Stiu ca abia asteptati urmatorul episod din ursuleti, nu va impacientati, nu au murit ursuletii, doar ca nu am mai avut destul timp sa scriu despre ei.
Am fost prins cu dezvoltarea unui soft de facturare mai complex si am muncit intens.
Dar astazi vin sa va prezint o tema ucigatoare.
Cunoasteti deja prelegerile mele despre cadouri, valoarea lor si asa mai departe.
Prietenii mei, de revelion, au hotarat sa jucam acel joc dragalas din copilarie, cu biletele si cadouri.
Deci fiecare am tras cate un billet sip e billet scria numele celui caruia tre sa ii faci cadou.
Numai ca au pus o regula care reprezinta o provocare pentru mine, cadoul nu are voie sa depaseasca 12 ron.
Deci sa recapitulam, tre sa cumpar un cadou, pentru una dintre cele mai superbe fete pe cae eu le-am vazut in viata mea si care sa coste doar 12 ron.
Sunt blocat pentru urmatoarea intrebare!
Si mai grav e ca nu am o mascota cu care sa ma deblochez.
Voi ce ati cumpara?
Eu, eu am o solutie, o singura solutie, dar la naiba e prima solutie care imi vine in minte mereu cand am vreo problema mai complexa din care nu stiu cum sa ies!
Si anume, voi trisa.
Voi lua un cadou peste 12 ron, ii voi scoate eticheta si voi pretinde ca a fost sub 12 ron!
Imi iese de fiecare data (mint cum respir).
Astept parerile voastre!
marți, 28 decembrie 2010
marți, 14 decembrie 2010
luati atitudine!!! NU! Partea a doua!
http://simonarrr.wordpress.com/2009/09/23/inglorious-basterds-un-fel-de-cronica-de-film/#comment-4606
Revin asa cum spuneam, cu inca un citat din postarea/comentariile respective.
Am vazut randul trecut, cum eram apostrofati de doamna diriginta, ca nu luam atitudine, ca suntem niste neispraviti (in termeni dulci).
Am zis, ia sa citesc si comentariile, sa vad ce parere are lumea.
Si ori comentariile sunt moderate, ori publicul tinta e cu capul in nori efectiv, ori ambele,
Dar toti felicita atitudinea si sunt cu porniri din astea sociale.
Stau si ma gandesc, oare lumea nu rationeaza putin? Cred ca oamenii astia nua u avut in viata lor un pericol real la cur, pentru a putea intelege ce inseamna.
Dar, tot citind, ce gasesc!!!
Pe blogul doamnei diriginte, acolo unde atitudinea corecta, completa, corespunzatoare este promovata, acolo unde totul este cum trebuie, unde doamna diriginta pare sa stie exact ce e de facut si cine e de vina, gasesc urmatorul comentariu, referitor la cei ce se baga in fata la coada, cei despre care era vorba in articol:
1. george_escu Says:
septembrie 25, 2009 at 4:45 am
Eu stiu ca persoanele cu handicap au prioritate la cozi sau diverse evenimente … Nu e frumos din partea ta sa te iei de respectivii cocalari … sunt handicapati si au mai avut si-o copilarie nefericita
Uau, pai ce facem bre, glumim pe seama persoanelor cu handicap? Le asemuim, fie si in gluma, cu niste persoane nesimtite si asa cum erau descrise cele in articol?
Pai atitudine e asta?
Revenind la un ton mai serios, sunt mandru de asemuirea facuta, m-am simtit extraordinar si am inteles brusc faptul ca,
Astia care promoveaza atit faptul ca nu avem atitudine, au si ei un nivel destul de limitat de intelegere al atitudinii sociale si ca de fapt si ei sunt tot cam pe acolo cu atitudinea, aplicand-o numai cand aceasta le convine lor, in rest, putem sa bagam persoanele cu handicap la un loc cu nesimtiti, eventual sa mai emitem si alte ipoteze despre persoanele cu handicap ca ce ne pasa, noi tre sa luam atitudine ca 8 nesimtiti sau bagat la coada in fata, in schimb, in atitudinea luata fata de persoanele cu handicap, lasa ca e bine asa, sa facem asemuiri ca nu conteaza.
O multime de oameni se chinuie sa demitizeze informatiile gresite si cretine despre persoane cu handicap, cum ar fi cele ca o persoana cu handicap nu e neaparat dusa cu pluta, nu e nebuna, iar ei, ei care vorbesc de atitudine pe blogul lor vin si trantesc dinastea.
Eu nu zic ca nu se poate glumi cu subiecte legate de persoane cu handicap, dar cu grija, pentru a nu crea inca un mit cretin pe seama lor, ca si asa sunt prea multe.
O sa ziceti, bine, bine, dar asta e un comentariu al unui ins,
Ce vina are posesoarea blogului?
Pai in primul rand comentariile par a fi moderate acolo, dar mai mult de cat atit, posesoarea blogului A.K.A. Doamna Diriginta, vine si ii raspunde domnului in cauza:
1. simonarrr Says:
septembrie 27, 2009 at 6:23 pm
Da, chiar, George, cum de nu m-am gandit la asta?
Doamna Diriginta, persoana cu handicap ce sunt, va multumeste pentru aprobarea faptului ca persoanele cu handicap sunt tot una cu cocalarii si pitipoancele (asa cum le numiti, mie nu imi sunt obisnuiti astfel de termeni, eu nu fac generalizari inutile)
Si va roaga respectuos pe viitor, cand va mai apuca efuziunea de dat lectii de atitudine, sa va insusiti toate regulile jocului, nu doar pe acelea care va convin.
Observ pe blogul respectiv, ca posesoarea este o activa militanta in campul asta al atitudinii si incep sa inteleg de ce toti militantii astia pentru atitudine nu reusesc sa faca mai nimic, pentru ca:
- Ei insisi nu stiu ce e aia complet si corect;
- Ne stiind, nu pot aplica;
- Nici ei nu cred ceea ce spun, iar atitudinea e ceva asa, care daca se poate aplica numai sa le genereze lor confort ar fi bine.
In final doresc sa spun un lucru, nu judec persoana aici, ci judec personalitatea care razbate din scrierile sale.
Poate persoana in sine, Simona, e o femeie buna, blajina, da bacsisi la chelner, ajuta cersetorii, se implica activ in societate, deci e un model de urmat.
Dar ceea ce rasbate din scrieri, nu e chiar asta, iar eu aia critic.
Asa ca daca, o sa imi sariti cu comentarii de genul „ca e fata buna”, o fi, dar sa o si arate.
Va multumesc ca si astazi ati fost alaturi de mine si mi-ati suportat zicerile, ofer scuzele mele celor care nu sunt de parere cu mine si le astept parerile si va asigur ca sunt destul de inteligent incat sa pot accepta si parerile altora.
In plus, la mine nu exista moderare.
Revin asa cum spuneam, cu inca un citat din postarea/comentariile respective.
Am vazut randul trecut, cum eram apostrofati de doamna diriginta, ca nu luam atitudine, ca suntem niste neispraviti (in termeni dulci).
Am zis, ia sa citesc si comentariile, sa vad ce parere are lumea.
Si ori comentariile sunt moderate, ori publicul tinta e cu capul in nori efectiv, ori ambele,
Dar toti felicita atitudinea si sunt cu porniri din astea sociale.
Stau si ma gandesc, oare lumea nu rationeaza putin? Cred ca oamenii astia nua u avut in viata lor un pericol real la cur, pentru a putea intelege ce inseamna.
Dar, tot citind, ce gasesc!!!
Pe blogul doamnei diriginte, acolo unde atitudinea corecta, completa, corespunzatoare este promovata, acolo unde totul este cum trebuie, unde doamna diriginta pare sa stie exact ce e de facut si cine e de vina, gasesc urmatorul comentariu, referitor la cei ce se baga in fata la coada, cei despre care era vorba in articol:
1. george_escu Says:
septembrie 25, 2009 at 4:45 am
Eu stiu ca persoanele cu handicap au prioritate la cozi sau diverse evenimente … Nu e frumos din partea ta sa te iei de respectivii cocalari … sunt handicapati si au mai avut si-o copilarie nefericita
Uau, pai ce facem bre, glumim pe seama persoanelor cu handicap? Le asemuim, fie si in gluma, cu niste persoane nesimtite si asa cum erau descrise cele in articol?
Pai atitudine e asta?
Revenind la un ton mai serios, sunt mandru de asemuirea facuta, m-am simtit extraordinar si am inteles brusc faptul ca,
Astia care promoveaza atit faptul ca nu avem atitudine, au si ei un nivel destul de limitat de intelegere al atitudinii sociale si ca de fapt si ei sunt tot cam pe acolo cu atitudinea, aplicand-o numai cand aceasta le convine lor, in rest, putem sa bagam persoanele cu handicap la un loc cu nesimtiti, eventual sa mai emitem si alte ipoteze despre persoanele cu handicap ca ce ne pasa, noi tre sa luam atitudine ca 8 nesimtiti sau bagat la coada in fata, in schimb, in atitudinea luata fata de persoanele cu handicap, lasa ca e bine asa, sa facem asemuiri ca nu conteaza.
O multime de oameni se chinuie sa demitizeze informatiile gresite si cretine despre persoane cu handicap, cum ar fi cele ca o persoana cu handicap nu e neaparat dusa cu pluta, nu e nebuna, iar ei, ei care vorbesc de atitudine pe blogul lor vin si trantesc dinastea.
Eu nu zic ca nu se poate glumi cu subiecte legate de persoane cu handicap, dar cu grija, pentru a nu crea inca un mit cretin pe seama lor, ca si asa sunt prea multe.
O sa ziceti, bine, bine, dar asta e un comentariu al unui ins,
Ce vina are posesoarea blogului?
Pai in primul rand comentariile par a fi moderate acolo, dar mai mult de cat atit, posesoarea blogului A.K.A. Doamna Diriginta, vine si ii raspunde domnului in cauza:
1. simonarrr Says:
septembrie 27, 2009 at 6:23 pm
Da, chiar, George, cum de nu m-am gandit la asta?
Doamna Diriginta, persoana cu handicap ce sunt, va multumeste pentru aprobarea faptului ca persoanele cu handicap sunt tot una cu cocalarii si pitipoancele (asa cum le numiti, mie nu imi sunt obisnuiti astfel de termeni, eu nu fac generalizari inutile)
Si va roaga respectuos pe viitor, cand va mai apuca efuziunea de dat lectii de atitudine, sa va insusiti toate regulile jocului, nu doar pe acelea care va convin.
Observ pe blogul respectiv, ca posesoarea este o activa militanta in campul asta al atitudinii si incep sa inteleg de ce toti militantii astia pentru atitudine nu reusesc sa faca mai nimic, pentru ca:
- Ei insisi nu stiu ce e aia complet si corect;
- Ne stiind, nu pot aplica;
- Nici ei nu cred ceea ce spun, iar atitudinea e ceva asa, care daca se poate aplica numai sa le genereze lor confort ar fi bine.
In final doresc sa spun un lucru, nu judec persoana aici, ci judec personalitatea care razbate din scrierile sale.
Poate persoana in sine, Simona, e o femeie buna, blajina, da bacsisi la chelner, ajuta cersetorii, se implica activ in societate, deci e un model de urmat.
Dar ceea ce rasbate din scrieri, nu e chiar asta, iar eu aia critic.
Asa ca daca, o sa imi sariti cu comentarii de genul „ca e fata buna”, o fi, dar sa o si arate.
Va multumesc ca si astazi ati fost alaturi de mine si mi-ati suportat zicerile, ofer scuzele mele celor care nu sunt de parere cu mine si le astept parerile si va asigur ca sunt destul de inteligent incat sa pot accepta si parerile altora.
In plus, la mine nu exista moderare.
luare de atitudine!!! NU!
http://simonarrr.wordpress.com/2009/09/23/inglorious-basterds-un-fel-de-cronica-de-film/
Citeam via Misu, de acasa de la Silavaracald,
Un blog din care am extras articolul de mai sus.
Vroiam sa zambesc binevoitor la aplombul de atitudine luat de posesoarea blogului, dar citind comentariile, m-am decis sa fac nitel urat.
Deci pregatiti-va, ca dupa atitea chestii roz, revin in forta cu inca un articol negativ.
Atentionez ca limbajul poate fi socant si ca daca aveti copii, mai bine feritii, ca am piatra la rinichi si le faram dintii!
Citind articolul (pentru a nu va obosi sa dati click pe link), puteti afla cum posesoarea blogului s-a dus la film, a ajuns la o coada, si ca vreo 8 persoane s-au bagat in fata.
Nu am sa incep acum cu clisee de oameni cretin “asta e”, “Traim in Romania”, “Noi romanii suntem niste…” si urmarile urmeaza.
Nu incep cu astea, pentru ca pur si simplu nu cred in ele.
Singurul lucru pe care pot sa il spun este acela ca suntem printre putinele natii care nu stiu sa faca altceva decat sa isi vorbeasca de rau poporul.
Am fost in Spania, am fost in Italia si pe acolo se intimpla chestii sip e acolo e rau, darn u am auzit niciodata un spaniol sau un Italian sa zica ca natia lor e o natie nasoala, nesimtita etc.
Noi in schimb, pe unde ne ducem, ii pupam in cur pe ei sin e calcam in picioare propria natie de dragul de a fi compatimiti si de a primi o ciozvarta de ceva mai bun.
Revin insa la tema articolului.
Aflam mai departe din acel articol cum ca vezi doamne, posesoarea blogului nu a mai rezistat si a simtit ca trebuie sa ia atitudine.
S-a dus, a apostrofat pe lumea respectiva care se bagase in fata si la final plina de nervi, a plecat.
Urmeaza insa in postare, celebrele deja panseuri despre romani, cat de nesimtiti sunt, cum unii se baga in fata si cum ailalti de la coada stau si nu zic nimic.
Si vai doamne, de ce nu spunem nimic, de ce nu luam atitudine.
Acum ma stiti ca sunt adeptul atitudinii, adeptul comunicarii, dar si adeptul pragmatismului.
Nu sunt pentru actiuni decat daca ele au un beneficiu, un rezultat, actiunea de dragul actiunii ma lasa rece, nu rezolv nimic, dar mama ce atitudine am avut.
Nu asta e insa problema de azi, o felicit pe posesoare pentru atitudine, dar daca si-ar fi prezentat atitudinea si atit, ar fi fost bine.
Insa panseurile prezentate dupa, referitoare la atitudine si alte dinastea, ma fac sac red ca resortul e altul.
Am sa o parasesc pe posesoarea acelui blog momentan, pentru a extinde putin cadrul.
Observ din ce in ce mai des acest cliseu al atitudinii civice, sau mai de graba blamarea lipsei acesteia.
Cum am fi noi niste prosti, nesimtiti, ca nu actionam cand se baga unii in fata la coada, cand se bat doi, cand este furata o babuta in autobus, sau cand are loc un accident.
Pai este simplu stimati cititori, nu avem competentele necesare sa intervenim, iar prin interventia noastra putem sa agravam lucrurile mai mult decat sa le rezolvam.
Ati citit probabil acest blog, ati vazut ca am publicat o serie de aventuri ale unui anumit Ares, intr-o lume parca paralela fata de ce stiti voi in viata de zi cu zi,
Ei bine, aventurile alea, desi fictiune, ele sunt izvorate din niste experiente reale.
O sa ma intrebati, de unde sa ai tu asemenea experiente?
Pai foarte bine, va spun ca am locuit 12 ani in Buzau, la un internat. Si fiindca atitudinea fata de persoanele cu handicap in tara asta e aia care e, internatul respectiv e in marginea orasului.
Pentru a intelege Buzaul, el la lumina zilei e frumos, oameni linistiti, dar cand se lasa noaptea, e orasul scandalurilor cu romii din Simileasca, Bariera Brailei, Bariera Ploiestiului, sau cu smecherii din discotecile No problem si altele.
