alegeri, din nou?

Din ce in ce mai oripilat de ce se intampla in jur.
Ma uit la o chestie si vad psd-ul urland ca din gura de sarpe, fraudaaaaaa!
Si vin ei si cer:
- reexaminarea listelor din strainatate
- reexaminarea voturilor de la sectiile speciale.
Asta pentru ca zic ei ca, ar fi fost cnp-uri nevalide, morti care au votat etc.
Sa presupunem ca e asa.
Daca se apuca lumea si descopera cnp-uri false si morti care au votat...
ce naiba pot sa faca?
De unde isi pot da seama cine a fraudat?
De unde stiu ca aia care au fost pusi cu cnp-uri false nu au votat cu Geoana?
Mie si asta, ca si cea cu exitpolurile mi se pare un scenariu de mana a treia.
Adica, pierdem, dar lasa ca ii luam si pe ei dupa noi.
S-au dus au fraudat alegerile, doar asa, just in case.
Astfel incat daca se intimpla sa piarda, sa poata striga frauda si sa creeze astfel imaginea incat sa para ca pd-l a fraudat.
Sincer cred, sper, sa nu existe mecanisme de aflare cine cu cine a votat, ca de aici pana la santaj si hartuire nu e decat un pas!
Revenind la psd, hotul striga hotii si spera sa existe un tur 3, in care imaginea de frauda impinsa spre pd-l sa ii faca sa castige.
Ce observ eu pana acum despre acest psd:
1. au stat in guvern cu pd-l ca niste oportunisti si nu au iesit de la guvernare, pentru stiu eu ce intelegere sau neintelegere asupra unui pachet de legi.
Au iesit de la guvernare numai cand un ministru le-a fost revocat. Deci interes personal.
2. psd a dat jos cu guvernu imediat ce a putut, la fel ca razbunarile lui Caragiale cu Vitriol.
Numai ca razbunarile psd ma costa pe mine si pe tine.
3. tot timpul cand s-a incercat instalarea unui guvern psd a fost alaturi de pnl in potriva.
Daca se simteau asa tari, de ce nu au instalat un guvern pana la alegeri si dupa ce castigau alegerile sa isi puna ce guvern vor.
Nu au preferat sa tina tara in rahat.
4. dupa ce au avut loc alegeri si conform sondajelor Geoana era castigator, nu au trambitat nimic de frauda, s-au bucurat.
Cum au pierdut la numaratoarea oficiala, au inceput sa faca uz de fiecare arma posibila in a taragana lucrurile si a le tine pe loc.
Sperand ca poate poate vine un tur 3 nesperat in care Geoana sa castige.
Toate aceste lucruri nu denota decat un interes personal grav si ei acuza pd-l de asta.
Nu zic ca pd-l e usa de biserica, nu ma intereseaza, dar firati ai dracu de psd-isti, lasati lucrurile sa mearga.
Si puneti mana si mai si lucrati in parlamentul ala.
Sunt cu ochii pe voi si daca nu faceti treaba am sa dau publicitatii un top al celor mai harnici parlamentari sa vada lumea cum a-ti facut fix nimic anul acesta.

