"Better light a candle than curse the darkness"

Social networking - Pile cunostinte si relatii

2012-01-23T07:51:00.003+02:00

Aveam o discutie cu buna mea prietena SLVC despre pile cunostinte si relatii
Am afirmat ca pile cunostinte si relatii nu este neaparat un lucru rau si ca afara se foloseste pe scara larga si se numeste “Recomandari”.
I-am promis ca povestesc despre asta intr-un articol mai amplu si iata-l.
Puteti sa il cititi si voi ceilalti, e interesant si e de invatat ceva pentru cei care vreti sa va gasiti un loc de munca.

Retea sociala sau social networking

S-au dezvoltat in randul oamenilor o multime de credinte si prejudecati, iar politicienii se folosesc de aceste lucruri pentru a ne manipula.
Ei stiu sigur ce e mai bine, ce e mai rau si ca nu neaparat unele lucruri sunt rele, ci modul de aplicare al lor este rau probabil, dar lor le convine ca noi sa credem ca totul este rau.
Pe o scara mai larga, mai generala, s-a impamantenit si credinta ca tot ce e bogat este rau si ca e naspa sa fi bogat, ca nu “mai bine sarac si cinstit”.

In sociologie, deci intr-un domeniu ridicat la rang de stiinta se studiaza ceea ce se cheama reteaua sociala a unei persoane.
Aceasta retea sociala este formata din persoanele care te cunosc si persoanele pe care le cunosti.

Avem doua tipuri de retele, retele inchise si retele deschise.
Retelele inchise sunt proaste, retelele deschise sunt bune.
Prin retea inchisa se intelege o retea in care oamenii se cunosc toti intre ei, fiecare cu fiecare.
Reteaua aceasta inchisa este proasta deoarece informatia nu circula decat in interiorul retelei, ea nu razbate afara si, mai grav, nicio informatie de afara nu intra inauntru retelei.
Retelele deschise pe de alta parte sunt bune deoarece ele presupun faptul ca nu cunosti direct pe toti cei din reteaua ta si ca unii din membri retelei tale se cunosc si cu membrii altei retele facilitand astfel comunicarea.
Conceptul de retea sociala este unul foarte larg intrebuintat la multe lucruri.
Cand ne reducem insa la domeniul profesional si la cautarea de munca, reteaua sociala se transforma in ceea ce se numeste
retea profesionala.
Sa nu confundam, nu inseamna ca daca un membru al retelei noastre sociale nu activeaza in domeniu nostru profesional, el nu mai face parte din retea.
Mi s-a intimplat adesea ca un economist sa imi aduca comenzi pe it, deci economistul respectiv face parte din reteaua mea profesionala.
Denumirea de “profesionala” arata mai de graba scopul in care folosim la un moment dat reteaua noastra sociala si nu calitatea membrilor din retea.
De asemenea putem vorbi de retele mici si retele mari.
Evident ca o retea mica este mai proasta decat o retea mare.

La ce este buna o astfel de retea?

Pai sa zicem ca Alina lucreaza la Microsoft, ea afla ca e un post disponibil si stie ca cineva din reteaua ei profesionala cauta un post de acel gen.
Atunci ea, stiind ca acea persoana din retea este un bun profesionist il va suna ii va vinde pontu si eventual va actiona ca o punte intre persoana din retea si angajator.
Presupunem ca persoana din retea e ocupata, dar la randul ei stie pe cineva si atunci il introduce pe acel cineva catre Alina, sau pur si simplu actioneaza la randul lui ca o punte intre cineva si Alina.

Deci identificam urmatoarele functii ale unei retele:
- Accesul la o informatie;
- trasmiterea de informatii;

Pentru ca Alina poate doar sa informeze persoana de existenta jobului, fara sa doreasca sa actioneze in sens invers.
Atunci persoana, informata fiind, se va pregati cu documentatia necesara castigarii jobului si se va prezenta la firma in cauza.
Insa Alina poate sa actioneze si in sens invers, sa ia informatia de la persoana din retea, eventual sa adauge o recomandare proprie scrisa sau verbala si sa prezinte la firma sa candidatura persoanei respective.

De ce poate sa functioneze asa ceva?

Foarte simplu, toti ne dorim sa lucram cu persoanele cele mai bune.
Ca sa stii daca o persoana este buna trebuie sa o cunosti.
Cel mai bine e daca cunosti acea persoana direct.
Dar intre oameni functioneaza si sistemul de incredere.
Eu il cunosc pe cutare, cutare este un profesionist bun, daca el cunoaste pe cineva si il apreciaza ca profesionist inseamna ca si acel tert trebuie sa fie o persoana buna in profesia sa.
Acest lucru se bazeaza pe premisa ca niciun profesionist bun nu ar recomanda pe un non-profesionist deoarece e numele si renumele sau la mijloc.
Pentru ca, daca se descopera ca profesionistul a recomandat un non-profesionist, atunci cel ce a fost nevoit sa accepte recomandarea va degrada pe cel ce a facut recomandarea.

Este absolut normal ca eu, daca am de facut un lucru si am nevoie de ajutor sa apelez la oamenii in care am incredere, sa apelez la cei cu care am mai lucrat si eu consider ca sunt buni, decat sa stau sa caut printre necunoscuti pe unii si altii care ar putea sa fie buni, dar ar putea sa nu fie si sa pierd timp.

Mai mult, sistemul nu lucreaza intodeauna pe principiul calitatii maxime.
Uneori prefer sa lucrez cu unu cu care am mai lucrat, chiar daca nu e cel mai b un, dar il cunosc, stiu ce poate si ce nu poate, stiu cum sa comunic cu el, stiu cum sa ma raportez la el, stiu cum sa il motivez ca sa obtin ce e mai bun de la el.
Si s-ar putea ca acest “ce e cel mai bun de la el” sa fie chiar mai mult decat as fi putut obtine cu unul de maxima performanta, dar cu care abia m-am cunoscut.
Si asta deoarece oamenilor le trebuie timp sa se acomodeze unii cu altii, sa se cunoasca, sa capete incredere unii in altii.
Mai intervine aici un factor si anume celelalte abilitati ale persoanei pe care o luam sa lucram cu ea.
Poate fi un bun profesionist in domeniul lui, dar sa fie un om execrabil in rest si atunci, cu toata performanta lui, nu imi doresc sa lucrez cu asa cineva, mai bine iau doi oameni mai neperformanti in locul celui perofrmant, dar execrabil.

Intodeauna in capitalism, angajarile se fac in aceasta ordine:

- Se cauta printre angajatii existenti daca nu poate fi promovat cineva in postul ramas vacant;
- Daca se gaseste, se promoveaza persoana respectiva, sau se muta, iar postul persoanei in cauza este scos la mezat;
- Pentru postul scos la mezat se cauta printre cunostinte, relatii daca exista vreun doritor si i se vinde pontul;
- Eventual daca sunt mai multi doritori se organizeaza o serie de eliminari pentru a alege pe cel mai bun dintre ei;
- Cu cel ramas se merge mai departe cu interviul;
- Daca s-a ajuns la o intelegere individul este angajat;
- Abia dupa ce nu s-a ajuns la o intelegere cu niciunu din cei care au fost doritori din recomandari, postul se scoate la publicitate in marele public;
- Evident ca daca unii dintre doritori la faza de eliminari s-au dovedit chiar praf, nu vor mai fi chemati;

Uneori publicarea in marele public si lucrul pe recomandari se fac in paralel.
Insa unul venit pe recomandari va fi vazut mai bine decat oricare venit prin publicitatea in marele public, pentru ca acel venit pe recomandari are o garantie in plus.
Daca vi la un astfel de job prin publicitatea din marele public, trebuie sa fi al dracu de bun ca sa poti intra.

Aceasta se intimpla atunci cand mergem la interviu si avem impresia “postul era deja dat si au facut concursul de fente”.

Asta se utilizeaza pe scara larga in afara si se utilizeaza si la noi.
Nimeni nu vede acest lucru ca pe ceva rau.
Recunoasteti mai sus descris cu rang de stiinda sistemul de pile cunostinte si relatii.