Este orasul in care clanuri mafiote celebre si-au avut traiul, din care amintesc numai de Vanghelie.
Revin la tema si va intreb, sa zicem ca luati atitudine in unul dincazurile expuse mai sus,
Vi se baga cineva in fata, vreun bronzat.
Comentati, faceti urat si culmea, va conced acest lucru, reusiti sa il convingeti pe bronzat sa se dea la coada, sau sa plece.
Ce va faceti insa daca dupa, multe zile la rand sunteti amenintati si cineva umbla dupa voi cu masina, doar ca sa va sperie, sau mai rau, poate sa va calce?
Stiu, o sa spuneti ca va duceti la politie, dar cei de isi permit asemenea lucruri, nu o fac fara sa fie siguri ca au un spate, asa ca...
Mai departe, mi s-a intimplat sa intru in scandaluri pentru a le aplana, iar cand intri intr-un scandal sa il aplanezi, nu intri pur si simplu precum bunicul meu care zicea „hai, mai dai doua si lasa-l”.
Trebuie sa intelegeti ca intr-un conflict, orice limita a comunicarii a fost depasita, nervii sunt in toi, iar acolo nu se mai poate discuta nimic.
Ai doua sanse, ori chemi politia, care oricum vine si sta si ea sa se uite, pana se bat aia bine, iar la final ei sa il aresteze pe ala care nu mai poate sa fuga,
Ori te bagi si actionezi.
Dar ce te faci, ca intri, actionezi, aplanezi conflictul, dar dupa, cand vine politia, aia sunt victime si tu agresor, ei liberi si tu numai bun de platit amenda (in cel mai bun caz), sau de facut inchisoare pentru vatamare corporala si tentativa de omor.
Si asta nu fiindca nu ai avea legea de partea ta, dar fiindca aia doi de se bateau, sunt unchiul, nepotul, fratele, fiul cuiva, iar tu, la naiba, se intimpla sa nu cunosti pe nimeni.
Inchei aici, ca sa nu ma traga slvc de urechi (hai mami, ca am scris putin azi),
Dar revin cu inca o tema bazata pe postarea respectiva si pe comentariile ei.
Ca o concluzie, admir nespus oamenii cu atitudine, dar nu admir pe cei care se erijeaza in diriginti ai societatii, presupunand ca ei detin adevarul absolut. Deci stimata posesoare a blogului respectiv, in urma unor experiente personale neplacute, eu mi-am promis ca nu mai intervin neam nicaieri, poate sa se bage oricine in fata la coada si oriunde.
Mai mult decat atit, ca un bun matematician ce sunt, am invatat ca un obiect, aflat intr-un spatiu, se supune regulilor acelui spatiu, asa ca daca aici merge cu bagatul in fata la coada, poate o sa incep si eu sa ma bag, ca doar eu nu oi fi mai prost.
Omul stimata posesoare de blog, este o fiinta adaptabila (dupa cum spune biologia), deci va urez adaptare usoara, sau emigrare usoara.
L.E. Sa presupunem ca totul ar merge perfect, aia de i-am suparat eu ma omoara, iar dupa ei sunt arestati, la ce imi mai foloseste?
Citeam via Misu, de acasa de la Silavaracald,
Un blog din care am extras articolul de mai sus.
Vroiam sa zambesc binevoitor la aplombul de atitudine luat de posesoarea blogului, dar citind comentariile, m-am decis sa fac nitel urat.
Deci pregatiti-va, ca dupa atitea chestii roz, revin in forta cu inca un articol negativ.
Atentionez ca limbajul poate fi socant si ca daca aveti copii, mai bine feritii, ca am piatra la rinichi si le faram dintii!
Citind articolul (pentru a nu va obosi sa dati click pe link), puteti afla cum posesoarea blogului s-a dus la film, a ajuns la o coada, si ca vreo 8 persoane s-au bagat in fata.
Nu am sa incep acum cu clisee de oameni cretin “asta e”, “Traim in Romania”, “Noi romanii suntem niste…” si urmarile urmeaza.
Nu incep cu astea, pentru ca pur si simplu nu cred in ele.
Singurul lucru pe care pot sa il spun este acela ca suntem printre putinele natii care nu stiu sa faca altceva decat sa isi vorbeasca de rau poporul.
Am fost in Spania, am fost in Italia si pe acolo se intimpla chestii sip e acolo e rau, darn u am auzit niciodata un spaniol sau un Italian sa zica ca natia lor e o natie nasoala, nesimtita etc.
Noi in schimb, pe unde ne ducem, ii pupam in cur pe ei sin e calcam in picioare propria natie de dragul de a fi compatimiti si de a primi o ciozvarta de ceva mai bun.
Revin insa la tema articolului.
Aflam mai departe din acel articol cum ca vezi doamne, posesoarea blogului nu a mai rezistat si a simtit ca trebuie sa ia atitudine.
S-a dus, a apostrofat pe lumea respectiva care se bagase in fata si la final plina de nervi, a plecat.
Urmeaza insa in postare, celebrele deja panseuri despre romani, cat de nesimtiti sunt, cum unii se baga in fata si cum ailalti de la coada stau si nu zic nimic.
Si vai doamne, de ce nu spunem nimic, de ce nu luam atitudine.
Acum ma stiti ca sunt adeptul atitudinii, adeptul comunicarii, dar si adeptul pragmatismului.
Nu sunt pentru actiuni decat daca ele au un beneficiu, un rezultat, actiunea de dragul actiunii ma lasa rece, nu rezolv nimic, dar mama ce atitudine am avut.
Nu asta e insa problema de azi, o felicit pe posesoare pentru atitudine, dar daca si-ar fi prezentat atitudinea si atit, ar fi fost bine.
Insa panseurile prezentate dupa, referitoare la atitudine si alte dinastea, ma fac sac red ca resortul e altul.
Am sa o parasesc pe posesoarea acelui blog momentan, pentru a extinde putin cadrul.
Observ din ce in ce mai des acest cliseu al atitudinii civice, sau mai de graba blamarea lipsei acesteia.
Cum am fi noi niste prosti, nesimtiti, ca nu actionam cand se baga unii in fata la coada, cand se bat doi, cand este furata o babuta in autobus, sau cand are loc un accident.
Pai este simplu stimati cititori, nu avem competentele necesare sa intervenim, iar prin interventia noastra putem sa agravam lucrurile mai mult decat sa le rezolvam.
Ati citit probabil acest blog, ati vazut ca am publicat o serie de aventuri ale unui anumit Ares, intr-o lume parca paralela fata de ce stiti voi in viata de zi cu zi,
Ei bine, aventurile alea, desi fictiune, ele sunt izvorate din niste experiente reale.
O sa ma intrebati, de unde sa ai tu asemenea experiente?
Pai foarte bine, va spun ca am locuit 12 ani in Buzau, la un internat. Si fiindca atitudinea fata de persoanele cu handicap in tara asta e aia care e, internatul respectiv e in marginea orasului.
Pentru a intelege Buzaul, el la lumina zilei e frumos, oameni linistiti, dar cand se lasa noaptea, e orasul scandalurilor cu romii din Simileasca, Bariera Brailei, Bariera Ploiestiului, sau cu smecherii din discotecile No problem si altele.
Este orasul in care clanuri mafiote celebre si-au avut traiul, din care amintesc numai de Vanghelie.
Revin la tema si va intreb, sa zicem ca luati atitudine in unul dincazurile expuse mai sus,
Vi se baga cineva in fata, vreun bronzat.
Comentati, faceti urat si culmea, va conced acest lucru, reusiti sa il convingeti pe bronzat sa se dea la coada, sau sa plece.
Ce va faceti insa daca dupa, multe zile la rand sunteti amenintati si cineva umbla dupa voi cu masina, doar ca sa va sperie, sau mai rau, poate sa va calce?
Stiu, o sa spuneti ca va duceti la politie, dar cei de isi permit asemenea lucruri, nu o fac fara sa fie siguri ca au un spate, asa ca...
Mai departe, mi s-a intimplat sa intru in scandaluri pentru a le aplana, iar cand intri intr-un scandal sa il aplanezi, nu intri pur si simplu precum bunicul meu care zicea „hai, mai dai doua si lasa-l”.
Trebuie sa intelegeti ca intr-un conflict, orice limita a comunicarii a fost depasita, nervii sunt in toi, iar acolo nu se mai poate discuta nimic.
Ai doua sanse, ori chemi politia, care oricum vine si sta si ea sa se uite, pana se bat aia bine, iar la final ei sa il aresteze pe ala care nu mai poate sa fuga,
Ori te bagi si actionezi.
Dar ce te faci, ca intri, actionezi, aplanezi conflictul, dar dupa, cand vine politia, aia sunt victime si tu agresor, ei liberi si tu numai bun de platit amenda (in cel mai bun caz), sau de facut inchisoare pentru vatamare corporala si tentativa de omor.
Si asta nu fiindca nu ai avea legea de partea ta, dar fiindca aia doi de se bateau, sunt unchiul, nepotul, fratele, fiul cuiva, iar tu, la naiba, se intimpla sa nu cunosti pe nimeni.
Inchei aici, ca sa nu ma traga slvc de urechi (hai mami, ca am scris putin azi),
Dar revin cu inca o tema bazata pe postarea respectiva si pe comentariile ei.
Ca o concluzie, admir nespus oamenii cu atitudine, dar nu admir pe cei care se erijeaza in diriginti ai societatii, presupunand ca ei detin adevarul absolut. Deci stimata posesoare a blogului respectiv, in urma unor experiente personale neplacute, eu mi-am promis ca nu mai intervin neam nicaieri, poate sa se bage oricine in fata la coada si oriunde.
Mai mult decat atit, ca un bun matematician ce sunt, am invatat ca un obiect, aflat intr-un spatiu, se supune regulilor acelui spatiu, asa ca daca aici merge cu bagatul in fata la coada, poate o sa incep si eu sa ma bag, ca doar eu nu oi fi mai prost.
Omul stimata posesoare de blog, este o fiinta adaptabila (dupa cum spune biologia), deci va urez adaptare usoara, sau emigrare usoara.
L.E. Sa presupunem ca totul ar merge perfect, aia de i-am suparat eu ma omoara, iar dupa ei sunt arestati, la ce imi mai foloseste?
luni, 13 decembrie 2010
Ursuletii In Bucuresti, prima data intr-un hotel modern partea a v-a
Noaptea e profunda si linistitoare.
un zgomot sacadat se aude dinspre instalatia de incalzire, lucru care ii multumeste pe ursuleti, deoarece daca zgomoteste inseamna ca functioneaza. Leganati de acel zgomot monoton al tevilor ei adorm.
Dimineata, deschid pe rand mai intai un ochi, apoi si pe celalalt si se bucura copilareste ca incepe o noua zi.
Se pregatesc de mic dejun. Au auzit ei ca au micul dejun inclus (si dintr-o experienta anterioara de la un hotel de 3 *) au retinut ca la micul dejun e cu suc de fructe si lor le plac fructele.
Se imbraca frumos si pun mana pe telefon:
- Neata Leu, te-ai trezit ma?
- Da, ai ca vin sa va iau acuma.
Nu trece mult timp si leul bate la usa, ursuletii ies, recupereaza cartela din dispozitiv, zambesc catre leu si pleaca impreuna spre micul dejun.
In timp ce ursuletii se aseaza la masa, leul se duce cu niste farfurii sa le umple.
Fiind un om ordonat el umple o farfurie cu carnaciori prajiti, cu sunculita afumata, cu salam, cu parizer, cu omleta, iar o alta farfurie cu cubulete de unt, paine, cutute de dulceata.
Ursuletii urla:
- Ba leule, sa ne aduci si un suc de fructe! Tot restaurantul se uita la ursuleti, iar ursuletii sunt bucurosi nevoie mare, au devenit centrul atentiei.
Leul se intoarce si pune in fata ursuletilor farfuria cu cele sunci, iar in fata lui farfuria cu unt.
Ursuletii incep sa crape.
Din cand in cand, leul le mai paseaza cate o felie de unt.
Ursuletii observa la un moment dat (cand mai ramasesera doar doi crenvursti in farfurie) ca leul nu prea a luat nimic din farfuria cu cele sunci.
- Bai dar tu nu mananci carnuri dinastea?
- Ba da!
- Pai si de ce nu iei?
- Pai... Nu mi-am dat seama si am pus in fata voastra farfuria cu sunca, iar acum ce vrei, sa ma vada lumea cum va iau mancarea din fata si sa zica: „ia uite-l si pe ala, cum ia mancarea de la ursuletii aia orbi din fata saracii”.
- Pai hai sa schimbam farfuriile!
- Si ce sa mananc, aia doi crenvursti care v-au mai ramas? Lasa asa, terminatii voi si pe aia.
Micul dejun se termina si cu totii pleaca spre sala de conferinte.
Acolo ursuletii se aseaza pe un scaun si simt ca ceva ii tot inghionteste in muschiul fesier stang.
Gandindu-se ca scaunul e de vina, ne vrand sa faca gazdele sa se simta prost, doar ei erau niste oaspeti acolo, nu zic nimic.
La un moment dat, in timpul discursului un nene incepe sa vorbeasca in engleza.
- Ba leule, noi nu prea intelegem, ca nenea asta parca se stramba nu vorbeste.
- Puneti-va castile!
- Care casti ba?
- Pai pe scaun aveati niste casti cu un dispozitiv!
- Adica ala de ne intra in cur acuma? Intreaba ursuletii mirati.
Se ridica de pe scaun, pipaie constiincios si gasesc intr-adevar o pereche de casti cu dispozitivul in cauza.
Netezesc castile, le scutura petru a recapata o forma oarecare si le pun in urechi.
Dau drumul aparatului si o limba necunoscuta si guturala ii loveste in ureche.
Ursuletii scot castile si le baga sub scaun:
„De cat sa ma injure nenea ala copios, mai bine ma chinui cu engleza astuia”.
- Ce ba? De ce v-ati scos castile?
- Pai, nu vorbea bre in romana, era unu de ziceai ca vorbeste Punjabi!
- Stiti punjabi ma?
- Nu, dar poti sa stii?
Timpul trece, fiecare prezinta ce mare scofala a facut el cu banii americanilor.
Vine si randul leului, care cu prezentarea facuta in timpul noptii reuseste sa surprinda si sa zmulga murmure de admiratie.
La final, reprezentantul ambasadei americii acolo, tine un discurs lung, vorbind in engleza, la un moment dat numele ursuletilor sunt pronuntate, toata lumea aplauda, iar singurii care stau nedumeriti pe scaun sunt... Ati ghicit ursuletii.
Se lasa tacerea si lumea pare a astepta ceva, ursuletii cu sufletul la gura, asteapta si ei, oare ce urmeaza.
La un moment dat leul le arde un cot ursuletilor.
- Ce dai nene, ce dai! Zic ursuletii, cred ei incet. Numai ca in linistea din sala, soapta lor se aude ca si cum ar fi rostit-o tare.
Leul, cu voce tare:
- Vezi ca nenea ala, pe voi va asteapta acolo, sa va inmaneze un premiu.
Emotionati ursuletii se duc spre „nenea”, care ii inmaneaza o geanta de laptop si spune catre ursuleti:
„for yor activiti in za progect, yu uorct hard, yu uorct uell so ui giv yu a presant”.
Ursuletii, mandrii de ei, incep si balmajesc in engleza, ceva interesant dupa parerea lor.
Cum geanta era tinuta de ambii oameni, ea parea usurica asa, asa ca ursuletii gandesc:
„Al dracu sa fi tu, imi dai doar geanta, un laptop nu ai fi putut sa pui inauntru”.
Nenea, citindu-le gandurile ursuletilor spune:
„Yu hev got today, yor mobiliti, here ui ofer yu a mobail computer with oll accesoris yu nid”.
Bucurosi nevoie mare ursuletii se intorc la scaun.
