate.
Asa ca mai incep o serie astazi…
Dar nu am sa mai vorbesc eu, am sad au drumul povestirii sa vorbeasca.
Atentie!!! Faptele urmatoare contin episoade reale, care, oricat m-am straduit eu sa le romantez, raman de o duritate covarsitoare!
Domnul A si steroizii cu laxative
Domnul A este un tanar antreprenor si din cauza aceasta (fiindca e tanar, nu fiindca e antreprenor) nu are cine stie ce venituri.
Drept pentru care nu isi permite masina cu soferita, sau sa angajeze vreo secretara draguta, cu craci lungi care sa ii zica “s-a facut dimineata domnule director” si care, printere altele, sa se duca pe la autoritati cu actele.
In concluzie il puteti vedea adesea pe domnul A stand in mijloacele de transport in comun, in drumurile sale spre autoritatile statale pentru a depune o hartie, a ridica altele trei si asa mai departe.
Domnul A se sui in autobuzul 43 care il aducea de la Administratia Financiara din Tomis Nord.
Era obosit si apasat de perioada menstruatiei, asa cum o numea el.
Odata pe an, in luna aprilie, venea perioada in care trebuia sa alerge cu declaratiile anuale ale micului PFA pe care a indraznit sa si-l deschida.
Suit in autobuz, pipaie in jurul sau pentru a gasi un loc liber. Gaseste unul si seaseaza.
Se gandeste la ce zi groaznica a avut si la cum trebuie sa depui declaratiile in tara asta de cacat in care locuieste.
Ca mai intai trebuie sa te duci pe I. G. Duca la administratie sa depui hartiile, de acolo primesti o decizie, cu care te sui in autobus sit e duci in capatul alalalt al orasului, pe Tulcei, pentru a plati si, eventual, te intorci la I. G. Duca sa duci dovada platii.
In gandurile sale profunde, domnul A aude un planset de femeie in spatele lui.
Neintelegand ce i-a tulburat atentia, domnul A devine mai atent.
O adolescenta, la vreo 17 ani dupa cum ghicea domnul A, plangea.
Langa ea o colega incerca sa o potoleasca:
- Lasa tu, asa a fost sa fie, e in rai acum…
- Da, - Zise fata printer suspine – Dar de ce el.
“O fi pierdut fata vreun parinte” isi zise domnul A.
Mancat pe dinauntru de curiozitate, domnul A incepe sa faca pariuri.
“Sa stii ca si-a pierdut mama, nu cred sa planga o fata atita dupa tacsu”.
- E tu, - zice colega – Hai nu mai plange.
- Cum san u plang tu cand a murit asa tanar, asa in putere!
“Hait ca am gresit”, gandeste domnul A, “muri tacsu”!
- Si i-am spus tu, i-am spus sa lase dracu steroizii aia si el radea si zicea ca nu o sa pateasca nimic si ca o sa fie cel mai tare.
Desi tanar, Domnul A este putin atins de educatia precara si infecta care li se preda copiilor in tara lui, educatie care ii transform ape tinerii scolari in vajnici pensionari e la 20 ani.
El gandeste:
“aha! Lua steroizii, generatia de azi, baga toate cacaturile in ea”.
- Tu, si i-am zis tu, - Continua fata plangand – I-am zis san u mai bage steroizi cu alcool ca nu i-a buna si uite na, a facut infarct. Cand ma gandesc tu, ca era cel mai tare din clasa, ca era cel mai bun la sport…
Plansul o cuprinde din nou. Colega se limiteaza la a-I lua capul in bratele ei si de al balanganii de colo colo.
“Nu am inteles niciodata faza asta cu balanganitu” isi spune domnul A.
Fata se aude dintre sanii celeilalte:
- De ce nu putea tu sa mai traiasca, ca doar si idiotul ala de C., ia steroizi cu laxative si uite tu ca nu are nimic!!!
“Ehe” isi spune domnul A. “Daca am putea sa alegem cine sa moara si cine sa traiasca”…
Va urma
Etichete:
Constanta,
Domnul A,
economie,
educatie,
Educatie financiara,
Laxative,
Literatura incipienta,
Steroizi
joi, 4 august 2011
Cafeaua, conspiratia, prostia
Discutam zilele trecute pe cel mai drag blog mie, si la vara cald cu lumea.
S-a starnit acolo o comunitate demna de toata lauda, ce poate inlocui cu success un grup de prieteni din viata reala. Aproape ca te simti in vizita la cineva zilnic si incet incet si sentimentul de vizita dispare, putand la un moment dat sa iti lasi ciorapii pe telefon, ca doar esti la tine acasa nu?
In cadrul discutiilor de acolo, fiecare, care ajunge primu la bucatarie, face cafeaua pentru ceilalti.
Deoarece sunt putin supraponderal si am o rezistenta la effort foarte scazuta, nu pot consuma o cantitate mare de cofeina, pentru ca o iau razna cu inima si asa mult prea incercata de kilogramele in plus.
In plus stiu ca acest component al cafelei cofeina este destul de naspa de felul lui.
Drept urmare recurg foarte des la cafea decofeinizata.
Oferind intr-o zi si celor de acolo o cafea decofeinizata, am fost surprins sa observ un raspuns cum ca ar fi mai nociva decat cea cu cofeina.
Am ramas masca.
Sistemul meu de valori se rostogolea si se ducea naibi la dracu neintelegand cum, in ce fel si cum se poate.
Dupa care mi-am amintit:
“Stai ca mai mult ca sigur ca si asta e unul din subiectele teoriei conspiratiei”.
Nu acea teorie care spune ca martienii ne vegheaza, ci cealalta care omoara din fasa orice incercare de a face ceva bun pe acest pamant.
Apare indulcitorul care sa inlocuiasca zaharul?
Hait, trebuie neaparat sa facem ceva ca sa promovam faptul ca indulcitorul este mai naspa ca zaharul, e crima.
Apare nu stiu ce din care au fost scoase elementele nocive, automat se gaseste cineva sa zica despre acel ceva ca este mai nociv decat produsul original si ca nu ar trebui consumat.
Observati ca nu am spus cine, ci m-am referit la cineva, pentru ca uneori sursa acestor studii care sunt aruncate pe piata, ori e indoielnica, ori nu e precizata.
Apare un articol de cateva randuri intr-un ziar, articol preluat mai mult ca sigur dintr-o campanie de spam pe internet ca asa stiu ziaristii sa faca treaba.
Asa ca adesea vedem “studii ale cercetatorilor americani si britanici”.
In concluzie, dau sa vad si eu ce rahat de articol ar fi putut promova faptul ca o cafea decofeinizata ar fi mai naspa decat una cu cofeina.
Si gasesc, evident ca gasesc.
Aici
Stau si citesc cu o mirare crescanda din ce in ce mai tare.
Si concluzionez:
“Ala de a cercetat treaba ori e prost, ori e prost, una din doua”.
Sa examinam putin zicerile articolului:
Prima chestie care imi sare in ochi: Studiul a fost realizat pe 187 persoane, impartite in 3 grupe, adica cam 62 persoane pe grup, din care unii au baut cafea normala, altii fara cofeina, altii de loc, fiind pastrati ca martori.
Ca un bun mathematician ce sunt, stiu ca un studiu realizat pe un numar atit de mic de persoane nu poate fi relevant din niciun punct de vedere. Fac si eu un studiu pe mine, nevasta-mea si mama aici acasa si pe urma il public cu iz de autoritate medicala! Ai ma ce dracu.
Urmatoarea chestie, persoanele au baut intre 3 si 6 cescute de cafea pe zi.
Retineti aceste numere, dar permiteti-mi sa fac o mentiune, eu, daca beau intre 3 si 6 cescute, pe zi, de cafea, sunt in coma totala, abia daca pot bea o cafea pe zi, poate si a doua. Cand am baut 3 intr-o zi, aveam palpitatii deja.
De remarcat totusi ca nu ni se spune cat inseamna o cescuta, este ea de 30 ml, este ea de 200 ml, nu ni se spune, ce concentratie de cafea s-a folosit, pentru ca se stie, cafelele pot fi facute mai tari, mai slabe.
Si mai mult, e de ajuns sa bei o cafea tare ca sa intri in spital imediat.
Sa vedem urmatoarele puncte:
“Inainte si dupa experiment, cercetatorii au masurat tuturor voluntarilor indicatorii esentiali in cazul bolilor de inima, intre care tensiunea, pulsul, indicele masei corporale (BMI), nivelul grasimilor si al colesterolului. Analizele au indicat ca, in primul rand, rezultatele bautorilor de cafea cu cofeina nu s-au diferentiat mult de cele ale persoanelor care nu au baut deloc cafea. In al doilea rand, s-a dovedit extraordinar de importanta analiza concentratiei acizilor grasi nesaturati (NEFA) si a apolipoproteinei B (apoB) care apare impreuna cu colesterolul rau. Doar aici au putut fi observate diferente intre cele 3 grupe. In randul persoanelor care au baut cafea fara cofeina, nivelul acizilor NEFA daunatori a crescut cu 18%! La restul subiectilor nu s-a observat nici o schimbare "NEFA este un combustibil care pune in miscare cresterea apoB", explica dr Robert Superko, seful echipei de cercetatori.”
Sa ne inchipuim experimentu'!
au luat niste insi, i-au impartit in 3 grupe, timp de 92 zile le-au dat sa bea intre 3 si 6 cesti de cafea pe zi. La inceput le-au masurat toate alea, iar in ziua 93 le-au masurat din nou.
Si se asteptau sa gaseasca ce? A! Pai exact ce au gasit….
Oare de ce nu ma mir?
Efectul cafelei cu cofeina apare in primele 15 minute de la consumare si dispare aproximativ intr-o ora daca persoana in cauza nu are alte probleme cardiace.
De la caz la caz, organismul nici nu sufera din cauza consumului de cafea decat local, pe moment.
Deci niste masuratori in timpul experimentului ar fi fost mai mult decat relevante, sa se observe cum creste tensiunea din cauza cafelei cu cofeina si cum nu creste la cea fara cofeina.
In schimb, ei au observat ca de la cafeaua fara cofeina ti-ar creste colesterolul.
Si in timpul testului au pus aceasta chestie pe seama cafelei fara cofeina, nici de cum pe seama regimului indurat de oamenii aia in timpul testului.
Or fi mancat toti la fel, dar reactioneaza totusi diferit la stilul de mancare.
Apoi nu se stie, oamenii aia alesi, erau unu si unu, toti sanatosi tun? La acelas nivel de analize? Reactioneaza ei la fel la anumiti stimuli?
Care era experienta de bautor de cafea? Pentru ca, daca era bautor de cafea inrait, testul ala s-ar putea sa fi fost chiar o cura de dezintoxicare pentru el si uite asa, mai iesea ca putem consuma cafea cu cofeina ca face bine.
In schimb nu ni se ofera niciun motiv, de ce ar fi cafeaua fara cofeina nociva, ce anume din componenta ei o face sa fie nociva?
Sau poate ne lamuresc cu urmatorul pasaj:
“Intr-adevar, la persoanele care au baut cafea fara cofeina, concentratia apolipoproteinei B a crescut cu 8%, in timp ce la restul persoanelor nu a fost inregistrata o crestere insemnata. Cum de s-a ajuns la aceste rezultate? Poate ca este vorba, pur si simplu, de soiuri diferite de cafea. Cea fara cofeina este produsa din robusta - soi mult mai tare decat cel folosit de regula in amestecurile cu cofeina - arabica ."Oricum, in ciuda a ceea ce se crede in general, nu cafeaua cu cofeina, ci cea fara cofeina este mai periculoasa pentru inima", concluzioneaza Superko.”
Sa mori tu, ar spune un bun prieten de al meu.
Pai ce facem bre, facem test si mixam cafelele?
Adica la aia cu cofeina le dam Arabica, iar la aia fara cofeina le dam Robusta?
Cum dracu san u iasa rezultatele alandala cand folosim premise diferite?
In final ce ma ingrijoreaza nu este faptul ca apar asemenea articole, ele apar din ingrijorarea producatorilor de cafea cu cofeina ca ar ramane fara piata, sau fara clienti.
Ingrijorarea mea e ca oamenii dau crezare la astfel de articole, fiind din ce in ce mai in isterie asupra acestor subiecte.
Nu o sa generalizez spunand “romanii sunt din ce in ce mai nebuni ca se iau dupa asemenea articole” pentru ca nu imi plac generalizarile si pentru ca in mod cert exista un om care nu da crezare pana nu are date concrete si anume eu.
Stiu ca si in restul lumii sunt adepti ai astfel de articole, dar acolo, fiind mai multa lume, parka nu se vad asa strident ca la noi acesti adepti.
Aici pare ca intreaga Romanie nu mai stie de ce sa se ascunda.
In final fac un apel catre oamenii care mai au ceva in cap, nu mai promovati fratilor asemenea idei pline de nerozie, ca va faceti naibi de cacao, dar si mai mult, la fel ca si cei care scriu astfel de articole (Pe care evident ii doare in cur de responsabilitatea zicerilor lor), veti purta pe umeri responsabilitatea unor eventuale decesuri, fiindca v-a urmat lumea sfatul.
Analizand articolul de mai sus ce poate intelege un om de rand, care probabil are si o tensiune oscilanta de care probabil inca nu are habar:
“Decat sa beau 3 – 6 cescute de cafea fara cofeina, mai bine beau 3 – 6 cescute de dinaia cu cofeina ca e mai sanatos”.