Sa desprindem o problema totusi

Sistemul de mai sus, asa cum am afirmat, este unul bun.
Insa modul de al aplica este problema, ca peste tot de altfel.
Problema consta in faptul ca unii recomanda pe oricine, nu conteaza cat de competent sau nu.
Iar ceilalti carora li se recomanda, angajeaza fara niciun test doar pe baza recomandarii.
Mai grav, dupa o luna de lucru in care se prind ca cel recomandat e praf, nu iau nicio masura de a se descotorosi de el.
Asta e problema, nu pile, cunostinte si relatii.
Pentru ca pile cunostinte si relatii e un sistem normal de lucru si de bun simt.
CUm am spus, recomandat ca metoda de lucru in sociologie si in psihologie mai ales pe partea de HR.

p.s. Daca sunteti cuminti va voi prezenta zilele urmatoare si cum sa va imbunatatiti reteaua profesionala

Despre proteste, romani si cine e de vina

2012-01-18T10:38:00.003+02:00

Suntem in contextul actual al protestelor si mi se nasc o mie de intrebari si certitudini care imi confirma parerile mele.
Peste tot se discuta despre aceste proteste, peste tot prin internet e plin de oameni care isi dau cu parerea, e o activitate crescanda si de la ora la ora apar noi mesaje.
Ceea ce inesamna ca lumea are timp sa stea sa faca toate acestea.
Pe de alta parte toti la unison zic ca statul e de vina pentru toate problemele lor.
Sunt si care au avut intr-adevar probleme cu statu, acestia iti pot enumera punctual ce probleme au si ce vor sa se schimbe.
Dar multi dintre acestia in ciuda problemelor, trec mai departe si incearca sa isi realizeze viata in conditiile date.
Sunt ceilalti care, nu au avut o problema cu statul in viata lor, dar preiau informatii si sloganuri de la televizor si le repeta ca papagalii pentru ca nu e asa, da bine.
Eu revin si spun, cred ca ar trebui sa ne uitam fiecare daca nu cumva problemele noastre vin din cauza noastra mai intai si pe urma e de vina statu.
Acestia din urma ii recunosti repede ca iti vor spune cand ii vei intreba ce problema au cu statu:
"Politicienii sunt corupti", "Functionarii sunt corupti".
Nu ca nu ar fi adevarate aceste sintagme, dar poate tu nici nu ai ajuns la nivelu ala in care coruptia sa te afecteze.
Stiu, nu sunt drumuri calumea, stiu ca nu sunt servicii calumea, dar adevarul e ca peste tot sunt probleme si ca lumea mai se si adapteaza.
Numai ca intr-o societate ambele parti trebuie sa se achite de datoriile lor si sa aiba grija de ele.
Prin simplu fapt ca platesti niste taxe, nu inseamna ca tu nu tre sa mai faci nimic si statul face tot.

Sa le luam pe rand cele doua probleme: 1. Statu si privitu la proteste
2. Ce si cum fac oamenii care dupa vin si cer altora sa le rezolve problemele
1:
Eu nu ma uit la televizor ca ma enervez.
Ma uit dimineata sa vad rezumatu de ieri si atit.
In rest consider ca fiecare are o treaba de facut si de produs niscai bani si nu poate sa stea asa.
Cine isi permite sa faca proteste sau sa stea toata ziua sa urmareasca/discute protestele, inseamna ca chiar o duce bine.
Eu daca nu fac nimic intr-o zi chestia asta se simte in nivelul meu de trai.

Si legat de asta avem:
2:
Acum o sa fac prima generalizare din viata mea!
In mare parte avem ce meritam, cu munca nu ne rupem, la stat degeaba pe unde apucam suntem primi, ce sa ii faci.
Se mai mira unii ca au trai naspa si nu ii plateste lumea bine, cand ei la servici nu stiu decat sa stea pe Facebook si sa dea f5 si pe urma tot patronu, statu sau mai stiu eu cine e naspa ca nu ii da domne atitea bani cat ar trebui sa isi cumpere el tot ce isi doreste.
Pe de alta parte sunt patronii care habar nu au sa isi aleaga personalul si care se lasa uneori induiosati de faptul ca ala care e un lenes e un om.
Daca unu vine si zice ca iti lucreaza ca programator pe 700 lei, chiar nu iti ridici un semn de intrebare? De ce ar accepta un programator sa lucreze pe 700 lei lunar?
Dar patronul zice fericit ca a facut afacerea vietii sale.
Cand il vede cum munceste de prost, nu ia masura sa il dea afara (bine, aici nici legea nu te lasa prea mult sa actionezi, odata ce te-ai procopsit cu un angajat mori cu el de gat), dar adesea motivele sunt "hai sa nu il dau afara, ca are si el o familie si copii si oameni suntem".
Prefera multi sa urle sa strige sa te faca albie de porci crezand ca au rezolvat situatia. Adevarul e ca la un moment dat devi imun si se aplica sloganu:
Timpul trece, leafa merge noi cu spor muncim.
Apoi exista cei care accepta diverse combinatii sa se bucure de bani pe moment:
"Lasa domne, trece-mi minimu pe economie pe cartea de munca, ca nu mai apuc eu pensia".
Cand se apropie de pensie intreaba timizi:
"Dar oare eu cu ce pensie o sa ies".
Pai cu aia pe care ai acceptat-o.
In general daca nu te dezvolti, nu te descurci sa ai un salariu mai mare, nici pensia nu va fi mai mare.
Apoi iesiti in strada si spuneti ca ati muncit 40 ani si ca aveti o pensie de mizerie.
Pai daca in aia 40 ani ai muncit pe un salariu de mizerie si in plus ai si acceptat sa iti fie trecut in contract ca muncesti la juma de norma pe salariu minim pe economie numai ca sa nu dai bani la stat, de unde pensie mai mare.
Faptul ca ai muncit 40 ani nu e relevant.
Readuc in discutie o tema mai veche, faptul ca ai fost in scoala si ai invatat o multime de teorii si o multime de teorie, nu inseamna neaparat ca automat tu trebuie sa iei salariu cel mai mare.
In anul meu la facultate au fost 160 oameni din care 80 au ajuns in finalul facultatii, iar 30 au intrat in licenta din care 10 au promovat licenta cu note intre 9 si 10.
In teorie toti astia 10 suntem buni la teorie si la teorii.
Atunci in fata unui angajator ce ne diferentiaza?
E, vezi! Nu scoala aia e totu, scoala aia e baza, trebuie sa stii sa te diferentiezi de restul, sa fi tu si sa iti stii alege soarta.
Nu iti da nimeni nimic pe degeaba si adevarul este ca scoala nu se termina dupa cei 4 ani de facultate.
Scoala este o activitate permanenta pe tot parcursul vietii.

Deci, dragul meu cititor, s-ar putea ca problemele tale sa porneasca si din ceea ce alegi tu pentru tine, nu doar din cauza statului.
De altfel acest lucru se simte si in schimbarile de la stat.
Am avut 3 tipuri de guvernare pana acum:
Psd, cdr, apoi iarasi psd si apoi pdl.
Vreuna din aceste schimbari ti-a adus vreo schimbare in viata mai buna, iar dupa schimbarea regimului lucrurile au devenit mai proaste
Atunci ai probleme cu statu.
Ti-a mers la fel de prost sau mai prost, inseamna ca problemele sunt cu tine insuti.

Stiu, stiu! O sa zici ca toti sunt o apa si un pamant si ca de aia cu toti ti-a mers prost.
Poate totusi nu este asa si daca am mai lasa din gasitul de motive pentru care lucrurile or sa mearga prost si am incerca sa gasim solutii pentru noi insine, ar fi mai bine.

Protestele comunistilor in strada

2012-01-17T08:07:00.003+02:00

Scriam zilele trecute despre educaţia comunistă primită de cei mai mulţi dintre noi şi despre faptul cum ea ne afectează încă.

Sunt oripilat de ceea ce văd la televizor şi nu pot înţelege cum şi ce vor acei oameni.

