De-a valma

M-am chinuit mult sa gasesc un titlu pentru aceasta postare. Vroiam un titlu care sa fie si ingenios, dar care sa atraga si click-uri si sa fie si bun pentru google ca sa iasa in fata la cautari. E ca si cum mi-as fi dorit o femeie de 24 de ani, virgina, dar care sa faca si sex oral de calitate. Exercitiul a fost ingreunat si de faptul ca am amestecat o multime de idei, subiecte, cu un fir epic, dar totusi idei diferite pe care vreau sa le impregnez pe retina cititorului. Drept urmare, nu aveam nici subiectul ca sa zic: "despre subiectul asta vorbim azi".

Asa ca am ales titlul care se vede si ma bazez pe subtitluri sa ma mai salveze in fata lu Google.

Google! Google! Google!

Bun! Dupa ce am inundat destul postarea cu cuvantul Google, astfel incat acum kd-ul (keyword density) pentru google va fi destul de mare, sa va povestesc despre ce vorbim azi.

Este ciudat cum functioneaza online-ul asta. Eu scriu aici despre ce ma taie capul, comentarii am doar de la unicul meu cititor fidel, caruia ii multumesc mult ca suporta nebuniile mele si chiar si comenteaza coerent si frumos (merci mult, imi salvezi de multe ori blogul, il faci sa para mai blog asa:) ). Apoi primesc telefoane de la diversi cu intrebari despre subiectele postate:

• "dar unde ai fost plecat"?
• "Dar ce ai patit de bolesti"?
• "Dar ce proiecte ai mai facut"?

Tuturor le promit cam acelas lucru, faptul ca voi scrie. Ca un nesimtit notoriu ce ma aflu, evident nu ma tin de cuvant, iar timpul trece si remuscarile ma apasa. Multumesc mult si celor care ma suna, inseamna ca exist pentru voi, sau ca, ma rog, nu aveti alte subiecte de barfa mai interesante, ceea ce e totusi magulitor. Asa ca iata mai jos cateva raspunsuri:)

Cum mai stai cu regimul

Regimul a fost asa:
Faza 1:
Luna pe care o stiti de pe blog, luna in care de la 86 - 89 kg cat oscilam, am ajuns la 76 - 78 kg. Asta era in luna august 2012. Din septembrie 2012 nu am mai tinut niciun fel de regim, doar ca am fost atent la cantitatile de mancare pe care le caram in mine, in principiu sa nu depasesc 1 kg de mancare pe zi. Pana in ianuarie 2013, am tot oscilat intre 76 si 78.
Faza 2:
In februarie 2013 m-am decis sa mai tin o tura de regim, adica inca o luna. Nu am reusit sa tin decat primele 15 zile de regim pentru ca am facut o faringita nenorocita si a trebuit sa trec pe antibiotic, asa ca am intrerupt orice regim. Totusi cu cele 15 zile tinute, am ajuns de la 76 - 78 kg, la 73 - 75. Acum oscilez mereu intre 74 - 75, Azi dimineata avand 75,1 kg. Nu mananc nimic deosebit, am carat in mine de toate, dar cu atentie la cantitati. De altfel in urma regimului, stomacul s-a micsorat rau si simt imediat cand am depasit calul.

De ce bolesti?

Asta are legatura cu punctul anterior in mai multe feluri, sau ma rog, vad eu o legatura, ea poate sa nu existe, dar va scriu ca sa fiti avertizati.

Nu stiu ce dracu se intimpla cu mine anul asta, dar chiar de dupa revelion am inceput cu o serie de infectii una dupa alta, infectii de care nu scap nici acum. Sa le luam pe rand:

In luna ianuarie am facut o infectie in cavitatea bucala, infectie pe care eu am banuit-o fiind de la masele, dar nu pot fi sigur de unde era, pentru ca aveam toata gura unflata. Am luat augmentin.

In februarie m-am trezit cu o durere sub barbie in partea dreapta a gatului, dar de o violenta deosebita ce nu am mai vazut pana atunci. Ma durea gatul pe dinafara, ma durea rau la inghitit, dar nu puteam afirma ca ma doare in gat. Am mers la un ORL si cu 2 kg de ceai de musetel pe zi (cica asa bea boul cand e cald in toiul verii) si cu amoxicilina, s-a reparat si asta. Desi pe mine ma durea pe afara, doctoru a vazut ceva inauntru. Ma rog, s-a reparat.