Infart placut.
S-a starnit acolo o comunitate demna de toata lauda, ce poate inlocui cu success un grup de prieteni din viata reala. Aproape ca te simti in vizita la cineva zilnic si incet incet si sentimentul de vizita dispare, putand la un moment dat sa iti lasi ciorapii pe telefon, ca doar esti la tine acasa nu?
In cadrul discutiilor de acolo, fiecare, care ajunge primu la bucatarie, face cafeaua pentru ceilalti.
Deoarece sunt putin supraponderal si am o rezistenta la effort foarte scazuta, nu pot consuma o cantitate mare de cofeina, pentru ca o iau razna cu inima si asa mult prea incercata de kilogramele in plus.
In plus stiu ca acest component al cafelei cofeina este destul de naspa de felul lui.
Drept urmare recurg foarte des la cafea decofeinizata.
Oferind intr-o zi si celor de acolo o cafea decofeinizata, am fost surprins sa observ un raspuns cum ca ar fi mai nociva decat cea cu cofeina.
Am ramas masca.
Sistemul meu de valori se rostogolea si se ducea naibi la dracu neintelegand cum, in ce fel si cum se poate.
Dupa care mi-am amintit:
“Stai ca mai mult ca sigur ca si asta e unul din subiectele teoriei conspiratiei”.
Nu acea teorie care spune ca martienii ne vegheaza, ci cealalta care omoara din fasa orice incercare de a face ceva bun pe acest pamant.
Apare indulcitorul care sa inlocuiasca zaharul?
Hait, trebuie neaparat sa facem ceva ca sa promovam faptul ca indulcitorul este mai naspa ca zaharul, e crima.
Apare nu stiu ce din care au fost scoase elementele nocive, automat se gaseste cineva sa zica despre acel ceva ca este mai nociv decat produsul original si ca nu ar trebui consumat.
Observati ca nu am spus cine, ci m-am referit la cineva, pentru ca uneori sursa acestor studii care sunt aruncate pe piata, ori e indoielnica, ori nu e precizata.
Apare un articol de cateva randuri intr-un ziar, articol preluat mai mult ca sigur dintr-o campanie de spam pe internet ca asa stiu ziaristii sa faca treaba.
Asa ca adesea vedem “studii ale cercetatorilor americani si britanici”.
In concluzie, dau sa vad si eu ce rahat de articol ar fi putut promova faptul ca o cafea decofeinizata ar fi mai naspa decat una cu cofeina.
Si gasesc, evident ca gasesc.
Aici
Stau si citesc cu o mirare crescanda din ce in ce mai tare.
Si concluzionez:
“Ala de a cercetat treaba ori e prost, ori e prost, una din doua”.
Sa examinam putin zicerile articolului:
Prima chestie care imi sare in ochi: Studiul a fost realizat pe 187 persoane, impartite in 3 grupe, adica cam 62 persoane pe grup, din care unii au baut cafea normala, altii fara cofeina, altii de loc, fiind pastrati ca martori.
Ca un bun mathematician ce sunt, stiu ca un studiu realizat pe un numar atit de mic de persoane nu poate fi relevant din niciun punct de vedere. Fac si eu un studiu pe mine, nevasta-mea si mama aici acasa si pe urma il public cu iz de autoritate medicala! Ai ma ce dracu.
Urmatoarea chestie, persoanele au baut intre 3 si 6 cescute de cafea pe zi.
Retineti aceste numere, dar permiteti-mi sa fac o mentiune, eu, daca beau intre 3 si 6 cescute, pe zi, de cafea, sunt in coma totala, abia daca pot bea o cafea pe zi, poate si a doua. Cand am baut 3 intr-o zi, aveam palpitatii deja.
De remarcat totusi ca nu ni se spune cat inseamna o cescuta, este ea de 30 ml, este ea de 200 ml, nu ni se spune, ce concentratie de cafea s-a folosit, pentru ca se stie, cafelele pot fi facute mai tari, mai slabe.
Si mai mult, e de ajuns sa bei o cafea tare ca sa intri in spital imediat.
Sa vedem urmatoarele puncte:
“Inainte si dupa experiment, cercetatorii au masurat tuturor voluntarilor indicatorii esentiali in cazul bolilor de inima, intre care tensiunea, pulsul, indicele masei corporale (BMI), nivelul grasimilor si al colesterolului. Analizele au indicat ca, in primul rand, rezultatele bautorilor de cafea cu cofeina nu s-au diferentiat mult de cele ale persoanelor care nu au baut deloc cafea. In al doilea rand, s-a dovedit extraordinar de importanta analiza concentratiei acizilor grasi nesaturati (NEFA) si a apolipoproteinei B (apoB) care apare impreuna cu colesterolul rau. Doar aici au putut fi observate diferente intre cele 3 grupe. In randul persoanelor care au baut cafea fara cofeina, nivelul acizilor NEFA daunatori a crescut cu 18%! La restul subiectilor nu s-a observat nici o schimbare "NEFA este un combustibil care pune in miscare cresterea apoB", explica dr Robert Superko, seful echipei de cercetatori.”
Sa ne inchipuim experimentu'!
au luat niste insi, i-au impartit in 3 grupe, timp de 92 zile le-au dat sa bea intre 3 si 6 cesti de cafea pe zi. La inceput le-au masurat toate alea, iar in ziua 93 le-au masurat din nou.
Si se asteptau sa gaseasca ce? A! Pai exact ce au gasit….
Oare de ce nu ma mir?
Efectul cafelei cu cofeina apare in primele 15 minute de la consumare si dispare aproximativ intr-o ora daca persoana in cauza nu are alte probleme cardiace.
De la caz la caz, organismul nici nu sufera din cauza consumului de cafea decat local, pe moment.
Deci niste masuratori in timpul experimentului ar fi fost mai mult decat relevante, sa se observe cum creste tensiunea din cauza cafelei cu cofeina si cum nu creste la cea fara cofeina.
In schimb, ei au observat ca de la cafeaua fara cofeina ti-ar creste colesterolul.
Si in timpul testului au pus aceasta chestie pe seama cafelei fara cofeina, nici de cum pe seama regimului indurat de oamenii aia in timpul testului.
Or fi mancat toti la fel, dar reactioneaza totusi diferit la stilul de mancare.
Apoi nu se stie, oamenii aia alesi, erau unu si unu, toti sanatosi tun? La acelas nivel de analize? Reactioneaza ei la fel la anumiti stimuli?
Care era experienta de bautor de cafea? Pentru ca, daca era bautor de cafea inrait, testul ala s-ar putea sa fi fost chiar o cura de dezintoxicare pentru el si uite asa, mai iesea ca putem consuma cafea cu cofeina ca face bine.
In schimb nu ni se ofera niciun motiv, de ce ar fi cafeaua fara cofeina nociva, ce anume din componenta ei o face sa fie nociva?
Sau poate ne lamuresc cu urmatorul pasaj:
“Intr-adevar, la persoanele care au baut cafea fara cofeina, concentratia apolipoproteinei B a crescut cu 8%, in timp ce la restul persoanelor nu a fost inregistrata o crestere insemnata. Cum de s-a ajuns la aceste rezultate? Poate ca este vorba, pur si simplu, de soiuri diferite de cafea. Cea fara cofeina este produsa din robusta - soi mult mai tare decat cel folosit de regula in amestecurile cu cofeina - arabica ."Oricum, in ciuda a ceea ce se crede in general, nu cafeaua cu cofeina, ci cea fara cofeina este mai periculoasa pentru inima", concluzioneaza Superko.”
Sa mori tu, ar spune un bun prieten de al meu.
Pai ce facem bre, facem test si mixam cafelele?
Adica la aia cu cofeina le dam Arabica, iar la aia fara cofeina le dam Robusta?
Cum dracu san u iasa rezultatele alandala cand folosim premise diferite?
In final ce ma ingrijoreaza nu este faptul ca apar asemenea articole, ele apar din ingrijorarea producatorilor de cafea cu cofeina ca ar ramane fara piata, sau fara clienti.
Ingrijorarea mea e ca oamenii dau crezare la astfel de articole, fiind din ce in ce mai in isterie asupra acestor subiecte.
Nu o sa generalizez spunand “romanii sunt din ce in ce mai nebuni ca se iau dupa asemenea articole” pentru ca nu imi plac generalizarile si pentru ca in mod cert exista un om care nu da crezare pana nu are date concrete si anume eu.
Stiu ca si in restul lumii sunt adepti ai astfel de articole, dar acolo, fiind mai multa lume, parka nu se vad asa strident ca la noi acesti adepti.
Aici pare ca intreaga Romanie nu mai stie de ce sa se ascunda.
In final fac un apel catre oamenii care mai au ceva in cap, nu mai promovati fratilor asemenea idei pline de nerozie, ca va faceti naibi de cacao, dar si mai mult, la fel ca si cei care scriu astfel de articole (Pe care evident ii doare in cur de responsabilitatea zicerilor lor), veti purta pe umeri responsabilitatea unor eventuale decesuri, fiindca v-a urmat lumea sfatul.
Analizand articolul de mai sus ce poate intelege un om de rand, care probabil are si o tensiune oscilanta de care probabil inca nu are habar:
“Decat sa beau 3 – 6 cescute de cafea fara cofeina, mai bine beau 3 – 6 cescute de dinaia cu cofeina ca e mai sanatos”.
Infart placut.
luni, 1 august 2011
Lunea cosmarelor, sau cum sa iti iei bilete la low cost.
Sa ne inchipuim ca doriti sa plecati in strainatate si ca ati auzit de miraculoasele bilete low cost.
Va decideti sa incercati si voi alternative (ca nu e asa? Ce rahat iti ofera companiile de linie in plus, arunci banii pe geam! Daca se poate mai ieftin de ce nu?).
Operatiunea ar trebui sa fie una simpla, te duci undeva, o agentie, sau mai bine pe site-ul companiei de transport, faci cont, faci rezervarea si gata.
Ei bine nu! Nu este de loc asa.
Trebuie sa ajung intr-o tara (nu spui care) intr-un oras (nu spui unde) pentru care am gasit bilete numai la wizzair.
Intru pe site in aceasta dimineata sa imi fac rezervarea, constat ca sunt doua preturi.
Unul normal si unu la wizzxclusive.
Ma gandesc ca vreau si mai ieftin asa ca ma inscriu la wizzxclusive.
Dau sa fac abonamentul si imi da eroare:
Can not call method _epoch_utc without….
O eroare din aia lasata intr-un program de programatori destepti.
Pun mana pe telefon sun la wizz air la call center.
Costul apelului 62 eurocenti pe minut.
Sun, imi raspunde un robot, merg prin robot, ajung la o melodie de asteptare si astept.
In sfarsit raspunde o fetita care cu un sistem superior de adresare imi spune ca e cardul meu de vina si sa sun banca.
Ametit de atita promptitudine multumesc si inchid.
Dupa ce inchid imi dau seama ca eu nu bagasem nicio data a cardului meu in site, pentru ca nu ajunsesem la acel pas, deci nu avea cum sa fie cardul meu de vina.
Sun din nou, alt robot, alta asteptare.
Imi raspunde un baiat de data asta.
Acest baiat ma anunta superior ca site-ul lor are probleme cu internet explorer (browser-ul folosit de mine), deci sa intru cu mozzila Firefox.
Inchid, intru cu mozila, aceeasi eroare.
Deja fierbeam de nervi stiind ca de la o clipa la alta se pot modifica preturile la bilete.
Sun pentru a treia oara, imi raspunde din nou prima fetita.
Care abia acum se gandeste sa ma intrebe cum mai exact fac eu sa ma abonez, dupa ce ii spun ca nu are cum sa fie cardul meu problema, deoarece nu ajung la card, ci eroarea apare mai inainte.
Stupefiant, imi propune sa fac tranzactia la telefon.
Si mai stupefiant, cu nervii muci deja, o fac si ii dau toate datele cardului meu, sa imi faca abonament si eventual sa cumpere si ea la copilasi niste tenesi, niste maslinute.
In sfarsit, sunt membru wizzxclusive si ma pot apuca de treaba sa imi iau biletele.
Ma apuc deci de treaba, rezerv biletele si la metoda de plata aleg transfer bancar, nu plata cu cardul online.
Apoi ma duc la contul meu de la brd, depun contra valoarea biletului si scriu ordinul de plata pentru wizzair.
Scriu exact ce mi-au dat in mail:
Titularul contului, iban-ul, swift si atit, pentru ca atit mi-au dat.
Vede functionara de la BRD ordinul meu de plata si imi spune ca nu poate sa opereze ca ii trebuie cuiu si adresa titularului.
Ma intorc acasa, caut aceste informatii si nu-s.
Sun iarasi la wizzair si vorbesc cu deja al treilea angajat al lor.
Care imi spune ce scria si in e-mail si nimic mai mult.
Imi spune ca cu informatiile respective transferul se realizeaza.
Ma intorc la banca, la brd, iar fata de acolo imi zice ca nu poate efectua plata.
Ma duc la bancomatul brd, scot contravaloarea biletelor de pe card, ma uit la ce banca au astia cont.
Constat ca au cont la otp.