Mă întreb ce şi-au dorit, nu şi-au dorit libertate în 1989? Au obţinut libertate cu tot ce înseamnă ea!
Aţi făcut o şcoală, mulţi ani de zile şi după ce aţi terminat-o nu aţi găsit nimic de muncă?
Nu v-a aşteptat nimeni la ieşirea din facultate cu jobul?
Ghinion! Dar nu e vina nimănui. În libertatea dorită, faptul că ai făcut o şcoală nu îţi oferă un job.
Mai trebuie să ştii să îţi cauţi un loc de muncă, să te vinzi, să fi cel mai bun dintre mulţi alţii.
Ştiu, ştiu mămica spunea că dacă învăţaţi bine, o să obţineţi un loc de muncă!
Ghinion, mămica era proastă fiindcă surpriză, mămica a trăit tot în comunism şi habar nu avea cum e în alt sistem.
Acum voi ce vreţi, ca statul să vă dea locuri de muncă? Păi nu e treaba statului să facă asta.
Statul creează un mediu propice pentru economie şi mai departe locurile de muncă vin dacă vreunu din voi (slabe speranţe), sau alţii vin să şi facă afaceri pe aici.

Dar de ce ar veni să facă cineva afaceri aici?
Numai ca să se trezească că într-o seara din cauza unor proteste cretine i-a dispărut magazinu cu totu?
Că toţi banii investiţi într-un magazin de mobile s-au dus dracu fiindcă i-a venit unui comunist cretin şi borât să protesteze cum îi vine lui pe chelie că nu mai are el ce să bage la maţ că nu a fost în stare să facă nimic cu viaţa lui?

Nu zic că în România or merge lucrurile şnur, dar când puneţi mâna pe pietre băi borâţilor gândiţi-vă şi ce aţi făcut voi cu viaţa voastră!
Şi dacă vă gândiţi! Da ce domne, am făcut atâta şcoală deci merit să trăiesc bine!
Ghinion, chestia asta există numai în capul tău de comunist prost, şcoala te învaţă să faci anumite lucruri, cum le foloseşti mai departe este treaba ta.
Ce alegi să faci cu tine şi cu ceea ce ai invăţat este treaba ta.
A! Te-ai dus la un interviu şi ai acceptat un salariu de căcat? A cui o fi vina?
Eu nu am acceptat un salariu de căcat niciodată şi am avut de pierdut din cauza voastră, a nenorociţilor care habar nu au ce să facă cu viaţa lor şi acceptă orice salariu pe principiu:
“E lasă să fie că nu contează, oi munci şi eu puţin mai slab şi la cât mă plăteşte pot să şi greşesc că nu e mare pagubă”.

Urmăresc cu stupoare protestele dinzilele acestea!
Urmăresc mai ales modalitatea lor de a fi prezentate la televizor.
Urmăresc delimitarea între pajnici şi violenţi, între galeriiile de echipe, între nord şi sud.
Părerea mea este că televiziunile incitante la violenţă au acum ce vor, dar nu ştiu cum să o dea la întors că nu ele sunt de vină şi au creat această iluzie că ar fi două proteste, unu pajnic pe care vezi doamne ele îl susţin şi unul violent pe care îl condamnă!
Hai domnilor ipocriţi, muscaţi-o gros şi înghiţiţi tot că vă convine de minune ceea ce se întâmplă şi protestul pajnic e doar în minţile voastre ca să îi minţiţi pe ăia care vă ascultă.

Îmi plac argumentele aduse:
“era un tată cu copilul lui, nu poţi să fi să vrei să fi violent când eşti cu copilul”.
Nu zău! Cine garantează că ăla nu e vreun descreierat care cu copilu în braţe aruncă cu pietre spre jandarmi?
Că e descreierat asta e sigur! Pentru că ce părinte cu capul pe umeri s-ar duce cu un copil într-un loc cu risc de periculozitate maxim.
Ai copil, gândeşte-te mai întâi la viaţa lui şi stai dracu acasă, nu te duce în mijlocul violenţilor!
O altă categorie este a celor care vezi doamne manifestau pajnic şi au fost bruscaţi.
Este foarte interesant modul lor de a fi ultragiaţi.
Dar ce credeai fă, sau bă, că te duci acolo şi o să jucaţi ursuleţul doarme?
Ce trebuie să facă jandarmu să vină să întrebe:
“Nu vă supăraţi! Dumneavoastră manifestaţi pajnic, sau violent?”.
Nu e de râsul curcilor?
Încă odată se dovedeşte ipocrizia presei româneşti.
Dacă în seara de duminică jandarmii nu au făcut nimic, au urlat că vai doamne de ce nu au făcut jandarmii nimic.
Dacă luni jandarmii au trecut la percheziţia corporală a unora!
I s-au bulbucat ochii lu Ciutacu că pe baza cărei legi percheziţionează ăia lumea.
Păi ce gura mă-si vreţi să facă şi jandarmii ăia!
De ce nu vă duceţi voi deştepţii lu peşte să lucraţi la jandarmerie dacă tot ştiţi voi atâta despre cum trebuie să îşi facă jandarmii treaba.
Conform legii domnule Ciutacu toate protestele alea sunt ilegale şi deci eu să fi fost bagam jandarmii în toţi, îi luam pe sus şi îi duceam la secţii ca să ştim o treabă.

Un alt aspect îl reprezintă numărul de protestatari!
De când dracu 500 (hai 2000 sunt de acord), dar de când dracu un număr aşa de mic e reprezentativ pentru o naţiune?
Văd la televizor “românia nemulţumită iese în stradă”, sau alte afirmaţii de genul ăsta!
Nu domnilor jurnalişti, românii senili şi idioţi ies în strada, sau ăia care au un interes direct şi propriu.
Eu ca român cu capul pe umeri stau acasă şi încerc să văd cum pot mai bine, în sistemul dat şi de care ne bucurăm cu toţi, sa trăiesc şi să supravieţuiesc.
Nu ies în stradă chipurile să fac dreptate ca să am posibilitatea după să mă dau revoluţionar şi să revendic statului bani cu găleata pentru că am aruncat cu pietre în oameni.
Nu ies în stradă că poate mă vede vreo televiziune şi ajung şi eu în studio şi poate ajung celebru ca perversu de pe Târgu Ogna.

Numai că tot ce zic eu aici este greu.
E mai uşor să stăm acasă să aşteptăm să ne bage cineva ceva în traistă şi când ne vine nouă pe chelie să ieşim în stradă pentru că ceea ce ni se bagă în traistă e cam puţin.

Revin la problema reprezentanţei, deci 2000 de oameni nu au cum să fie reprezentativi pentru 22 milioane.
Nici măcar pentru 10 milioane cât reprezintă populaţia activă, nici măcar pentru 1 milion cât reprezintă populaţia bucureştiului.
Abia la 1 milion, 2000 înseamnă 2% din populaţie.
Şi nehaliţii ăia îndrăznesc să spună şi să ceară demisia guvernului în numele meu şi al altora?
Nu zic, or mai fi nemultumiţi care nu au ieşit în stradă, dar domnilor protestatari ghici ce!
Când aţi vrut libertate, aţi vrut democraţie.
În democraţie majoritatea conduce.
Asta e, ghinion dacă aţi crezut că va fi altfel şi că va sta cineva zilnic să vă caute în cur după ce aţi dat jos sistemul comunist.
Asta e ceea ce aţi vrut şi aţi obţinut.

Un ultim cuvânt pentru pensionari!
Argumentele voastre că aţi muncit o viaţă întreagă şi că aveţi dreptul la o pensie decentă, sunt invalide în mediu economic.
Ele sunt bune numai pentru urechile voastre, dar nu uitaţi în ce vremuri aţi muncit.
Aţi muncit în mare parte în sistemul comunist, pe nişte bani creaţi şi susţinuţi artificial, care nu aveau nicio valoare în piaţă, deci practic aţi muncit pe nişte bani falşi.
Acum voi veniţi şi vreţi pensie pe nişte bani adevăraţi, bani pe care eu şi alţii ca mine îi producem.
Adică, nu vă închipuiţi că banii voştrii sunt puşi undeva deoparte şi voi de acolo vă primiţi pensie, nu!
Voi aţi muncit pe bani falşi, care nu aveau valoare, iar acum vă primiţi pensia din banii pe care eu şi alţii îi dăm la stat ca să mai trăiţi şi voi.
Ştiu, ştiu, aţi muncit o viaţă întreagă, dar ghinion, tot ce v-aţi dorit aţi avut, că sistemul comunist nu l-am susţinut eu să ajungă la putere.
Eu sunt doar victima acţiunilor voastre, nici la revoluţie nu am fost, nici în 47 nu am fost.
Pur şi simplu trăiesc în viitoru luminos pe care, voi, pensionarii, pe care eu îi plătesc, mi l-aţi pregătit!
Şi voi vă plângeţi?
Eu ar trebui să mă plăng, pentru că nu se ştie dacă în momentu când voi ajunge la pensie, mie va mai dori să îmi plătească cineva pensia, că eu, din banii mei, v-am plătit-o vouă.