Traian Basescu din nou presedinte

Contrar titlului postului am sa incep cu o chestie care pe mine ma doare.
Romanii s-au obisnuit sa voteze in necunostinta de cauza.
Ma uit pe la televizor si prin ziare, lumea e intrebata ce asteapta de la noul presedinte si ei raspund:
"Locuri de munca"
"Sa creasca pensiile"
"Sa ne dea case".
Oameni buni nu asta este treaba unui presedinte de stat, cel putin nu intr-un stat democratic.
Aud diversi exponenti media ca afirma "E o nerozie sa vorbim aproape la 20 ani de comunism".
Eu vin si zic, nu este o nerozie, este un fapt adevarat, oamenii au fost invatati sa traiasca intr-un fel in comunism, li s-a atras atentia de la cursul normal al vietii si le-a fost indreptata in alta parte.
Pe atunci nu aveai nevoie sa stii sa iti cauti un job, nu aveai nevoie sa stii ce e ala cv, nu aveai nevoie sa stii ce e aia scrisoare de intentie...
Statul si conducatorul iubit se ingrijeau de toate. Romanii cu perceptia asta traiesc, ei sunt invatati sa isi faca munca mai bine sau mai prost si statul sa se ocupe de restul.
Imi pare rau sa va dezamagesc dragi romani, statul si presedintele nu au asemenea atributii in democratia pe care vi-ati dorit-o si pentru care va bateti cu pumnu in piept.
Iar cei care ies si spun de pensii mai mari, locuri de munca, asta intr-o campanie electorala pentru prezidentiale, nu sunt decat niste mincinosi si niste manipulanti.
Ar mai fi multe de spus despre educatia noastra, dar poate despre asta voi scrie un post maine.
Revenind la manipulatori si la mincinosi,
primarul Radu Mazare da la constanta persoanelor nevoiase cate un kg de orez, un kg de zahar, un kg de faina, un kg de ulei si un pui.
Asta se intimpla lunar si e o actiune de laudat.
Dar samavolnicia primarelui psd-ist iese la iveala si odata cu ea si scopul real al acestor daruri.
Intr-o scrisoare primita pe adresa mea acasa, domnul prima Mazare ma anunta ca daca nu votez cu Geoana, nu o sa mai vedem ajutoarele alea.
Deci asa domnu primar, asta era dorinta dumneavoastra de a ajuta oamenii, defapt vroiati sa aveti o cale de a manipula.
Detest jocurile acestea ale psd. Nu am nimic cu nimeni, dar daca facem protectie sociala, ai sa o facem indiferent de optiunea politica a omului amarat, daca omul va considera ca trebuie sa va voteze, va va vota si gata.
Am vazut aseara cum in urma unor sondaje unii s-au bucurat.
Ce s-o fi intimplat cu diplomatul Mircea Geoana, unde sunt cursurile care spuneau ca trebuie sa fie retinut, calculat si sa aiba in vedere toate fetele unei probleme...
Astfel si-a demonstrat aptitudinile de diplomat, la un scor ca ala dat de sondaje eu as fi fost retinut si as fi zis ca sa asteptam rezultatele finale.
E mult mai greu acum sa revi dupa ce ai facut ce ai facut.
Intorcandu-ne insa putin la reactia lor, nu o vad posibila decat daca ea a fost intentionata.
Iata scenariu meu:
avem 4 institute de sondare
3 deservite psd+pc+pnl si unu la pdl.
Psd a avut informatii ca pierde si a pus in scena cea mai tare stratagema.
Au comandat institutellor lor de sondaje sa il anunte pe Geoana castigator, formand astfel o baza pe care rezultatele oficiale sa poata fi puse la indoiala.
Ei sa poata mai departe sa spuna, uite, alegerile au fost viciate, nu se poate asa ceva.
Imi pare rau sa vad, confrati de ai mei in ale Matematicii ca se dedau la asemenea jocuri murdare.
Luata separat atitudinea lui Traian Basescu, de a se anunta castigator inca mai devreme decat Geoana, iese si ea din tipare si denota o dureroasa realitate.
Dar daca luam in considerare scenariul de mai sus, poate Traian Basescu avea informatii despre scenariu si a vrut sa iasa primul sa dea informatiile corecte pentru a mai stavili efectul intocsicarii practicata de psd.
Nu putem stii defapt ce a fost acolo, insa, ma declar trist din urmatoarele cauze:
Asistam la un circ de care nu aveam nevoie;
Niciunul din candidati, daca tot s-au batut cu pumnu in piept pe diverse domenii, agricultura, pensii, protectie sociala,
nu am auzit un program in ceea ce priveste persoanele cu dizabilitati!
Oare noi chiar nu existam?
Pentru ca oricat vrem sa credem sau nu, oferirea unui ajutor social persoanelor cu dizabilitati si atit, nu reprezinta protectie sociala.
Astept programe coerente pentru:
Incadrarea in munca a persoanelor cu dizabilitati
Dezvoltarea infrastructurilor de transport cu semnalizari corespunzatoare pentru persoanele cu dizabilitati
Accesibilizarea diverselor obiective reale sau virtuale pentru persoanele cu dizabilitati.
Toate aceste proiecte au un real efect nu numai pentru persoanele cu dizabilitati, dar pe langa efect, ar constitui si o noua piata amuncii.
Nu cer asta presedintelui, cer asta guvernantilor, oricare ar fi ei.