Ma duc la otp si zic vizibil suparat:
Vreau sa platesc niste bilete de avion la wizzair si am vazut ca au cont la dumneavoastra.
Mi se inmaneaza o hartiuta gata configurata pentru asa ceva, unde erau toate rubricele necesare platii catre wizzair.
Completez platesc si plec.
Totul pare scurt si comprimat aici.
Dar e important sa stiti ca toata actiunea asta a durat de la ora 9 la ora 14:00.
Deci 5 ore ca sa iau niste amarate de bilete.
Despre costuri ce sa zic… Nu prea simt low costul.
Deoarece este foarte adevarat ca am luat biletele cu reducere dus – intors cu 248 lei, dar pe urma au inceput sa se adune:
1 bagaj cala 84 ron pe drum deci 168 ron dus intors.
1 taxa de rezervare 100 ron
La acestea se mai adauga si abonamentul wizzxclusive de 126 ron pe an.
Adunate face 516 ron drumul pentru o persoana.
Iar cu abonamentul ala ajunge la 642 ron.
Daca ma uitam la un avion de linie sigur gaseam la vreo 200 euro daca nu si mai putin un avion si macar in ala aveam si mancare si bautura si altele.
Nu mai zic ca au niste conditii stipulate incat orice miscare vrei sa faci te costa, adica vrei loc mai mult pentru picioare, latesti.
Vrei nu stiu ce? Platesti. Vrei sa respiri, platesti.
Si cum spuneam, ai nevoie de asistenta de la ei, platesti, totul se plateste.
Norocul meu e ca mergem doua persoane si ca taxa aia de wizzxclusive e valabila pana la 10 calatori, adica poti sa iei cu tine inca 9 oameni la pret redus, iar taxa de rezervare este tot per calatorie si nu per persoana, am iesit astfel la 764 ron biletele + abonamentul wizzxclusive de 126 ron deci 890 ron per total pentru doua persoane.
Dar inchipuiti-va ca alea sunt preturi reduse, la normal ma ajungea mai mult.
In final am tras concluzia, nu este nicio smecherie cu low costul, circuli la aceleasi preturi in conditii mult mai proaste.
Din pacate insa, in orasul unde vreau eu sa merg, nu ajung operatorii de linie.
Va decideti sa incercati si voi alternative (ca nu e asa? Ce rahat iti ofera companiile de linie in plus, arunci banii pe geam! Daca se poate mai ieftin de ce nu?).
Operatiunea ar trebui sa fie una simpla, te duci undeva, o agentie, sau mai bine pe site-ul companiei de transport, faci cont, faci rezervarea si gata.
Ei bine nu! Nu este de loc asa.
Trebuie sa ajung intr-o tara (nu spui care) intr-un oras (nu spui unde) pentru care am gasit bilete numai la wizzair.
Intru pe site in aceasta dimineata sa imi fac rezervarea, constat ca sunt doua preturi.
Unul normal si unu la wizzxclusive.
Ma gandesc ca vreau si mai ieftin asa ca ma inscriu la wizzxclusive.
Dau sa fac abonamentul si imi da eroare:
Can not call method _epoch_utc without….
O eroare din aia lasata intr-un program de programatori destepti.
Pun mana pe telefon sun la wizz air la call center.
Costul apelului 62 eurocenti pe minut.
Sun, imi raspunde un robot, merg prin robot, ajung la o melodie de asteptare si astept.
In sfarsit raspunde o fetita care cu un sistem superior de adresare imi spune ca e cardul meu de vina si sa sun banca.
Ametit de atita promptitudine multumesc si inchid.
Dupa ce inchid imi dau seama ca eu nu bagasem nicio data a cardului meu in site, pentru ca nu ajunsesem la acel pas, deci nu avea cum sa fie cardul meu de vina.
Sun din nou, alt robot, alta asteptare.
Imi raspunde un baiat de data asta.
Acest baiat ma anunta superior ca site-ul lor are probleme cu internet explorer (browser-ul folosit de mine), deci sa intru cu mozzila Firefox.
Inchid, intru cu mozila, aceeasi eroare.
Deja fierbeam de nervi stiind ca de la o clipa la alta se pot modifica preturile la bilete.
Sun pentru a treia oara, imi raspunde din nou prima fetita.
Care abia acum se gandeste sa ma intrebe cum mai exact fac eu sa ma abonez, dupa ce ii spun ca nu are cum sa fie cardul meu problema, deoarece nu ajung la card, ci eroarea apare mai inainte.
Stupefiant, imi propune sa fac tranzactia la telefon.
Si mai stupefiant, cu nervii muci deja, o fac si ii dau toate datele cardului meu, sa imi faca abonament si eventual sa cumpere si ea la copilasi niste tenesi, niste maslinute.
In sfarsit, sunt membru wizzxclusive si ma pot apuca de treaba sa imi iau biletele.
Ma apuc deci de treaba, rezerv biletele si la metoda de plata aleg transfer bancar, nu plata cu cardul online.
Apoi ma duc la contul meu de la brd, depun contra valoarea biletului si scriu ordinul de plata pentru wizzair.
Scriu exact ce mi-au dat in mail:
Titularul contului, iban-ul, swift si atit, pentru ca atit mi-au dat.
Vede functionara de la BRD ordinul meu de plata si imi spune ca nu poate sa opereze ca ii trebuie cuiu si adresa titularului.
Ma intorc acasa, caut aceste informatii si nu-s.
Sun iarasi la wizzair si vorbesc cu deja al treilea angajat al lor.
Care imi spune ce scria si in e-mail si nimic mai mult.
Imi spune ca cu informatiile respective transferul se realizeaza.
Ma intorc la banca, la brd, iar fata de acolo imi zice ca nu poate efectua plata.
Ma duc la bancomatul brd, scot contravaloarea biletelor de pe card, ma uit la ce banca au astia cont.
Constat ca au cont la otp.
Ma duc la otp si zic vizibil suparat:
Vreau sa platesc niste bilete de avion la wizzair si am vazut ca au cont la dumneavoastra.
Mi se inmaneaza o hartiuta gata configurata pentru asa ceva, unde erau toate rubricele necesare platii catre wizzair.
Completez platesc si plec.
Totul pare scurt si comprimat aici.
Dar e important sa stiti ca toata actiunea asta a durat de la ora 9 la ora 14:00.
Deci 5 ore ca sa iau niste amarate de bilete.
Despre costuri ce sa zic… Nu prea simt low costul.
Deoarece este foarte adevarat ca am luat biletele cu reducere dus – intors cu 248 lei, dar pe urma au inceput sa se adune:
1 bagaj cala 84 ron pe drum deci 168 ron dus intors.
1 taxa de rezervare 100 ron
La acestea se mai adauga si abonamentul wizzxclusive de 126 ron pe an.
Adunate face 516 ron drumul pentru o persoana.
Iar cu abonamentul ala ajunge la 642 ron.
Daca ma uitam la un avion de linie sigur gaseam la vreo 200 euro daca nu si mai putin un avion si macar in ala aveam si mancare si bautura si altele.
Nu mai zic ca au niste conditii stipulate incat orice miscare vrei sa faci te costa, adica vrei loc mai mult pentru picioare, latesti.
Vrei nu stiu ce? Platesti. Vrei sa respiri, platesti.
Si cum spuneam, ai nevoie de asistenta de la ei, platesti, totul se plateste.
Norocul meu e ca mergem doua persoane si ca taxa aia de wizzxclusive e valabila pana la 10 calatori, adica poti sa iei cu tine inca 9 oameni la pret redus, iar taxa de rezervare este tot per calatorie si nu per persoana, am iesit astfel la 764 ron biletele + abonamentul wizzxclusive de 126 ron deci 890 ron per total pentru doua persoane.
Dar inchipuiti-va ca alea sunt preturi reduse, la normal ma ajungea mai mult.
In final am tras concluzia, nu este nicio smecherie cu low costul, circuli la aceleasi preturi in conditii mult mai proaste.
Din pacate insa, in orasul unde vreau eu sa merg, nu ajung operatorii de linie.
Etichete:
afaceri,
increzuti,
low cost,
serviciu clienti de cacao,
Wizz air
miercuri, 27 iulie 2011
Feriti-va de afaceristii internetului - partea I
Nu am mai scris de multa vreme, pentru ca tot am fost ocupat cu diverse lucruri, iar in rastimpurile cand nu am fost ocupat, am fost ocupat cu a fi trist ca nu sunt ocupat.
De multa vreme ma tin (sper san u ma scap pe mine), sa scriu despre un fenomen mai present ca oricand, dar care se dezvolta si ia amploare, acela al afacerilor pe internet.
Nu vorbesc aici de afacerile de pe internet bine facute, de tip win – win, care au in spate un plan de productie si distributie, ci de fraudele aproximativ legale promovate la rang de afaceri.
Voi incepe acum o serie de prezentari pe care sper sa o continui despre exemple de astfel de afaceri care fac uz de prostia umana pentru a se dezvolta, sau exploateaza starea jalnica, disperata in care se afla un om pentru a se extinde. Aceste afaceri sunt de mai multe feluri, de aceea le voi imparti astazi pe categorii, categorii carora le voi da un nume inspirat chiar de tipul afacerii sau de afaceristii insisi.
Astazi vanatoarea de comori.
Vanatoarea de comori este un tip de afacere piramidala care se dezvolta din ce in ce mai mult pe internet.
Ea se manifesta simplu prin promisiunea unui produs magic, care sa resolve o problema sau alta. Nimic grav pana aici, dar modul cum lucrurile sunt prezentate si ceea ce primeste omul, nu sunt tocmai in concordanta.
Sa luam un exemplu teoretic, pana trecem la cele practice:
Sa ne inchipuim ca ascundem 10 grame de aur undeva in prejurul cascadei Urlatoarea, apoi tiparim niste brosuri cu harta unde am ascuns aceste 10 grame de aur, vindem brosurile printr-un site cu doua pagini pe internet la un prêt de 100 ron bucata.
Sa zicem ca tiparim 1000 de brosuri.
Si la momentul vanzarii vom obliga cumparatorul sa anunte, faptul ca a cumparat brosura, pe 10 prieteni ai sai.
Se vand toate cele 1000 brosuri, deci castigam 100000 de lei noi.
Unul din ei va gasi probabil cele 10 grame de aur, dar deja nun e mai intereseaza, pentru ca nu gramele de aur sunt problema noastra, noi ne-am castigat profitul vanzand iluzii la 1000 de oameni.
Asa arata afacerea de tip vanatoare de comori.
Ce este mai grav este ca dupa ce cumperi iluzia, cei care ti-au vandut-o nu se sfiesc sa ti-o spuna pe fata ca ai fost prostit.
Sa ne inchipuim acum ca inlocuim cele 10 grame de aur cu lucruri mai abstracte.
Totusi in afacerea prezentata mai sus cineva din 1000 oameni ar putea gasi cele 10 grame de aur si macar cineva a castigat ceva.
Dar… Dar mai bines a trec la exemplele practice culese de pe net.
Mentionez ca la cel putin una din afacerile prezentate mai jos, m-am inscris ca si client pentru a avea dreptul sa imi exprim o opinie competenta si avizata fara a fi in pericol de procese.
Proiecte europene
Nu e asa ca e un lucru esoteric? Tot auziti despre ele, stiti ca sunt bani de la Europa dati gratis, nerambursabil si tare va mai doriti sa scrieti si voi un proiect sa obtineti niste bani de la europa pentru nevoile voastre.
Desi este simplu acest process, el nu este chiar atit de simplu. Sunt de completat niste formulare, in care trebuie sa stii ce ssa scrii, dar si mai important cum sa scrii, astfel incat sa induci idea celui care evalueaza ca proiectul tau este cel mai bun.
Informatiile de gen sunt pe internet, oferite gratis de agentiile care se ocupa de proiecte europene din partea guvernului.
Insa scrierea unui proiect necesita putina experienta si putine cunostinte de project management. Daca ar putea oricine sa scrie proiecte sis a le implementeze, am fi consumat de mult toti banii europeni.
Insa proiectele europene mai genereaza si unele afaceri colaterale.
Pe langa altele, chiar si una de tip vanatoare de comori.
E impanzit internetul de site-uri care iti spun ca cumparand ghidul lor vei reusi sa obtii fondurile pe banda rulanta.
Am cumparat si eu un astfel de ghid si problema este ca inafara de niste informatii generale regasite sub forma unei carti scrise de un autor necunoscut plus cateva materiale luate de pe net nu ofera nimic, chiar daca pe site ei promit ca vei obtine fondurile mult visate.
De obicei aceste produse sunt oferite sub forma unor cd-uri cu niste pdf-uri pe ele, pentru 60-70 ron si mai mult, daca vrei si cartea tiparita, te costa 100 ron. Ce este in neregula?
Daca as fi gasit cartea aceea intr-o librarie, poate as fi cumparat-o, daca ar fi fost prezentata ca o carte despre fondurile europene, as fi luat-o, dar ea este prezentata ca inlocuitor pentru orcie profesionist sau orice cunostinte din profesiune, facandu-l pe omul de rand sa creada ca brusc va deveni un expert in project management, pentru o suma infima de 70 ron.
Practic in locul celor 10 grame de aur concrete, aici se foloseste capacitatea de a obtine fondurile europene.