In martie m-am trezit cu niste sintome de raceala, am ajuns la medica de familie si minune, aveam viroza pulmonara. Ce sa va spun, toate fericirile, dureri de cap si de sinusuri, senzatii ca imi plesnesc ochii in cap, tuse, dureri in piept, tot tacamul. La care s-au adaugat si niste febre de 39, febre cu care eu nu eram invatat, pentru ca sunt cam afebril asa de felul meu.

Trei zile de paracetamoale nu au ajutat, asa ca am trecut pe zinat. S-a rezolvat si asta.

Si acum bomba

La finalul lui martie plec la Bucuresti la ziua unui prieten. Va povestesc toata tarasenia ca sa vedeti prin ce am trecut si cum proverbul unde dai si unde crapa, e mai valabil ca oricand.

Inainte sa plec din Bucuresti inapoi spre casa, m-am intalnit cu niste prieteni intr-o carciuma sa bem cateceva. Am baut un sprite, o apa minerala, un ceai verde. Am fost la baie inainte sa plec cu autobuzul si parea ca totul e in regula. Ma sui in autocar si nici nu pleaca ala bine, ca ma taie sa ma pisi. imi zic "e lasa, ca nu o sa mori pana la Constanta". Trebuie sa va mentionez ca eram si singur. Mai trece ce mai trece timpul, iar pe parcurs cen inaintam pe drum, inainta si dorinta mea de a face pipi. Deja nu ma mai gandeam ca ajung la Constanta, ma gandeam ca la popas o sa rog pe cineva sa ma duca la baie. Ma uitam in stanga, ma uitam in dreapta, numai bunaciuni, una si una. Cum dreacu sa ii cer eu bunaciunii aleia sa ma duca la baie. Am incercat sa imi formez cateva fraze in minte, dar nu reuseam sa o gasesc pe cea corecta.

Reevaluand nitel situatia, constat ca si popasul e deja o tinta mult prea indepartata, deoarece pipi se cere afara cu insistenta, anuntandu-ma asta prin niste spasme in zona inghinala de mai mare frumusetea. m-am gandit: "acu il scap si sa te tii rusini".

Mi-am cerut scuze fata de bunaciunea din stanga mea, am iesit si m-am dus la sofer.

"Domn sofer, vreau la baie domne"!
"Dar ce ma, om mare esti tu? Nu poti sa te tii"?
"Domn sofer am incercat, dar nu pot, ma pisi pi mini bre".
"Ai bai ca mai avem 10 minute pana la popas, cum sa te pisi pe tine"!
"Defapt nu, rectific, daca nu opresti mai repidi, ma pisi pe noi".
Spunand asta, m-am apropiat de el.
"Stai bai jos, ca opresc acu unde pot, dar tinete nitel"!
"Da hai repede bre ca am niste spasme ceva de speriat si imi tremura si piserele deja".

M-am asezat pe treptele respective de la iesirea din autocar, ca puterile nu ma mai tineau sa ajung pana la scaunul meu. A oprit soferu, m-a dus la baie, am reusit sa mictionez in toata regula, cam la vreo 10 kg asa, ca au venit aia de la apa si canal sa vada daca nu e avarie in zona.

Dupa episodul asta, am ramas cu o mare durere in tot abdomenu, m-am gandit. "Sa vezi ca mi-am bulit rinichii, ce distractie o sa fie". Durerea respectiva a persistat vreo 2 zile de la acest episod, dar incet, incet s-a retras si a ramas doar o mica jena pe dreapta sub coasta. M-am gandit "e clar, am facut ceva la rinichi". Am stat asa, am zis ca poate dispare si jena cu pricina. Cand disparea, cand aparea, nu eram foarte hotarat ce sa fac, am zis ca poate va disparea de la sine. Dar clar aceasta jena, era asociata cu episodul din autocar.

In vreo 2 saptamani, am plecat la Predeal la un curs de a deveni mentor. Jena tocmai ce reaparuse si mi-am zis ca nu am timp inaintea plecarii sa vad ce e, lasa ca ma intorc eu.