Va urma, articol despre educatia comunista vs educatia capitalista.

Site Asociatia Nevazatorilor Filiala interjudeteana Constanta Tulcea

Sambata, 28 noiembrie 2009, am lansat in cadru festiv la Asociatia Nevazatorilor, Filiala interjudeteana Constanta Tulcea, site-ul acestei institutii.
Beneficiind de mult timp liber oferit de criza economica, am zis sa ajut, impreuna cu echipa mea, aceasta institutie sa capete o mai mare vizibilitate prin prezenta ei pe internet.
Este foarte important in zilele acestea sa fi prezent pe internet, dupa parerea mea, daca google nu te da in primele 30 rezultate pentru niste cuvinte cheie ale domeniului tau de interes, atunci nu existi.
Este drept ca politica seo a acestui site abia acum incepe si ne vom stradui sa aducem site-ul cat mai in fata, folosind practici corecte, straduindu-ne mai de graba sa aducem informatii valoroase vizitatorilor, decat sa incercam sa opacalim un motor de cautare.
Ce ne-am dorit cu acest site?
sunt doua idei mari si late:
1. creerea unei comunitati virtuale a nevazatorilor constanteni (si nu numai)
2. integrarea nevazatorilor constanteni si atragerea de noi parteneri cu care sa reusim sa dialogam, sa dezvoltam proiecte, astfel incat sa avem un schimb reciproc si echitabil de beneficii, informatii si activitati.
Deaceea site-ul este deschis oricui doreste sa se inscrie si sa dialogheze cu noi, atita timp cat dialogul este pastrat in limitele decentei.
adresa site-ului este:

http://www.anvrct.ro

Campania in scoli continua

Cum "amenintam" in postul anterior, am fost in scoli.
Pentru a prezenta insa cum a fost, trebuie sa o iau un pic mai din spate.
Asa ca iata cum au aratat lucrurile incepand de luni 23 noiembrie:
M-am aşezat imediat la masa de lucru şi am conceput un plan, urma să vorbesc unor elevi şi nu puteam s-o fac fără un plan bine stabilit.
Acest plan trebuia să cuprindă, ce vreau eu să comunic, cum comunic acest lucru şi cum percep dacă informaţia mea ajunge nealterată şi este bine inţeleasă.
Deasemenea doream să obţin şi eu informaţii, privitoare la ce cred elevii despre persoanele fără vedere.
Zis şi făcut, am început în forţă cu Şcoala nr. 24 din Constanţa "Ion Jalea".
Am stabilit un plan cu conducerea şcolii, la ce clase să intrăm şi când. Ni s-a părut normal ca aceste lecţii să le prezentăm în cadrul orelor de Educaţie Civică.
Ne-am bucurat de un mare sprijin din partea conducerii scolii şi mai ales din partea doamnelor învăţătoare.
Prima clasa pe care am avut-o în program a fost clasa a iv-a d. Au urmat în ordine a iv-a C, a IV-a A, a III-a B, a III-a A şi a III-a D.
La aceste clase am fost în doua zile, zilele de marţi şi miercuri 24 şi 25 Noiembrie 2009.
Doream, conform planului, să le comunicăm elevilor:
importanţa vederii pentru ei;
Cum să îşi protejeze vederea;
Cum se poate pierde vederea;
Care sunt stadiile de nevedere;
Faptul că există persoane fără vedere;
Cum convieţuim cu astfel de persoane, de exemplu cum oferim un pahar cu apă şi alt lichid, cum informăm o persoană fără vedere despre conţinutul unei farfurii, cum ajutăm o persoană fără vedere să traverseze, care e modul corect de a conduce o persoană fără vedere;
ce pot face persoanele fără vedere, cum citesc, cum scriu, cum se deplasează şi alte activităţi cotidiene.
Ce meserii pot sa facă persoanele fără vedere, cum lucrează în diferite meserii;
Cum se educă persoanele fără vedere.
Toate aceste informaţii au fost prezentate fie prin expunere directă, fie prin conducerea elevilor să descopere singuri cum se petrec lucrurile.
Astfel la importanţa vederii şi la exemplificarea diverselor modalităţi de a nu vedea, i-am rugat să îşi acopere ochişorii pe rând, cate unul, să experimenteze astfel cum e să vezi doar cu un ochi.
Apoi, i-am rugat, să închidă ochii. În această poziţie i-am întrebat ce cred ei că nu mai pot face în această stare.
Prin aceasta încercam să depistez eventualele prejudecăţi sau informaţii greşite existente printre ei, iar ele nu au întarziat să apară.
De la afirmaţii "eu cred ca nu pot să fac nimic aşa", trecând prin afirmaţii "eu nu pot să fac sport aşa", "eu nu pot să gătesc aşa", "eu nu pot să mănânc aşa", "eu nu pot să merg" şi ajungând la cele corecte "nu pot să desenez", "să pictez", "să scriu sau să citesc" (elevul se referea la caetul său), am trecut printr-o gamă largă de afirmaţii şi credinţe pe care le-am corijat si demonstrat practic.
prezentările nu au fost lipsite de umor, de exemplu eu spunându-i elevului care a zis că cu ochii închişi nu poate să mănânce, ca eu stau în faţa lui drept exemplu ca pot să mănânc că altfel nu ajungeam atât de gras.
Elevi au trecut la pasul următor, să conştientizeze că pot să perceapa informaţii şi fără vedere.
Momentul care a făcut declicul în mintea lor, a fost când, cu ochii închişi, i-am rugat să caute şi să îşi găsească pe bancă caetul şi pixul.
Atunci au înteles, că, cu oare care limitări, pot totuşi "să vadă" în jurul lor.
Le-am povestit atunci de spaţiile existente în viaţa unui nevăzător, cel până la lungimea mâinii, cel până la lungimea mâinii + lungimea bastonului.
A fost momentul in care elevii au făcut cunoştinţă cu bastonul alb şi când au învăţat cum să conducă o persoană fără vedere, cum să o servească la masă, cum să indice o direcţie.
Un alt joc a fost ca ei, sa se lase legaţi la ochi cu o eşarfă şi să primească obiecte din clasă şi din afara clasei (aduse de noi) pe care să le recunoască.
Deliciul clasei l-a făcut aparatul meu foto pe care, copii nu numai că l-au recunoscut, dar mi-au indicat şi părţile componente, la clasa a IV-a A am întâlnit chiar un expert!
Momentul important la acest joc era că eu insumi înmânam obiectele, dar pentru asta trebuia să ajung la persoana legată la ochi, eram astfel acolo, doua persoane fără vedere care trebuiau săs se întâlnească.
Am preferat să ma deplasez eu pentru că eram mai experimentat decât ei dupa ghidarea vocală, dar i-am învăţat că trebuie să se ghideze după voce şi dacă rămân pe întuneric şi vor să se găsească, să îşi vorbească în continuu.
O nouă provocare pentru ei a fost, tot legaţi la ochi, să îşi recunoască un coleg din clasă.
Au experimentat astfel cele două momente prin care o persoană fără vedere identifică un interlocutor, atinsul mâinii şi identificarea vocală.
în jocul acesta, cel legat la ochi trebuia să pipăie mâna colegului sau a colegei şi, fiindcă erau la prima lor experienţă, le-am dat voie sa pipăie şi capul. Mulţi dintre ei au găsit elementele să îşi identifice din prima colegii, dar pentru cei ce nu reuşeau, (evident emoţiile erau mari), rugam colegul de recunoscut să rostească ceva, cel mai des s-a rostit clasa în care se află.
La recunoaşterea vocală toţi au reuşit să îşi recunoască colegii şi au înteles astfel ca putem să ştim cu cine stăm de vorbă şi fără să îl vedem.
Deasemenea, tot practic, au fost experimentate şi noile lucruri învăţate, servirea la masă a unei persoane care nu vede, condusul acesteia pe stradă.
La întrebările elevilor despre şcoală, scris, citit, am răspuns cu toate informaţiile.
Am avut cu mine o plăcuţă şi un punctator, unelte de scris în alfabetul Braille şi am scris copiilor, aratându-le cum se face.
Am avut deasemenea cu mine şi o maşină de scris în Braille şi le-am aratat elevilor cum funcţionează.
Le-am arătat şi o revistă scrisă în Braille, moment la care toata clasa a exclamat "uauuuuu"!
Le-am citit şi le-am arătat cum se citeşte.
Ordinea evenimentelor în oră a variat de la clasă la clasă, dar invariabil orele erau deschise cu importanţa vederii şi sfaturi de protejare a acesteia.
Sfaturile au vizat o gamă larga de activităţi pe care ei le fac sau cu care se pot întâlnii:
privitul la televizor;
jucatul la calculator;
cititul;
joaca si multe altele.
Copii au fost atât de faşcinaţi de tot ce prezentam, încât nimeni nu auzea clopoţelul de ieşire, eu le spuneam, s-a făcut pauză şi ei raspundeau: "mai staţi puţin"!
Evident ca fiind în mijlocul copiilor, subiectul jocurilor şi al activităţii de joaca nu a putut să lipsească.
Astfel ei au văzut un şah adaptat pentru persoanele fără vedere şi alte jocuri.
Nu au fost ocolite nici subiectele tehnice. Copii fiind foarte curioşi şi având o mulţime de întrebăridespre:
Cum lucrează o persoană fără vedere pe calculator;
Cum utilizează un telefon mobil;
Cum se uită la televizor;
Poate o persoană fără vedere să citeasca o carte normală, nu în Braille;
Am răspuns la toate aceste întrebări, arătandu-le copiilor propriu meu telefon mobil, telefon care a faşcinat audienţa, deoarece vorbeşte.
Am găsit astfel o parte din informaţiile greşite pe care în jur de 150 de copii le aveau şi le-am corectat.
Am reuşit astfel să informez corect aceşti copii şi să învăţăm unii de la alţii o mulţime de lucruri.
Am reuşit astfel să îmi creez o mulţime de noi prieteni, care când ne vom întălni, nu vor avea cuvinte de ocara pentru mine, ci vor avea informare corectă şi respectul reciproc pe care ni-l purtăm.
Pentru că toţi avem dreptul la informare şi respect.
Pentru toate acestea multumesc oamenilor de la şcoala 24 "Ion Jalea", idiferent de ce poziţie ocupă şi mai ales doamnelor Directoare şi doamnelor învăţătoare.
Multumesc mult.
În final nu pot să uit ce mi-a spus o fată din una dinclasele a III-a:
"Eu, dacă nu văd, nu o mai pot vedea pe mama"!