Practic esti facut sa crezi ca aia vei obtine in schimbul banilor, ca ala este scopul oamenilor care detin acel site cand de fapt scopul lor e sa vanda o carte la un prêt supraevaluat, o carte care nu ar costa nici 10 lei in librarie, daca cineva ar fi editat asa ceva.
Caracteristicile acestor site-uri sunt ca ele detin doar doua pagini, una de prezentare si una de comanda, sunt foarte imperative la nevoia de a comanda, aproape ca te trag de buzunar.
Iti vorbesc de beneficii, la 3 fraze ai un buton de comanda. Iti ofera exemple de oameni care au castigat, iti spun ca sunt doar 1000 de bucati pe stoc si evident iti spunca primesti toti banii inapoi daca nu esti multumit de ce primesti.
Sa analizam putin aceste caracteristici:
1000 de bucati (suna cunoscut?) nu am sa mai zic nimic.
Garantie, banii inapoi daca nu esti multumit.
Imi pun o intrebare:
Ce ma opreste pe mine ca odata primit cd-ul, sa il copiez si apoi sa trimit lucrurile inapoi spunand ca nu sunt multumit?
Se nasc doua ipoteze:
Ori detinatorii respectivi sunt rau intentionati si deci nu o sa iti vezi niciodata banii inapoi, oricum cine dracu sta sa se tiganeasca pentru 70 ron,
Ori produsul furnizat nu este de mare interes pentru ei, nu este de mare valoare, asa incat ce conteaza daca il copiezi, oricum ei isi scot parleala de la fraierii care cumpara produsul si sunt “multumiti” de el.
A doua ipoteza pare mai interesanta, ganditi-va ca scrieti un document pdf, mai copiati 2 – 3 documente de pe net, le scrieti pe un cd si cereti 70 ron pe el.
Deci 0 investitie, castig maxim.
Va costa cd-urile desigur, dar puteti sa le cumparati numai cand aveti comenzi ferme.
Dat fiind specificul acestei “inselatorii”, ea poate fi rulata de o babuta de acasa de pe computerul propriu.
Nu am sa va dau exemple de astfel de site-uri, pentru a nu le face reclama.
Am sa specific doar atit, dati pe google la cautare:
Fonduri+structurale+eu
Si inca de la primele rezultate veti vedea astfel de site-uri.
As mai fi scris, dar ma cearta Melania ca scriu mult si de data asta si neinteresant.
Paziti-va de astfel de inselatorii, va voi mai arata exemple de afaceri semifrauduluase.
De multa vreme ma tin (sper san u ma scap pe mine), sa scriu despre un fenomen mai present ca oricand, dar care se dezvolta si ia amploare, acela al afacerilor pe internet.
Nu vorbesc aici de afacerile de pe internet bine facute, de tip win – win, care au in spate un plan de productie si distributie, ci de fraudele aproximativ legale promovate la rang de afaceri.
Voi incepe acum o serie de prezentari pe care sper sa o continui despre exemple de astfel de afaceri care fac uz de prostia umana pentru a se dezvolta, sau exploateaza starea jalnica, disperata in care se afla un om pentru a se extinde. Aceste afaceri sunt de mai multe feluri, de aceea le voi imparti astazi pe categorii, categorii carora le voi da un nume inspirat chiar de tipul afacerii sau de afaceristii insisi.
Astazi vanatoarea de comori.
Vanatoarea de comori este un tip de afacere piramidala care se dezvolta din ce in ce mai mult pe internet.
Ea se manifesta simplu prin promisiunea unui produs magic, care sa resolve o problema sau alta. Nimic grav pana aici, dar modul cum lucrurile sunt prezentate si ceea ce primeste omul, nu sunt tocmai in concordanta.
Sa luam un exemplu teoretic, pana trecem la cele practice:
Sa ne inchipuim ca ascundem 10 grame de aur undeva in prejurul cascadei Urlatoarea, apoi tiparim niste brosuri cu harta unde am ascuns aceste 10 grame de aur, vindem brosurile printr-un site cu doua pagini pe internet la un prêt de 100 ron bucata.
Sa zicem ca tiparim 1000 de brosuri.
Si la momentul vanzarii vom obliga cumparatorul sa anunte, faptul ca a cumparat brosura, pe 10 prieteni ai sai.
Se vand toate cele 1000 brosuri, deci castigam 100000 de lei noi.
Unul din ei va gasi probabil cele 10 grame de aur, dar deja nun e mai intereseaza, pentru ca nu gramele de aur sunt problema noastra, noi ne-am castigat profitul vanzand iluzii la 1000 de oameni.
Asa arata afacerea de tip vanatoare de comori.
Ce este mai grav este ca dupa ce cumperi iluzia, cei care ti-au vandut-o nu se sfiesc sa ti-o spuna pe fata ca ai fost prostit.
Sa ne inchipuim acum ca inlocuim cele 10 grame de aur cu lucruri mai abstracte.
Totusi in afacerea prezentata mai sus cineva din 1000 oameni ar putea gasi cele 10 grame de aur si macar cineva a castigat ceva.
Dar… Dar mai bines a trec la exemplele practice culese de pe net.
Mentionez ca la cel putin una din afacerile prezentate mai jos, m-am inscris ca si client pentru a avea dreptul sa imi exprim o opinie competenta si avizata fara a fi in pericol de procese.
Proiecte europene
Nu e asa ca e un lucru esoteric? Tot auziti despre ele, stiti ca sunt bani de la Europa dati gratis, nerambursabil si tare va mai doriti sa scrieti si voi un proiect sa obtineti niste bani de la europa pentru nevoile voastre.
Desi este simplu acest process, el nu este chiar atit de simplu. Sunt de completat niste formulare, in care trebuie sa stii ce ssa scrii, dar si mai important cum sa scrii, astfel incat sa induci idea celui care evalueaza ca proiectul tau este cel mai bun.
Informatiile de gen sunt pe internet, oferite gratis de agentiile care se ocupa de proiecte europene din partea guvernului.
Insa scrierea unui proiect necesita putina experienta si putine cunostinte de project management. Daca ar putea oricine sa scrie proiecte sis a le implementeze, am fi consumat de mult toti banii europeni.
Insa proiectele europene mai genereaza si unele afaceri colaterale.
Pe langa altele, chiar si una de tip vanatoare de comori.
E impanzit internetul de site-uri care iti spun ca cumparand ghidul lor vei reusi sa obtii fondurile pe banda rulanta.
Am cumparat si eu un astfel de ghid si problema este ca inafara de niste informatii generale regasite sub forma unei carti scrise de un autor necunoscut plus cateva materiale luate de pe net nu ofera nimic, chiar daca pe site ei promit ca vei obtine fondurile mult visate.
De obicei aceste produse sunt oferite sub forma unor cd-uri cu niste pdf-uri pe ele, pentru 60-70 ron si mai mult, daca vrei si cartea tiparita, te costa 100 ron. Ce este in neregula?
Daca as fi gasit cartea aceea intr-o librarie, poate as fi cumparat-o, daca ar fi fost prezentata ca o carte despre fondurile europene, as fi luat-o, dar ea este prezentata ca inlocuitor pentru orcie profesionist sau orice cunostinte din profesiune, facandu-l pe omul de rand sa creada ca brusc va deveni un expert in project management, pentru o suma infima de 70 ron.
Practic in locul celor 10 grame de aur concrete, aici se foloseste capacitatea de a obtine fondurile europene.
Practic esti facut sa crezi ca aia vei obtine in schimbul banilor, ca ala este scopul oamenilor care detin acel site cand de fapt scopul lor e sa vanda o carte la un prêt supraevaluat, o carte care nu ar costa nici 10 lei in librarie, daca cineva ar fi editat asa ceva.
Caracteristicile acestor site-uri sunt ca ele detin doar doua pagini, una de prezentare si una de comanda, sunt foarte imperative la nevoia de a comanda, aproape ca te trag de buzunar.
Iti vorbesc de beneficii, la 3 fraze ai un buton de comanda. Iti ofera exemple de oameni care au castigat, iti spun ca sunt doar 1000 de bucati pe stoc si evident iti spunca primesti toti banii inapoi daca nu esti multumit de ce primesti.
Sa analizam putin aceste caracteristici:
1000 de bucati (suna cunoscut?) nu am sa mai zic nimic.
Garantie, banii inapoi daca nu esti multumit.
Imi pun o intrebare:
Ce ma opreste pe mine ca odata primit cd-ul, sa il copiez si apoi sa trimit lucrurile inapoi spunand ca nu sunt multumit?
Se nasc doua ipoteze:
Ori detinatorii respectivi sunt rau intentionati si deci nu o sa iti vezi niciodata banii inapoi, oricum cine dracu sta sa se tiganeasca pentru 70 ron,
Ori produsul furnizat nu este de mare interes pentru ei, nu este de mare valoare, asa incat ce conteaza daca il copiezi, oricum ei isi scot parleala de la fraierii care cumpara produsul si sunt “multumiti” de el.
A doua ipoteza pare mai interesanta, ganditi-va ca scrieti un document pdf, mai copiati 2 – 3 documente de pe net, le scrieti pe un cd si cereti 70 ron pe el.
Deci 0 investitie, castig maxim.
Va costa cd-urile desigur, dar puteti sa le cumparati numai cand aveti comenzi ferme.
Dat fiind specificul acestei “inselatorii”, ea poate fi rulata de o babuta de acasa de pe computerul propriu.
Nu am sa va dau exemple de astfel de site-uri, pentru a nu le face reclama.
Am sa specific doar atit, dati pe google la cautare:
Fonduri+structurale+eu
Si inca de la primele rezultate veti vedea astfel de site-uri.
As mai fi scris, dar ma cearta Melania ca scriu mult si de data asta si neinteresant.
Paziti-va de astfel de inselatorii, va voi mai arata exemple de afaceri semifrauduluase.
duminică, 17 aprilie 2011
Reinvenţia apei calde
În viaţa mea de zi cu zi, se întâmplă să fac şi pe dezvoltatorul de software.
V-am reliefat acest aspect pentru a înţelege de unde următoarele gânduri.
Deşi ele au fost descoperite de mine în lumea software developing-ului, le-am scos din context (fără a pierde nimic din înţelesul lor) şi vi le prezint şi vouă.
În episodul de astăzi (pentru că aşa cum v-aţi obişnuit,acesta e un blog al serialelor) vorbim despre reinvenţia apei calde.
Aşa cum bine aţi auzit, reinvenţia apei calde.
Citeam zilele acestea, ca un bun profesionist, diverse materiale în domeniul meu de activitate pentru a vedea cum evoluează lucrurile şi tehnic şi non-tehnic.
O mare pasiune a mea este designul în această lume a software-ului. Problema mea de bază este:
Băi nene, vine unu şi îţi cere un software de făcut facturi, cum îl proiectezi? Care sunt obiectele, care sunt relaţiile între ele, dar dacă vrei ca programul acela să îl extinzi ulterior…
Citind eu aşa, pe lângă faptul că am constatat că lumea asta a materialelor despre software developing, e plină de bla, bla, mai mereu acelaşi, dar lipsită de orice exemplu practic, am ajuns la nişte lucruri care m-au lăsat interzis.
Concluzia, ăia ori sunt nişte oameni mult prea deştepţi, ori sunt proşti bâtă!
Tot încercând să găsesc informaţiile care ma interesau, am extins oleacă aria căutărilor sperând că voi găsi într-un cadru mai larg, probleme specifice tratate.
Am ajuns astfel la o serie de cărţi despre cum să organizezi lucrul efectiv şi corespunzător.
Zic:
„stai să vezi mâncaţiaş că descopăr acum adevăru, o să fiu ăl mai tare din parcare, rup piaţa”.
Găsesc mai întâi metodologia „Getting Things Done” a unui nene, metodologie despre care puteti citi aici:
Getting Things Done
Şi citesc marea descoperire…
După ce citesc constat că făceam asta de mulţi ani de zile, oricum, cu mult înainte de a scrie el cartea şi a deveni „părintele” metodologiei aşa cum acum este recunoscut.
Mă duc mai departe şi găsesc metodologia „pomodoro”… Despre care puteti citi aici:
Pomodoro
Pe asta nu o aplicam, dar citind, constaţi că sunt exprimate nişte lucruri simple, de bun simţ şi că nu este vreo mare invenţie, contrazice pe alocuri metodologia anterioară, dar sigur sunt oameni care se comportau conform cu această metodologie înainte de a fi ea „standardizată”, acum şi nenea acesta este „părintele” a ceva.
Au scris cărţi pe domeniu şi cu fiecare carte scrisă au mai câştigat nişte bănuţi. Bravo lor:
Problema majoră rezidă în faptul că există oameni care acordă valoare acestui fel de „descoperiri”.
Mă uit la o bine cunoscută companie de la noi, cunoscută în domeniu software, cum promovează acest getting things done de parcă ar fi a doua renaştere a lui Iisus, descoperirea secolului, faţă de care Einstein poate să îşi bage în cur nenorocita aia de Teorie a relativităţii, Fleming poate să îşi injecteze singur toată penicilina că oricum de la getting things done în coace nu mai avem nevoie de ea.
Stau şi mă întreb, oamenii respectivi cum au reuşit să trăiască până la getting things done, nu le-a fost greu să respire fără să le spună cineva cum să o facă?
Revenind la un cadru general, e fenomenal cum se dă valoare de invenţie, descoperire, unor făcături.