Pe final cred ca ar fi interesant un protest al generaţiei active!
Să nu mai plătim contribuţiile la pensii, să vedem atunci din ce or să trăiască pensionarii care acum sunt în stradă şi vor pensii din ce în ce mai mari.

Afaceri legal ilegale II - Metoda studentul

2012-01-12T08:51:00.003+02:00

vă prezentam într-o postare anterioară (aici) metode de afaceri legal ilegale aşa cum le-am denumit.
Vă promiteam că voi continua serialul şi iacătă că mă ţin de cuvânt.

Metoda Studentului

Aşa cum v-am obişnuit din episodul trecut, mai întâi imaginăm şcenariu desfăşurării unei astfel de afaceri, şcenariu care ne va oferi şi explicaţia numelui.
Numele în sine nu există în nicio literatură de specialitate, sunt date de mine şi chiar nu veţi găsi pe piaţa o literatură care să vorbească de aceste lucruri.
Ele sunt dezvoltate de anumiţi oameni pentru ai excroca pe alţii şi le oferă doar contra cost în cadrul unor seminarii aşa numit de afaceri.

Închipuiţivă că sunteţi un student la o facultate.
În 7 zile aveţi un examen greu şi, ca orice student, oricât de bun aţi fi, vă este frică de acest examen.
Aţi vrea, dacă se poate, să vină cineva şi să vă ofere siguranţa faptului că veţi trece acel examen.
Aici intră în şcenă excrocul:
Vine şi vă spune că îl cunoaşte pe profesorul care susţine acel examen şi că poate să vă aranjeze convenabil examenul dacă îi daţi 100 de dolari, evident nu pentru el, el va face acest lucru pentru dumneavoastră deoarece îi sunteţi simpatic, dar profesorul, nu e aşa, are şi el preţul lui.
Varianta vi se va părea convenabilă şi veţi marşa. Excrocul va avea grijă să vă asigure că totul este bine şi că examenul e ca şi luat.
După ce veţi da banii, el vă va atenţiona totuşi:
„Ai grijă, că pentru tine am făcut o favoare, că preţul este mult mai mare, dar vezi, înveţi şi tu ceva să scrii ceva acolo, să poată şi profu să spună că ţi-a dat nota aia pe ceva, nu aşa pe foaia goală doar cu subiectele, că vezi tu, să nu aibă şi el probleme mai târziu”.
Îl veţi asigura că veţi învăţa cât de cât şi bucuroşi vă veţi duce acasă şi veţi învăţa cât de cât.
Având în vedere că totuşi învăţaţi ceva, există unele mici şanse să treceţi acel examen.
Mai mult, s-ar putea ca frica dumneavoastră să fie una nejustificată, iar dumneavoastră să treceţi acel examen fără probleme, fără vreun ajutor.
Asta ştie şi excrocul şi se bazează pe asta.
Există două şanse acuma:
1. Aţi trecut examenul;
2. Nu aţi trecut examenul;

Pentru că, surpriză, se poate întâmpla şi asta.
În primul caz excrocul va veni la voi şi vă va spune:
„Ai văzut cum le aranjez eu pe toate”? Şi voi veţi fi convinşi că numai datorită lui aţi trecut, iar v-a câştigat de client şi pentru alte ocazii.
Dacă nu aţi trecut examenul, excrocul va veni cu banii înapoi la voi şi vă va spune:
„Uite-ţi banii înapoi, îmi pare rău, nu am reuşit să fac nimic, nu a mers schema”.
Vă veţi spune „asta e, nu toate schemele astea merg” şi veţi trece impasibili pe lângă subiect.
Eventual la alt examen veţi mai încerca schema că, nu e aşa, profesorii sunt diferiţi şi sunt şi ei oameni. Unul din ei nu se poate să nu facă schema să meargă.

Pentru ca şcenariu să fie complet, să ne imaginăm că sunt 100 studenţi într-un an şi ca toţi ar apela la metoda asta (ştiu, ştiu! Nu toţi apelează, dar aici eu fac regulile).
Din 100 de studenţi 40 trec examenul şi 60 pică.
Luând 100 dolari pe cap de student, suma iniţiala este de 10000 dolari pentru cei 100 studenţi.
Din care excrocul va da înapoi 6000 dolari pentru că 60 de studenţi au picat examenul, dar va păstra 4000 dolari pentru că 40 de studenţi au trecut examenul.
Deci iată cum a făcut 4000 dolari fără să ofere nimic.

Din acest şcenariu am extras numele metodei.

Şcenariul în cauză se poate repeta în orice context.
Cel mai adesea el se întâlneşte în locurile unde sunt de trecut evaluări, examene, sau alte forme de testare.

Eu personal am întâlnit această metoda în lumea proiectelor cu finanţare europeană:
Sunt diverşi care vin, promit marea cu sarea, cer 5000 roni pentru scrierea unui proiect, promit solemn că proiectul e ca şi trecut.
Unii din ei chiar spun că cunosc ei pe cineva în comisia de evaluare: „am omul meu acolo”.

Acum clar că dacă aveţi o cauză bună şi un proiect bun, veţi putea trece uşor evaluarea.
Dacă nu, veţi auzi doar un „asta a fost”. Mai rău ca la metoda studentului nici nu veţi vedea vreun ban înapoi, ei motivând că au pierdut timp cu proiectul dumneavoastră.
Rolul profesionistului în project management e să vă ajute la realizarea hârtiilor şi să aştepte implementarea proiectului pentru a-şi primi banii.
Nu să vă ia banii pe nişte hârtii fără valoare.
Oricine poate scrie nişte hărtii şi să ceara 5000 lei pe ele dându-se mare profesionist în project management.

Există şi alte forme de manifestare a acestei metode, în general o recunoaşteţi după criteriile:

1. Direct, sau indirect aveţi de trecut o evaluare.
2. Vi se promite ca prin produsul cumpărat, sau prin plata făcută v-aţi asigurat trecerea evaluării

Dacă înlocuim „evaluarea” cu un alt scop la care tindeţi, ajungem uşor în cealaltă schemă: „vânătoarea de comori”.

Hai dasfidania

Despre autori si carti partea 1

2012-01-07T09:24:00.003+02:00

La multi ani si sanatate in noul an dragii mei cititori.
Eu scriu nu scriu pe aici, dar va multumesc pentru faptul ca asteptati cu rabdare inca o inertie de a mea, inca un moment in care eu ma dau a tot stiitor in toate.
Ca mai toate subiectele de pe aici si acesta a fost generat de scumpa de Si la vara cald
Am sa va las sa cititi acolo despre ce discuta ea, iar eu o sa intru abrupt in chestiunea pe care o tratez eu.

Autoarea afirma in acele randuri ca asertiunea ca S.K. este citit foarte mult este gresita in ceea ce priveste publicul romanesc.
O contrazic, se citeste si se citeste in draci.
Din pacate pana de curand la noi nu au fost traduse decat varfurile literaturii lui S.K. de aceea acelea au fost rascitite.
Am citit si eu ca toata lumea Shining, Christine si Mizeri.
Din pacate, o afirm cu tarie, acestea trei sunt din cele mai "slabe", "comerciale", ale lui S.K.