scolile, noul camp de atac

Ma chinui de ceva vreme sa fac lumea sa inteleaga ca discriminarea nu e cel mai potrivit mod prin care integrarea persoanelor cu dizabilitati sa se realizeze.
Am contribuit prin exemplu personal la ridicarea nivelului de cunoastere al societatii despre persoanele cu dizabilitati.
Dar nu merge de unul singur, asa ca am atras Asociatia Nevazatorilor Filiala Interjudeteana Constanta Tulcea intr-o campanie agresiva de promovare a persoanelor cu dizabilitati de vedere.
Campania pe care eu am ticluit-o si impreuna cu ANR-Constanta Tulcea am pus-o in fapt se numeste dreptul la informare si respect.
Numele ales este sugestiv, noi respectam dreptul la informare al oamenilor, ei trebuie sa fie informatii corect in orice domeniu, in particular trebuie sa fie informatii corect si despre capacitatile, calitatile si de ce nu, defectele persoanelor cu dizabilitati vizuale.
Un numar mare de mituri, prejudecati, informatii eronate circula printre noi referitoare la persoanele cu dizabilitati.
Ne dorim sa distrugem aceste mituri, prejudecati si informatii eronate, vrem sa fim priviti cu alti ochi, dar daca nu noi vom face ceva, nimeni nu va face nimic.
Printre alte activitati din aceasta campanie, ne-am hotarat sa "atacam" scolile.
Stati linistiti nu va fi nicio lupta, vom merge in clase in cadrul orelor de dirigentie (consiliere), cultura civica si vom prezenta modul de viata al persoanelor cu dizabilitati, ce e corect si ce e gresit in informatiile care exista despre acestea, cum se interactioneaza cu o astfel de persoana.
Astfel speram sa avem generatii de oameni care sa fie corect informati si sa actioneze in consecinta.
Pe langa informatiile despre persoanele cu dizabilitati vizuale, elevii vor primi si informatii despre cum sa isi protejeze vazul.
Asa ca marti miercuri joi si vineri, noiembrie 2009 voi fi prin scoli, sa vorbesc, sa explic, sa dez bat si de ce nu sa ma joc.