Pot şi eu să preiau modul meu de viaţă, să îl denumesc Rage Technic şi să îl vând.
Dar pe cuvântul meu dacă nu m-aş simţi penibil, chiar dacă, prin ceea ce fac, dobândesc un succes în viaţa de zi cu zi.
Mai frumos însă devine situaţia când, la un interviu eşti întrebat:
„tu lucrezi conform getting things done? Sau conform Pomodoro”!
Şi tu, ignorant ce eşti, nenorocit împuţit, tu care ştii să faci un soft de bună calitate, fără prea multe reclamaţii de la clienţi la activ, tu stai şi te uiţi ca boul că eminamente ţi s-a futut de tehnicile alea până în momentu respectiv şi habar nu ai despre ce e vorba.
Trist, autoflagelându-te, pleci ruşinat de la interviul respectiv pentru că nu ai ştiut ce sunt două rahaturi evidente.
Din fericire, nu mi s-a întâmplat asta la un interviu, iar de acum voi fi avertizat şi voi răspunde în cunoştinţă de cauză:
„Eu ştiu să lucrez cu Getting The Pomodoro done”.
Exemplul mai sus amintit mi-a venit din altă întâmplare cu o altă metodologie.
De data aceasta, nu despre cum să lucrezi productiv, ci despre cum să construieşti o arhitectură software.
Există şi în acest domeniu metodologii similare Getting things done.
Una din ele, este „domain driven design”.
O serie de tehnici şi metodologii extrase din software Engineering şi publicate sub titulatura aceasta de autorul respectiv că aşa îi s-a părut lui interesant.
Întreaga lume a sărit să adopte „noua” metodologie.
Am fost la multe interviuri şi am pierdut multe interviuri pentru că eram întrebat:
„ştii Domain driven design”, iar eu cinstit, necunoscând termenul, am afirmat că nu cunosc.
După al treilea interviu la care am fost şi am pierdut pe acest rahat, am decis să iau o carte să mă pun la punct.
Şi citesc, primul capitol, al doilea capitol şi îmi zic:
„dar asta ştiu”!
Tot eu:
„e, dar poate aşa e la început, e un fel de introducere”!
Citesc mai departe, iar după fiecare capitol al cărţii remarca:
„dar asta ştiu”!
Apărea din ce îîn ce mai insistent.
Acolo unde nu apărea, era înlocuită de replica:
„dar asta e normal”!
Am ajuns într-un final la sfârşitul cărţii fără să fi învăţat nimic nou, nimic senzaţional, nimic decisiv şi schimbător.
Şi per total fraza:
„dar asta ştiam”!
A fost lait motivul parcurgerii acelui material.
Faza mai tristă e că nenea asta a publicat cartea lui prin 2003, iar eu sunt dezvoltator de prin 1999 şi aplicam ce zice el, fără să mă gândesc ce mare scofală fac eu.
Dacă vreţi o comparaţie e ca şi cum cineva v-ar scrie o carte despre legatul şireturilor la pantofi şi v-ar vinde-o ca pe un exemplu de metodologie evoluţionară, revoluţionară şi de ultim moment.
V-am reliefat acest aspect pentru a înţelege de unde următoarele gânduri.
Deşi ele au fost descoperite de mine în lumea software developing-ului, le-am scos din context (fără a pierde nimic din înţelesul lor) şi vi le prezint şi vouă.
În episodul de astăzi (pentru că aşa cum v-aţi obişnuit,acesta e un blog al serialelor) vorbim despre reinvenţia apei calde.
Aşa cum bine aţi auzit, reinvenţia apei calde.
Citeam zilele acestea, ca un bun profesionist, diverse materiale în domeniul meu de activitate pentru a vedea cum evoluează lucrurile şi tehnic şi non-tehnic.
O mare pasiune a mea este designul în această lume a software-ului. Problema mea de bază este:
Băi nene, vine unu şi îţi cere un software de făcut facturi, cum îl proiectezi? Care sunt obiectele, care sunt relaţiile între ele, dar dacă vrei ca programul acela să îl extinzi ulterior…
Citind eu aşa, pe lângă faptul că am constatat că lumea asta a materialelor despre software developing, e plină de bla, bla, mai mereu acelaşi, dar lipsită de orice exemplu practic, am ajuns la nişte lucruri care m-au lăsat interzis.
Concluzia, ăia ori sunt nişte oameni mult prea deştepţi, ori sunt proşti bâtă!
Tot încercând să găsesc informaţiile care ma interesau, am extins oleacă aria căutărilor sperând că voi găsi într-un cadru mai larg, probleme specifice tratate.
Am ajuns astfel la o serie de cărţi despre cum să organizezi lucrul efectiv şi corespunzător.
Zic:
„stai să vezi mâncaţiaş că descopăr acum adevăru, o să fiu ăl mai tare din parcare, rup piaţa”.
Găsesc mai întâi metodologia „Getting Things Done” a unui nene, metodologie despre care puteti citi aici:
Getting Things Done
Şi citesc marea descoperire…
După ce citesc constat că făceam asta de mulţi ani de zile, oricum, cu mult înainte de a scrie el cartea şi a deveni „părintele” metodologiei aşa cum acum este recunoscut.
Mă duc mai departe şi găsesc metodologia „pomodoro”… Despre care puteti citi aici:
Pomodoro
Pe asta nu o aplicam, dar citind, constaţi că sunt exprimate nişte lucruri simple, de bun simţ şi că nu este vreo mare invenţie, contrazice pe alocuri metodologia anterioară, dar sigur sunt oameni care se comportau conform cu această metodologie înainte de a fi ea „standardizată”, acum şi nenea acesta este „părintele” a ceva.
Au scris cărţi pe domeniu şi cu fiecare carte scrisă au mai câştigat nişte bănuţi. Bravo lor:
Problema majoră rezidă în faptul că există oameni care acordă valoare acestui fel de „descoperiri”.
Mă uit la o bine cunoscută companie de la noi, cunoscută în domeniu software, cum promovează acest getting things done de parcă ar fi a doua renaştere a lui Iisus, descoperirea secolului, faţă de care Einstein poate să îşi bage în cur nenorocita aia de Teorie a relativităţii, Fleming poate să îşi injecteze singur toată penicilina că oricum de la getting things done în coace nu mai avem nevoie de ea.
Stau şi mă întreb, oamenii respectivi cum au reuşit să trăiască până la getting things done, nu le-a fost greu să respire fără să le spună cineva cum să o facă?
Revenind la un cadru general, e fenomenal cum se dă valoare de invenţie, descoperire, unor făcături.
Pot şi eu să preiau modul meu de viaţă, să îl denumesc Rage Technic şi să îl vând.
Dar pe cuvântul meu dacă nu m-aş simţi penibil, chiar dacă, prin ceea ce fac, dobândesc un succes în viaţa de zi cu zi.
Mai frumos însă devine situaţia când, la un interviu eşti întrebat:
„tu lucrezi conform getting things done? Sau conform Pomodoro”!
Şi tu, ignorant ce eşti, nenorocit împuţit, tu care ştii să faci un soft de bună calitate, fără prea multe reclamaţii de la clienţi la activ, tu stai şi te uiţi ca boul că eminamente ţi s-a futut de tehnicile alea până în momentu respectiv şi habar nu ai despre ce e vorba.
Trist, autoflagelându-te, pleci ruşinat de la interviul respectiv pentru că nu ai ştiut ce sunt două rahaturi evidente.
Din fericire, nu mi s-a întâmplat asta la un interviu, iar de acum voi fi avertizat şi voi răspunde în cunoştinţă de cauză:
„Eu ştiu să lucrez cu Getting The Pomodoro done”.
Exemplul mai sus amintit mi-a venit din altă întâmplare cu o altă metodologie.
De data aceasta, nu despre cum să lucrezi productiv, ci despre cum să construieşti o arhitectură software.
Există şi în acest domeniu metodologii similare Getting things done.
Una din ele, este „domain driven design”.
O serie de tehnici şi metodologii extrase din software Engineering şi publicate sub titulatura aceasta de autorul respectiv că aşa îi s-a părut lui interesant.
Întreaga lume a sărit să adopte „noua” metodologie.
Am fost la multe interviuri şi am pierdut multe interviuri pentru că eram întrebat:
„ştii Domain driven design”, iar eu cinstit, necunoscând termenul, am afirmat că nu cunosc.
După al treilea interviu la care am fost şi am pierdut pe acest rahat, am decis să iau o carte să mă pun la punct.
Şi citesc, primul capitol, al doilea capitol şi îmi zic:
„dar asta ştiu”!
Tot eu:
„e, dar poate aşa e la început, e un fel de introducere”!
Citesc mai departe, iar după fiecare capitol al cărţii remarca:
„dar asta ştiu”!
Apărea din ce îîn ce mai insistent.
Acolo unde nu apărea, era înlocuită de replica:
„dar asta e normal”!
Am ajuns într-un final la sfârşitul cărţii fără să fi învăţat nimic nou, nimic senzaţional, nimic decisiv şi schimbător.
Şi per total fraza:
„dar asta ştiam”!
A fost lait motivul parcurgerii acelui material.
Faza mai tristă e că nenea asta a publicat cartea lui prin 2003, iar eu sunt dezvoltator de prin 1999 şi aplicam ce zice el, fără să mă gândesc ce mare scofală fac eu.
Dacă vreţi o comparaţie e ca şi cum cineva v-ar scrie o carte despre legatul şireturilor la pantofi şi v-ar vinde-o ca pe un exemplu de metodologie evoluţionară, revoluţionară şi de ultim moment.
miercuri, 6 aprilie 2011
Ursuletii In Bucuresti, prima data intr-un hotel modern partea a vi-a
Bun gasit dragii mei, va prezint astazi, ultimul episod din calatoriile ursuletilor partea cu Hotelul Parc.
Calatoriile ursuletilor vor continua prin alte noi si noi meleaguri.
Ca un teasing puteti afla ca veti citi despre locuri exotice si frumoase cum ar fi Turcia, Serbia, MunteNegru, si multe altele.
Pentru cei ce vor sa citeasca toata aceasta prima parte ca un serial, sau pentru cei ce vor sa isi aduca aminte inceputurile, fac mai jos o lista cu episoadele.
Episodul I
Episodul II
Episodul III
Episodul IV
Episodul V
Va urez lectura placuta
Intr-un final, ursuletii instaleaza sistemul de operare pe computer.
Leul stand langa ursuleti observa cat de bine merge laptopul.
Acaparati de laptopul ursuletilor, ursuletii si leul nici nu observa ca sedinta s-a incheiat si ca toata lumea paraseste sala.
La un moment dat ei se trezesc cu toti in jurul lor uitandu-se admirativ la ursuleti cum lucreaza ei cu calculatorul.
Leul, scuzandu-se, anunta ca spectacolul s-a terminat, iar ursuletii pleaca impreuna cu el in camera lui.
Acolo isi continua linistiti lucrul cu computerul, cu leul uitandu-se la ei.
Desi participase intens si din tot sufletul la nominalizarea ursuletilor pentru premiul primit, stiind ca a facut o mare fapta buna, leul este totusi ciupit de sentimente mici de invidie…
“ce, mie mi-ar fi stricat un laptop”, “ce noroc au unii”.
Pentru a se convinge ca si el are un laptop, isi scoate propriul laptop din geanta si ii da drumu.
Laptopul lui incepe sa vajaie, sa caraie, ca un adevarat tractor, spre deosebire de cel al ursuletilor care, nou fiind, era foarte silentios.
- Ptiu! Ce faci bai leule, decolezi? Intreaba ursuletii!
- Stai sa deschid fereastra sa ai loc!
- Mai duceti-va ma si voi in… Incepe leul, dar isi inghite fraza.
- Ma uitam si eu pe laptop la agenda ca sa vad ce mai e de facut.
- Ei na, mai bine zi ca vroiai sa te convingi ca ai si tu laptop si sa iti infrangi sentimentele alea meschine.
- Da! Haideti pana jos ca vrea nenea ala de la ambasada americii sa va vada cum lucrati , cica sa tineti o prezentare, sunteti in stare?
- Da ba leule! Ne-am nascut pentru a vorbi in public.
Coboara impreuna.
Audienta isi reluase locurile si astepta cuminte sa vada prezentarea ursuletilor.
Ursuletii incep, in engleza lor smechera (a se citi proasta) si prezinta.
Timpul trece si mai din poticnelile ursuletilor, mai din multitudinea de subiecte pe care ursuletii le abordau, se fac 40 minute si vocea sintetica a ursuletilor moare.
Domnul de la ambasada americii intreaba intrigat:
- Uat hepend?
- Noting, bat I hev not inaf moni tu bai a laisans for zis softuer, bicos it is 1000 dolars. Sou I em using it ez a demo.
- Hau chen zis bi pasibal, John, pliz ghiv zis yang boi uan zauzan dolars. Ui meid a presant and hi chen not ius it.
Ursuletii se felicita in gand pentru inteleptiunea avuta.
Dupa prezentare leul spune…
- Ai ca am vorbit cu fetele alea trei, iesim in oras asta seara.
- Uau cu trei…. Exclama ursuletii.
Se duc se imbraca si pornesc.
Se intalnesc cu fetele si ajung intr-un club.
- Care ce bea?
- Noi vrem o bere! Spun ursuletii
- Fetelor beti un vin? Le imbie leul pe fete.