Am plecat la Predeal, am ajuns la predeal. La masa am gustat 50 grame de wiskey. La masa de seara am baut jumatate de litru de coca cola. Pe la 12 noaptea am baut 25 grame de wiskey amestecate cu 500 grame cola. A doua zi dimineata, la masa, am baut o cafea, care mi s-a parut extrem de tare, drept urmare am baut vreo 2 cani de lapte dupa ea.

Pe la ora 15 in aceasta zi, ma apuca brusc o durere violenta in dreapta, cu rasfrangere in spate, ma taie transpiratiile si inima incepe sa imi bata razna. Vazand manifestarile astea, ma panichez si intru in atac de panica, fapt ce duce la o abrambureala si mai mare in sistemul meu nervos, luandu-ma tremuratul cu totul. Ma gandeam ca rinichiul meu suparat a clacat si ca gata, am sa mor acolo, departe de toti cei dragi, printre straini, nevasta la Chisinau, mama tocmai la Constanta, nimeni langa mine si eu mor.

Imi anunt insotitorul ca mi-e rau si ca trebuie sa mergem la spital. Insotitorul ma anunta calm: "Care spital, ca nu e spital in Predeal, cel mai aproape e la Brasov".
"Ete sulea, ma duc eu la Brasov, ca mor de 3 ori pana acolo, ai sa iesim din curs si sa intrebam la receptie".

Iesim din curs, mergem la receptie, aflam ca e un hal de n-ar mai fi pe dn1, unde chipurile te poti adresa in caz de urgenta. Chem taxiul, anunt mama sa nu se sperie, dar ca eu ma duc pana la urgenta ca mi-e putin rau, ii dau numarul insotitorului ca sa il aiba si sa fie in contact. Eu ma pregatisem, trebuia sa lesin.

Drumul pana la centrul de primiri urgente s-a desfasurat in regula. AM ajuns acolo, mi-au facut un EKG, au zis ca inima e in parametrii normali, tensiunea era 14 cu 9, normala data fiind starea mea de agitatie, pulsul 92, normal si ala data fiind starea mea de agitatie.

Opsesia doctorilor!

Ating in treacat aici un subiect pe care l-am observat si nu am apucat sa il discut. Nu emit nicio parere, nu afirm nimic, doar povestesc, dar nu imi place atitudinea respectiva.
"Dar ce ati consumat ieri si azi"?
Am insirat toate mancarurile pe care le-am mancat.
"Dar alcool nu ati consumat"?
"Ba da"!
"Ati baut vin rosu"?
"Nu, wiskey".
"sec"?
"50 sec si 25 cu cola amestecat"!
"Si vin ati spus nu"?
"Nu!"!
"Cum nu, ca asa mi-ati spus mai devreme"!

Asta a fost momentul in care asistenta care ajuta la consult, a lasat balta tot ce facea si cu o remarca de genul "Alt boschetar", a plecat inapoi sa se uite la romanii au talent la televizor.

Doctorita nu m-a abandonat totusi si a continuat sa ma palpeze pe ficat, pe stomac, pe ce m-o mai fi palpat. M-a plesnit peste spate cu latul muchiei, mi-a apasat ceva centrii de pe spate, intrebandu-ma mereu daca ma doare. Al dracu ca nu ma durea, doar intr-un singur loc m-a durut, iar ea a tras concluzia ca e o simpla durere de spate.

Dar ca sa fie sigura ca nu mor pana luni cand era revenirea acasa, Mi-a dat 3 urinex pe zi (las sa fie, daca chiar o fi rinichiul de vina), Aulin, sau cum dracu s-o scrie (anti durere si antiinflamator, pentru durerile de spate), magne b6, cate 3 pe zi (ca paream cam sarit de pe fix asa).

Orice as zice si oricat de rau as fi, doamna doctor a fost profesionista si cu ce a avut s-a descurcat, ii multumesc mult ca mi-a oferit suportul de care am avut nevoie, asigurandu-ma ca daca nu mai beau alcool, cafea, cola si nu mai comit excese, o sa traiesc sigur pana luni cand ma intorc acasa, dupa e treaba mea ce fac.

Restul excursiei s-a desfasurat fara incidente, doar ca durerea mea din partea dreapta a devenit insistenta acolo, nu violenta ca vineri, dar e o chestie de care sunt constient si nu imi da pace.