persoanele cu handicap bune doar in campanie

De ani de zile, ma zbat intr-un sistem insensibil, sistem in care simplu fapt ca esti putin diferit de majoritate, te condamna la o marginalizare crunta.
Dar acum nu mai este vorba de mentalitati si/sau prejudecati gresite, desi vom vorbi si despre acestea.
Acum constat ca nerespectarea legii imi provoaca prejudicii ceea ce nu imi mai convine. Am ajuns chiar in postura de a fi somer din cauza nerespectarii legii, drept pentru care am zis ca este cazul sa nu ma mai ascund in spatele unor fraze frumoase si sa ma mint ca totul nu e decat o conjunctura.
Am inteles ca diversele refuzuri pe motiv de handicap si diversele actiuni ale diverselor institutii pentru a ma exclude din societate si pentru a-mi constrange drepturile constituie o adevarata declaratie de razboi, iar domnilor si doamnelor eu nu sunt un las, stiu sa ma lupt si daca vrreti razboi voi folosi toate metodele mele mai mult sau mai putin crestinesti, dar oricum pe toate care le am la indemana sa va infrang odata.
Pentru a intelege cum sta exact treaba, sunt o persoana fara vedere, dar care in ciuda handicapului a realizat niste studii superioare in domeniile matematica si informatica, continuate cu studii postuniversitare de project management.
Aceste studii, atestabile oricand prin diploma de master si de licenta, imi confera dreptul si obligatia de a stii sa utilizez un computer.
Pe de alta parte, la nivel international, exista eforturi sustinute de a realiza informatiile sub o forma in care sa aiba acces la ele si persoanele fara vedere.
Si in Romania exista o lege, legea 448 pe 2006, al carui articol 60 arata in felul urmator:
Art. 60. - In vederea asigurarii accesului persoanelor cu handicap la mediul fizic, informational si comunicational, autoritatile publice au obligatia sa ia urmatoarele masuri specifice:
a) sa promoveze si sa implementeze conceptul Acces pentru toti, pentru a impiedica crearea de noi bariere si aparitia unor noi surse de discriminare;
b) sa sprijine cercetarea, dezvoltarea si productia de noi tehnologii de informare si comunicare si tehnologii asistive;
c) sa recomande si sa sustina introducerea in pregatirea initiala a elevilor si studentilor a unor cursuri referitoare la problematica handicapului si a nevoilor acestora, precum si la diversificarea modalitatilor de realizare a accesibilitatii;
d) sa faciliteze accesul persoanelor cu handicap la noile tehnologii;
e) sa asigure accesul la informatiile publice pentru persoanele cu handicap;
f) sa asigure interpreti autorizati ai limbajului mimico-gestual si ai limbajului specific persoanelor cu surdocecitate;
g) sa proiecteze si sa deruleze, in colaborare sau in parteneriat cu persoanele juridice, publice ori private, programe de accesibilitate sau de constientizare asupra importantei acesteia.

Zilele acestea sunt alegeri, ca un bun cetatean cu drept de vot, am intrat pe site-ul www.bec2009p.ro sa vad ce se scrie pe acolo, pentru a stii maine in cunostiinta de cauza ce votez si cum.
Intru, observ sectiunea de documente, la sectiunea de documente intru la subsectiunea de hotarari si deschid hotararea nr. 1
surpriza, cand sa citesc, dupa procesul pe care adobe reader il face in cazul utilizarii programelor de accessibilitate, programul meu de accessibilitate ma anunta, "allert the document is emty"
adica, atentie documentul este gol.
Asta desi initial ma anuntase ca are 6 pagini.
In concluzie am presupus ca el este conceput de asa natura incat eu sa nu il pot citi.
Am intrebat lumea care vede daca e scris ceva acolo, presupunand chiar ca documentul ar avea 6 pagini goale.
Dar nu, documentul e plin si inca cu informatii importante.
Deci domnilor de la bec, aveti de gand sa ne tineti departe de informatiile dumneavoastra?
Va amintesc ca suntem aproximativ 80000 de orbi din care mare parte folosesc computerul pentru a se informa asupra diverselorlucruri importante pentru ei.