- Da, sigur… Raspund ele in cor.
Sunt aduse cele comandate.
Se dovedeste rapid ca afirmatia fetelor “ca beau vin” insemna de fapt ca ee gusta toate dintr-un pahar. Asa ca leul se trezi, pe nemancate, ca tre sa faca fata unei sticle de vin.
Ursuletii intre timp isi comandasera a doua bere si tot pe nemancate.
- Bai ursilor, luati bai si voi din vinul asta, ca nu mai pot…
- Ce draci baltati nu ziserati asa, ca ne comandaram si a doua bere…
Dar ne vrand sa isi lase prietenii la nevoie, ursuletii zic:
- Da si mie din vinul ala, dar cand o vezi pe chelnarita pe aci, sa ii zici ca vreau s ii spun doua vorbe de dragoste.
- Bai, sunteti nebuni, va dati la chelnarita?
- Lasa ma, ca avem noi grija.
Chelnarita apare.
- Nu te supara frumoaso, daca ti-e cugetul la fel de frumos ca ochii, adu-mi te rog un expres-o lung si dublu, cel mai mare pe care il ai!
- Desigur, pentru niste ursuleti asa draguti, doar o cafea e prea putin!
Afirma chelnarita facand strengareste din ochi.
Pleaca si se intoarce cu o cana de juma de kil de cafea.
Ursuletii ii iau vinul leului din fata si il consuma pe tot, intrerupandu-l cu guri de cafea.
Intr-un final, gasca se sparge si cum erau trotili, nici vorba sa mai plece cu fetele dupa ei.
In drum spre taxiu, ursuletii se agata de mana uneia din fete pentru a fi condusi, spunand!
- Acum nu as da nici o pisica pe mana leului.
Ajung in taxiu, leul intra primu si balmajeste ceva catre sofer.
Ursuletii se urca dupa si nu zic nimic.
Taxiul pleaca
- Bai ce ma doare capu, ceva de nedescris!
- Pai… Tre sa iei ceva, dar nu amu ca bauram.
- Bai eu opresc la farmacie sa cer ceva de cap.
- Ia aspirina, face bine cu alcool. Zic ursuletii.
La un moment dat o farmacie apare la orizont si leul cere taxiului sa opreasca pentru a se duce in farmacie.
- Dar pana la urma unde mergem? Intreaba taximetristul..
Ursuletii raman o clipa pe ganduri, apoi intreaba!
- Pai nu v-a spus?
- Ba, a spus ceva, dar nu am inteles.
- Pai la hotel park, sau cum e cunoscut acum, best western hotel.
- A, bine!
Se intoarce leul
- Bai am luat niste pastile super, unele unguresti!
- Care rahat unguresti!?
- Pai unele cu n…
- Ti-o fi dat asta pastile de infectie urinara cand te-a vazut asa ba leule!
- Nu bai, ca eu am cerut o pastila de cap, ca ma doare tare capu…
(nota autorului, nici pana in ziua de azi, istoricii nu au putut sa gaseasca ce pastile a luat leul, ca o gluma, putem afirma ca nici autopsia nu a dovedit nimic).
- Bai leule, noua ne e foame, asa ca atunci cand ajungem la hotel mergem sa mancam.
Se ajunge la hotel.
Urcam in camere sa ne schimbam mai comod.
Ursii se duc in camera la leu:
- Hai ba leule la masa…
- Nu mai merg ba, nu mai merg, mi-e rau, lasa-ma. Vezi sa ma trezesti si pe mine maine dimineata la sase jumate.
- Bine. Zic ursuletii.
Ei se retrag in propria camera si meditand la adancimea foamei si ca exista oameni care au suferit o foame si mai mare si ca nu ar fi cazul sa se planga, adorm.
Ora patru dimineata.
Datorita unei sete cumplite, ursuletii se trezesc.
“ce palaria lu varamea bem bai frate, ca e sete mare”.
Conform principiului ca daca bei apa dupa vin te imbeti instant la loc si cum nu aveau alta apa decat cea de la chiuveta de la baie, ursii renunta la apa.
“Bai da ce bem”!
Se invart prin camera gandindu-se la diverse variante.
“O cola ar fi buna acum, mama ce am mai bea o cola, sau macar un sprite”.
“hai sa il sunam pe leu, sa il trezim sa ii spunem ca ne e sete”.
Tot invartindu-se, ursii descopera telecomanda de la televizor si ii dau drumu pe canalul de sport pe care se transmitea rodeo (acela pe care televizoru ramasese de cu o seara inainte).
Se uita fascinati la rodeo, stabilindu-si diversi favoriti pe moment ce toti celalti paraseau concursul, constatand in final ca taman ala cu care nu ar fi tinut niciodata a castigat.
Oricum, s-a facut ora 5, iar pana la trezirea leului mai era o ora jumate.
Ducandu-se spre televizor, ursuletii descopera minibarul din camera.
Bucurosi nevoie mare, gasesc acolo cola, sprite, bere, wiskey, toate bunatatile.
Din greseala observa o eticheta atarnata de sticla, scrisa in relief.
Citesc: 80000 lei.
“80000 mii de ani sa stai acolo, ce dam noi atita pe un 333 de cola? Lasa ca vine micul dejun si bem suc gratis acolo, ia uite ba, sa ii imbogatim pe astia”.
Pentru a mai trece timpul, ursuletii pun mana pe telefon si o suna pe mama acasa sa iipovesteasca noutatile.
Se face ora 6.
Setea devine din ce in ce mai chinuitoare.
Ursii se plimba prin camera in sus si in jos.
Incep sa se imbrace, pentru a fi gata la sase jumate sa o stearga la micul dejun.
Se face sase si doua zeci, telefonul suna.
“Cine naiba sa ne sune pe noi in camera” se intreaba ursuletii in timp ce se du spre telefon.
Ridica receptorul.
- V-ati trezit ? Se aude vocea leului!
- Oho! De mult, pe la 4 asa si murim de sete.
- Pai si eu m-am trezit pe la 3, ca nu mai aveam somn.
- Un telefon nu ai fi dat si tu, murim aci de sete de la 4 si nu te-am deranjat stiind catre sa te trezim la sase juma.
- E lasa ca vin acum si mergem la micul dejun impreuna.
Sfarsit
Calatoriile ursuletilor vor continua prin alte noi si noi meleaguri.
Ca un teasing puteti afla ca veti citi despre locuri exotice si frumoase cum ar fi Turcia, Serbia, MunteNegru, si multe altele.
Pentru cei ce vor sa citeasca toata aceasta prima parte ca un serial, sau pentru cei ce vor sa isi aduca aminte inceputurile, fac mai jos o lista cu episoadele.
Episodul I
Episodul II
Episodul III
Episodul IV
Episodul V
Va urez lectura placuta
Intr-un final, ursuletii instaleaza sistemul de operare pe computer.
Leul stand langa ursuleti observa cat de bine merge laptopul.
Acaparati de laptopul ursuletilor, ursuletii si leul nici nu observa ca sedinta s-a incheiat si ca toata lumea paraseste sala.
La un moment dat ei se trezesc cu toti in jurul lor uitandu-se admirativ la ursuleti cum lucreaza ei cu calculatorul.
Leul, scuzandu-se, anunta ca spectacolul s-a terminat, iar ursuletii pleaca impreuna cu el in camera lui.
Acolo isi continua linistiti lucrul cu computerul, cu leul uitandu-se la ei.
Desi participase intens si din tot sufletul la nominalizarea ursuletilor pentru premiul primit, stiind ca a facut o mare fapta buna, leul este totusi ciupit de sentimente mici de invidie…
“ce, mie mi-ar fi stricat un laptop”, “ce noroc au unii”.
Pentru a se convinge ca si el are un laptop, isi scoate propriul laptop din geanta si ii da drumu.
Laptopul lui incepe sa vajaie, sa caraie, ca un adevarat tractor, spre deosebire de cel al ursuletilor care, nou fiind, era foarte silentios.
- Ptiu! Ce faci bai leule, decolezi? Intreaba ursuletii!
- Stai sa deschid fereastra sa ai loc!
- Mai duceti-va ma si voi in… Incepe leul, dar isi inghite fraza.
- Ma uitam si eu pe laptop la agenda ca sa vad ce mai e de facut.
- Ei na, mai bine zi ca vroiai sa te convingi ca ai si tu laptop si sa iti infrangi sentimentele alea meschine.
- Da! Haideti pana jos ca vrea nenea ala de la ambasada americii sa va vada cum lucrati , cica sa tineti o prezentare, sunteti in stare?
- Da ba leule! Ne-am nascut pentru a vorbi in public.
Coboara impreuna.
Audienta isi reluase locurile si astepta cuminte sa vada prezentarea ursuletilor.
Ursuletii incep, in engleza lor smechera (a se citi proasta) si prezinta.
Timpul trece si mai din poticnelile ursuletilor, mai din multitudinea de subiecte pe care ursuletii le abordau, se fac 40 minute si vocea sintetica a ursuletilor moare.
Domnul de la ambasada americii intreaba intrigat:
- Uat hepend?
- Noting, bat I hev not inaf moni tu bai a laisans for zis softuer, bicos it is 1000 dolars. Sou I em using it ez a demo.
- Hau chen zis bi pasibal, John, pliz ghiv zis yang boi uan zauzan dolars. Ui meid a presant and hi chen not ius it.
Ursuletii se felicita in gand pentru inteleptiunea avuta.
Dupa prezentare leul spune…
- Ai ca am vorbit cu fetele alea trei, iesim in oras asta seara.
- Uau cu trei…. Exclama ursuletii.
Se duc se imbraca si pornesc.
Se intalnesc cu fetele si ajung intr-un club.
- Care ce bea?
- Noi vrem o bere! Spun ursuletii
- Fetelor beti un vin? Le imbie leul pe fete.
- Da, sigur… Raspund ele in cor.
Sunt aduse cele comandate.
Se dovedeste rapid ca afirmatia fetelor “ca beau vin” insemna de fapt ca ee gusta toate dintr-un pahar. Asa ca leul se trezi, pe nemancate, ca tre sa faca fata unei sticle de vin.
Ursuletii intre timp isi comandasera a doua bere si tot pe nemancate.
- Bai ursilor, luati bai si voi din vinul asta, ca nu mai pot…
- Ce draci baltati nu ziserati asa, ca ne comandaram si a doua bere…
Dar ne vrand sa isi lase prietenii la nevoie, ursuletii zic:
- Da si mie din vinul ala, dar cand o vezi pe chelnarita pe aci, sa ii zici ca vreau s ii spun doua vorbe de dragoste.
- Bai, sunteti nebuni, va dati la chelnarita?
- Lasa ma, ca avem noi grija.
Chelnarita apare.
- Nu te supara frumoaso, daca ti-e cugetul la fel de frumos ca ochii, adu-mi te rog un expres-o lung si dublu, cel mai mare pe care il ai!
- Desigur, pentru niste ursuleti asa draguti, doar o cafea e prea putin!
Afirma chelnarita facand strengareste din ochi.
Pleaca si se intoarce cu o cana de juma de kil de cafea.
Ursuletii ii iau vinul leului din fata si il consuma pe tot, intrerupandu-l cu guri de cafea.
Intr-un final, gasca se sparge si cum erau trotili, nici vorba sa mai plece cu fetele dupa ei.
In drum spre taxiu, ursuletii se agata de mana uneia din fete pentru a fi condusi, spunand!
- Acum nu as da nici o pisica pe mana leului.
Ajung in taxiu, leul intra primu si balmajeste ceva catre sofer.
Ursuletii se urca dupa si nu zic nimic.
Taxiul pleaca
- Bai ce ma doare capu, ceva de nedescris!
- Pai… Tre sa iei ceva, dar nu amu ca bauram.
- Bai eu opresc la farmacie sa cer ceva de cap.
- Ia aspirina, face bine cu alcool. Zic ursuletii.
La un moment dat o farmacie apare la orizont si leul cere taxiului sa opreasca pentru a se duce in farmacie.
- Dar pana la urma unde mergem? Intreaba taximetristul..
Ursuletii raman o clipa pe ganduri, apoi intreaba!
- Pai nu v-a spus?
- Ba, a spus ceva, dar nu am inteles.
- Pai la hotel park, sau cum e cunoscut acum, best western hotel.
- A, bine!
Se intoarce leul
- Bai am luat niste pastile super, unele unguresti!
- Care rahat unguresti!?
- Pai unele cu n…
- Ti-o fi dat asta pastile de infectie urinara cand te-a vazut asa ba leule!
- Nu bai, ca eu am cerut o pastila de cap, ca ma doare tare capu…
(nota autorului, nici pana in ziua de azi, istoricii nu au putut sa gaseasca ce pastile a luat leul, ca o gluma, putem afirma ca nici autopsia nu a dovedit nimic).
- Bai leule, noua ne e foame, asa ca atunci cand ajungem la hotel mergem sa mancam.
Se ajunge la hotel.
Urcam in camere sa ne schimbam mai comod.
Ursii se duc in camera la leu:
- Hai ba leule la masa…
- Nu mai merg ba, nu mai merg, mi-e rau, lasa-ma. Vezi sa ma trezesti si pe mine maine dimineata la sase jumate.
- Bine. Zic ursuletii.
Ei se retrag in propria camera si meditand la adancimea foamei si ca exista oameni care au suferit o foame si mai mare si ca nu ar fi cazul sa se planga, adorm.