A, doamnei doctor de acolo i-am povestit si de episodul cu autocarul, eu fiind ferm convins ca de acolo mi s-au tras toate nenorocirile.

Intoarcerea acasa si cea de a doua bomba!

Intors acasa luni, marti de dimineata m-am oprit la primul Eco, cerand un eco abdominal general sa vad care e situatiunea prin zona.

La Eco, am reluat povestea cu autocarul, fiind in continuare convins ca de acolo ma doare.

M-a examinat doamna de la ecograf, care se intimpla sa fie si doctor internist, medic primar, doctor in medicina si alte titluri. M-a examinat si a zis ca rinichiul e curat, dar ca oricum ar fi trebuit sa fac analiza de rinichi imediat dupa incident, ca atunci s-ar fi vazut ceva. Acu, nu se mai vede nimic.

In schimb....
Tineti-va bine...

Cica am polipi pe fiere, dintre care unul de 6 mm. M-a intrebat daca ma stiu bolnav de fiere, am zis ca undeva prin 2003 am avut probleme si mi s-a spus ca am dischinezie biliara, dar ca de atunci nu am mai avut probleme majore, cand si cand o indigestie ca tot omul, dar trecea de la un scobutil.

Cert e ca se pare ca durerile in dreapta ar fi de la fiere, nu de la rinichiul meu greu incercat.

Am intrebat si eu ca omul de unde dracu am capatat alea, iar raspunsul a fost evaziv, ca stiti, or fi mai multe cauze, ca asa, ca pe dincolo, dar nimic concret. Raspunsul asta evaziv m-a pus pe ganduri si ca tot romanul dornic de informatie am cautat pe google si ce am gasit m-a ingrozit.

Doctorita mea de familie, are program cu publicul doar marti si joi dupa - amiaza, in rest se duce la nu stiu ce comuna unde are alti pacienti. Pasul urmator logic era sa ma duc la ea, era marti, deci zic sa purced. Norocul meu, era plecata la nu stiu ce examen, asa ca abia joi aveam sanse sa o vad. Pana atunci am continuat cu documentarea pe net, timp in care am aflat ca sunt suspect de trei tipuri de cancere si culmea, de toate in acelas timp. Pe ici pe colo imi gasisem si unele metastaze.

Si ce era mai crunt, era ca din toate tipurile de cancere de care ma puteam imbolnavi, eu m-am procopsit taman cu asta de colicist, care e cel mai al dracu dintre toate, ca nu raspunde la tratament, nu poti sa ii faci nimic, iar intr-un an de la declansare te cureti.

Ce sa va spun, am trait doua zile de cosmar, pe propriile mele descoperiri de pe net. Imi si facusem planul cum sa petrec anul ala.

Am ajuns joi la doctorita de familie, iar aceasta mi-a zis sa nu imi fac probleme. Mi-a trantit un pogon de pastile. Evident, ca stiind de problema cu fierea, eu i-am povestit totusi si de rinichiul meu, ma gandeam sa aiba femeia intreg tabloul, sa stie despre ce se intimpla cu mine.

Asa ca m-am ales cu:

• Nolicin, 2 pe zi.
• Urinal acut, una pe zi.
• Bilichol 3 pe zi (inainte de mese).
• Scobutil 3 pe zi (tot inainte de mese).

Dupa 10 zile, dispare nolicinu si cu urinalul acut, iar bilicol si scobutil se reduc la doua pe zi, dimineata si la pranz.

Au trecut cele 10 zile, iar acum sunt pe bilichol si scobutil. Ce sa va zic, cu tot bilicholul si scobutilul, simt o durere mica, persistenta acolo. Uneori uitam sa imi iau scobutilul, sau bilicolul, iar durerile deveneau putin mai tari. Insa nu am avut dureri violente sa zici ca ma indoaie. Nici macar dureri tari.

Astept acum sa treaca cele 30 zile cat tre sa mai iau bilichol si scobutil, iar apoi sa merg sa vedem, poate mi-o da si ceva analize de facut, ma gandesc.

Planul ala pentru un an de zile, l-am pus bine, ca nu se stie, poate imi trebuie.

Ce isi face omul cu mana lui, se chiama lucru manual!