Mizeri m-a plictisit, nu am inteles ce vrea nenea ala de la noi.
Mi-a placut insa tehnica romanului in roman la acea carte si, daca am ajuns eu sa o analizez din punct de vedere literar, ca un profesionist mai de graba decat ca un cititor amarat, e clar ca a fost plictisitoare.
Shining mi s-a parut slaba, ca o carte pe care a scris-o si el ca sa vanda ceva.
Si aici ajungem la subiectul tratat de mine astazi:
In principal urasc autorii care "se salveaza".
In arta scrisului orice autor porneste cu convingerea ca el va scrie o chestie cat mai reala.
Chiar daca domeniul e unul fantastic, cartea trebuie sa fie autentica, sa inspire real, sa se refere la experientele imediate ale cititorului pentru a-l putea captiva.
Cea mai ireala carte, cea mai fantastica pe care vi-o imaginati voi, apeleaza la aceasta tehnica.
La un moment dat insa, autorul se incurca rau de tot in insiruirea de fapte ale cartii, el practic reaza faptele si legaturile dintre ele, decide, ca un dumnezeu, ce va pati personajul (personajele (faceti voi acordul)).
El stie ca tre sa ajunga din scena a in scena b, dar intre trebuie sa insereze o serie de fapte nu mai putin importante pentru a nu-l pierde pe cititor din mana.
Ei bine aici intervine problema, la un moment dat autorul se trezeste cu personajele blocate prin diverse locuri, pe care nu reuseste sa le scoata si sta si isi farama creierii cum sa teasa mai departe povestea ca sa iasa ala dracu de acolo.
E o frica viscerala (fratioare l-am lasat pe ala la inchisoare si cum naiba il scot acum de acolo).
Pentru a scapa usor din aceasta problema autorul recurge atunci la un siretlic.
Introduce brusc niste puteri paranormale unuia dintre personaje.
Si gata, problema e rezolvata.
Farmecul acestei tehnici e cu atit mai straniu cu cat publicul abia asteapta ca unul din personaje sa aiba puteri supranaturale.
Asa ca unii dintre autori ii pun de la inceput unui personaj puteri supra naturale zicand:
"Las sa fie, nu se stie cand imi trebuie".
Apogeul tehnicii este atins atunci cand se termina cartea si isi da seama (autorul evident) ca personajul sau nu a folosit puterile supranaturale nicaieri.
Ori ca a sa carte a fost atit de proasta incat nu s-a incurcat pe parcurs de loc, ori ca a fost el atit de bun.
Asa ca acum intervine problema unde naiba sa foloseasca si asta macar odata puterile alea, daca tot le are!
Acest din urma caz mi se pare mie a fi cazul lui Shining.
Pe incheiere Mai exista si autorii care dintr-o miscare din incheietura il fac pe personaj sa foloseasca puterea sa in finalul cartii, asa ca sa fie.

Gmail posibile prese de securitate

2011-12-15T11:04:00.001+02:00

Surpriză!
Mă trezesc in dimineaţa asta ca primesc un e-mail de la skype cum ca mi-am facut un nou cont de skype şi ei, adica skype team, in mărinimia lor îmi ureatză bun venit.

Mă frec bine la ochi, mă mai uit odată.
Îmi aduc aminte că sunt orb şi că, deci, frecatul la ochi nu are cum să mă ajute şi îmi notez pentru mai târziu să renunţ la gestul acesta.
Mă reîntorc la pagina cu pricina şi citesc.
Am un nou cont cu numele r.vasile49.

Bănuiesc iniţial ca e un atac de phising, ma uit in headere la e-mail si vad ca mailul a fost trimis pe r.vasile la gmail punct com.
Zic, bai cum dracu.
Adresa mea e rvasile la gmail punct com.
Deci clar nu imi era adresata scrisoarea.
Dar cum ciorile o fi ajuns la mine!?

Trimit şi eu un e-mail la adresa r.vasile la gmail punct com anunţându-l pe posesor că s-a produs o confuzie şi ca are nişte date la mine care nu îmi aparţin şi că să luăm cumva legatura că trebuie să îi furnizez datele.
Trimit e-mailul şi aut instant în casă „bing, bing”.
Mă duc spre iphonele din dotare şi mă uit.
Aveam un e-mail nou.
Cum pe iphone îmi ţin alertele active doar pe conturile importante (cel de afaceri şi cel de afaceri) dau repede să citesc ce este.
Am primit un e-mail de la un tip care mă anunţă că are nişte date importante de ale mele şi că trebuie să luăm legătura ssă mi le comunice.
Încep să cred că trăiesc în două lumi, că cel care e cu iphonele în mână nu sunt eu, e altu, dar care tot eu sunt, dar cu alta adresă de e-mail.
Cum dracu să primesc eu e-mailul care l-am trimis la alt om.

Intrigat de faptă, intru pe skype, îmi bag noul id şi îi zic lu skype că mi-am uitat parola.
Pentru că nu, dacă tot am un nou cont, tre să am şi o parolă la el.
Skype mă anunţă frumos că mi-a trimis un link, activ 6 ore de unde îmi pot schimba parola.
UIntru şi o schimb.
Parola se schimbă, iar skype îmi trimite e-mail de confirmare că am schimbat parola cu succes.
Sau şi mă uit tâmpit.
M-am dedublat desigur şi nu mai sunt eu.
Mă pipăi, mă trag de nas, mă trag de puţă, îmi dau seama ca mă doare şi îmi propun să nu mă mai trag aşa tare data viitoare.
Şi totuşi, iata-mă mai bogat cu un cont în sskype.
(un cont în dolari nu aţi fi dat firaţi ai dracu).

Mânat de curiozitate, intru în noul meu cont skype şi aflu că mă chiamă Rotaru.
Zic: Clar, m-am transportat cu celulele celor de la Cern în timp şi spaţiu.
Sună telefonu, e colegu meu de echipă care are o dilemă şi care mă întreabă cum să facă.
Când deschid telefonu el mă ia cu „ce faci Radule”.
Deci e clar, totuşi eu sunt.
Dar cum naiba, ca skype zice ă mă cheama Rotaru.
Mă mai uit pe acolo, aflu o mulţime de chestii despre mine, că m-am nascut în altă zi, că îmi plac alte lucruri…
Deci clar! M-am dedublat.

P.S. Aveţi mare grija cu conturile de gmail vă zic.

Ganduri

2011-11-14T07:26:00.001+02:00

Nu am dispărut, dar nici timp nu am prea mult şi adesea nu îmi găsesc motivaţia pentru a scrie.
Revin totuşi pentru că unele subiecte mă surprind şi drept urmare îmi notez câteva păreri pentru a putea face apel la ele mai tărziu, când oi fi mai copt şi pentru a putea vedea cum gândeam la o anumită vârstă.

Am două momente geniale în timpul zilei, în rest sunt prost făcut grămadă şi nu îmi pasă de nimic.
Acele momente sunt cele două momente când mă cac.
Când ma cac, eu citesc presa.

Zilele trecute un tâmpit descreierat (de parcă tâmpiţi nedescreieraţi ar putea să existe) s-a suit la volan băut.
A ajuns pe calea Floreasca, a facut praf câteva maşini, a spulberat un taximetrist şi pe colega acestuia.
Nimic mai tragic.
Fata a murit, taximetristu a murit şi presa noastră de rahat şi-a frecat bucuroasă mâinile (cum nu ştiu, că nu am văzut ca presa să aibă mâini, sau cap, mai ales cap, dar mă rog, pentru frumuseţea literară a textului acceptaţi-mi că presa şi-a frecat mâinile).
În urma acestor oameni morţi au rămas alţi oameni vii, unii care suferă, alţii care par că suferă.
Ieri în trafic prietenii fetei moarte în accident au oprit o şoferiţă beată şi au sunat la 112 să o predea.
Nimic mai frumos aţi spune, ce spirit civic, ce eroism, ce…

Ei zicese că au făcut semne maşinii să tragă pe dreapta şi au sunat la 112.
Acum imaginaţi-vă şcena.
Sunteţi în trafic şi cineva vă face semn să trageţi pe dreapta.
Cum reacţionaţi? Având în vedere că acel cineva nu e poliţist.
Să zicem că vă panicaţi şi trageţi pe dreapta, ştiindu-vă şi oleacă băuţi, vreţi să examinaţi mai bine situaţia pentru a vedea ce e de făcut.
Dar după primele momente vă daţi seama că nu e nimic, că aţi fost opriţi de nişte tineri fără drept legal şi o călcaţi mai departe.
Însă lucrurile nu par să se fi întâmplat aşa,se pare că (deşi presa nu menţionează cum) femeia a fost reţinută acolo pe dreapta până la venirea poliţiei.
Nu i se pare nimănui ceva suspect aici?