In timp ce toata lumea se mai perinda pe acolo sa mai tina cate o cuvantare, ursuletii nerabdatori incep sa cotrobaie prin geanta, facand tot felul de zgomote cu fermoarele, cu deschiderea si inchiderea laptopului si diverse exclamatii:
„ba, cata bucata! Tare-i misto ba!”.
Astfel ca incurand nimeni nu mai asculta cuvantarile sau sa se uite macar la cine vorbeste, toata lumea priveste, care amuzata, care siderata evolutia ursuletilor.
Leul se ridica, ii ia pe ursuleti si ii scoate afara in hol.
Recunoscatori, ursuletii se desfasoara in voie, scot laptopul, ii dau drumu si incep sa se joace cu el.
Doar aveau jucarica noua! Nu?
Va urma
un zgomot sacadat se aude dinspre instalatia de incalzire, lucru care ii multumeste pe ursuleti, deoarece daca zgomoteste inseamna ca functioneaza. Leganati de acel zgomot monoton al tevilor ei adorm.
Dimineata, deschid pe rand mai intai un ochi, apoi si pe celalalt si se bucura copilareste ca incepe o noua zi.
Se pregatesc de mic dejun. Au auzit ei ca au micul dejun inclus (si dintr-o experienta anterioara de la un hotel de 3 *) au retinut ca la micul dejun e cu suc de fructe si lor le plac fructele.
Se imbraca frumos si pun mana pe telefon:
- Neata Leu, te-ai trezit ma?
- Da, ai ca vin sa va iau acuma.
Nu trece mult timp si leul bate la usa, ursuletii ies, recupereaza cartela din dispozitiv, zambesc catre leu si pleaca impreuna spre micul dejun.
In timp ce ursuletii se aseaza la masa, leul se duce cu niste farfurii sa le umple.
Fiind un om ordonat el umple o farfurie cu carnaciori prajiti, cu sunculita afumata, cu salam, cu parizer, cu omleta, iar o alta farfurie cu cubulete de unt, paine, cutute de dulceata.
Ursuletii urla:
- Ba leule, sa ne aduci si un suc de fructe! Tot restaurantul se uita la ursuleti, iar ursuletii sunt bucurosi nevoie mare, au devenit centrul atentiei.
Leul se intoarce si pune in fata ursuletilor farfuria cu cele sunci, iar in fata lui farfuria cu unt.
Ursuletii incep sa crape.
Din cand in cand, leul le mai paseaza cate o felie de unt.
Ursuletii observa la un moment dat (cand mai ramasesera doar doi crenvursti in farfurie) ca leul nu prea a luat nimic din farfuria cu cele sunci.
- Bai dar tu nu mananci carnuri dinastea?
- Ba da!
- Pai si de ce nu iei?
- Pai... Nu mi-am dat seama si am pus in fata voastra farfuria cu sunca, iar acum ce vrei, sa ma vada lumea cum va iau mancarea din fata si sa zica: „ia uite-l si pe ala, cum ia mancarea de la ursuletii aia orbi din fata saracii”.
- Pai hai sa schimbam farfuriile!
- Si ce sa mananc, aia doi crenvursti care v-au mai ramas? Lasa asa, terminatii voi si pe aia.
Micul dejun se termina si cu totii pleaca spre sala de conferinte.
Acolo ursuletii se aseaza pe un scaun si simt ca ceva ii tot inghionteste in muschiul fesier stang.
Gandindu-se ca scaunul e de vina, ne vrand sa faca gazdele sa se simta prost, doar ei erau niste oaspeti acolo, nu zic nimic.
La un moment dat, in timpul discursului un nene incepe sa vorbeasca in engleza.
- Ba leule, noi nu prea intelegem, ca nenea asta parca se stramba nu vorbeste.
- Puneti-va castile!
- Care casti ba?
- Pai pe scaun aveati niste casti cu un dispozitiv!
- Adica ala de ne intra in cur acuma? Intreaba ursuletii mirati.
Se ridica de pe scaun, pipaie constiincios si gasesc intr-adevar o pereche de casti cu dispozitivul in cauza.
Netezesc castile, le scutura petru a recapata o forma oarecare si le pun in urechi.
Dau drumul aparatului si o limba necunoscuta si guturala ii loveste in ureche.
Ursuletii scot castile si le baga sub scaun:
„De cat sa ma injure nenea ala copios, mai bine ma chinui cu engleza astuia”.
- Ce ba? De ce v-ati scos castile?
- Pai, nu vorbea bre in romana, era unu de ziceai ca vorbeste Punjabi!
- Stiti punjabi ma?
- Nu, dar poti sa stii?
Timpul trece, fiecare prezinta ce mare scofala a facut el cu banii americanilor.
Vine si randul leului, care cu prezentarea facuta in timpul noptii reuseste sa surprinda si sa zmulga murmure de admiratie.
La final, reprezentantul ambasadei americii acolo, tine un discurs lung, vorbind in engleza, la un moment dat numele ursuletilor sunt pronuntate, toata lumea aplauda, iar singurii care stau nedumeriti pe scaun sunt... Ati ghicit ursuletii.
Se lasa tacerea si lumea pare a astepta ceva, ursuletii cu sufletul la gura, asteapta si ei, oare ce urmeaza.
La un moment dat leul le arde un cot ursuletilor.
- Ce dai nene, ce dai! Zic ursuletii, cred ei incet. Numai ca in linistea din sala, soapta lor se aude ca si cum ar fi rostit-o tare.
Leul, cu voce tare:
- Vezi ca nenea ala, pe voi va asteapta acolo, sa va inmaneze un premiu.
Emotionati ursuletii se duc spre „nenea”, care ii inmaneaza o geanta de laptop si spune catre ursuleti:
„for yor activiti in za progect, yu uorct hard, yu uorct uell so ui giv yu a presant”.
Ursuletii, mandrii de ei, incep si balmajesc in engleza, ceva interesant dupa parerea lor.
Cum geanta era tinuta de ambii oameni, ea parea usurica asa, asa ca ursuletii gandesc:
„Al dracu sa fi tu, imi dai doar geanta, un laptop nu ai fi putut sa pui inauntru”.
Nenea, citindu-le gandurile ursuletilor spune:
„Yu hev got today, yor mobiliti, here ui ofer yu a mobail computer with oll accesoris yu nid”.
Bucurosi nevoie mare ursuletii se intorc la scaun.
In timp ce toata lumea se mai perinda pe acolo sa mai tina cate o cuvantare, ursuletii nerabdatori incep sa cotrobaie prin geanta, facand tot felul de zgomote cu fermoarele, cu deschiderea si inchiderea laptopului si diverse exclamatii:
„ba, cata bucata! Tare-i misto ba!”.
Astfel ca incurand nimeni nu mai asculta cuvantarile sau sa se uite macar la cine vorbeste, toata lumea priveste, care amuzata, care siderata evolutia ursuletilor.
Leul se ridica, ii ia pe ursuleti si ii scoate afara in hol.
Recunoscatori, ursuletii se desfasoara in voie, scot laptopul, ii dau drumu si incep sa se joace cu el.
Doar aveau jucarica noua! Nu?
Va urma
sâmbătă, 11 decembrie 2010
Ursuletii In Bucuresti, prima data intr-un hotel modern partea a iv-a
- Leule, leule! Urla ursuletii pe hol batand puternic in usa leului.
- Ce e bai? Zise leul iesind.
- Bai leule, nu ne gasim cartela!
- Ati pierdut-o la carciuma ma?
- Nu ba leule, cred ca am uitat-o in camera!
- Cum ma sa o uitati?
- Da ce ba la mama acasa crezi ca avem cartele dinastea ca sa stim sa nu le uitam? Nu ne-a spus nimeni ca tre sa o luam cand plecam din camera... Ce facem noi acuma? Putem sa dormim la tine aci?
- Cum ba sa dormiti aici, dormiti la voi in camera!
- Bai leule, daca tu ne spui cum intram noi fara cartela acolo, acolo dormim.
- Pai va duceti la receptie, platit i200000 lei si luati alta cartela!
- Cataaa?
- 200000 lei!
- Pai ba leule, de ultimi bani ne-am luat o ciorba si o cola! Nu ne-am pastrat bani si de desert si oricum, nu halim cartele la desert!
- Asta e, dormiti pe hol.
Ursuletii se aseaza pe patul leului imbufnati:
- Ca Bucuresti si proiecte ne-a tre buit noua, ca am venit noi aici sa faca astia misto de noi cu cartelele lor, ca maine dimineata plecam, ne ducem acasa, acolo unde o usa se deschide cu o cheie si nu ramai incuiat pe afara.
- Da! Dar pana maine dimineata trebuie sa dormiti undeva, deci faptul ca va ganditi sa plecati, nu va rezolva problema presanta si anume: Unde dracu dormiti!
- Pai aici! Incearca incaodata ursuletii.
- Pai nu aici.
- Dar unde?
Leul ne mai putandu-se abtine, induiosat de faptul ca ursuletilor mai mai sa le dea lacrimile, scoate cartela si le-o da.
- Na-va ma cartela, ca am scos-o eu in urma voastra sa nu ramaneti pe afara.
Vizibil inviorati ursuletii deja nu se mai gandesc sa plece a doua zi, iau cartela si experti deja, intrain camera.
Baga cartela in stativul de langa usa, se pregatesc de seara, se uita cu jind la televizor, dar se hotarasc sa nu il deschida. Se mai pregatesc nitel, dupa care incep sa se gandeasca.
„ma, dar cat poate sa coste televizorul ala, doar nu o fi milioane, il deschidem si daca auzim ca geme cineva il inchidem repede la loc, sau schimbam canalu pana nu mai geme nimeni”.
Zis si facut, bucurosi ca sunt asa destepti, ursuletii iau telecomanda si apasa pe buton.
Televizorul se deschide, iar din fericire era pe canalul romantica.
Decisi sa nu isi forteze norocul, ursuletii lasa televizorul pe acel canal, care, desi nu le placea mai de loc, avea bunul obicei de a nu-i taxa suplimentar.
Ursuletii se hotarasc sa reduca lumina, dar problema, habar nu au de unde.
Desigur, se gandesc sa scoata cartela, dar daca scot cartela se opreste si televizorul.
„Cat de greu poate sa fie!” exclama ursuletii si incep sa apese butoanele iesite in cale pentru a stinge lumina.
Fiind sigur ca toate butoanele se apasa, ursuletii au un mod expert de a le apasa, si anume le ard cate o labuta butoanelor „pac, trosc, pleosc”.
Bai nimic. Nicio lumina nu se stinge.
La un moment dat ursuletii se apropie de un buton si ii ard o labuta, iar butonul se infige adanc in labuta ursuletilor.
Primul venit, primul servit, butonul se invartea, nu se apasa.
Injurand de mama focului, ursuletii trec mai departe la alte butoane.
Cand, bate la usa.
„A, a venit iar leul, foarte bine sa imi stinga lumina”.
Se duc sa deschida, in prag statea cea mai incantatoare faptura, o fata la vreo 20 ani, bruneta, ochii albastrii, inalta cat ursuletii, care intreaba gingas:
- M-ati chemat?
- Noi? Zic ursuletii pe un ton de macho, dar salivand vizibil la apropierea diafanei fapturi.
- Da, dumneavoastra!
- Pai cum sa va fi chemat noi?
- Pai ati apasat pe butonul de la sonerie!
- A! Da! Ala! Draguta, zic ursuletii, nu stim de unde sa stingem luminile.
Faptura diafana trece pe langa ursuleti, se duce in camera, iar pe moment ce inainta stingea luminile in calea ei, trece pe langa televizor, il stinge si pe acela si dispare in alt cotlon al camerei.
Ursuletii, crezand ca totul s-a rezolvat si ca faptura diafana a plecat, se aseaza pe marginea patului, isi scot pantalonii, raman in ismene si isi fac de treaba pe langa pat.
In camera intuneric bezna.
La un moment dat dinspre usa de la balcon, se aude vocea diafanei:
- Si acum eu cum ies de aici!?
Surprinsi initial, ursuletii inteleg ca gingasa faptura stinsese toate luminile, draperiile erau trase deci nu era urma de lumina, deci fata nu stia sa isi gaseasca drumul spre iesire.
Intr-un moment in care caracterul macho al ursuletilor a trecut peste limita, ei replica:
- Dar ce, trebuie sa mai pleci?
In secunda imediat urmatoare cum ne cum, fata, intr-o viteza imposibila, nimereste si drumul spre iesire si fuge din camera.
Incontinuare in ismene, ursuletii se baga in pat, insa nu apreciaza bine distanta si cand sa se culce, trag un cap zdravan de tablia patului. Injunrand in gand, gandul le revine la fata:
„Proasta, nu stie ce pierde”!
Va urma
- Ce e bai? Zise leul iesind.
- Bai leule, nu ne gasim cartela!
- Ati pierdut-o la carciuma ma?
- Nu ba leule, cred ca am uitat-o in camera!
- Cum ma sa o uitati?
- Da ce ba la mama acasa crezi ca avem cartele dinastea ca sa stim sa nu le uitam? Nu ne-a spus nimeni ca tre sa o luam cand plecam din camera... Ce facem noi acuma? Putem sa dormim la tine aci?
- Cum ba sa dormiti aici, dormiti la voi in camera!
- Bai leule, daca tu ne spui cum intram noi fara cartela acolo, acolo dormim.
- Pai va duceti la receptie, platit i200000 lei si luati alta cartela!
- Cataaa?
- 200000 lei!
- Pai ba leule, de ultimi bani ne-am luat o ciorba si o cola! Nu ne-am pastrat bani si de desert si oricum, nu halim cartele la desert!
- Asta e, dormiti pe hol.
Ursuletii se aseaza pe patul leului imbufnati:
- Ca Bucuresti si proiecte ne-a tre buit noua, ca am venit noi aici sa faca astia misto de noi cu cartelele lor, ca maine dimineata plecam, ne ducem acasa, acolo unde o usa se deschide cu o cheie si nu ramai incuiat pe afara.
- Da! Dar pana maine dimineata trebuie sa dormiti undeva, deci faptul ca va ganditi sa plecati, nu va rezolva problema presanta si anume: Unde dracu dormiti!
- Pai aici! Incearca incaodata ursuletii.
- Pai nu aici.
- Dar unde?
Leul ne mai putandu-se abtine, induiosat de faptul ca ursuletilor mai mai sa le dea lacrimile, scoate cartela si le-o da.
- Na-va ma cartela, ca am scos-o eu in urma voastra sa nu ramaneti pe afara.
Vizibil inviorati ursuletii deja nu se mai gandesc sa plece a doua zi, iau cartela si experti deja, intrain camera.
Baga cartela in stativul de langa usa, se pregatesc de seara, se uita cu jind la televizor, dar se hotarasc sa nu il deschida. Se mai pregatesc nitel, dupa care incep sa se gandeasca.
„ma, dar cat poate sa coste televizorul ala, doar nu o fi milioane, il deschidem si daca auzim ca geme cineva il inchidem repede la loc, sau schimbam canalu pana nu mai geme nimeni”.
Zis si facut, bucurosi ca sunt asa destepti, ursuletii iau telecomanda si apasa pe buton.
Televizorul se deschide, iar din fericire era pe canalul romantica.
Decisi sa nu isi forteze norocul, ursuletii lasa televizorul pe acel canal, care, desi nu le placea mai de loc, avea bunul obicei de a nu-i taxa suplimentar.
Ursuletii se hotarasc sa reduca lumina, dar problema, habar nu au de unde.
Desigur, se gandesc sa scoata cartela, dar daca scot cartela se opreste si televizorul.
„Cat de greu poate sa fie!” exclama ursuletii si incep sa apese butoanele iesite in cale pentru a stinge lumina.
Fiind sigur ca toate butoanele se apasa, ursuletii au un mod expert de a le apasa, si anume le ard cate o labuta butoanelor „pac, trosc, pleosc”.
Bai nimic. Nicio lumina nu se stinge.
La un moment dat ursuletii se apropie de un buton si ii ard o labuta, iar butonul se infige adanc in labuta ursuletilor.