Acu, sa trag un fel de concluzii, v-am ametit de tot cu plimbarea mea prin boli si alte informatii, dar mai am ceva de spus, deci nitica rabdare. Nu fac un proces de intentie, defapt nici nu stiu cum sa zic, pana nu stiu inca precis ce am si din ce cauze. Dar ca tot omul la ananghie am incercat zeci de justificari si toate par sa se lege.

Toate bolile astea dintr-o data au venit dupa ce am slabit, deci cred ca mi-am facut oarecum sistemul imunitar praf cu slabitul asta si ma intreb atunci daca merita.

De slabit am slabit cu nutritionist, dar care nu e doctor. Ala mi-a dat sa iau si un cacat de garcinia cu chrom si le-am dat si astora din familie sa ia. Nevasta mea nu l-a suportat, i s-a facut imediat rau de la el. Maica-mea l-a luat o perioada, dar a constatat ca are palpitatii de la el si a renuntat. Eu l-am luat cel mai mult, am constatat si eu ca am palpitatii, dar nu stiam de la ce dracu sunt, m-am prins tarziu ca e de la alea si am renuntat si eu la ele.

Surpriza a fost ca mama a fost diagnosticata cu litiaza biliara in februarie anul asta si a fost si operata pentru a i se scoate fierea. Acum urmez eu la rand... Tot bolnav de fiere. Coincidenta sa fie oare?

Nu mai zic ca am citit pe net ca polipii la fiere se fac si de la intoxicatie cu oxid de Chrom, deci legatura pare totala.

Acest rahat de garcinia cu Chrom l-am luat tot pentru slabit si ma intreb iar, merita? Sa fiu sincer, acum daca ar mai fi sa fiu incaodata pus in fata faptului de a merge la nutritionist si de a slabi, nu as mai face-o. Consider ca daca ti-e dat sa mori de gras, pai mori de gras, e mai bine decat sa te chinui slab si tot sa mori.

Cert e, ca pe langa lunile de pana acum, pline de boli, si luna Mai se anunta nu tocmai placuta si pe urma, ce o mai fi.

Despre parazitii umani: Azi parazitul ca angajat si concluzii

Celebra serie de pasti continua cu ultimul episod astazi. Pentru cei ce lasa un coment, le voi trimite special un episod bonus, la oferta, "parazitul ca partener".

Parazitul ca angajat

In primul rand, parazitul nu va reusi niciodata sa tina un loc de munca mai mult de 2 ani, decat in cazuri foarte rare cand gazda e prea proasta sa se prinda. In scurtele rastimpuri cat va fi angajat, parazitul uman va cauta orice cale sa nu faca nimic din ce nu stie sa faca (presupunand ca stie ceva). Acele lucruri pe care le va face le va face de 4 ori mai incet, ca, nu e asa, timpul trece, leafa merge. Va continua si aici sa isi gaseasca noi si noi gazde, gazde care sa faca treburile sale.

Se ajunge la un moment dat ca activitatea parazitului sa se compuna doar din directionat task-uri catre gazde, iar el va parea atit de ocupat incat lumea va crede ca munceste. Treburile vor aparea facute si toata lumea e multumita. Parazitul nu e interesat de buna starea companiei, nu se gandeste ca acolo unde munceste, de acolo isi ia salariu de pe urma caruia traieste, el fiind interesat sa obtina el cat mai multi bani intr-un timp cat mai scurt, pentru ca stie ca nu va face fata si ca la un moment dat va zbura. De asemenea stie ca nu poate fi mai productiv si ca nu are cum sa ajute compania.

Pana atunci insa, trebuie sa adune cat mai mult pentru el. Nu se implica, nu il intereseaza cum merge compania, ba chiar se poate spune ca s-ar bucura mult sa se intimple ceva cu compania respectiva.

Este cel care gaseste motivele cele mai personale pentru a dori o marire de salariu, desi se vede clar ca in schimbul maririi de salariu nu are ce sa ofere. Va trece la fel si fel de tertipuri pentru a convinge ca merita o marire de salariu. Lucrul pe care il facea de 4 ori mai incet, pentru a trece timpul, il va face acum de 8 ori mai incet, pretextand ca nu e motivat. Nu conteaza pentru el ca valoarea muncii pe care o depune e infima si tinde la 0, pentru simplul fapt ca exista, trebuie motivat.

Concluzii despre parazitul uman

In loc de concluzii, mai scriem ceva despre el.