Evident ca întodeauna comentariile sunt halucinante, în dulcele spirit meltenesc.
Unii zic „de ce dracu au oprit-o că doar nu o mai învie pe prietena lor”…
Nu asta e problema de fond, gagica aia conducea beata şi putea omorî pe cineva.
Alţii:
„că foarte bine frate, de ce nu acţionează mai mulţi ca aceşti tineri, că bravo lor că…”
Acest comentariu născut din spirit educaţional şi de prea mult zel iarăşi nu e în regula.
Dacă ne-am apuca toţi atunci să împărţim dreptatea, la ce bun mai avem autorităţi?
Se naşte o altă între bare: Aceşti tineri până să le moară prietena, une erau, de ce nu au oprit şi alţi şoeri beţi?
Dacă nu le murea prietena, oare opreau vreun şofer beat?
Sau poate chiar ei, după o bere băută, se suiau la volan băuţi spunându-şi că nu au ce să păţească de la o bere.
Nu avem de unde să ştim, aşa că trecem mai departe.

Cum văd eu cazul:
Indiferent de cauza nobilă, sau nu, aceşti tineri au încălcat legile ţării.
Şi încălcarea legii chiar pentru a realiza o faptă nobilă, nu scuză fapta şi nu te exonerează de pedeapsă.
Să ne închipuim şcenariu:
Gagii văd o şoferiţă beată în trafic. Aş dori să ştiu şi eu cum au observat-o, că presupun că nu făcea zigzacuri pe şosea că în cazul acela se sesizau mai mulţi şoferi nu doar fix tineri, prieteni ai fetei moarte.
Mă rog, observă ei şoferiţa băută.
Îi fac semn să traga pe dreapta şi ea trage (aşa scrie presa).
Ai mă ce dracu, să îmi facă mie semne un necunoscut să trag pe dreapta şi, femeie fiind, să mă opresc?
E mai mult ca sigur că cumva au forţat-o să oprească.
Poate chiar unul din ei s-a aşezat în faţa maşinii pe şosea, iar femeia, fiind conştientă că are şi ceva alcool la bord, a oprit să nu îl calce pe prost.
Pentru că, trează fiind, dacă idiotu se aşază pe şosea, treci peste el şi asta e, nu ai nicio vină.
Nici băut nu ai nicio vină dacă ţi se pune prostu în drum, dar urma o anchetă, o anchetă în care s-ar fi putut descoperi că erai băut şi deci şansele de vinovăţie creşteau.
Aşa că mai mult ca sigur în felul acesta au forţat-o pe femeie să oprească.
Rămâne un mister cum au reţinut-o la faţa locului, dar presupun că tot printr-un mecanism din acesta de constrângere.
Deci mie aici îmi miroase a sechestrare de persoane şi multe alte infracţiuni comise de aceşti tineri.
În urma acestor fapte, lumea îi vede pe aceşti tineri ca nişte eroi.
Dând astfel de înţeles şi altor tineri că ar putea comite astfel de fapte vitejeşti.
În concluzie, puneţi mâna pe bâte şi razbunaţi-vă, fiindcă legal e voie.
Pe Gigi Becali (nu că l-aş iubi) într-un caz similar în care a încercat să aducă pe calea pocăinţei nişte hoţi de maşini, justiţia l-a încarcerat considerându-l pericol public.

Tinerii, daca vroiau sa fie cetăţeni model, notau numărul de la maşină, sunau la 112 şi spuneau că în zona cutare, maşina cu număru cutare pare a fi condusă de un şofer beat.

Fenomenal

2011-11-03T18:42:00.001+02:00

Ne-a depășit caruta

Oare

2011-10-20T07:02:00.001+03:00

Scriu din goana mașinii care mă duce spre București

Sunt un tip rațional si nu mă podidesc sentimentele ASA ușor.
Dar acum in drumul spre avionul care mă va duce spre cea mai buna prietena mă chinuie o mulțime de senzatii.
Bucuria revederii nerăbdarea de a ajunge la cea pe care o numesc sora mea toate au navalit peste mine.
Alerg cu mașina si nu știu ce sa mai fac de nerăbdare
Ascult la radio
Cică BOR a avut un profit de zece milioane euro oare or fi plătit impozit?

O sa ne omoare tehnica

2011-10-11T18:46:00.001+03:00

După ce am scris din Microsoft life writter, acum avenit rândul lui iPhone sa îmi arate ce poate. Belgi, asta o fi ajuns online?
Ia sa vedem cum face rândurile noi.

Multumiri

2011-09-28T16:36:00.001+03:00

Va Multumesc!

Va multumesc pentru ca exiistati, pentru ca va pasa si pentru ca vreti in sufletul vostru sa fie mai bine oricui, indifferent cat de apropiat sau indepartat va este, indifferent din ce grup face parte, indifferent de orice.

Va multumesc pentru ca fara sa stiti prea multe despre mine, fara sa ma cunoasteti personal, ati acordat credit unui demers al meu si m-ati sustinut.

Va multumesc pentru ca, asa cum ati putut, ati participat la problemele mele, ati pus umarul sa rezolvati o parte din ele, ati rezonat alaturi de mine.

Datorita si voua, situatia nevazatorilor din Romania va ramane neschimbata pentru un moment, in sensul ca, nu vor fi taiate acele drepturi despre care vorbeam in scrisoarea mea deschisa pe care ati promovat-o cu atita bunavointa.

Inca odata va multumesc si va raman indatorat.

Cu drag al vostru

Black Ares

Microsoft Windows Live Writer

2011-09-26T08:26:00.001+03:00

Ani de zile mi-am stors creeri sa gasesc o modalitate de a scrie pe blog intr-un mod facil si fara dureri de cap.

Interfata celor de la google nu este foarte accesibila cu tehnologia mea, asa ca adesea ma regaseam acolo pierdut printre multe link-uri, butoane, dar fara posibilitatea de a scrie efectiv.

De atunci am luat decizia sa imi scriu postarile in Word si sa le public pe blog cu un simplu copy paste.

Am cochetat cu idea de a posta si prin e-mail, dar dupa ce am vazut cat de groaznic arata o astfel de postare, m-am lasat pagubas.

Acesta a fost si motivul pentru care nu am publicat nicio poza pana acum, ne fiind foarte sigur cum sa o fac din interfata aia.

Acum, odata cu sistemul windows cumparat, am primit de la Microsoft o scula care se numeste windows live writer.

Cu aceasta scula cica s-ar putea scrie live pe blog, fara alte batai de cap.

Pur si simplu scrii documentul la tine pe calculator, intr-un program prietenos si intuitiv, dai publicare si gata, postarea se duce pe blog.

Mai mult, se pare ca poti da si save astfel incat sa ai o copie de rezerva a blogului la tine pe computer.

Si totul fara sa parasesti programul in cauza.

Azi am decis sa il incerc si eu, asa ca, daca aceasta postare va aparea pe blog inseamna ca a reusit treaba.

Mai mult, abia astept sa public poze si alte lucruri din acestea.

Informatii despre nevazatori si cum nu le este respectata legea referitoare la ei - partea II

2011-09-23T10:54:00.002+03:00

Continui astazi analiza legii inceputa in episodul trecut.
De asemenea va invit sa mai cititi pe acest blog, analize asupra sistemului bancar facute in trecut in contradictie cu aceasta lege 448.
Va multumesc ca cititi si ca vreti sa intelegeti si sa ma intelegeti.

Din acest moment vom începe să observăm şi alte lacune ale legislaţiei.
Următoarea pe firmament, contradicţia cu altă legislaţie, sau, mai rău, supunerea faţă de alte legi.

Art. 66. - (1) Editurile au obligaţia să pună matriţele electronice utilizate pentru tipărirea cărţilor şi revistelor la dispoziţia persoanelor juridice autorizate care le solicită pentru a le transforma în format accesibil persoanelor cu deficienţe de vedere sau de citire, în condiţiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Bibliotecile publice au obligaţia să înfiinţeze secţii cu carte în formate accesibile persoanelor cu deficienţe de vedere sau de citire.