Primul venit, primul servit, butonul se invartea, nu se apasa.
Injurand de mama focului, ursuletii trec mai departe la alte butoane.
Cand, bate la usa.
„A, a venit iar leul, foarte bine sa imi stinga lumina”.
Se duc sa deschida, in prag statea cea mai incantatoare faptura, o fata la vreo 20 ani, bruneta, ochii albastrii, inalta cat ursuletii, care intreaba gingas:
- M-ati chemat?
- Noi? Zic ursuletii pe un ton de macho, dar salivand vizibil la apropierea diafanei fapturi.
- Da, dumneavoastra!
- Pai cum sa va fi chemat noi?
- Pai ati apasat pe butonul de la sonerie!
- A! Da! Ala! Draguta, zic ursuletii, nu stim de unde sa stingem luminile.
Faptura diafana trece pe langa ursuleti, se duce in camera, iar pe moment ce inainta stingea luminile in calea ei, trece pe langa televizor, il stinge si pe acela si dispare in alt cotlon al camerei.
Ursuletii, crezand ca totul s-a rezolvat si ca faptura diafana a plecat, se aseaza pe marginea patului, isi scot pantalonii, raman in ismene si isi fac de treaba pe langa pat.
In camera intuneric bezna.
La un moment dat dinspre usa de la balcon, se aude vocea diafanei:
- Si acum eu cum ies de aici!?
Surprinsi initial, ursuletii inteleg ca gingasa faptura stinsese toate luminile, draperiile erau trase deci nu era urma de lumina, deci fata nu stia sa isi gaseasca drumul spre iesire.
Intr-un moment in care caracterul macho al ursuletilor a trecut peste limita, ei replica:
- Dar ce, trebuie sa mai pleci?
In secunda imediat urmatoare cum ne cum, fata, intr-o viteza imposibila, nimereste si drumul spre iesire si fuge din camera.
Incontinuare in ismene, ursuletii se baga in pat, insa nu apreciaza bine distanta si cand sa se culce, trag un cap zdravan de tablia patului. Injunrand in gand, gandul le revine la fata:
„Proasta, nu stie ce pierde”!
Va urma
joi, 9 decembrie 2010
comunicare,, conversatie, bune maniere: cadourile
Abordez problematica zilei de azi in urma unei discutii avute.
Mai intai insa, vorbind cu un coleg despre ce urmeaza sa scriu, povestindu-I ce mi s-a intimplat, amenintandu-l ca o sa scriu pe blog, el imi spune:
“Presimt ca are legatura cu educatia comunista”.
Lovit de fraza stau si ma intreb, oare atit de previzibil am devenit?
Trec la subiectul zilei de azi, cadourile.
Idea articolului de azi, mi-a venit in urma unei convorbiri telefonice avute, cu mama.
Ma gandeam la un cadou de craciun pentru sotia mea.
Fiind eu indecis ce sa iau, mi-am oprit ochii asupra unui aparat foto in jur de 300 ron de la o firma de pe net.
Ma gandesc, o fi bine, nu o fi bine, sa iau asta, sa iau altceva...
Zic sa o sun pe mama sa cer si parerea ei.
Ca sa intelegeti mai bine cazul, noi, eu si sotia, detinem in proprietate comuna (asa-i ca e frumos termenu asta), un aparat foto fuji s5700, o namila cu zoom de 10x, deci cu dita-i obiectivul, care functioneaza cu 4 baterii r06 sau aa, care atarna goala 380 grame si plina ajunge la vreo 500 daca nu si mai bine,
Care trebuie sa o porti intr-o geanta separata a ei, in care eventual iti mai pui si o pereche de acumulatori (alti 4, pentru ca e energofaga),
Niste filtre eventual.
Deci nu e genul de aparat pe care l-ai lua cu tine zi de zi, cu care sa faci o poza la ceva interesant care ti-a aparut brusc in cale, fiind mai de graba genul de aparat pe care il cari cu tine stiind ca undeva vei avea de facut poze si eventual sa te gandesti ca va trebui sa ai grija lui toata seara.
Pe de alta parte, sotia are antecedente, a pierdut un aparat foto din asta micut, predecesorul celui descris mai sus, cumparat de mine mai la inceput, cand abia imi faceam mana pe foto digital. Evident ca am facut o criza de nervi cand am vazut ca a pierdut aparatul foto si de atunci sotia a devenit circumspecta in utilizarea oricarui
Aparat sau lucru care imi apartine, sau ne apartine.
Adica pe cele care imi apartin nu pune mana, pentru a nu putea fi acuzata de nimic,
Iar pe cele pe care ne apartin le utilizeaza numai in prezenta mea si intrebandu-ma de o mie de ori inainte daca e bine ce face si la cel mai mic semn de neregularitate pasandu-mi obiectul spre reglare.
Astfel, aparatul mai sus descris si asa utilizat foarte rar, din pricina dimensiunilor si a ariei restranse de utilizare (nu te duci pe plaja cu asa ceva, decat daca vrei sa il pierzi), devine si mai neutilizabil, fiind folosit doar in prezenta mea.
De multe ori se intimpla sa fiu in oras cu sotia si sa exclame:
‚Vai ce frumos e cutare lucru, ce pacat ca nu avem aparatul foto cu noi”.
Mai rezolvam problemele de tipul asta cu telefonul, dar stiti ce poze ies pe telefon, vai mortii si ranitii lor.
Drept pentru care ma gandeam sa cumpar un aparat foto micut asa cum spuneam mai sus.
Cadourile
Acum ajung la discutia de azi.
Pentru a ma intelege, trebuie sa stiti ca, conform educatiei comuniste pe care am cantat-o indelung pe acest blog (Nu e asa Mariane)?
Sunt indoctrinat sa imi respect parintii si mai mult nu imi place sa ii supar, sa ii vad imbufnati sau nemultumiti de ceva.
Drept pentru care, inainte de a face o cheltuiala mai consistenta, ma consult si cu ei pentru a vedea ce parere au.
Mama dupa caz, e sau nu de acord, dar atunci cand nu e de acord, are un stil de a ti-o spune ca iti trece orice chef de cumparatura, tu vrei inca in sufletul tau sa cumperi lucrul respectiv, dar...
Deja am ajuns sa cochetez cu idea sa imi extrag niste fonduri care sa stiu numai eu de ele si sa nu mai spun nimanui nimic, dar asta e alta poveste.
Ce m-a frapat la discutia de azi si pe langa asta mi-am adus aminte si de alte discutii din trecut pe domeniu, a fost modul cum a pus problema.
Nu m-a deranjat faptul ca mi-a stricat cheful de cumparaturi, cat modul in care reuseste sa puna problema in aceasta problematica a cadourilor.
Insa nu numai mama gandeste asa, ci se pare ca este modul tipic de gandire al generatiei, un mod pe care nu il suport si ma enerveaza in aceasta problematica.
Stau si ma gandesc, cat de foame sa iti fi fost in viata asta, cat de multe lipsuri sa fi avut sa incepi sa gandesti asa.
Motivele au fost:
- Ce va trebuie aparat foto nu aveti unu? Si asa sta ala nefolosit acolo si oricum a mai pierdut unul din asta mic.
Pana aici, imbatabil, dar partea frumoasa urmeaza:
- Mai bine te duci si ii cumperi o geaca, sau ceva de imbracat calumea.... Continua!
- Sau poti sa iei un inel sau un lant de aur...
Dupa ce inchid telefonul imi aduc aminte de o alta discutie avuta craciunul trecut.
Eram asteptati a doua zi de craciun la masa la niste prieteni, nu aveam cine stie ce bani si nici nu ne cumparasem nimic cadou.
Cand sa plecam din casa, mama imi spune:
- Pai voi va duceti cu mana in cur ma asa la oamenii aia
- Dar cu ce sa ma duc.
- Pai ia si tu o sticla de vin din drum, sau ia ceva, doar nu o sa te duci cu mana goala.
Ne-am certat pe marginea subiectului un sfert de ora sila ambitie, m-am enervat si nu am mai plecat nicaieri.
Am sunat prietenii respectivi si am zis ca nu vom ajunge, pentru ca a intervenit ceva.
A fost cel mai urat gest din viata mea, pentru care imi pare rau si acuma, deoarece eram singurii invitati la masain ziua respectiva si oamenii se pregatisera bucurosi sa ne primeasca.
Nu au lasat sa se inteleaga asta, politicosi fiind, dar o stiu eu ca asa era.
Lectia de azi:
E mai mult o parere personala si niste lucruri observate in decursul scurtei mele experiente, iar aici iar vin in contradictie cu codul bunelor maniere si consider din nou ca taranimea a introdus pe furisi o noua regula stupida in acest cod.
1. Cum naiba sa te duci cu cineva de mana in magazin, eventual pe la mai multe magazine, sa il pui sa probeze 50000 chestii, eventual sa gasesti ceva care ii vine, ii place, iar apoi sa te duci cu el de mana la casa si in fata lui sa platesti cadoul. Ce cadou si mai ales ce cadou de craciun (care ar trebui sa il gasesti ca o surpriza sub brad in dimineata de 25) poate fi acest lucru. Nu pun la socoteala faptul ca deja de la al treilea magazin incolo, cadorisitul s-ar putea sa isi piarda interesul, sa se enerveze etc. Mai mult, omului s-ar putea sa nu ii placa sa probeze o multime de lucruri, numai ca sa ii faci tu un cadou. In al doilea rand, nu pot sa nu constat pervetirea mintii generatiei, ei in loc sa vada intr-un cadou ceva frumos, care sa te bucure, care sa iti placa cu adevarat si pe care sa il folosesti cu drag stiind ca il ai de la X, ei zic „mai bine i-ai o geaca, ca ii trebuie”, ce se bucura omul ala de geaca? Doar daca e vreun sarac lipit si geaca aia e tot ce putea visa, in rest nu ma prind de ce m-as bucura pentru o geaca. Personal nu agreez cand primesc cadouri obiecte de imbracaminte, cred ca stiu cel mai bine, ce mi se potriveste si ce imi place si ce imi vine si am momentele mele cand vreau sa ma duc sa imi cumpar si sa probez. Daca vi cu un cadou imbracaminte, poti cel mult sa speri ca m-ai nimerit si imi place, sau daca nu, poti spera ca macar o sa am bunavointa sa il duc la un centru pentru nevoiasi sa il donez. Aceasta accentuare pe util si atat ma sperie. Cand spui „i-ai o geaca ca ii trebuie”, poti la fel de bine sa spui „i-ai o perechehe de chiloti ca are doar patru si ii trebuie cinci, macar sa ii schimbe zilnic si in weekend poate sa stea si fara chiloti”. Cadourile de imbracaminte, le agreez doar intr-un grup restrans de prieteni si pentru ocazii care se pot preta la astfel de cadouri. De exemplu, cu buna mea prietena Sacha, am capatat un obicei sa ne aducem tricouri de prin toate colturile tarii pe unde ne plimbam, dar nu tricouri simple, ci din cele care sa reprezinte zona, astfel am o colectie impresionanta de tricouri de prin toate colturile lumii si asta imi place, dar sunt mai mult ca niste trofee de vanatoare. Fiindu-mi buna prietena, Sacha imi nimereste si numarul mereu (de fapt merge la sigur, ia xxxl ca sigur imi vine).
2. Valoarea cadoului: Trebuie bine ales, astfel incat sa nu jicnesti nici sa nu obligi, dar dragii mei, daca puteti, nu va opriti la cadouri de 10 ron ca sunt naspa. O alta fraza celebra a generatiei despre care vorbesc este: „ooo! Cum sa dai atitea bani pe un cadou”! Aceasta fraza fiind spusa cand am facut cadou unui prieten un hdd de 300 ron. Eu personal, sa fiu sincer, nu vad nimic pe piata sub 100 ron care ar putea sa ma incante ca si cadou, probabil doar vreo carte. Dar si cartile bune (cum ar fi manualul Gower de project Management), costa azi peste 100 ron. In conditiile astea, cum sa te duci cu un cadou de 10 ron la cineva? Eventual ei o cutie de bomboane proaste si atat.
E drept ca, un ins scolit probabil de maica-sa, a reusit sa ma surprinda, venindu-mi cu un tricou de 5 lei, atit a costat, cadou. Inutil sa va spun cum arata, era o bucata de carpa stravezie, prin care puteam strecura branza, dar prietenul era foarte mandru ca era bumbac 100%. S-a rupt in momentul in care l-am pus pe mine si i l-am inapoiat rugandu-l sa il duca in service la garantie.
3. Micile cadouri de vizita:
Este foarte adevarat ca la Codul Bunelor Maniere scrie ca atunci cand te duci in vizita trebuie sa te duci cu ceva in mana, sa nu te duci cu mana goala si se realizeaza o intreaga teorie despre cum si in ce fel sa alegi cadoul respectiv.
Rubrica mai cretina nu am intalnit.
Luati de pilda cazul meu (nu inversati l cu z ca nu e bine),
Ce a fost mai frumos, faptul ca nu m-am dus la masa de craciun a prietenilor, fiindca „nu puteam sa ma duc cu mana goala”, sau faptul ca as fi ajuns acolo, cu mana goala, dar toata lumea s-ar fi simtit bine.
Eu cred ca niste prieteni daca te asteapta, te asteapta pentru prietenia ta cu ei, pentru ca le place timpul petrecut cu tine, pentru ca si tie iti place sa petreci timpul cu ei, nu pentru sticla de cola, sticla de vin, cutia cu bomboane sau alt cadou de 4 lei jumate cu care te infiintezi tu la usa, fiindca asa trebuie.
Invers gandind, te poti duce cu ce, in codul bunelor maniere, desi procedura este foarte elaborata, nu ti se spune exact cum si cat tre sa coste cadoul ala.
Iar daca te limitezi ( ca nu o sa te duci la fiecare vizita cu cadou de milioane), ajungi in cazul punctului 2, adica acel cadou al tau sa fie cel mult inutil.
Asa ca sticla ta de vin se va alatura probabil pe langa celelalte 20 primite inainte, cuita ta de bomboane se va alatura probabil celorlalte 10 primite inainte si asa mai departe.
Daca tot dai banii pe ceva (ca sa respect cliseul generatiei de aur) nu ar fi bine sa ii dai pe ceva, macar util, care gazda sa nu il aiba, sau sa ii placa.
Dar ce te faci, ca culmea e, ca tot ce costa sub 100 ron, isi cam permite toata lumea, asa ca mai mult ca sigur ca omul are in casa,
O sticla de vin din aia intre 10 si 30 ron cu care te infiintezi tu la usa, sigur are prin casa vreo cutie de bomboane Susardine, modelul restrans de 7 lei si asa mai departe.
Cadourile nealimentare sub 100 ron, daca nu sunt o carte, iarasi nu prea ai ce face cu ele, sunt tot felul de figurine urate si nefolositoare care in cel mai rau caz sunt bune sa atraga praful si daca gazda nu este vreun colectionar inrait de chinezi cu peste sau de cosari, atunci sigur cadoul tau smecher va lua drumul gunoiului dupa ce ai plecat
Ar mai fi multe de scris, dar iar zice SLVC ca scriu mult, probabil intr-o postare ulterioara mai abordam subiectul asta, fiindca el este foarte interesant.
Va multumesc ca si azi mi-ati suportat inganfarea si peroratiile.
Mai intai insa, vorbind cu un coleg despre ce urmeaza sa scriu, povestindu-I ce mi s-a intimplat, amenintandu-l ca o sa scriu pe blog, el imi spune:
“Presimt ca are legatura cu educatia comunista”.
Lovit de fraza stau si ma intreb, oare atit de previzibil am devenit?
Trec la subiectul zilei de azi, cadourile.
Idea articolului de azi, mi-a venit in urma unei convorbiri telefonice avute, cu mama.
Ma gandeam la un cadou de craciun pentru sotia mea.
Fiind eu indecis ce sa iau, mi-am oprit ochii asupra unui aparat foto in jur de 300 ron de la o firma de pe net.