Fiecare dintre noi are una sau doua din cele descrise mai sus, suntem oameni si avem si bune si rele. Dar parazitul uman le poseda pe toate acestea si poate inca multe altele pe care nu am reusit sa le surprind in aceste randuri. Ce este mai interesant, e ca parazitul uman nu va recunoaste niciodata ca e un parazit uman, chiar daca i-o spui in fata. Te asculta, nu zice nimic si trece peste, ca si cum nu ai vorbit.

Interesant ca, daca va avea nevoie de tine, va veni la tine sa iti ceara nu stiu ce, chiar daca tu l-ai facut albie de porci spunandu-i ca e un parazit uman. El incearca, ca poate mai merge odata.

De altfel de asta am si scris pentru ca stiu ca, ei, parazitii, au citit aceste cuvinte cap coada si nici macar nu s-au recunoscut. Au lecturat totul bucurandu-se cum sterg pe jos cu aia, cine or fi ei.

In final va adresez un indemn voua, celor care nu sunteti paraziti. Nu mai ajutati parazitii sa traiasca, acordati ajutor doar persoanelor care conteaza si verificati bine inainte daca acele persoane merita ajutor. Din pacate nici pentru un schimb avantajos nu e bine sa faci o afacere cu un parazit, pentru ca fara sa iti dai seama vei fi parazitat.

Tu ce anume caracteristici ai observat la parazitul uman?

Despre parazitii umani: Azi facultatea si viata de zi cu zi

Am inceput ieri aceasta mini serie, dedicata pastilor. Astazi continuam cu urmatorul pasaj din aventurile parazitului uman.

Facultatea la parazitul uman

Specific familiei parazitului, precum si parazitului insusi, este faptul ca neaparat parazitul va trebui sa faca facultate. Nu conteaza de ce anume, dar va trebui sa fie una cat mai la moda si a carei denumire sa sune cat mai pompos. Fie ca e Matematica - Informatica, fie ca e Management, fie ca e Cibernetica, fie ca e Finante - Banci, ea trebuie sa sune cat mai bine, cat mai pompos, cat mai complicat, cat mai greu si sa fie la moda. Evident ca in mai toate cazurile vor fi alese universitatile unde e concurs de dosare, ca doar nu o sa se apuce parazitul sa se bage in gura lupului, desi, daca este parazitus intelectualus, e capabil de un efort sustinut pentru a trece un examen de admitere.

Indiferent pe ce cale, odata intrat la facultate, parazitul nu va mai invata nimic. El in facultate isi va dezvolta propriile metode de parazitare, le va perfectiona, le va aduce la un nivel inalt, pentru ca urmeaza o alta etapa a vietii cand va trebui sa se descurce, iar fara aceste metode, va fi praf.

Din pacate aceasta perioada va fi cea mai grea perioada a parazitului, deoarece la nivelul asta oamenii sunt greu de convins sa se lase parazitati, sunt si alti paraziti in zona, iar obtinerea de rezultate cu un minim de investitie va fi greu de obtinut. De aceea parazitul se va vedea adesea pus in situatia de a avea multe, extrem de multe restante, de a ajunge eventual prin ani de gratie, de a plati unele examene pentru a le promova, sau de a plati pe cineva, cumva sa comita o ilegalitate, sau o invarteala pentru a promova un examen.

Pe cat posibil vor incerca sa gaseasca gazde benevole, care sa le faca gratis aceste lucruri, dar nu va fi mereu posibil. Toate temele vor fi facute fie de gazde benevole, fie de oameni platiti.

De mirare este faptul ca, desi mai mereu fara bani, parazitul va gasi resurse astfel incat sa termine facultatea platind toate examenele, temele si alte indatoriri la facultate.

Repet, el nu va invata nimic in domeniul respectiv de activitate, va fi praf, pulbere fina in domeniu, iar daca prin absurd poseda niste cunostinte, acestea sunt de baza, sunt acele cunostinte pe care orice necunoscator al domeniului le poseda, sau pe care orice om, indiferent din ce domeniu, cu o pregatire minima de 2 saptamani, le-ar putea detine. In ceea ce priveste realizarea de activitati in domeniu, va fi si mai jalnic, el, marele expert, va stii doar sa faca activitati pe care orice necunoscator le poate face, fie direct, fie dupa o saptamina de instruire.