In final ceva se misca, tara lui Andrei

Nu am mai scris de ceva vreme pe acest blog si asta deoarece multitudinea de evenimente si viteza cu care ele s-au succedat m-au naucit efectiv.

Din luna mai, din cauza crizei, am aflat ca voi fi concediat. Asta insemna un calvar:

Eu fiind din Constanta, muncind la Bucuresti, terminarea jobului acolo insemna automat si parasirea orasului si deci mutarea cu tot ce adunasem in 3 ani de zile la Constanta.

Dupa aceasta cautarea de job, mersul la interviuri, intalnirea cu oameni neinformati, nepasatori la cei din jur, oameni care in loc sa doreasca sa ofere un loc de munca unui nevazator si sa castige astfel un angajat competent si devotat, cu un minim de efort, prefera sa dea locurile de munca unora mai putin calificati, care pot pleca in orice moment, dar sunt capabili sa conduca o masina, sa care o lada, sa faca un comision, sa o duca pe doamna (sotia sefului) la coafor etc.

Astfel confruntandu-ma cu muulte discriminari, am inceput sa fiu din ce in ce mai dezamagit de societatea in care traiesc, daca dupa ani de facultate, master si alte pregatiri colaterale, sunt obligat sa stau acasa si sa nu muncesc pentru simplu fapt ca sunt orb? Asta e trist.


Am descoperit zilele acestea insa, Tara lui Andrei, campanie prin care Petrom incearca o responsabilizare a societatii in legatura cu anumite subiecte sensibile de care societatea incearca sa fuga in general, in loc sa le abordeze.
E drept ca Tara lui Andrei nu exprima pe fata ceea ce eu mi-as fi dorit, adica o campanie de responsabilizare care sa spuna societatii ca si persoanele cu dizabilitati sunt tot oameni si nu sunt foarte diferiti, dar e bine totusi ca se doreste actiunea intr-o directie si pornind de la acest punct se va putea merge in continuare spre afirmarea si a altor valori.
Deaceea sunt alaturi de tara lui Andrei si sper sa aiba un efect cat mai puternic.
A! Si apropo, exista si un concurs, obtineti finantare de 5000 euro, daca va inscrieti si promovati un proiect de responsabilizare sociala. Regulamentul concursului si alte informatii le gasiti pe site dupa ce veti deveni cetateni ai:

Buzau, acelas frumos oras

Am fost sambata, 04 04 2009 (va las sa ghiciti care e luna si care e ziua), la Buzau.Pai in istoria existentei mele, am facut scoala generala+liceul acolo.

Am fost elev la Liceul pentru deficienti de vedere din Buzau.

In acest liceu mi-am cunoscut cel mai bun prieten din toate timpurile, pe Hermes.

Ei bine de cand ma stiu, eu particip la zilele de nastere ale lui Hermes.

Asa ca si anul acesta m-am dus sa fiu alaturi de prietenul meu la ziua lui de nastere.

M-am inarmat cu cadoul din dotare si plec spre servici pentru ca evident drumul spre buzau trece mai intii spre servici.

Ajung, ma dau jos din masina si calc intr-un rahat enorm de mare. Rahat care doreste cu tot dinadinsul sa ma determine sa fiu suparat asa ca se intinde pana sus pe blugii mei.

Ajung la munca intru in baie, constat dezastrele si incep glorios sa curat sa spal.

imi scot blugii de pe mine sperand ca nu va dori nimeni sa intre peste mine in momentele alea, ma gandesc eu sa imi curat mansetele, dar pentru a realiza aceasta actiune trebuia cumva sa sprijin turul blugilor de ceva, pentru a nu ii tarai pe jos.

zis si facut, iau blugii ii arunc pe umar si.... Si scap mansetele din mana care mi se pun fix pe bluzon.