Ca să înţelegeţi aceste paragrafe, trebuie să vă explic unele mici amănunte.
În viaţa de zi cu zi, persoanele fără vedere nu pot citi un material tipărit în alfabetul obişnuit, pentru că evident nu pot.
Însă, prin intermediul unui scanner obişnuit, o persoană fără vedere poate introduce în calculator, sub formă de imagine, un material tipărit.
Apoi, prin intermediul unei tehnologii denumită recunoaşterea optică a caracterelor, persoana în cauză poate transforma textul tipărit din imagine în text pur si simplu pe care mai apoi să îl copieze într-un editor de texte.
Vă veţi întreba cum foloseşte totuşi o persoană fără vedere un computer!
Ei bine, există un sistem de tehnologii, denumite citire de ecran şi text către vorbire.
Aceste tehnologii preiau o informaţie din computer, de cele mai multe ori afişata vizual şi o transformă în informaţie audio inteligibilă.
Deci, practic, computerul meu vorbeşte, aşa cum ar vorbi un om.
Astfel el îmi anunţă vocal orice modificare de context în lucrul cu calculatorul.
Apăs o tastă, el spune ce am apăsat, computerul afişează un mesaj, atunci tehnologia enunţă verbal ce s-a afişat.
Prin aceste tehnologii combinate: scanare, recunoaştere de caractere, citire de ecran, vorbire către text, o persoană nevăzătoare poate citi un text tipărit.
Procesul de scanare însă este unul anevoios, inchipuiţivă că zilele trecute doar ce mi-am cumpărat „Manualul gower de project management” are cam o mie de pagini a4. având în vedere că se poate scana cam la o rată de patru pagini pe minut, înseamnă că îmi trebuie 250 minute pentru a scana acea carte, adică aproximativ patru ore.
Această rată de scanare este una rapidă, uneori durează şi o pagină pe minut. Adăugand la asta şi eventualele rateuri, pagini care trebuie scanate de mai multe ori, timpul creşte considerabil. În plus nimeni nu e capabil să stea atâtea ore să facă o acţiune repetitivă, aşa că scanarea unei cărţi atât de mari nu poate fi un proces care decurge doar într-o zi.
La toate aceste neajunsuri se mai adaugă şi faptul că recunoaşterea caracterelor nu este un proces lipsit de erori, ba din potrivă, calitatea lui depinde de o mulţime de factori cum ar fi calitatea scanner-ului, calitatea hârtiei şi a cărţii, reglajele scanerului şi evident priceperea celui care scanează.
De cele mai multe ori, cartea după scanare, este corectată de cineva care vede, sau este citită aşa cu erori.

Pentru a elimina aceste probleme, legea a vrut să le spună editurilor, ca într-un cadru organizat să ofere matriţele cărţilor pentru a fi distribuite sub formă de e-book către persoanele nevăzătoare.
Numai că legea spune că aceste lucruri să se întâmple în conformitate cu legea dreptului de autor.
Fără a fi împotriva dreptului la proprietate intelectuală, trebuie să constat, că cele două legi se bad cap în cap, iar lumea alege să o respecte pe cea pe care şi-o doreşte.
Aşa că sunt foarte rare editurile care pun la dispoziţie cărţile în format electronic şi acelea doar când nu mai pot invoca legea dreptului de autor.
Deci vă închipuiţi care cărţi anume ajung la noi.
Nici vorbă să citeşti o nouă apariţie.
Mai mult, legea dreptului de autor interzice scanarea cărţilor, luandu-mi mie practic singura metodă prin care eu pot citi un material, sau forţându-mă să încalc legea şi deci să fiu un infractor.
Amintesc aici de faptul că în legea 448, în câteva articole discutate mai sus, statul trebuia să îmi procure lucruri necesare mie pentru viaţa de zi cu zi şi pentru muncă.
Cum nu o face, ne lasă la limita imposibilului.
De ce?
Pentru că alte state fac acest lucru, iar producătorii de aşa ceva s-au învăţat că ei fac contracte cu guverne nu cu persoane individuale.
Astfel pentru a citi un material tipărit eu aş avea nevoie:
Scanner: Este ieftin se găseşte oriunde, deci nu amintesc preţul.
OCR: Recunoaşterea caracterelor, costă 140 euro o licenţpă.
Cititor de ecran + text către vorbire: o licenţă 1095 dolari
Un display braille: 4000 usd.
Şi am enumerat doar câteva din tehnica de calcul, nu m-am legat de obiectele casnice.
Vă daţi seama ca nu mulţi au banii ăştia să îşi procure aceste materiale, ducând practic la 0 capacitatea de lecturare a unui material.
Cel de al doilea punct al articolului ar fi bun şi aplicabil, în contextul în care celelalte articole anterioare pe care le-am discutat, ar fi fost aplicate.
A face o sală de lectură specială pentru nevăzători la o bibliotecă, în contextul în care un nevăzător nu poate ajunge singur la o bibliotecă este cel puţin ilar.
Dar staţi liniştiţi că nici aşa ceva nu există, sau acolo unde există nu sunt întreprinderi ale statului, ci proiecte particulare, locale, făcute de diverse ong-uri fără nici un sprijin de la stat.
De obicei sunt săli mici, cu un computer, unde mai mult de o persoană două nu pot intra.

Art. 67. - (1) Până la data de 31 martie 2007, operatorii de telefonie au următoarele obligaţii:
a) să adapteze cel puţin o cabină la o baterie de telefoane publice în conformitate cu prevederile legale în vigoare;
b) să furnizeze informaţii despre costurile serviciilor în forme accesibile persoanelor cu handicap.
(2) Operatorii de servicii bancare au obligaţia să pună la dispoziţia persoanelor cu handicap, la solicitarea acestora, extrase de cont şi alte informaţii în formate accesibile.
(3) Angajaţii operatorilor de servicii bancare şi poştale au obligaţia de a acorda asistenţă în completarea formularelor, la solicitarea persoanelor cu handicap.

Primul punct se respectă, dar el este bun pentru o parte din persoanele cu handicap, pentru acelea care se pot deplasa până la acel telefon. Deci respectarea acestui punct păleşte din cauza nerespectării celor legate de infrastructură.

Ajungem însă la un punct care pe mine m-a afectat mult, dar pentru asta, iaraşi trebuie să vă introduc puţin în viaţa persoanelor cu dizabilităţi vizuale.
Lipsindu-ne organul vital scrierii şi citirii în alfabetul obişnuit, evident că noi nu avem un scris propriu de mână.
Mulţi dintre noi cunoaştem literele obişnuite de tipar şi putem scrie în orb cu acele litere, nu ţinem rândul cam drept dacă scriem repede, dar cu grija se poate ţine şi rândul.
Însă aceată cunoaştere este una de cultură generală mai mult decât de uz zilnic.
Amintiţivă câte referiri la literele alfabetului sunt în descrierile de zi cu zi şi veţi înţelege de ce e necesar să cunoaştem acele litere.
Adesea ni se spune: „Vezi că e o şurubelniţă acolo care arată ca un t”.
Datorită faptului că nu putem scrie, nu avem o semnătură proprie.
Oricum, ea în sine, semnatura, este o instituţie cretină, trebuind abrogată şi schimbată de mult.
De ce?
Pentru că poate fi contrafăcută până la asemenea detaliu de fineţe încât oricine poate semna în locul vostru şi, mai mult, oricine poate nega că o semnătură este a sa.

Există însă legea notarilor publici care spune „Nevăzătorii nu au drept de semnătură”.
În faţa unui notar, dacă acesta acceptă, eu pot semna cu literele pe care le cunosc şi el certifică actul.
Dacă însă notarul nu vrea, eu trebuie să pun degetul să las amprenta.
Mulţi notari deja nu mai folosesc această practică pentru a nu include persoanele cu dizabilităţi în rândul celor fără de şcoală.
Aşa că eu personal, în faţa notarului, semnez cu mâna mea, sau notarul specifică faptul că sunt nevăzător şi semnează şi parafează răspunzând de acel act.
Ca fapt divers, eu nu am semnat nici la casătoria civilă, ofiţerul de stare civilă consemnând dizabilitatea şi faptul că acea căsătorie este legal consimţită.

Să revenim la legea noastra:
Punctul doi spune faptul că băncile trebuie să îmi puna mie la dispoziţie informaţii în format accesibil.
Asta înseamnă că trebuie să îmi ofere toate informaţiile într-un mod în care eu să îl pot înţelege.
Adică nu pe hârtie.
Pentru a nu respecta această lege, multe bănci au început să refuze nevăzătorilor servicii.
Personal am fost refuzat de mai multe bănci la deschiderea de carduri, conturi şi alte servicii.
Ei invocă diverse legi, cel mai adesea legea notarilor publici, ca să spună că eu nu am drept de semnătură şi deci, ei, nu îmi pot oferi serviciu.
Dacă eu nu am dreptul la serviciu, ei nu trebuie să îl mai facă în format accesibil şi uite aşa au scăpat de mine.
Este un comportament ilar al băncilor, deoarece soluţii tehnice există, nu sunt costisitoare.
Mai mult decât atât, multe din băncile de la noi, sunt sucursale, sau reprezentanţe ale unor bănci de afară, bănci care, în ţarile occidentale, au implementat şi ruleaza multiple astfel de soluţii pentru a oferi servicii persoanelor cu dizabilităţi.
Revin deci la idea că acolo, legea existentă este şi aplicată, spre deosebire de aici, asta făcând diferenţa de comportament.