Am scos in evidenta aceste lucruri deoarece ele sunt importante si contrastante cu cele pe care le vom descrie in continuare si caracterizeaza pe deplin parazitul.

Parazitul in viata

Caracteristica dominanta va fi aceea de a cauta mereu pe cineva care sa faca treaba in locul lui. Pe moment ce evolueaza, parazitul are nevoie de din ce in ce mai multe gazde, uneori catre 3 - 4 si pentru acelas lucru, in caz ca una din ele nu e disponibila, sau defecteaza (se prinde ca e parazitata si actioneaza in consecinta).

El cere anumite lucruri ca si cum i s-ar cuveni, considerand ca iti face o onoare ca te lasa sa ii faci acel lucru. Adesea nu e constient de implicatiile gestului tau catre el, considerand ca nu ai facut mare lucru. Asta se intimpla pe de o parte din lipsa sa de informatii si de cunostinte, pe de alta parte se intimpla si din cauza ignorantei pe care o poseda vis a vis de orice.

Nu are nicio problema sa te flateze, stiind ca asa vei fi disponibil si data viitoare. Iti cere cele mai abracadabrante lucruri pentru ca lui sa ii mearga bine, uneori chiar si lucruri la limita legalului, ca nu e asa, nu ne prinde nimeni, iar daca tu tot poti comite acea mica quasi ilegalitate, de ce sa nu o comiti pentru el. Si o vei comite, ca stie sa te intoarca de asa natura incat vei face pasul. Ce vei obtine? Nimic, toata desconsideratia lui, ca esti atit de fraier incat te-a mai facut odata.

Parazitul uman are in schimb un simt al proprietatii foarte dezvoltat. Decurs din sindromul saracului, coroborat cu sindromul jucariei celei noi, acest simt al proprietatii se manifesta acerb in tot ce inseamna lucruri din apropierea parazitului. Banii lui, obiectele lui, tot ce e al lui, e al lui. Foarte greu, vei obtine ceva de la el si atunci doar daca stie ca esti una din gazdele lui care ar putea sa ii aduca un lucru inzecit indarat. Dar nici atunci nu va pregeta sa obtina ceva de la tine pe loc daca se poate. Recunosti frazele: "Eu iti dau, dar stii ca..." si urmeaza cererea. Fie ca tre sa faci un lucru pentru el, fie ca iti pretinde o suma de bani pentru a-ti imprumuta lucru, poti sa stai linistit, ca a sa cerere va fi acolo.

Nu intodeauna parazitul are gazdele necesare, drept urmare, cum a invatat in timpul facultatii, se descurca platind pe catecineva sa ii faca treaba. Acele momente insa vor fi cel mai dureroase din viata lui si va incerca sa reduca la minim acestea. Mai mereu va incerca sa scape de facut acele trebi pe care nu le poate face prin gazdele sale.

Vezi maine continuarea aventurilor parazitului uman, este foarte palpitant. Daca ti-a placut acest episod, comenteaza si poti obtine bonus, numai pentru tine, un episod special "parazitul ca partener de viata".

Despre parazitii umani - Azi Copilaria si scolarizarea

Scriu rar, pentru ca în restul timpului sunt ocupat cu munca, cand nu sunt ocupat cu munca sunt ocupat sa bolesc și uite așa timpul trece pe langa mine.

Astazi, de sfintele sarbatori de pasti, ar fi trebuit sa am un mesaj frumos, sa va urez alea, alea, dar nu as mai fi eu daca m-as scufunda in mocirla de zambete, spuse, priviri si atitudini false, toate menite sa dovedeasca celor din jurul nostru cat de buni suntem noi de 2- 3 ori pe an.

Asa ca in aceasta frumoasa zi, plina de nori si urata ca dracu (cel putin la Constanta), va servesc o postare vitriolica, plina de venin si de ura, scrisa in cei mai abjecti termeni, dar obiectiva, atit de obiectiva pe cat poate fi o postare scrisa de unul afectat zilnic de parazitii umani.

Nu, nu e vorba de ascarizi, giardia, tenie sau alti paraziti care ataca omul, ci e vorba de un alt fel de paraziti, dar si acestia ataca omul.