Ma gandesc, o fi bine, nu o fi bine, sa iau asta, sa iau altceva...
Zic sa o sun pe mama sa cer si parerea ei.
Ca sa intelegeti mai bine cazul, noi, eu si sotia, detinem in proprietate comuna (asa-i ca e frumos termenu asta), un aparat foto fuji s5700, o namila cu zoom de 10x, deci cu dita-i obiectivul, care functioneaza cu 4 baterii r06 sau aa, care atarna goala 380 grame si plina ajunge la vreo 500 daca nu si mai bine,
Care trebuie sa o porti intr-o geanta separata a ei, in care eventual iti mai pui si o pereche de acumulatori (alti 4, pentru ca e energofaga),
Niste filtre eventual.
Deci nu e genul de aparat pe care l-ai lua cu tine zi de zi, cu care sa faci o poza la ceva interesant care ti-a aparut brusc in cale, fiind mai de graba genul de aparat pe care il cari cu tine stiind ca undeva vei avea de facut poze si eventual sa te gandesti ca va trebui sa ai grija lui toata seara.
Pe de alta parte, sotia are antecedente, a pierdut un aparat foto din asta micut, predecesorul celui descris mai sus, cumparat de mine mai la inceput, cand abia imi faceam mana pe foto digital. Evident ca am facut o criza de nervi cand am vazut ca a pierdut aparatul foto si de atunci sotia a devenit circumspecta in utilizarea oricarui
Aparat sau lucru care imi apartine, sau ne apartine.
Adica pe cele care imi apartin nu pune mana, pentru a nu putea fi acuzata de nimic,
Iar pe cele pe care ne apartin le utilizeaza numai in prezenta mea si intrebandu-ma de o mie de ori inainte daca e bine ce face si la cel mai mic semn de neregularitate pasandu-mi obiectul spre reglare.
Astfel, aparatul mai sus descris si asa utilizat foarte rar, din pricina dimensiunilor si a ariei restranse de utilizare (nu te duci pe plaja cu asa ceva, decat daca vrei sa il pierzi), devine si mai neutilizabil, fiind folosit doar in prezenta mea.
De multe ori se intimpla sa fiu in oras cu sotia si sa exclame:
‚Vai ce frumos e cutare lucru, ce pacat ca nu avem aparatul foto cu noi”.
Mai rezolvam problemele de tipul asta cu telefonul, dar stiti ce poze ies pe telefon, vai mortii si ranitii lor.
Drept pentru care ma gandeam sa cumpar un aparat foto micut asa cum spuneam mai sus.
Cadourile
Acum ajung la discutia de azi.
Pentru a ma intelege, trebuie sa stiti ca, conform educatiei comuniste pe care am cantat-o indelung pe acest blog (Nu e asa Mariane)?
Sunt indoctrinat sa imi respect parintii si mai mult nu imi place sa ii supar, sa ii vad imbufnati sau nemultumiti de ceva.
Drept pentru care, inainte de a face o cheltuiala mai consistenta, ma consult si cu ei pentru a vedea ce parere au.
Mama dupa caz, e sau nu de acord, dar atunci cand nu e de acord, are un stil de a ti-o spune ca iti trece orice chef de cumparatura, tu vrei inca in sufletul tau sa cumperi lucrul respectiv, dar...
Deja am ajuns sa cochetez cu idea sa imi extrag niste fonduri care sa stiu numai eu de ele si sa nu mai spun nimanui nimic, dar asta e alta poveste.
Ce m-a frapat la discutia de azi si pe langa asta mi-am adus aminte si de alte discutii din trecut pe domeniu, a fost modul cum a pus problema.
Nu m-a deranjat faptul ca mi-a stricat cheful de cumparaturi, cat modul in care reuseste sa puna problema in aceasta problematica a cadourilor.
Insa nu numai mama gandeste asa, ci se pare ca este modul tipic de gandire al generatiei, un mod pe care nu il suport si ma enerveaza in aceasta problematica.
Stau si ma gandesc, cat de foame sa iti fi fost in viata asta, cat de multe lipsuri sa fi avut sa incepi sa gandesti asa.
Motivele au fost:
- Ce va trebuie aparat foto nu aveti unu? Si asa sta ala nefolosit acolo si oricum a mai pierdut unul din asta mic.
Pana aici, imbatabil, dar partea frumoasa urmeaza:
- Mai bine te duci si ii cumperi o geaca, sau ceva de imbracat calumea.... Continua!
- Sau poti sa iei un inel sau un lant de aur...
Dupa ce inchid telefonul imi aduc aminte de o alta discutie avuta craciunul trecut.
Eram asteptati a doua zi de craciun la masa la niste prieteni, nu aveam cine stie ce bani si nici nu ne cumparasem nimic cadou.
Cand sa plecam din casa, mama imi spune:
- Pai voi va duceti cu mana in cur ma asa la oamenii aia
- Dar cu ce sa ma duc.
- Pai ia si tu o sticla de vin din drum, sau ia ceva, doar nu o sa te duci cu mana goala.
Ne-am certat pe marginea subiectului un sfert de ora sila ambitie, m-am enervat si nu am mai plecat nicaieri.
Am sunat prietenii respectivi si am zis ca nu vom ajunge, pentru ca a intervenit ceva.
A fost cel mai urat gest din viata mea, pentru care imi pare rau si acuma, deoarece eram singurii invitati la masain ziua respectiva si oamenii se pregatisera bucurosi sa ne primeasca.
Nu au lasat sa se inteleaga asta, politicosi fiind, dar o stiu eu ca asa era.
Lectia de azi:
E mai mult o parere personala si niste lucruri observate in decursul scurtei mele experiente, iar aici iar vin in contradictie cu codul bunelor maniere si consider din nou ca taranimea a introdus pe furisi o noua regula stupida in acest cod.
1. Cum naiba sa te duci cu cineva de mana in magazin, eventual pe la mai multe magazine, sa il pui sa probeze 50000 chestii, eventual sa gasesti ceva care ii vine, ii place, iar apoi sa te duci cu el de mana la casa si in fata lui sa platesti cadoul. Ce cadou si mai ales ce cadou de craciun (care ar trebui sa il gasesti ca o surpriza sub brad in dimineata de 25) poate fi acest lucru. Nu pun la socoteala faptul ca deja de la al treilea magazin incolo, cadorisitul s-ar putea sa isi piarda interesul, sa se enerveze etc. Mai mult, omului s-ar putea sa nu ii placa sa probeze o multime de lucruri, numai ca sa ii faci tu un cadou. In al doilea rand, nu pot sa nu constat pervetirea mintii generatiei, ei in loc sa vada intr-un cadou ceva frumos, care sa te bucure, care sa iti placa cu adevarat si pe care sa il folosesti cu drag stiind ca il ai de la X, ei zic „mai bine i-ai o geaca, ca ii trebuie”, ce se bucura omul ala de geaca? Doar daca e vreun sarac lipit si geaca aia e tot ce putea visa, in rest nu ma prind de ce m-as bucura pentru o geaca. Personal nu agreez cand primesc cadouri obiecte de imbracaminte, cred ca stiu cel mai bine, ce mi se potriveste si ce imi place si ce imi vine si am momentele mele cand vreau sa ma duc sa imi cumpar si sa probez. Daca vi cu un cadou imbracaminte, poti cel mult sa speri ca m-ai nimerit si imi place, sau daca nu, poti spera ca macar o sa am bunavointa sa il duc la un centru pentru nevoiasi sa il donez. Aceasta accentuare pe util si atat ma sperie. Cand spui „i-ai o geaca ca ii trebuie”, poti la fel de bine sa spui „i-ai o perechehe de chiloti ca are doar patru si ii trebuie cinci, macar sa ii schimbe zilnic si in weekend poate sa stea si fara chiloti”. Cadourile de imbracaminte, le agreez doar intr-un grup restrans de prieteni si pentru ocazii care se pot preta la astfel de cadouri. De exemplu, cu buna mea prietena Sacha, am capatat un obicei sa ne aducem tricouri de prin toate colturile tarii pe unde ne plimbam, dar nu tricouri simple, ci din cele care sa reprezinte zona, astfel am o colectie impresionanta de tricouri de prin toate colturile lumii si asta imi place, dar sunt mai mult ca niste trofee de vanatoare. Fiindu-mi buna prietena, Sacha imi nimereste si numarul mereu (de fapt merge la sigur, ia xxxl ca sigur imi vine).
2. Valoarea cadoului: Trebuie bine ales, astfel incat sa nu jicnesti nici sa nu obligi, dar dragii mei, daca puteti, nu va opriti la cadouri de 10 ron ca sunt naspa. O alta fraza celebra a generatiei despre care vorbesc este: „ooo! Cum sa dai atitea bani pe un cadou”! Aceasta fraza fiind spusa cand am facut cadou unui prieten un hdd de 300 ron. Eu personal, sa fiu sincer, nu vad nimic pe piata sub 100 ron care ar putea sa ma incante ca si cadou, probabil doar vreo carte. Dar si cartile bune (cum ar fi manualul Gower de project Management), costa azi peste 100 ron. In conditiile astea, cum sa te duci cu un cadou de 10 ron la cineva? Eventual ei o cutie de bomboane proaste si atat.
E drept ca, un ins scolit probabil de maica-sa, a reusit sa ma surprinda, venindu-mi cu un tricou de 5 lei, atit a costat, cadou. Inutil sa va spun cum arata, era o bucata de carpa stravezie, prin care puteam strecura branza, dar prietenul era foarte mandru ca era bumbac 100%. S-a rupt in momentul in care l-am pus pe mine si i l-am inapoiat rugandu-l sa il duca in service la garantie.
3. Micile cadouri de vizita:
Este foarte adevarat ca la Codul Bunelor Maniere scrie ca atunci cand te duci in vizita trebuie sa te duci cu ceva in mana, sa nu te duci cu mana goala si se realizeaza o intreaga teorie despre cum si in ce fel sa alegi cadoul respectiv.
Rubrica mai cretina nu am intalnit.
Luati de pilda cazul meu (nu inversati l cu z ca nu e bine),
Ce a fost mai frumos, faptul ca nu m-am dus la masa de craciun a prietenilor, fiindca „nu puteam sa ma duc cu mana goala”, sau faptul ca as fi ajuns acolo, cu mana goala, dar toata lumea s-ar fi simtit bine.
Eu cred ca niste prieteni daca te asteapta, te asteapta pentru prietenia ta cu ei, pentru ca le place timpul petrecut cu tine, pentru ca si tie iti place sa petreci timpul cu ei, nu pentru sticla de cola, sticla de vin, cutia cu bomboane sau alt cadou de 4 lei jumate cu care te infiintezi tu la usa, fiindca asa trebuie.
Invers gandind, te poti duce cu ce, in codul bunelor maniere, desi procedura este foarte elaborata, nu ti se spune exact cum si cat tre sa coste cadoul ala.
Iar daca te limitezi ( ca nu o sa te duci la fiecare vizita cu cadou de milioane), ajungi in cazul punctului 2, adica acel cadou al tau sa fie cel mult inutil.
Asa ca sticla ta de vin se va alatura probabil pe langa celelalte 20 primite inainte, cuita ta de bomboane se va alatura probabil celorlalte 10 primite inainte si asa mai departe.
Daca tot dai banii pe ceva (ca sa respect cliseul generatiei de aur) nu ar fi bine sa ii dai pe ceva, macar util, care gazda sa nu il aiba, sau sa ii placa.
Dar ce te faci, ca culmea e, ca tot ce costa sub 100 ron, isi cam permite toata lumea, asa ca mai mult ca sigur ca omul are in casa,
O sticla de vin din aia intre 10 si 30 ron cu care te infiintezi tu la usa, sigur are prin casa vreo cutie de bomboane Susardine, modelul restrans de 7 lei si asa mai departe.
Cadourile nealimentare sub 100 ron, daca nu sunt o carte, iarasi nu prea ai ce face cu ele, sunt tot felul de figurine urate si nefolositoare care in cel mai rau caz sunt bune sa atraga praful si daca gazda nu este vreun colectionar inrait de chinezi cu peste sau de cosari, atunci sigur cadoul tau smecher va lua drumul gunoiului dupa ce ai plecat
Ar mai fi multe de scris, dar iar zice SLVC ca scriu mult, probabil intr-o postare ulterioara mai abordam subiectul asta, fiindca el este foarte interesant.
Va multumesc ca si azi mi-ati suportat inganfarea si peroratiile.
miercuri, 8 decembrie 2010
Ursuletii In Bucuresti, prima data intr-un hotel modern partea a iii-a
Leul iese si el din baie dupa ursuleti.
Ursuletii se apropie de safe, trag de usa, usa nu cedeaza.
“Parca e un facut sa am probleme cu toate usile de azi”!
Gandesc ursuletii.
Isi aduc aminte ca au pus un cod,
Misca de rotite, formeaza codul,, dar cutia naravasa nu vrea sa se deschida.
Leul se duce la fereastra si admira peisajul.
- Tot nu ma obisnuiesc ma!
- Cu ce? Intreaba ursuletii manevrand incaodata cifrele de la rotite.
- Pai cu faptul ca voua v-au dat camera asta cu vedere la centru si mie pe aia cu vedere la groapa.
- Mda, zic ursuletii ingandurati deoarece pentru a treia oara nu le iese codul.
Incep sa loveasca enervati in cutie.
- Cutie nenorocita, da-ne banii! Exclama ursuletii.
Leul se intoarce mirat.
- Ce ati patit ma?
- Pain u mai putem sa scoatem banii din cutie…
- Ei na!
Ursuletii enervati, mai lovesc odata in usa de la safe, safe-ul se desprinde din support si cade pe raftul dulapului.
- Ce ati facut ma, ati rupt suportu la safe…
- Auzi ba leule, ne-o crede ala de la carciuma daca ne ducem cu safe-le si ii zicem ca are bani inuntru? Ne-o da ceva pe safe-le asta?
- Ba voi sunteti sariti? Ati stricat obiectul hotelului!
- Ete na, ii acuzam noi pe ei de furt si neglijenta. Asa cum am rupt noi asta putea si unu sa vina sa il rupa sis a plece cu banii nostrii!
- Ia da ma ala in coace.
Leul ia safe-ul, il pune pe pat, formeaza o combinatie la usa si usa se deschide.
Ursuletii se reped, smulg banii din gura hulpava a safe-ului. Apoi iau safe-ul si incearca sa il potriveasca pe raft ca si cum acolo ar fi fost toata viata lui.
- Na, cutie nenorocita, acolo sa stai, sa ne mai iei tu noua banii!
Ursuletii si leul ies din camera. In urma ursuletilor, leul scoate cartela din aparatul de lumina si o baga in buzunar.
Ursuletii zburda pana la lift, chiama liftul si il asteapta pe leu.
Se apropie si leul.
- Mama, sa vezi ce mancam, incepem asa cu o ciorba de burta, pe urma la felul doi bagam un piept de pui umplut, sau un piept de pui in sos valdostana asa!
- Stai sa ajungem jos sa vedem ce are in meniu.
- Ete na, tre sa aiba, ce carciuma e aia san u aiba valdostana….
Vine liftul, ursuletii cu leul se urca si coboara cu liftul la parter.
La parter prima dilemma, exista mai multe restaurante.
Dupa un algoritm foarte bine definit si riguros verificat, algoritmul a land ala (numit asa probabil dupa descoperitorul sau), ursuletii si leul aleg restaurantul “Casa Doina”, pentru a lua masa.
Intra plini de importanta, se aseaza, ursuletii isi pun portofelul proaspat salvat din ghiarele haine ale safe-ului, pe masa si asteapta meniul.
Un domn imbracat la patru ace se apropie, crezand ca e patronul si simtindu-se importanti, ursuletii se ridica, dau noroc cu respectivul, ii fac un compliment ca doar de, asa se poarta.
Omul zambeste fericit, lasa cele doua meniuri pe masa si pleaca.
- Asta era ospatarul ba leule?