Ora patru dimineata.
Datorita unei sete cumplite, ursuletii se trezesc.
“ce palaria lu varamea bem bai frate, ca e sete mare”.
Conform principiului ca daca bei apa dupa vin te imbeti instant la loc si cum nu aveau alta apa decat cea de la chiuveta de la baie, ursii renunta la apa.
“Bai da ce bem”!
Se invart prin camera gandindu-se la diverse variante.
“O cola ar fi buna acum, mama ce am mai bea o cola, sau macar un sprite”.
“hai sa il sunam pe leu, sa il trezim sa ii spunem ca ne e sete”.
Tot invartindu-se, ursii descopera telecomanda de la televizor si ii dau drumu pe canalul de sport pe care se transmitea rodeo (acela pe care televizoru ramasese de cu o seara inainte).
Se uita fascinati la rodeo, stabilindu-si diversi favoriti pe moment ce toti celalti paraseau concursul, constatand in final ca taman ala cu care nu ar fi tinut niciodata a castigat.
Oricum, s-a facut ora 5, iar pana la trezirea leului mai era o ora jumate.
Ducandu-se spre televizor, ursuletii descopera minibarul din camera.
Bucurosi nevoie mare, gasesc acolo cola, sprite, bere, wiskey, toate bunatatile.
Din greseala observa o eticheta atarnata de sticla, scrisa in relief.
Citesc: 80000 lei.
“80000 mii de ani sa stai acolo, ce dam noi atita pe un 333 de cola? Lasa ca vine micul dejun si bem suc gratis acolo, ia uite ba, sa ii imbogatim pe astia”.
Pentru a mai trece timpul, ursuletii pun mana pe telefon si o suna pe mama acasa sa iipovesteasca noutatile.
Se face ora 6.
Setea devine din ce in ce mai chinuitoare.
Ursii se plimba prin camera in sus si in jos.
Incep sa se imbrace, pentru a fi gata la sase jumate sa o stearga la micul dejun.
Se face sase si doua zeci, telefonul suna.
“Cine naiba sa ne sune pe noi in camera” se intreaba ursuletii in timp ce se du spre telefon.
Ridica receptorul.
- V-ati trezit ? Se aude vocea leului!
- Oho! De mult, pe la 4 asa si murim de sete.
- Pai si eu m-am trezit pe la 3, ca nu mai aveam somn.
- Un telefon nu ai fi dat si tu, murim aci de sete de la 4 si nu te-am deranjat stiind catre sa te trezim la sase juma.
- E lasa ca vin acum si mergem la micul dejun impreuna.
Sfarsit
vineri, 25 februarie 2011
Rds & Rcs sunt de cacao (sau cum sa ai contract 3 zile cu ei)
Incep arid acest post, deoarece vreau sa se inteleaga exact ce vreau sa zic si anume ca rds si rcs (care e o firma) e de rahat rau de tot.
De altfel aici se dovedeste zicala “cat dai atita face”.
Am sa va relatez cateva povestiri din lunga mea experienta cu rds si voi decideti daca va place.
Stiu ca sunt printer voi care sustineti sus si tare ca sunt cei mai tari, ca dau netul cel mai rapid, ca ai atita telefonie gratis ca… ca…
Da, dar alea sunt bune cand merg. Dar ce te faci cand treburile stau, nu maim erg?
Am citit astazi pe Daily cotcodac un post care m-a pus pe ganduri.
Daca pana si zeii au probleme cu rds, atunci e clar.
Postul lor il gasiti aci:
Daily cotcodac
Povestea mea:
Ma batea gandul prin iulie 2010 sa mai reduc din cheltuieli.
Avand eu serviciile raspandite spre stetot, telefonia fix ape la romtelefon, cablu tv la upc si internetul tot la ei, ma gandesc sa le unific in mirobolantele oferte existente pe piata.
Intreb in stanga si indreapta pe diversi prieteni, bai toata lumea imi lauda rds-ul.
Ca la 69 de ron ai totul inclus de nu mai poti, telefonie fixa, telefonie mobila, internet fix, internet mobil si cablu tv. M-a fascinat pe mine aceasta cifra 69 si zic sa fac contract cu ei.
Zis si facut, pun mana pe telefon, sun la ei, vorbesc cu o tanti si o intreb de una de alta, desigur ca se poate face tot ce vreau eu.
Ii zic atunci ca ma duc la upc sa reziliez contractul si pe urma trec pe la ei sa semnez contractul.
Pentru ca povestea sa fie completa, trebuie sa stiti ca eu faceam asta pe 29 iulie si ca din momentul rezilierii contractului, mai beneficiam totusi de o luna de servicii de la upc, ca doar le platisem.
Gagica de la rds de la telefon imi spune ca mai intai sa trec pe la ei sa semnez contractul si pe urma sa ma duc la upc sa reziliez. Aflam sa aflu mai tarziu de ce.
Prost fiind, o ascult si fac asa.
Ma duc la cel mai apropiat rds, vorbesc cu o acritura de domnisoara (cred ca nu o arde prietenu bine ca prea acra era), dar ma rog, o anunt ca vreau toate cele 5 servicii.
Primesc contractul si ma uit pe el. Erau bifate doar 3 servicii, cablu, internet fix si telefonie fixa.
Intreb:
- Dar bine, am zis ca vreau 5!
- Pai… Prin contract doar astea sunt, telefonia mobila o sa o primiti dupa ce se instaleaza cea fixa si daca avem noi telefoane pe stoc atunci.
- Si internetul mobil?
- Pai si ala la fel…
- Pai si aveti telefoane pe stoc?
- Pai acum nu!
- Pai si cand aduceti?
- Pai nu stiu, ca nu am adus de vreo 6 luni…
- Pai sa va las si eu un numar de telefon si ma anuntati cand aduceti…
Ea, vizibil socata de propunerea mea, imi spune in scarba:
- Pai noi nu procedam asa!
- Da pai cum?
- Pai mai treceti dumneavoastra pe aici si intrebati…
Plec de acolo, deja cu gandul ca am facut cea mai proasta afacere a vietii mele. Dar deja ma resemnam cu gandul.
Inainte sa plec, sa ies pe usa, duduia acra imi striga ca m-a programat pentru luni la instalarea cablului (luni fiind 2 august parca).
Ma intorc si intreb si eu:
- Si internetul?
- Pai internetul mai tarziu, in maxim 30 zile…
Ma gandesc ca nu-i graba ca il am pe ala de la upc inca 30 zile.
O intreb:
- Stiti, eu am internet de la upc acum, se poate instala cablul dumneavoastra si sa imi mearga upc pe internet da?
Da! Spune ea, Vine echipa noastra si va monteaza cablu separat.
Vin acasa cu contractul si ma apuc sa sun la upc sa le dau vestea ca plec de la ei la concurenta.
Ma intreaba de ce, le spun ca am vrut sa fac economie la bani si ca uite concurenta imi da 100 mb de net viteza cu doar 39 lei, pe cand eu platesc 30 si am doar 12 mb viteza.
Atunci gagica imi spune:
- De ce nu ati sunat mai inainte la noi, am fi putut negocia, va dadeam la acelas pret internet la viteza dubla, va dadeam telefonie fixa gratis, va dadeam….
- Asta e! Zic eu, Deja am semnat cu ceilalti.
Imi desface contractul.
Stau putin si reflectez ca si astia de la upc sunt nitel porculeti asa (dar ii salveaza finalul povestii), de ce draci baltati nu mi-au dat netul ala de la inceput dublu, daca tot se poate?
Se face vineri, nelamurit eu de ceva chestii din contract, pun mana pe telefon si sun la rds.
Nu raspunde nimeni, nici vineri, nici sambata nici duminica…
Luni dimineata prind pe un ins care vorbea foarte afectat.
Ii reiterez problema mea cu serviciile din contract, imi spune ca asa e contractul si ca sa stau linistit ca voi beneficia de toate.
Ii aduc la cunostinta si lui ca eu inca am alea de la upc si ca as vrea sa le pastrez ca netul lor vine la craciun si el vizibil suparat de remarca mea cu craciunul imi spune intepat….
Internetul nostru vine in maxim 10 zile.
Raspund si eu: „tarziu domne tarziu, ieri trebuia sa il am deja”.
Mai trece timp.
In aceeasi zi de luni pe la ora doua aud misunand ceva pe langa usa mea de la intrare. Norocul meu e ca am auzul fin la distanta.
Ma duc langa usa si o deschid brusc.
Cand acolo ce sa vezi, ha sa imi cada in brate un ditai vlajganu.
- Flacau, ce faci tu aici ma?
- Buna ziua, ma scuzati, sunt de la RDS sa va montez cablul.
- A! Bun, bun… Fac eu. Da-i inainte.
Fulgerat de o idee:
- Dar cum montezi tu cablu?
- Pai vi-l tai pe asta de la UPC si vi-l pun pe al nostru!
- Oho, Flacau, ca nu faci asa… Pentru ca eu am internet de la upc inca o luna, pe care l-am platit. Amaratul ala de net al vostru vine cand o veni eu ce ma fac pana atunci, munca mea depinde entirely de internet.
- Pai si eu ce fac? Intreaba flacaul!
- Pai nu stiu ba, tu pe mine ma intrebi? Duduia ta de la birou mi-a zis ca vi si imi instalezi cablu separat!
- A! Da, s-ar putea si asa, dar nu am cu ce sa va dau gaura, ca mi-a furat bormasina din masina la CET (asta e o zona a Constantei), am doar o dalta, daca vreti va dau gaura cu dalta.
- Ce sa faci ma? Ma si vad eu acum cu gaura de dalta data de tine stand asa, sa se uite vecinii la mine in casa prin gaura…
- A! Exclama el surprins vizibil de un moment de inteligenta extraterestra… Va tai cablu de la upc, vi-l pun pe asta de la noi, il vedeti ca merge si pe urma vi-l inadesc eu pe ala de la upc inapoi, iar cand vin colegii de la net le spuneti sa va inadeasca rds-ul inapoi.
- Ce face ma? Cum asa! Si chiar cand vin aia cu internetu?
- Pai nu stiu eu, ca eu sunt de la cablu… Practic pot si eu sa il pun, dar nu am voie sa umblu.
- Pai mai flacau, ia incearca tu sa vorbesti la firma la tine acolo ca poate rezolvam sa vina ei tot azi si ne intelegem noi dupa.
- Da, da sigur! Spune el vizibil bucuros.
Suna la firma. Acolo ii raspunde unu intr-un sictir total (probabil citea blogul lui Mircea Badea, ca nu inteleg ce poate sa te plictiseasca in halul ala).
- Ioane, fi atent ma, am si eu o cablare aici (m-am intrebat daca alalalt o fi stiind exact ce inseamna aici), dar clientu zice sa puneti si voi netul azi, ca e baiat de comitet.
- A! Stai ma, unde esti…
(urmeaza adresa)
- A! Pai si are aparat liber acolo ma?
- Nu stiu, ca nu m-am uitat!
- - Pai cate etaje are?
- 10
- Pai… Are doar un aparat ma si e plin, tre sa astepti pana vin alte aparate.
- Pai si cat mai dureaza?
- Eu stiu… Poate si 3 luni, poate si mai mult!
Omul inchide vizibil cacat pe el.
- Ei, ce facem flacau? Atac eu!
- Pai sa vedeti… Pai ce sa vad ca nu vad
- A! Da! Aveti dreptate… Ma scuzati (prostul, mi-a luat gluma drept un repros ca ar folosi verbul a vedea in preajma mea, e dobitoc).
- Pai lasa asta, cum facem cu instalarea…
- Pai mergeti si dumneavoastra la sediu si cereti audienta la director si cereti sa va puna netul mai repede, dar nu va incurcati cu proastele de la casierie sau de la telefon, mergeti direct la director.
Imi dau seama ca si propriul lor angajat stie unde lucreaza si ce plina de calitati e firma aia.
Ii baigui ca asa voi face… Si el face o ultima incercare:
- Nu imi semnati si mie procesu verbal?
- Da ce ba, m-ai vazut mai prost, sa semnez ca ai instalat cand tu nu ai instalat nica?
- Da, aveti dreptate.
Pleaca el, in spatele lui am plecat si eu.
M-am dus la birou la gagica la care semnasem contractul si am cerut sa il rezilieze.
Incearca sa ma abureasca ca o fi ca o pati.
Nimic, il reziliez.
Stand eu acolo sa reziliez contractul si sa ma discut (ca nu pot sa zic ca m-am certat cu acritura), alaturi de mine, la ghiseul celalalt, vine un mosulica.
- Buna ziua, am venit si eu ca nu merge stb-ul ala
- Pai l-ati instalat? L-ati activat?
- Pai… Nu stiu cum!
- Pai nu scrie domne acolo, ce sunteti asa prost, oligofren ca nu stiti sa urmati niste instructiuni?
- Dar, dar, vorbisem cu niste colegi ai dumneavoastra, de lunea trecuta, au zis ca vin miercuri dupa 6…
- Nu are domne cum sa vina nimeni, mai ales dupa 6, a nu lucreaza echipele dupa 6. Mergeti acasa si activati-va stb-ul ca nu e greu ce dracu, nu oti fi asa prost.
- Bine, ma duc acasa si vin cu el aici si vi-l las ca nu am ce face cu el!