Scriind si tot scriind, am constatat ca postarea mea a ajuns la 13000 de semne si cum cititorul meu, unicul meu cititor adora postarile mai scurte, o voi sparge in 3. Deci in fiecare zi de pasti veti avea cate o postare din asta rea. La finalul celor 3 zile, jumatate din asa zisii mei prieteni se vor supara pe mine, ceilalti probabil ca au inca un interes puternic.

Copilaria parazitului

De cele mai multe ori parazitul uman provine din familii mediocre, parintii parazitului au studii medii si in principiu, datorita acestor studii, dupa 89 nu s-au descurcat prea bine, drept urmare nu au cu ce sa isi creasca copiii prea bine, nici din punct de vedere financiar, dar nici intelectual. Parazitul are o dezvoltare medie datorita mediului in care traieste si intelege rapid ca trebuie sa urasca pe toti cei care au realizat ceva si sa se foloseasca de acestia. Probabil in putinele ocazii de luciditate isi da seama ca nu il duce capul, asa ca intr-un fel sau altul trebuie sa traiasca.

Exista si sanse cand parazitul chiar ar putea face ceva, capul l-ar duce, dar in jurul lui i se repeta atit de mult ca este un prost si un dobitoc, incat acesta sfarseste prin a renunta la sansa lui de dezvoltare si adopta comportamentul impus, anume cel de prost si de dobitoc.

Totusi, unii paraziti nu renunta asa usor la proprietatile lor intelectuale, dar le dezvolta in cu totul alt mod, iesind de aici un stil aparte de parazit, denumit "parazitus intelectualus".

Ura dezvoltata, descrisa mai sus, incet incet dispare din nivelul constient al parazitului, ne mai fiind activa, dar ea se deplaseaza spre subconstient, actionand de acolo, parazitul ajungand sa nici nu isi dea seama ca uraste, dar actionand in concordanta cu aceasta ura.

In timpul copilariei parazitul nu primeste ce isi doreste, fie din cauza lipsurilor financiare, fie din lipsa unui bun gust al parintilor. Adesea ajunge sa fie imbracat cu haine care stau pe el de parca sunt de capatat, pe principiu ca este in crestere si sa ii vina si la anul, ca, nu e asa, nu o sa cumparam haine, incaltaminte, (scrie tu ce vrei) in fiecare an. Lucrurile alese pentru parazit de catre parintii sai vor fi dintre cele mai urate si vor fi alese dupa un singur criteriu, pretul cat mai mic.

E perioada cea mai prolifica de dezvoltare a parazitului, perioada in care 100% din timp va parazita parintii si ceilalti membrii ai familiei. In aceasta perioada de dezvoltare, parazitul va dezvolta un sindrom al jucariei noi, precum si un sindrom al saracului (daca le stiti bine, daca nu, lasati un coment si va fac postari separate cu ele, ca sa nu ne abatem de la sirul gandurilor de azi).

Scolarizarea parazitului

Parazitul, in principiu, nu se va descurca bine la scoala, va fi mereu pe la jumatatea clasei, dar nu din merite proprii. Aceasta este perioada in care, satul de primele sale gazde, constientizeaza ca are nevoie de gazde noi daca vrea sa supravietuiasca la un nivel mai avansat. Drept urmare, va cauta in jur, printre colegii sai, pe unul pe care sa il aleaga drept tinta. Pot fi una sau mai multe gazde, pentru diversele activitati pe care parazitul le are de indeplinit. De asemenea gazdele pot fi permanente sau temporare.

Parazitul are un mod aparte de a se apropia de victima, astfel incat aceasta nici nu isi da seama cand a fost parazitata si cu greu constientizeaza ca are o problema. Mesajele lui sunt de obicei frumoase, prietenesti:

• "treci pe la mine sa invatam impreuna"?
• "Ma poti ajuta putin la tema la mate"?
• "Iti dau o ciocolata daca ma ajuti cu tema la romana"!

Un caz aparte il constituie parazitus intelectualus. Acesta se va descurca bine in primii ani de scoala, pana cand mediu va reusi sa ii infranga si ultimul nivel de intelectualitate, sau pana cand intelectul lui va fi pervertit. De la clasa a v-a incolo, odata cu diversificarea materiilor scolare, parazitus intelectualus va cauta si el o gazda, sau mai multe, ca un parazit obisnuit.

Vezi maine continuarea aventurilor unui parazit uman, este foarte interesant.