- Da!
Ursuletii tac sin u mai zic nimic.
- Ia zi ba leule, ce au astia prin meniu.
Leul incepe sa citeasca cu voce tare meniul ursuletilor.
Pentru ca dinstinsii nostril cititor (sic!) sa inteleaga restul actiuni se impune o precizare, faptele se intimplau in ianuarie 2006.
- Pai mai ursuletilor au asa:
Piept de pui la gratar 200000 lei, pulpa la tava 300000 lei, ciorba de burta 200000 lei.
Ursuletii se uita in portofel aveau 300000 lei toti banii.
- Da ce dracu fac ba leule astia la ciorba aia de doua sute de mii, ti-o baga si in gura?
- Nu stiu ba, eu v-am citit ce scrie…
- V-ati hotarat?
Se aude vocea omului imbracat la patru ace.
- Da! Spun ursuletii. Vrem si noi o ciorba de burta si o cola te rugam.
- Si dumneavoastra? Intreaba omul imbracat bine pe leu.
- Eu as vrea un piept de pui la gratar.
- Si de baut?
- De baut nimic.
Omul imbracat la patru ace dispare discret.
- Ba leule nu bei?
- Bad a ba, dar mi-am luat apa la pachet, ia uite aci, h2o de calitate la doi litri.
- Pai bine ba sin u ne spui nimic, ne lasi sa comandam cola..
- Ce vroiai ba, sa urlu tare: “nu va luati ba cola ca am venit eu cu sticla de apa”?
Ursuletii inghit in sec dupa cei 80000 lei dati pe cola care cola oricum era la sfert.
Bucurosi ca vine mancarea, ursuletii se reped si iau o lingura fix din mijlocul castronului de supa si niciuna nici doua il vara drept in gura.
Secunda doi, lacrimi tasnesc din ochii ursuletilor, iar acestia se fac albi la fata ca varul.
- Ce aveti ba, intreaba leul.
- Masa in cur, avea ardei iute pe fund, zic ursuletii printer doua sughituri de plans.
Ursuletii isi revin si masa decurge fara alte peripetii.
Cu ciorba baltacaind in stomac, mai mult flamanzi decat satui, ursuletii se indreapta spre camera.
Leul intra la sine in camera.
Ursuletii, ajunsi ca intr-un roman inel in exact in acelas loc ca la inceput, incep sa se scormoneasca dupa cartela.
Isi aduc aminte ca nu au luat nicio cartela din camera.
Problema intervine, daca iti uiti cartela in camera cum intri.
Va urma
Ursuletii se apropie de safe, trag de usa, usa nu cedeaza.
“Parca e un facut sa am probleme cu toate usile de azi”!
Gandesc ursuletii.
Isi aduc aminte ca au pus un cod,
Misca de rotite, formeaza codul,, dar cutia naravasa nu vrea sa se deschida.
Leul se duce la fereastra si admira peisajul.
- Tot nu ma obisnuiesc ma!
- Cu ce? Intreaba ursuletii manevrand incaodata cifrele de la rotite.
- Pai cu faptul ca voua v-au dat camera asta cu vedere la centru si mie pe aia cu vedere la groapa.
- Mda, zic ursuletii ingandurati deoarece pentru a treia oara nu le iese codul.
Incep sa loveasca enervati in cutie.
- Cutie nenorocita, da-ne banii! Exclama ursuletii.
Leul se intoarce mirat.
- Ce ati patit ma?
- Pain u mai putem sa scoatem banii din cutie…
- Ei na!
Ursuletii enervati, mai lovesc odata in usa de la safe, safe-ul se desprinde din support si cade pe raftul dulapului.
- Ce ati facut ma, ati rupt suportu la safe…
- Auzi ba leule, ne-o crede ala de la carciuma daca ne ducem cu safe-le si ii zicem ca are bani inuntru? Ne-o da ceva pe safe-le asta?
- Ba voi sunteti sariti? Ati stricat obiectul hotelului!
- Ete na, ii acuzam noi pe ei de furt si neglijenta. Asa cum am rupt noi asta putea si unu sa vina sa il rupa sis a plece cu banii nostrii!
- Ia da ma ala in coace.
Leul ia safe-ul, il pune pe pat, formeaza o combinatie la usa si usa se deschide.
Ursuletii se reped, smulg banii din gura hulpava a safe-ului. Apoi iau safe-ul si incearca sa il potriveasca pe raft ca si cum acolo ar fi fost toata viata lui.
- Na, cutie nenorocita, acolo sa stai, sa ne mai iei tu noua banii!
Ursuletii si leul ies din camera. In urma ursuletilor, leul scoate cartela din aparatul de lumina si o baga in buzunar.
Ursuletii zburda pana la lift, chiama liftul si il asteapta pe leu.
Se apropie si leul.
- Mama, sa vezi ce mancam, incepem asa cu o ciorba de burta, pe urma la felul doi bagam un piept de pui umplut, sau un piept de pui in sos valdostana asa!
- Stai sa ajungem jos sa vedem ce are in meniu.
- Ete na, tre sa aiba, ce carciuma e aia san u aiba valdostana….
Vine liftul, ursuletii cu leul se urca si coboara cu liftul la parter.
La parter prima dilemma, exista mai multe restaurante.
Dupa un algoritm foarte bine definit si riguros verificat, algoritmul a land ala (numit asa probabil dupa descoperitorul sau), ursuletii si leul aleg restaurantul “Casa Doina”, pentru a lua masa.
Intra plini de importanta, se aseaza, ursuletii isi pun portofelul proaspat salvat din ghiarele haine ale safe-ului, pe masa si asteapta meniul.
Un domn imbracat la patru ace se apropie, crezand ca e patronul si simtindu-se importanti, ursuletii se ridica, dau noroc cu respectivul, ii fac un compliment ca doar de, asa se poarta.
Omul zambeste fericit, lasa cele doua meniuri pe masa si pleaca.
- Asta era ospatarul ba leule?
- Da!
Ursuletii tac sin u mai zic nimic.
- Ia zi ba leule, ce au astia prin meniu.
Leul incepe sa citeasca cu voce tare meniul ursuletilor.
Pentru ca dinstinsii nostril cititor (sic!) sa inteleaga restul actiuni se impune o precizare, faptele se intimplau in ianuarie 2006.
- Pai mai ursuletilor au asa:
Piept de pui la gratar 200000 lei, pulpa la tava 300000 lei, ciorba de burta 200000 lei.
Ursuletii se uita in portofel aveau 300000 lei toti banii.
- Da ce dracu fac ba leule astia la ciorba aia de doua sute de mii, ti-o baga si in gura?
- Nu stiu ba, eu v-am citit ce scrie…
- V-ati hotarat?
Se aude vocea omului imbracat la patru ace.
- Da! Spun ursuletii. Vrem si noi o ciorba de burta si o cola te rugam.
- Si dumneavoastra? Intreaba omul imbracat bine pe leu.
- Eu as vrea un piept de pui la gratar.
- Si de baut?
- De baut nimic.
Omul imbracat la patru ace dispare discret.
- Ba leule nu bei?
- Bad a ba, dar mi-am luat apa la pachet, ia uite aci, h2o de calitate la doi litri.
- Pai bine ba sin u ne spui nimic, ne lasi sa comandam cola..
- Ce vroiai ba, sa urlu tare: “nu va luati ba cola ca am venit eu cu sticla de apa”?
Ursuletii inghit in sec dupa cei 80000 lei dati pe cola care cola oricum era la sfert.
Bucurosi ca vine mancarea, ursuletii se reped si iau o lingura fix din mijlocul castronului de supa si niciuna nici doua il vara drept in gura.
Secunda doi, lacrimi tasnesc din ochii ursuletilor, iar acestia se fac albi la fata ca varul.
- Ce aveti ba, intreaba leul.
- Masa in cur, avea ardei iute pe fund, zic ursuletii printer doua sughituri de plans.
Ursuletii isi revin si masa decurge fara alte peripetii.
Cu ciorba baltacaind in stomac, mai mult flamanzi decat satui, ursuletii se indreapta spre camera.
Leul intra la sine in camera.
Ursuletii, ajunsi ca intr-un roman inel in exact in acelas loc ca la inceput, incep sa se scormoneasca dupa cartela.
Isi aduc aminte ca nu au luat nicio cartela din camera.
Problema intervine, daca iti uiti cartela in camera cum intri.
Va urma
marți, 7 decembrie 2010
Ursuletii In Bucuresti, prima data intr-un hotel modern partea a ii-a
Leul se apropie de fereastra si exclama:
- Ba, dar nenorociti sunt astia!
Deja cu frica in suflet ursuletii intreaba timizi:
- De ce ba leule?
- Pai mie mi-au dat camera cu vedere la zona industriala si voua v-a dat camera cu vedere la centu!
- Pai maid au si astia dupa fata asa, s-or fi uitat la tine si ce or fi zis! Da-I vedere la macarale.
- Bine ba ca sunteti voi destepti. Ati vazut ba ca aveti safe in camera?
- Da? Nu! Unde!?
- Iote aci.
Ursuletii se duc inspre leu si gasesc safe-le pus pe un raft, o cutiuta frumoasa. Ursuletii scot portofelul, il baga inauntru, inched usa, pun cifru si fericiti ca venitul lor este in siguranta, pleaca de langa safe.
- Bai ursuletilor, hai ca ma duc in camera, ca maine tre sa prezentam un rahat de powerpoint si eu nu l-am facut inca.
- Pai sic and il faci ma?
- Pai in noaptea asta…
- Dapai bine, du-te.
Pleaca leul.
Ursuletii se mai invart prin camera, suna tati neamurile sa se laude ca au ajuns la Bucuresti si ca sunt bine si ca sa vezi tu cum stau ei ursuletii singuri intr-o camera mare de te ratacesti prin ea.
Dupa ursuletii sunt trecuti de oare care nevoi fiziologice.
Bucurosi se duc si presteaza. Stau ei fericiti pe buda, timpul trece, la final, dupa cele cuviincioase in asemenea momente, ursuletii incearca sa gaseasca de unde se trage apa.
Si dai si cauta si dai si pipaie prin toate cotloanele, nimic.
Stateau ursuletii si se uitau la buda, buda statea si se uita la ursuleti, miasme aromitoare incepeau deja sa se imprastie.
Cauta ursuletii prin baie sa gaseasca ceva cu care sa traga apa sau sa rezolve problema.
Intr-un final gasesc pe polita de la chiuveta cescuta de spalat pe dinti.
Pun labutele pe cescuta, o ridica, se uita la ea, se gandesc si incep sa umple cescuta cu apa de la chiuveta si sa toarne in buda.
Rezultatul, mai mult decat satisfacator, e absolut mirobolant!
In loc sa se duca, evident, prestarea ursuletilor, udata fiind, incepe sa duhneasca si mai tare.
In pragul ichterului, ursuletii gasesc o idee salvatoare.
„Ia sa lasam noi capacul in jos macar sa nu mai puta si ne informam la receptie cum sa tragem apa”.
Zis si facut. Lasa ursuletii capacul in jos, iar dupa principiul, primul venit primul servit, in spatele capacului ursuletii descopera un fel de clanta pe bazinul wc-ului.
„Cu asta s-o deschide bazinul sa il repari”, se gandesc ursuletii.
Cum de mici nu au rezistat tentatiei de a desface si de a surubari lucruri, ursuletii incep si apasa pe clanta.
De odata se aude un zgomot si apa incepe sa curga in buda.
„e! Bun! Nu ne mai informam la receptie, ca am descoperit si singuri”!
Manati de proaspata izbanda pe domeniul sanitar (ala legat de baie nu ala legat de medicina),
Ursuletii incep sa exploreze baia sa vada ce alte facilitati mai are.
Ajung ei si la cada, pipaie pe acolo, descopera dusul atarnat in suport, mai jos descopera o baterie monobloc, iar mai jos, un buton care se dadea in sus si in jos si la care ursuletii nu intelegeau utilizarea.
Au tot dat de el in sus si in jos, incercand sa afle ce efect are. Cum efectul nu aparea si ursuletii uitasera pe ce pozitie gasisera butonul, l-au lasat si ei in jos.
Se hotarasc sa verifice dusu sa vada cum merge, ca eventual, daca e vreo problema, sa anunte la receptie.
Dau drumu la dus, se joaca cu el facand batalie de apa ( nu intrebati ce e aia, e greu de explicat),
Fac lac in cada si pe langa.
Dupa ce se satura de joaca opresc dusu si observa brusc faptul ca vana e plina si mai rau, nu se goleste.
Gandurile negre despre cea mai proasta camera revin:
„iote ba, cum nimeriram taman camera asta cu cada infundata, ce facem acum, cum golim cada pana vin aia de la receptie”.
„Macar daca vedeam mai devreme, ca aveam apa sa aruncam in buda, dar asa”!
Idea salvatoare cu cescuta de spalat pe dinti revine si ursuletii incep sa scoata apa din cada cu cescuta si sa o puna in chiuveta.
In toiul desfasurarii actiunii, se aude batand la usa.
Ursuletii se ridica din pozitia de aplecat cum erau pentru a lua apa din cada, se sterg pe frunte de umezeala si sudoare, lasa cescuta jos pe marginea chiuvetei pentru a nu se prinde cineva ce anume faceau ei,
Isi lasa manecile in jos la bluzon si purced catre usa.
Deschid, iar pe prag leul:
- Ce faceti ba!
- Pai ne pregateam de masa... Zic ursuletii tristi.
- Pai si eu. Zise leul intrand in camera. Observa niste urme ude pe covor si intreaba:
- Cei ba cu urmele astea! Ati facut pe voi?
Pusi in fata unei rusini si mai mari, ursuletii se hotarasc sa recunoasca rusinea mai mica:
- Nu ba leule, ca sa vezi ca am verificat si noi cada si acum nu se mai goleste, credem ca e infundata!
- Ia sa vad ma! Zice leul.
- Iote! Zic ursuletii conducandu-l pe leu in baie.
Leul se duce, se apleaca, trage de maneta in sus si apa incepe sa galgaie pe scurgere.
- Ba, da dastept esti tu ba leule!
- E! Aiurea, cat ai stat tu pe hol si ai admirat peisaju, eu am patit acelas lucru in camera si m-am dus la receptie sa intreb.
Multumiti ca nu erau singurii patiti, ursuletii se indreapta spre safe sa isi ia banii si sa mearga la masa.
Va urma,
Stati pe aproape sa aflati mai departe peripetiile ursuletilor in hotelul modern.
- Ba, dar nenorociti sunt astia!
Deja cu frica in suflet ursuletii intreaba timizi:
- De ce ba leule?
- Pai mie mi-au dat camera cu vedere la zona industriala si voua v-a dat camera cu vedere la centu!
- Pai maid au si astia dupa fata asa, s-or fi uitat la tine si ce or fi zis! Da-I vedere la macarale.
- Bine ba ca sunteti voi destepti. Ati vazut ba ca aveti safe in camera?
- Da? Nu! Unde!?
- Iote aci.
Ursuletii se duc inspre leu si gasesc safe-le pus pe un raft, o cutiuta frumoasa. Ursuletii scot portofelul, il baga inauntru, inched usa, pun cifru si fericiti ca venitul lor este in siguranta, pleaca de langa safe.
- Bai ursuletilor, hai ca ma duc in camera, ca maine tre sa prezentam un rahat de powerpoint si eu nu l-am facut inca.
- Pai sic and il faci ma?
- Pai in noaptea asta…
- Dapai bine, du-te.
Pleaca leul.
Ursuletii se mai invart prin camera, suna tati neamurile sa se laude ca au ajuns la Bucuresti si ca sunt bine si ca sa vezi tu cum stau ei ursuletii singuri intr-o camera mare de te ratacesti prin ea.
Dupa ursuletii sunt trecuti de oare care nevoi fiziologice.
Bucurosi se duc si presteaza. Stau ei fericiti pe buda, timpul trece, la final, dupa cele cuviincioase in asemenea momente, ursuletii incearca sa gaseasca de unde se trage apa.