- Da, dar trebuie sa platiti taxa de reziliere de 200 dolari.
- Ba o sa platesc o branza fetit-o nu am folosit nu platesc, ce sa platesc cand nici nu e activat, Ca daca ma enervati va fac praf toate astea pe aici acum!
Am terminat de reziliat contractul si am plecat felicitandu-ma sincer ca am scapat de asa niste idioti.
Doamne, daca imi vorbea mie careva pe tonul ala, pai o jucam in picioare pana nu mai era in stare sa vorbeasca.
Cum fa, tu iti iei salariu din banii platiti de mine si iti permiti sa vorbesti asa cu mine?
Eu, imi permit sa vorbesc oricum daca vreau, pentru ca daca dau un ban, pot sa te si injur de banii aia, fiindca asa vreau eu, fiindca daca nu, eu nu mai platesc, ala nu mai plateste si tu proasta dracului nu iti mai iei salariu, si o sa ajungi la supt …. De unde ai si venit de fapt.
Nu stiu daca nu cumva chiar iti place suptul si faci tot ce faci ca sa aju ngi acolo! (se aude RDS CET Constanta)?
In concluzie am avut contract cu rds pentru 3 zile.
Acum ma astept ca dupa un an sau doi sa primesc notificari ca nu mi-am platit facturile (se mai intimpla ca doar sunt RDS).
Asta a fost povestea.
Prin contrast, va voi publica mai tarziu (sau poate maine) continuarea povestii.
De altfel aici se dovedeste zicala “cat dai atita face”.
Am sa va relatez cateva povestiri din lunga mea experienta cu rds si voi decideti daca va place.
Stiu ca sunt printer voi care sustineti sus si tare ca sunt cei mai tari, ca dau netul cel mai rapid, ca ai atita telefonie gratis ca… ca…
Da, dar alea sunt bune cand merg. Dar ce te faci cand treburile stau, nu maim erg?
Am citit astazi pe Daily cotcodac un post care m-a pus pe ganduri.
Daca pana si zeii au probleme cu rds, atunci e clar.
Postul lor il gasiti aci:
Daily cotcodac
Povestea mea:
Ma batea gandul prin iulie 2010 sa mai reduc din cheltuieli.
Avand eu serviciile raspandite spre stetot, telefonia fix ape la romtelefon, cablu tv la upc si internetul tot la ei, ma gandesc sa le unific in mirobolantele oferte existente pe piata.
Intreb in stanga si indreapta pe diversi prieteni, bai toata lumea imi lauda rds-ul.
Ca la 69 de ron ai totul inclus de nu mai poti, telefonie fixa, telefonie mobila, internet fix, internet mobil si cablu tv. M-a fascinat pe mine aceasta cifra 69 si zic sa fac contract cu ei.
Zis si facut, pun mana pe telefon, sun la ei, vorbesc cu o tanti si o intreb de una de alta, desigur ca se poate face tot ce vreau eu.
Ii zic atunci ca ma duc la upc sa reziliez contractul si pe urma trec pe la ei sa semnez contractul.
Pentru ca povestea sa fie completa, trebuie sa stiti ca eu faceam asta pe 29 iulie si ca din momentul rezilierii contractului, mai beneficiam totusi de o luna de servicii de la upc, ca doar le platisem.
Gagica de la rds de la telefon imi spune ca mai intai sa trec pe la ei sa semnez contractul si pe urma sa ma duc la upc sa reziliez. Aflam sa aflu mai tarziu de ce.
Prost fiind, o ascult si fac asa.
Ma duc la cel mai apropiat rds, vorbesc cu o acritura de domnisoara (cred ca nu o arde prietenu bine ca prea acra era), dar ma rog, o anunt ca vreau toate cele 5 servicii.
Primesc contractul si ma uit pe el. Erau bifate doar 3 servicii, cablu, internet fix si telefonie fixa.
Intreb:
- Dar bine, am zis ca vreau 5!
- Pai… Prin contract doar astea sunt, telefonia mobila o sa o primiti dupa ce se instaleaza cea fixa si daca avem noi telefoane pe stoc atunci.
- Si internetul mobil?
- Pai si ala la fel…
- Pai si aveti telefoane pe stoc?
- Pai acum nu!
- Pai si cand aduceti?
- Pai nu stiu, ca nu am adus de vreo 6 luni…
- Pai sa va las si eu un numar de telefon si ma anuntati cand aduceti…
Ea, vizibil socata de propunerea mea, imi spune in scarba:
- Pai noi nu procedam asa!
- Da pai cum?
- Pai mai treceti dumneavoastra pe aici si intrebati…
Plec de acolo, deja cu gandul ca am facut cea mai proasta afacere a vietii mele. Dar deja ma resemnam cu gandul.
Inainte sa plec, sa ies pe usa, duduia acra imi striga ca m-a programat pentru luni la instalarea cablului (luni fiind 2 august parca).
Ma intorc si intreb si eu:
- Si internetul?
- Pai internetul mai tarziu, in maxim 30 zile…
Ma gandesc ca nu-i graba ca il am pe ala de la upc inca 30 zile.
O intreb:
- Stiti, eu am internet de la upc acum, se poate instala cablul dumneavoastra si sa imi mearga upc pe internet da?
Da! Spune ea, Vine echipa noastra si va monteaza cablu separat.
Vin acasa cu contractul si ma apuc sa sun la upc sa le dau vestea ca plec de la ei la concurenta.
Ma intreaba de ce, le spun ca am vrut sa fac economie la bani si ca uite concurenta imi da 100 mb de net viteza cu doar 39 lei, pe cand eu platesc 30 si am doar 12 mb viteza.
Atunci gagica imi spune:
- De ce nu ati sunat mai inainte la noi, am fi putut negocia, va dadeam la acelas pret internet la viteza dubla, va dadeam telefonie fixa gratis, va dadeam….
- Asta e! Zic eu, Deja am semnat cu ceilalti.
Imi desface contractul.
Stau putin si reflectez ca si astia de la upc sunt nitel porculeti asa (dar ii salveaza finalul povestii), de ce draci baltati nu mi-au dat netul ala de la inceput dublu, daca tot se poate?
Se face vineri, nelamurit eu de ceva chestii din contract, pun mana pe telefon si sun la rds.
Nu raspunde nimeni, nici vineri, nici sambata nici duminica…
Luni dimineata prind pe un ins care vorbea foarte afectat.
Ii reiterez problema mea cu serviciile din contract, imi spune ca asa e contractul si ca sa stau linistit ca voi beneficia de toate.
Ii aduc la cunostinta si lui ca eu inca am alea de la upc si ca as vrea sa le pastrez ca netul lor vine la craciun si el vizibil suparat de remarca mea cu craciunul imi spune intepat….
Internetul nostru vine in maxim 10 zile.
Raspund si eu: „tarziu domne tarziu, ieri trebuia sa il am deja”.
Mai trece timp.
In aceeasi zi de luni pe la ora doua aud misunand ceva pe langa usa mea de la intrare. Norocul meu e ca am auzul fin la distanta.
Ma duc langa usa si o deschid brusc.
Cand acolo ce sa vezi, ha sa imi cada in brate un ditai vlajganu.
- Flacau, ce faci tu aici ma?
- Buna ziua, ma scuzati, sunt de la RDS sa va montez cablul.
- A! Bun, bun… Fac eu. Da-i inainte.
Fulgerat de o idee:
- Dar cum montezi tu cablu?
- Pai vi-l tai pe asta de la UPC si vi-l pun pe al nostru!
- Oho, Flacau, ca nu faci asa… Pentru ca eu am internet de la upc inca o luna, pe care l-am platit. Amaratul ala de net al vostru vine cand o veni eu ce ma fac pana atunci, munca mea depinde entirely de internet.
- Pai si eu ce fac? Intreaba flacaul!
- Pai nu stiu ba, tu pe mine ma intrebi? Duduia ta de la birou mi-a zis ca vi si imi instalezi cablu separat!
- A! Da, s-ar putea si asa, dar nu am cu ce sa va dau gaura, ca mi-a furat bormasina din masina la CET (asta e o zona a Constantei), am doar o dalta, daca vreti va dau gaura cu dalta.
- Ce sa faci ma? Ma si vad eu acum cu gaura de dalta data de tine stand asa, sa se uite vecinii la mine in casa prin gaura…
- A! Exclama el surprins vizibil de un moment de inteligenta extraterestra… Va tai cablu de la upc, vi-l pun pe asta de la noi, il vedeti ca merge si pe urma vi-l inadesc eu pe ala de la upc inapoi, iar cand vin colegii de la net le spuneti sa va inadeasca rds-ul inapoi.
- Ce face ma? Cum asa! Si chiar cand vin aia cu internetu?
- Pai nu stiu eu, ca eu sunt de la cablu… Practic pot si eu sa il pun, dar nu am voie sa umblu.
- Pai mai flacau, ia incearca tu sa vorbesti la firma la tine acolo ca poate rezolvam sa vina ei tot azi si ne intelegem noi dupa.
- Da, da sigur! Spune el vizibil bucuros.
Suna la firma. Acolo ii raspunde unu intr-un sictir total (probabil citea blogul lui Mircea Badea, ca nu inteleg ce poate sa te plictiseasca in halul ala).
- Ioane, fi atent ma, am si eu o cablare aici (m-am intrebat daca alalalt o fi stiind exact ce inseamna aici), dar clientu zice sa puneti si voi netul azi, ca e baiat de comitet.
- A! Stai ma, unde esti…
(urmeaza adresa)
- A! Pai si are aparat liber acolo ma?
- Nu stiu, ca nu m-am uitat!
- - Pai cate etaje are?
- 10
- Pai… Are doar un aparat ma si e plin, tre sa astepti pana vin alte aparate.
- Pai si cat mai dureaza?
- Eu stiu… Poate si 3 luni, poate si mai mult!
Omul inchide vizibil cacat pe el.
- Ei, ce facem flacau? Atac eu!
- Pai sa vedeti… Pai ce sa vad ca nu vad
- A! Da! Aveti dreptate… Ma scuzati (prostul, mi-a luat gluma drept un repros ca ar folosi verbul a vedea in preajma mea, e dobitoc).
- Pai lasa asta, cum facem cu instalarea…
- Pai mergeti si dumneavoastra la sediu si cereti audienta la director si cereti sa va puna netul mai repede, dar nu va incurcati cu proastele de la casierie sau de la telefon, mergeti direct la director.
Imi dau seama ca si propriul lor angajat stie unde lucreaza si ce plina de calitati e firma aia.
Ii baigui ca asa voi face… Si el face o ultima incercare:
- Nu imi semnati si mie procesu verbal?
- Da ce ba, m-ai vazut mai prost, sa semnez ca ai instalat cand tu nu ai instalat nica?
- Da, aveti dreptate.
Pleaca el, in spatele lui am plecat si eu.
M-am dus la birou la gagica la care semnasem contractul si am cerut sa il rezilieze.
Incearca sa ma abureasca ca o fi ca o pati.
Nimic, il reziliez.
Stand eu acolo sa reziliez contractul si sa ma discut (ca nu pot sa zic ca m-am certat cu acritura), alaturi de mine, la ghiseul celalalt, vine un mosulica.
- Buna ziua, am venit si eu ca nu merge stb-ul ala
- Pai l-ati instalat? L-ati activat?
- Pai… Nu stiu cum!
- Pai nu scrie domne acolo, ce sunteti asa prost, oligofren ca nu stiti sa urmati niste instructiuni?
- Dar, dar, vorbisem cu niste colegi ai dumneavoastra, de lunea trecuta, au zis ca vin miercuri dupa 6…
- Nu are domne cum sa vina nimeni, mai ales dupa 6, a nu lucreaza echipele dupa 6. Mergeti acasa si activati-va stb-ul ca nu e greu ce dracu, nu oti fi asa prost.
- Bine, ma duc acasa si vin cu el aici si vi-l las ca nu am ce face cu el!
- Da, dar trebuie sa platiti taxa de reziliere de 200 dolari.
- Ba o sa platesc o branza fetit-o nu am folosit nu platesc, ce sa platesc cand nici nu e activat, Ca daca ma enervati va fac praf toate astea pe aici acum!
Am terminat de reziliat contractul si am plecat felicitandu-ma sincer ca am scapat de asa niste idioti.
Doamne, daca imi vorbea mie careva pe tonul ala, pai o jucam in picioare pana nu mai era in stare sa vorbeasca.
Cum fa, tu iti iei salariu din banii platiti de mine si iti permiti sa vorbesti asa cu mine?
Eu, imi permit sa vorbesc oricum daca vreau, pentru ca daca dau un ban, pot sa te si injur de banii aia, fiindca asa vreau eu, fiindca daca nu, eu nu mai platesc, ala nu mai plateste si tu proasta dracului nu iti mai iei salariu, si o sa ajungi la supt …. De unde ai si venit de fapt.
Nu stiu daca nu cumva chiar iti place suptul si faci tot ce faci ca sa aju ngi acolo! (se aude RDS CET Constanta)?
In concluzie am avut contract cu rds pentru 3 zile.
Acum ma astept ca dupa un an sau doi sa primesc notificari ca nu mi-am platit facturile (se mai intimpla ca doar sunt RDS).
Asta a fost povestea.
Prin contrast, va voi publica mai tarziu (sau poate maine) continuarea povestii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)