Zic, "nu-i nimic", curatam si tricoul dupa ce terminam cu pantalonii.

curat eu astfel toate imbracamintea de pe mine si cand ies din baie, probabil ca aratam ca printul ploii reci, deoarece sefei mele i s-a facut mila si m-a trimis acasa sa ma schimb de haine. Ma intorc ma schimb si astept cuminte la servici sa se faca ora 6 sa pot pleca la masina.

Rugasem un prieten, Perseu, sa vina sa ma ajute sa ajung la gara.

Perseu intarzie, eu fac spume stand pe loc si fac spume si fac spume...

In sfarsit apare Perseu, o luam noi pe jos pana la Iancului si ajungem la 6:10. Masina pleca de la gara obor la 6:30.

Asa ca hotarasc sa ne aruncam intr-un taxiu si sa speram ca mai prind masina.

Ajungem, prind masina, ma sui, platesc si satisfacut ma asez pe scaun si pun piciorul pe ridicatura de la peretele masinii.

La un moment dat, un miros teribil se raspandeste, miros ce imi aducea aminte de tragedia de dimineata.

Cand ma uit, acea ridicatura emitea si caldura si urmele de pe pantofii mei au inceput sa se evaporeze.

Intr-un final ajung la Buzau, sunt recuperat de catre parintii lui Hermes si ajung la ei.

Acolo povesti, impartiri de cadouri, discutii, Hermes nerabdator sa auda povesti noi din lumea dezvoltarii de software, intr-un final adormim rapusi de oboseala si povesti.

 

va continua

Din episodul urmator:

excursie prin padure spre Monteoru,

baeram de 18 ani al lui hermes

si multe altele!

 

 

wurbe: Mai bine mai tarziu decat niciodata

dupa o lunga perioada de timp, mi-am adus aminte ca am un blog. Asa ca postez astazi tot ce nu am apucat sa postez aceste luni.
Simt ca nu se mai poate, ma plafonez in calculul de benzina pe care il realizez la poienita in care prestez, asa ca mi-am adus aminte de tinerete cand credeam ca sunt cineva si de retetele aplicate pentru alungarea blazarii atunci.
Incep impreuna cu colegul si prietenul meu Hercule sa caut pe net diverse lucruri unde am putea si noi sa auzim niste chestii interesante.
Astfel el gaseste "wurbe"
http://wurbe.ro
Am sa va las sa descoperiti singuri ce e pe acolo. Eu am luat legatura cu oamenii si am participat la intrunirea de pe 24 martie 2009.
Intrunire frumoasa, tinuta in S.A.L.T. Bucuresti.
Cunoscut lume frumoasa si prietenoasa si tot odata extrem de bine pregatita in ceea ce face. Schimbat pareri despre diverse domenii mergand de la management de proiect pana la utilizarea micutelor instrumente ce ne fac viata mai usoara noua dezvoltatorilor de soft (nu va ganditi bai la prostii fiindca acele instrumente nu sunt mici).
Discutiile purtate au fost ne formale nu s-a impus un anumit ton sau sobrete, inhibitiile fiind date la o parte. Nu exista om prost sau destept, ci doar oameni care vroiau sa vada ce mai utilizeaza cei din jurul lor si ce anume solutii interesante s-au mai gasit la diverse probleme.
Admosfera a fost intregita de jocuri de fusball, bere si diverse alte bucate si bauturi.
Intr-un cuvant wurbe #19 a fost un succes si astept cu interes urmatorul numar...
Multumiri deosebite celor care m-au inteles si au facut posibil ca si eu sa ma bucur de o bucatica din wurbe (Cristi Balan, Viorel Cojocaru).

Reincercari, reveniri si pareri de rau

Tot incerc de o bucata de vreme sa gasesc un editor pe placul meu.
Unul din care daca fac copy si apoi (ati ghicit) paste, textul sa ramana cu exact spargerile pe care cu maestrie i le-am creiat eu.
Nu imi place deloc interfata celor de la blogspot in care esti nevoit sa scrii si, daca nu merge nici cu asta, public prin e-mail.
Deci, incerc, sa ne auzim cu bine.