Si dai si cauta si dai si pipaie prin toate cotloanele, nimic.
Stateau ursuletii si se uitau la buda, buda statea si se uita la ursuleti, miasme aromitoare incepeau deja sa se imprastie.
Cauta ursuletii prin baie sa gaseasca ceva cu care sa traga apa sau sa rezolve problema.
Intr-un final gasesc pe polita de la chiuveta cescuta de spalat pe dinti.
Pun labutele pe cescuta, o ridica, se uita la ea, se gandesc si incep sa umple cescuta cu apa de la chiuveta si sa toarne in buda.
Rezultatul, mai mult decat satisfacator, e absolut mirobolant!
In loc sa se duca, evident, prestarea ursuletilor, udata fiind, incepe sa duhneasca si mai tare.
In pragul ichterului, ursuletii gasesc o idee salvatoare.
„Ia sa lasam noi capacul in jos macar sa nu mai puta si ne informam la receptie cum sa tragem apa”.
Zis si facut. Lasa ursuletii capacul in jos, iar dupa principiul, primul venit primul servit, in spatele capacului ursuletii descopera un fel de clanta pe bazinul wc-ului.
„Cu asta s-o deschide bazinul sa il repari”, se gandesc ursuletii.
Cum de mici nu au rezistat tentatiei de a desface si de a surubari lucruri, ursuletii incep si apasa pe clanta.
De odata se aude un zgomot si apa incepe sa curga in buda.
„e! Bun! Nu ne mai informam la receptie, ca am descoperit si singuri”!
Manati de proaspata izbanda pe domeniul sanitar (ala legat de baie nu ala legat de medicina),
Ursuletii incep sa exploreze baia sa vada ce alte facilitati mai are.
Ajung ei si la cada, pipaie pe acolo, descopera dusul atarnat in suport, mai jos descopera o baterie monobloc, iar mai jos, un buton care se dadea in sus si in jos si la care ursuletii nu intelegeau utilizarea.
Au tot dat de el in sus si in jos, incercand sa afle ce efect are. Cum efectul nu aparea si ursuletii uitasera pe ce pozitie gasisera butonul, l-au lasat si ei in jos.
Se hotarasc sa verifice dusu sa vada cum merge, ca eventual, daca e vreo problema, sa anunte la receptie.
Dau drumu la dus, se joaca cu el facand batalie de apa ( nu intrebati ce e aia, e greu de explicat),
Fac lac in cada si pe langa.
Dupa ce se satura de joaca opresc dusu si observa brusc faptul ca vana e plina si mai rau, nu se goleste.
Gandurile negre despre cea mai proasta camera revin:
„iote ba, cum nimeriram taman camera asta cu cada infundata, ce facem acum, cum golim cada pana vin aia de la receptie”.
„Macar daca vedeam mai devreme, ca aveam apa sa aruncam in buda, dar asa”!
Idea salvatoare cu cescuta de spalat pe dinti revine si ursuletii incep sa scoata apa din cada cu cescuta si sa o puna in chiuveta.
In toiul desfasurarii actiunii, se aude batand la usa.
Ursuletii se ridica din pozitia de aplecat cum erau pentru a lua apa din cada, se sterg pe frunte de umezeala si sudoare, lasa cescuta jos pe marginea chiuvetei pentru a nu se prinde cineva ce anume faceau ei,
Isi lasa manecile in jos la bluzon si purced catre usa.
Deschid, iar pe prag leul:
- Ce faceti ba!
- Pai ne pregateam de masa... Zic ursuletii tristi.
- Pai si eu. Zise leul intrand in camera. Observa niste urme ude pe covor si intreaba:
- Cei ba cu urmele astea! Ati facut pe voi?
Pusi in fata unei rusini si mai mari, ursuletii se hotarasc sa recunoasca rusinea mai mica:
- Nu ba leule, ca sa vezi ca am verificat si noi cada si acum nu se mai goleste, credem ca e infundata!
- Ia sa vad ma! Zice leul.
- Iote! Zic ursuletii conducandu-l pe leu in baie.
Leul se duce, se apleaca, trage de maneta in sus si apa incepe sa galgaie pe scurgere.
- Ba, da dastept esti tu ba leule!
- E! Aiurea, cat ai stat tu pe hol si ai admirat peisaju, eu am patit acelas lucru in camera si m-am dus la receptie sa intreb.
Multumiti ca nu erau singurii patiti, ursuletii se indreapta spre safe sa isi ia banii si sa mearga la masa.
Va urma,
Stati pe aproape sa aflati mai departe peripetiile ursuletilor in hotelul modern.
luni, 6 decembrie 2010
Ursuletii In Bucuresti, prima data intr-un hotel modern
Fostul hotel Park (sau poate asa s-o fi chemand si acum), cunoscut si sub numele “Best Western” Hotel, este un hotel de 4 * situat in inima Bucurestiului.
Dotat cu tot felul de camere, single, double, este un hotel numai bun pentru business class si pentru cei ce se respecta.
Ofera toate serviciile necesare pentru intalniri de afaceri coroborate si cu sedinte de relaxare.Ursuletii au apreciat foarte mult sala de conferinte si aparatura existenta, a facut cu brio fata unei conferinte de 100 oameni, cu componenta multinationala, in care serviciul de sunet cu casca pentru traduceri a fost excelent.
Camerele sunt dotate cu tot ce va puteti dori de la un hotel de 4 * care are cu adevarat toate cele 4 *.
Nu am sa mai insist mult pe partea tehnica, hotelul il recomand cu caldura pentru cine doreste sa se simta bine si nu e stramtorat la buzunar.
Poveste:
Implicati fiind in diverse proiecte, ursuletii se trezesc ca trebuie sa mearga la Bucuresti, la darea de seama pentru proiectele desfasurate pe fonduri USAID.
Ursuletii ajung in Bucuresti si constata acolo ca vor fi cazati la un hotel de 4 *, mai precis hotel parc.
Inima lor firava, incepe sa tremure, nu mai fusesera niciodata la un hotel de 4 * si nu erau siguri ca vor reusi sa se descurce cu acest lucru.
Totusi intra demni in hotel, se duc la receptie impreuna cu prietenul Leu.
Domnisoara de la receptie inmaneaza ursuletilor o cartela si le face formele de cazare.
Ursuletii iau cartela, o baga in buzunar si se gandesc:
„bai, dar cheie nu ne da”?
...
„O fi luat-o Leul, o fi la el”
"cartela asta o fi pentru ce"?
"O servi la micul dejun".
Urca impreuna la etaj.
Ursuletii aveau 407 iar Leul 406.
Leul conduce Ursuletii la usa lor si ii lasa acolo.
Ursuletii stau mirati in fata usii, admira mocheta, admira peretii, admira candelabrele de pe hol si in final admira si usa.
Ursuletii se uita la usa, usa se uita la ursuleti, nimeni nu intelege nimic.
Leul iese din camera:
- Ursuletilor, ce faceti bai!
- Admiram peisajul, raspund ursuletii, ne vrand sa recunoasca ca habar nu au cum sa deschida usa, sau sa il faca pe leu sa se simta prost ca nu le-a dat cheia ursuletilor.
- Bine bai, admirati, ca eu ma duc pana jos.
Ursuletii raman singuri pe hol incontinuare.
Se uita stanga, se uita dreapta, nimeni.
Leul se intoarce:
- Nu ati intrat in camera ba?
- Bai Leule! Ca sa vezi, ca... Cred ca astia la receptie au uitat sa imi dea cheia!
- Care cheie bai?
- Pai cum pastele ma-si se deschide o usa daca nu cu cheie?
- Pai cu cartela!
Brusc revelatia ii loveste pe Ursuleti.
Evident ca cu cartela, ca cu ce altceva.
Atit de simplu si totusi atit de departe.
Ursuletii scot cartela si se uita la ea.
Usa se uita la ursuleti, ursuletii la cartela si cartela ar fi fost bine sa se fi uitat la usa.
Numai ca ursuletii nu intelegeau cum dracului sa deschizi o usa cu o bucata de plastic, un nenorocit de plastic care se si indoaie.
Si vrand ursuletii sa demonstreze incep si indoaie cartela.
- Bai, lasati dracu cartela aia! Zice leul. Daca o rupeti o platiti!
- Pai atunci cum se deschide usa cu rahatu asta?
- Pai uite asa, o bagi aici!
Leul ia labutele ursuletilor si le arata o fanta in cadrul usii.
Ursuletii incearca odata, nimic, intorc cartela cu fata in jos, nimic, intorc cartela cu capatul celalalt, nimic,
Intr-un final, injurand printre dinti, intorc cartela cu fata in sus la loc si o baga in usa.
Leul intrase in camera la el de mult.
Se aude un „click, click”, izbavitor si usa cedeaza.
Ursuletii intra in camera, isi duc bagajele si incep sa isi desfaca bagajele.
Isi aseaza frumos hainele pe umerasi, pantofii in lada de pantofi etc.
In timp ce faceau asta, gasesc pe pat telecomanda televizorului.
O iau si o ridica si ca in desene animate apasa pe buton:
„tap, tap”
Nimic
„tap, tap”
Iarasi nimic.
Ursuletii arunca telecomanda si isi zic in gand:
„Fir-ar al dracu, cum am nimerit taman eu camera cu televizoru stricat, asta e, o sa le zic la receptie”.
Continuie ursuletii cu despachetatul, cand bate la usa.
Ursuletii deschid, in prag statea leul:
- Ce faceti ma v-ati instalat?
- Pai da! Am pus hainurile pe unde trebea, iar acum ne pregateam de masa
- Dar ce e ma cu besna asta pe aci, de ce nua ti aprins lumina!?
- Pai ce lumina? De unde sa o aprindem?
- Pai de aci! Zise leul si dadu sa aprinda lumina.
- Nu se aprinde, de ce nu se aprinde?
- Nu stiu, zic ursuletii, ca nici televizoru nu merge, cred ca am nimerit cea mai proasta camera...
- Bai ursuletilor, bai, dar voi ati bagat ma cartela ca sa porneasca curentul?
- Unde curu ma-si sa o bagam ba, ce e cartela asta, superman de face atita? In lumea noastra draga leule, fiecare lucru face un lucru si doar unul, nu vii cu o cartela si faci toate alea. Poate luam si noi una acasa sa faca mancare eventual!
- Nu ma, ca nu suntem noi asa evoluati in jungla la noi acolo.
Leul ia cartela ursuletilor si o infige intr-o alta fanta, langa usa.
Brusc se face lumina in sat.
Ursuletii se reped la telecomanda sa vada daca merge televizorul.
- Bai, bai, bai!
- Ce? Exclama ursuletii!
- Pai, vedeti ca au canale dinalea cu pornache si daca dati din greseala peste unul va taxeaza jos la receptie.
- Hai ba leule ca nu credem.
- Bine, dar din buzunarul vostru platiti!
Cum diurna nu era prea mare si ursuletii niste zgarciti, lasa usor telecomanda pe pat, cu frica, ca nu cumva nebuna sa se activeze sa aprinda televizorul si televizorul sa fie taman pe un canal pornache!
Poti sa stii ce opsedati au stat inainte acolo?
Va urma!
Ramaneti aproape sa aflati mai departe peripetiile ursuletilor prin hotelul modern pentru prima data!
Dotat cu tot felul de camere, single, double, este un hotel numai bun pentru business class si pentru cei ce se respecta.
Ofera toate serviciile necesare pentru intalniri de afaceri coroborate si cu sedinte de relaxare.Ursuletii au apreciat foarte mult sala de conferinte si aparatura existenta, a facut cu brio fata unei conferinte de 100 oameni, cu componenta multinationala, in care serviciul de sunet cu casca pentru traduceri a fost excelent.
Camerele sunt dotate cu tot ce va puteti dori de la un hotel de 4 * care are cu adevarat toate cele 4 *.
Nu am sa mai insist mult pe partea tehnica, hotelul il recomand cu caldura pentru cine doreste sa se simta bine si nu e stramtorat la buzunar.
Poveste:
Implicati fiind in diverse proiecte, ursuletii se trezesc ca trebuie sa mearga la Bucuresti, la darea de seama pentru proiectele desfasurate pe fonduri USAID.
Ursuletii ajung in Bucuresti si constata acolo ca vor fi cazati la un hotel de 4 *, mai precis hotel parc.
Inima lor firava, incepe sa tremure, nu mai fusesera niciodata la un hotel de 4 * si nu erau siguri ca vor reusi sa se descurce cu acest lucru.
Totusi intra demni in hotel, se duc la receptie impreuna cu prietenul Leu.
Domnisoara de la receptie inmaneaza ursuletilor o cartela si le face formele de cazare.
Ursuletii iau cartela, o baga in buzunar si se gandesc:
„bai, dar cheie nu ne da”?
...
„O fi luat-o Leul, o fi la el”
"cartela asta o fi pentru ce"?
"O servi la micul dejun".
Urca impreuna la etaj.
Ursuletii aveau 407 iar Leul 406.
Leul conduce Ursuletii la usa lor si ii lasa acolo.
Ursuletii stau mirati in fata usii, admira mocheta, admira peretii, admira candelabrele de pe hol si in final admira si usa.
Ursuletii se uita la usa, usa se uita la ursuleti, nimeni nu intelege nimic.
Leul iese din camera:
- Ursuletilor, ce faceti bai!
- Admiram peisajul, raspund ursuletii, ne vrand sa recunoasca ca habar nu au cum sa deschida usa, sau sa il faca pe leu sa se simta prost ca nu le-a dat cheia ursuletilor.
- Bine bai, admirati, ca eu ma duc pana jos.
Ursuletii raman singuri pe hol incontinuare.
Se uita stanga, se uita dreapta, nimeni.
Leul se intoarce:
- Nu ati intrat in camera ba?
- Bai Leule! Ca sa vezi, ca... Cred ca astia la receptie au uitat sa imi dea cheia!
- Care cheie bai?
- Pai cum pastele ma-si se deschide o usa daca nu cu cheie?
- Pai cu cartela!
Brusc revelatia ii loveste pe Ursuleti.
Evident ca cu cartela, ca cu ce altceva.
Atit de simplu si totusi atit de departe.
Ursuletii scot cartela si se uita la ea.
Usa se uita la ursuleti, ursuletii la cartela si cartela ar fi fost bine sa se fi uitat la usa.
Numai ca ursuletii nu intelegeau cum dracului sa deschizi o usa cu o bucata de plastic, un nenorocit de plastic care se si indoaie.
Si vrand ursuletii sa demonstreze incep si indoaie cartela.
- Bai, lasati dracu cartela aia! Zice leul. Daca o rupeti o platiti!
- Pai atunci cum se deschide usa cu rahatu asta?
- Pai uite asa, o bagi aici!
Leul ia labutele ursuletilor si le arata o fanta in cadrul usii.
Ursuletii incearca odata, nimic, intorc cartela cu fata in jos, nimic, intorc cartela cu capatul celalalt, nimic,
Intr-un final, injurand printre dinti, intorc cartela cu fata in sus la loc si o baga in usa.
Leul intrase in camera la el de mult.
Se aude un „click, click”, izbavitor si usa cedeaza.
Ursuletii intra in camera, isi duc bagajele si incep sa isi desfaca bagajele.
Isi aseaza frumos hainele pe umerasi, pantofii in lada de pantofi etc.
In timp ce faceau asta, gasesc pe pat telecomanda televizorului.
O iau si o ridica si ca in desene animate apasa pe buton:
„tap, tap”
Nimic
„tap, tap”
Iarasi nimic.
Ursuletii arunca telecomanda si isi zic in gand:
„Fir-ar al dracu, cum am nimerit taman eu camera cu televizoru stricat, asta e, o sa le zic la receptie”.
Continuie ursuletii cu despachetatul, cand bate la usa.
Ursuletii deschid, in prag statea leul:
- Ce faceti ma v-ati instalat?
- Pai da! Am pus hainurile pe unde trebea, iar acum ne pregateam de masa
- Dar ce e ma cu besna asta pe aci, de ce nua ti aprins lumina!?
- Pai ce lumina? De unde sa o aprindem?
- Pai de aci! Zise leul si dadu sa aprinda lumina.
- Nu se aprinde, de ce nu se aprinde?
- Nu stiu, zic ursuletii, ca nici televizoru nu merge, cred ca am nimerit cea mai proasta camera...
- Bai ursuletilor, bai, dar voi ati bagat ma cartela ca sa porneasca curentul?
- Unde curu ma-si sa o bagam ba, ce e cartela asta, superman de face atita? In lumea noastra draga leule, fiecare lucru face un lucru si doar unul, nu vii cu o cartela si faci toate alea. Poate luam si noi una acasa sa faca mancare eventual!
- Nu ma, ca nu suntem noi asa evoluati in jungla la noi acolo.
Leul ia cartela ursuletilor si o infige intr-o alta fanta, langa usa.
Brusc se face lumina in sat.
Ursuletii se reped la telecomanda sa vada daca merge televizorul.
- Bai, bai, bai!
- Ce? Exclama ursuletii!
- Pai, vedeti ca au canale dinalea cu pornache si daca dati din greseala peste unul va taxeaza jos la receptie.
- Hai ba leule ca nu credem.
- Bine, dar din buzunarul vostru platiti!
Cum diurna nu era prea mare si ursuletii niste zgarciti, lasa usor telecomanda pe pat, cu frica, ca nu cumva nebuna sa se activeze sa aprinda televizorul si televizorul sa fie taman pe un canal pornache!
Poti sa stii ce opsedati au stat inainte acolo?
Va urma!
Ramaneti aproape sa aflati mai departe peripetiile ursuletilor prin hotelul modern pentru prima data!
Avampremiera Calatoriile Ursuletilor
Incep astazi un sir de articole care vor mai aparea sporadic pe aici.
In seria asta de articole vreau sa va povestesc despre diverse locuri si hoteluri pe unde am fost.
Am vrut initial sa fac un blog, unde sa scriu detalii despre aceste locuri, ca eventual, daca cineva doreste sa mearga intr-un loc, iar eu am fost pe acolo, sa ii pot oferi detalii amanuntite despre locul respectiv.
Insa am constatat ca ma misc foarte rar ca sa scriu pe un blog (desi eu ma plimb destul de des).
Cu toate astea, lansez aici o rubrica, denumita „Calatoriile Ursuletilor”, in care voi oferi tot felul de informatii.
Adesea mi s-a intimplat sa aud la televizor povesti de groaza despre oameni plecati in vacanta si care au sfarsit inevitabil in scandaluri cu agentia de turism, pentru a evita acest lucru eu intodeauna am facut o cercetare intensa pe net despre locul unde urma sa merg.
Cu toate astea mi-a fost foarte greu sa cern publicitatea de mesaje reale.
Pe cat posibil voi mentine aceasta rubrica cat mai departe de publicitate si infipta cat mai in real.
Pe langa detaliile tehnice, voi asezona rubrica si cu intamplari interesante si haioase, eventual si poze de pe unde am fost.
Sper doar sa nu fugiti imediat dupa detaliile tehnice si sa cititi si povestea.
Primul episod, astazi pe mai tarziu!
Asa ca luati-va floricele, chemati-va neamurile si veniti alaturi de mine in minunata lume a URSULETILOR!
In seria asta de articole vreau sa va povestesc despre diverse locuri si hoteluri pe unde am fost.
Am vrut initial sa fac un blog, unde sa scriu detalii despre aceste locuri, ca eventual, daca cineva doreste sa mearga intr-un loc, iar eu am fost pe acolo, sa ii pot oferi detalii amanuntite despre locul respectiv.
Insa am constatat ca ma misc foarte rar ca sa scriu pe un blog (desi eu ma plimb destul de des).
Cu toate astea, lansez aici o rubrica, denumita „Calatoriile Ursuletilor”, in care voi oferi tot felul de informatii.
Adesea mi s-a intimplat sa aud la televizor povesti de groaza despre oameni plecati in vacanta si care au sfarsit inevitabil in scandaluri cu agentia de turism, pentru a evita acest lucru eu intodeauna am facut o cercetare intensa pe net despre locul unde urma sa merg.
Cu toate astea mi-a fost foarte greu sa cern publicitatea de mesaje reale.
Pe cat posibil voi mentine aceasta rubrica cat mai departe de publicitate si infipta cat mai in real.
Pe langa detaliile tehnice, voi asezona rubrica si cu intamplari interesante si haioase, eventual si poze de pe unde am fost.
Sper doar sa nu fugiti imediat dupa detaliile tehnice si sa cititi si povestea.
Primul episod, astazi pe mai tarziu!
Asa ca luati-va floricele, chemati-va neamurile si veniti alaturi de mine in minunata lume a URSULETILOR!
Castig sau nu castig, aceasta-i intrebarea!
Salutare dragii mei!
Astazi, scriu ca sa va binedispun pe voi, dar si sa fac si eu un ban.
De fapt, sa fac un pom de craciun ar fi mai bines pus.
Cei de la Itistii
au un concurs marfa, iar eu, tacanit de-a dreptul m-am inscris in concursul lor.
Vina, evident o are Jiulius de la dailyCotcodac, ca el ne-a bagat in boale pe toti cu pomul ala de craciun, promitandu-ne ca o sa scapam de cicalelile nevestelor.
(pui, nu eu am scris asta, sa moara Bibi daca am scris eu, nu stiu care dracu a pus man a pe parola mea si scrie, asa ca iarta-l, eu stiu ca tu nu m-ai cicali niciodata).
Cum cei de la itistii citesc si ei si cum ei or fi oameni seriosi, scurtez glumele sa trec la solutie.
Pe scurt treaba e asa:
Eu dailycotcodac, itistii pom de craciun.
Eu rezolvat problema ei ofera pomu.
Restul puteti sa aflati fie pe dailyCotcodac, fie pe Itistii.
Dupa inscrierea in concurs am primit urmatoarea problema de la mosu:
Problema:
Nu am cel mai nou model de laptop, dar inca isi face treaba. Problema este ca uneori, dupa un timp, calculatorul se blocheaza sau chiar se opreste singur, fara ca eu sa fi dat „Shut Down”. Sunt eu batran, dar stiu ce fac ca doar am in responsabilitate bucuria copiilor de pretutindeni. Uite asa risc sa pierd vreo scrisoare nesalvata, poate chiar pe a ta.
Cum imi doresc sincer ca mosu sa primeasca scrisorile mele ma apuc sa ii fac computerul.
Voi actiona din doua parti, odata ca mos gerila apeland la itistii si a doua oara ca itistu care ii repara computerul.
Solutie:
Ca mos gerila as apela mai intai la serviciul de asistenta gratuita de la Itistii care se gaseste aici:
http://www.itistii.ro/asistenta-it-gratuita/
Pe langa faptul ca e gratis, ma poate ajuta sa rezolv problema.
Problema pusa poate comporta mai multe cause:
- Conflict de drivere sau de software;
- Supra incalzire;
- Defectiune hardware a uneia din componente;
- Defectiune placa de baza (umflare condensatori);
- Defectiune sistem electric;
Pentru a depista care e problema as oferi mosului un serviciu de diagnostic complet si amanuntit.
Dar deja daca le iau separate incep sa se umfle preturile.
As pune si o reinstalare de system de operare, as pune, as pune si aia si aia si ailalta….
Solutia finala
Dar stai!!!
Itistii sunt atit de tari incat au facut un serviciu special de parka mi-au citit gandurile,
Au serviciul de reparatie notebook si laptop, care include toate cele de mai sus la un prêt extraordinar:
http://www.itistii.ro/reparatie-laptop-notebook/
Ce sa mai vorbim, acum laptopul mosului e sigur pe maini bune cu acest serviciu.
…
Voi ce parere aveti?
Astazi, scriu ca sa va binedispun pe voi, dar si sa fac si eu un ban.
De fapt, sa fac un pom de craciun ar fi mai bines pus.
Cei de la Itistii
au un concurs marfa, iar eu, tacanit de-a dreptul m-am inscris in concursul lor.
Vina, evident o are Jiulius de la dailyCotcodac, ca el ne-a bagat in boale pe toti cu pomul ala de craciun, promitandu-ne ca o sa scapam de cicalelile nevestelor.
(pui, nu eu am scris asta, sa moara Bibi daca am scris eu, nu stiu care dracu a pus man a pe parola mea si scrie, asa ca iarta-l, eu stiu ca tu nu m-ai cicali niciodata).
Cum cei de la itistii citesc si ei si cum ei or fi oameni seriosi, scurtez glumele sa trec la solutie.
Pe scurt treaba e asa:
Eu dailycotcodac, itistii pom de craciun.
Eu rezolvat problema ei ofera pomu.
Restul puteti sa aflati fie pe dailyCotcodac, fie pe Itistii.
Dupa inscrierea in concurs am primit urmatoarea problema de la mosu:
Problema:
Nu am cel mai nou model de laptop, dar inca isi face treaba. Problema este ca uneori, dupa un timp, calculatorul se blocheaza sau chiar se opreste singur, fara ca eu sa fi dat „Shut Down”. Sunt eu batran, dar stiu ce fac ca doar am in responsabilitate bucuria copiilor de pretutindeni. Uite asa risc sa pierd vreo scrisoare nesalvata, poate chiar pe a ta.
Cum imi doresc sincer ca mosu sa primeasca scrisorile mele ma apuc sa ii fac computerul.
Voi actiona din doua parti, odata ca mos gerila apeland la itistii si a doua oara ca itistu care ii repara computerul.
Solutie:
Ca mos gerila as apela mai intai la serviciul de asistenta gratuita de la Itistii care se gaseste aici:
http://www.itistii.ro/asistenta-it-gratuita/
Pe langa faptul ca e gratis, ma poate ajuta sa rezolv problema.
Problema pusa poate comporta mai multe cause:
- Conflict de drivere sau de software;
- Supra incalzire;
- Defectiune hardware a uneia din componente;
- Defectiune placa de baza (umflare condensatori);
- Defectiune sistem electric;
Pentru a depista care e problema as oferi mosului un serviciu de diagnostic complet si amanuntit.
Dar deja daca le iau separate incep sa se umfle preturile.
As pune si o reinstalare de system de operare, as pune, as pune si aia si aia si ailalta….
Solutia finala
Dar stai!!!
Itistii sunt atit de tari incat au facut un serviciu special de parka mi-au citit gandurile,
Au serviciul de reparatie notebook si laptop, care include toate cele de mai sus la un prêt extraordinar:
http://www.itistii.ro/reparatie-laptop-notebook/
Ce sa mai vorbim, acum laptopul mosului e sigur pe maini bune cu acest serviciu.
…
Voi ce parere aveti?
miercuri, 1 decembrie 2010
helpp! Android sau nu Android asta e intrebarea
deci da!
Am capatat eu niste bani zilele astea si ma bate gandul sa imi iau un telefon cu android.
Dar inainte sa il iau, am zis sa fiu sigur ca merge ceva pe el, ca macar pot sa sun si sa primesc apeluri.
De asemenea ma interesa un telefon care sa aiba tastatura sa nu stau eu cu touchscreenu lu peste prajit.
Ma uit pe net, ba, alea care au si tastatura, scumpe toate bre, foarte scumpe.
Gasesc un motorola la vreo 10 milioane, zic:
"gata pe asta il iau".
Era gata gata sa il iau,
cand zic:
"Ia sa ma duc eu pe net sa citesc una alta".
Si citesc si citesc,
Gasesc o lista de telefoane recomandate de lucru,
frate dar niciunul din alea nu se gaseste in romania:
T-mobile g2,
lg ally,
samsung epic 4g,
Incep eu sa citesc pe acolo.
Sa vezi ca android asta are ceva accesibilitate,
dar ca depinde de la telefon la telefon, ca multi producatori nu pun versiunea standard de android,
pun ei o versiune foarte personalizata a lor de android.
Si zic ei, ca multi scot accesibilitatea din ele si ca tre sa o instalezi tu dupa, dar ca, din pacate, nici asa s-ar putea sa nu iti mearga, fiindca ei pun o interfata din aia de a lor, facuta de ei, cu care accesibilitatea standard nu se poate descurca.
Pe de alta parte am aflat, ca telefoanele astea multe dintre ele nu au buton de start call si end call (nu stiu cum se face, dar cica nu au).
In alta ordine de idei, cica accesibilitatea in android a aparut de la versiunea 1.6, dar ca la 2.0, 2.1 ea este mai extinsa asa.
Mai mult, cica unele telefoane care vin cu Android 1.5, nu pot fi actualizate la android 2.0.
Si citesc pe site acolo cum ca motorola mb300 pe care vroiam eu sa il iau, nu e recomandat de ei fiindca are android 1.5.
Citesc pe site la producator, scrie ca e actualizabil la 2.0.
Insa ajuns pe site la producator dau si eu prin forum si gasesc ca multi se plang de telefonu asta,
ca incepe si suna lumea fara sa apesi pe nimic, cica il lasi asa si el il suna pe Gheorghita, pe Puiutzu etc.
Acum sunt daramat de tot, nu stiu ce sa fac,
sa imi iau telefon cu android sau nu,
Sa iau motorola ala sau nu,
Ce telefon sa imi iau,
si alte intrebari dinastea.
Astept parerile voastre!
Am capatat eu niste bani zilele astea si ma bate gandul sa imi iau un telefon cu android.
Dar inainte sa il iau, am zis sa fiu sigur ca merge ceva pe el, ca macar pot sa sun si sa primesc apeluri.
De asemenea ma interesa un telefon care sa aiba tastatura sa nu stau eu cu touchscreenu lu peste prajit.
Ma uit pe net, ba, alea care au si tastatura, scumpe toate bre, foarte scumpe.
Gasesc un motorola la vreo 10 milioane, zic:
"gata pe asta il iau".
Era gata gata sa il iau,
cand zic:
"Ia sa ma duc eu pe net sa citesc una alta".
Si citesc si citesc,
Gasesc o lista de telefoane recomandate de lucru,
frate dar niciunul din alea nu se gaseste in romania:
T-mobile g2,
lg ally,
samsung epic 4g,
Incep eu sa citesc pe acolo.
Sa vezi ca android asta are ceva accesibilitate,
dar ca depinde de la telefon la telefon, ca multi producatori nu pun versiunea standard de android,
pun ei o versiune foarte personalizata a lor de android.
Si zic ei, ca multi scot accesibilitatea din ele si ca tre sa o instalezi tu dupa, dar ca, din pacate, nici asa s-ar putea sa nu iti mearga, fiindca ei pun o interfata din aia de a lor, facuta de ei, cu care accesibilitatea standard nu se poate descurca.
Pe de alta parte am aflat, ca telefoanele astea multe dintre ele nu au buton de start call si end call (nu stiu cum se face, dar cica nu au).
In alta ordine de idei, cica accesibilitatea in android a aparut de la versiunea 1.6, dar ca la 2.0, 2.1 ea este mai extinsa asa.
Mai mult, cica unele telefoane care vin cu Android 1.5, nu pot fi actualizate la android 2.0.
Si citesc pe site acolo cum ca motorola mb300 pe care vroiam eu sa il iau, nu e recomandat de ei fiindca are android 1.5.
Citesc pe site la producator, scrie ca e actualizabil la 2.0.
Insa ajuns pe site la producator dau si eu prin forum si gasesc ca multi se plang de telefonu asta,
ca incepe si suna lumea fara sa apesi pe nimic, cica il lasi asa si el il suna pe Gheorghita, pe Puiutzu etc.
Acum sunt daramat de tot, nu stiu ce sa fac,
sa imi iau telefon cu android sau nu,
Sa iau motorola ala sau nu,
Ce telefon sa imi iau,
si alte intrebari dinastea.
Astept parerile voastre!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