Punctul 3, nici nu mai comentez, nu se aplică, adesea sunt întâmpinat cu un formular şi trimis să îl completez.
Când îndrăznesc să spun că aş dori ajutor la completare mi se replică:
„Dar tu nu vezi domne ce coadă e, stau acum după dumneata să îţi scriu hârtiile”.
Menţionez că cel mai des mi se întâmplă acest lucru la poştă, dar şi la alţi operatori de servicii publice, de drept public sau privat.

Art. 68. - Până la data de 31 decembrie 2007, proprietarii de spaţii hoteliere au următoarele obligaţii:
a) să adapteze cel puţin o cameră pentru găzduirea persoanei cu handicap care utilizează fotoliul rulant;
b) să marcheze prin pavaj sau covoare tactile intrarea, recepţia şi să deţină harta tactilă a clădirii;
c) să monteze lifturi cu însemne tactile.

Nu pot comenta prea mult asupra acestui articol, deoarece nu am fost în toate hotelurile din ţară ca să verific.
Dar vă asigur că acolo unde am fost, hoteluri de la o stea până la hoteluri de cindi stele, punctele b şi c nu erau respectate, iar punctul a însemna de cele mai multe ori o cameră poziţionată la parter şi atât, fără alte adaptări, unele din ele fiind foarte înguste la intrare, aşa încât nu ştiu cum intra un fotoliu rulant.
Nu mai spun că acele hoteluri nu aveau rampă la intrare.
De curând am fost martor la o întâmplare într-o staţiune unde un om cu fotoliu rulant, împins de o bătrânică, a coborât pe scări, aşa cum făcea de obicei, lucru riscant de altfel.
Numai că de data aia lucrurile nu au mai mers cum trebuie, iar omul s-a dus pe scari cu tot cu fotoliu cazând şi din acesta.
Norocul meu că eram acolo cu mai mulţi prieteni şi eram toţi bine instruiţi pentru a interveni astfel încât am ajutat ca omul să nu păţească mai nimic.

Va urma

Alte articole pe aceasta tema:
Legea in romania nerespectata, obisnuinta bate tribunalul

Orbii persoane cu dizabilitati discriminati de banci, episodul I

Romania si cacaturile ei

Informatii despre nevazatori si cum nu le este respectata legea referitoare la ei - partea I

2011-09-19T09:57:00.005+03:00

Aveam pe blogul preferat mie, slvc, o discutie pe baza noii legi si a demersului meu de postarea trecuta.
Am primit acolo o critica de la o persoana, critica dupa care, initial, m-am enervat, am vrut sa reactionez urat, dar dupa aceea am remarcat un lucru atit de simplu.
Oamenii habar nu au ce este viata unei persoane cu dizabilitati.
Mai précis habar nu au ce inseamna viata unui nevazator.
Si mai précis, ce inseamna viata unui nevazator in Romania.
Stiu ca o sa sariti si o sa spuneti:
“Da frate, stim, in Romania nu e bine”.
Dincolo de aceasta fraza stereotypica, va spun ca nu, nu stiti nimic, vi se pare ca stiti si actionati in consecinta.
Va voi presenta mai jos diverse articole din legea persoanelor cu handicap si veti vedea singuri daca se aplica sau nu.
Mai important decat asta e faptul ca va voi prezenta printre articole, informatii despre cum sunt folosite anumite elemente specificate in lege in viata persoanelor cu dizabilitati.
Din pacate sunt mai multe parti destul de lungi, asa ca va mai urma si zilele urmatoare sa vizionati aceste informatii.

Va multumesc ca cititi!

Legea persoanelor cu dizabilităti nerespectata

Pentru informarea opiniei publice, m-am gândit să scriu acest document.
Există o percepţie publică în rândul oamenilor cum că persoanele cu dizabilităţi au tot ce îşi doresc, încât noua lege care le taie din pensia socială, nu ar fi chiar aşa o problemă.
În românia legea principală pentru protecţia persoanelor cu handicap este legea 448 pe 2006.
Vom analiza împreuna câteva articole dina ceastă lege şi am să vă rog să vă duceţi să constataţi singuri dacă am sau nu dreptate.
Aşa dar sa începem cu analiza legii.

Mediul Înconjurător

Ca o persoană care nu văd, nu am cum să identific lucrurile din juru meu la o depărtare mai mare. Practic în viaţa unui nevăzător există trei spaţii pe care acesta le poate controla într-o măsură mai mică sau mai mare:
Spaţiul închis aflat in jurul nevăzătorului la o distanţă de un braţ. Adică întindeţi braţul înainte şi vă învârtiţi în loc în jurul vostru şi âla este spaţiul închis.
Este foarte controlabil de către nevăzător, deoarece el poate atinge cu mâna tot ce se află acolo şi deci să ia cunoştinţă de existenţa a ceva în acel spaţiu.
Spaţiul semideschis: Este spaţiul care se află în jurul nevăzătorului la o distanţă de un braţ plus lungimea bastonului de nevăzător. Este un spaţiu mai greu controlabil pentru că nevăzătorul nu simte direct, cu propriile simţuri ce se află în jur.
Spaţiul deschis: Spaţiul acesta este format de tot ce nu se află în celelalte două spaţii şi nu e controlabil de loc de nevăzător.
Pentru a putea controla spaţiul deschis, nevăzătorul merge cu celelalte două spaţii din aproape în aproape.
Totuşi să observăm că dacă în spaţiile controlabile obiectele sunt vizuale, ele pot fi ignorate de către nevăzător.
De aceea în toată lumea, obiectele vizuale importante pentru nevăzător se marchează şi tactil într-un fel.
V-am explicat toate acestea pentru a înţelege ceea ce urmează şi necesitatea celor spuse de lege, dar niciodată aplicate.

Legea 448 are un întreg capitol de accesibilitate în care spune:

Art. 61. - În vederea asigurării accesului persoanelor cu handicap la mediul fizic, informaţional şi comunicaţional, autorităţile publice au obligaţia să ia următoarele măsuri specifice:
a) să promoveze şi să implementeze conceptul Acces pentru toţi, pentru a împiedica crearea de noi bariere şi apariţia unor noi surse de discriminare;
b) să sprijine cercetarea, dezvoltarea şi producţia de noi tehnologii de informare şi comunicare şi tehnologii asistive;
c) să recomande şi să susţină introducerea în pregătirea iniţială a elevilor şi studenţilor a unor cursuri referitoare la problematica handicapului şi a nevoilor acestora, precum şi la diversificarea modalităţilor de realizare a accesibilităţii;
d) să faciliteze accesul persoanelor cu handicap la noile tehnologii;
e) să asigure accesul la informaţiile publice pentru persoanele cu handicap;
f) să asigure interpreţi autorizaţi ai limbajului mimico-gestual şi ai limbajului specific persoanelor cu surdocecitate;
g) să proiecteze şi să deruleze, în colaborare sau în parteneriat cu persoanele juridice, publice ori private, programe de accesibilitate sau de conştientizare asupra importanţei acesteia.

Punctul a este un blabla mare, practic nu recomanda nimic, e ca si cum i-ai recomanda unui copil să nu uite să se spele pe dinţi. Dacă o va face, sau nu, e treaba lui.
Punctul B nu este respectat. Nu există nici măcar un proiect de cercetare în domeniu. Toate tehnologiile respective ne sunt aduse de afară şi vândute la preţuri exorbitante.
Mai mult decât atât nu există niciun program naţional prin care să primesc măcar o parte din costurile necesare lucrurilor de care eu am nevoie.
Punctul C: Întrebaţi-vă copii dacă au făcut aşa ceva la şcoală.
Eu însumi am fost în şcoli să predau aşa ceva, darn u în numele unei autorităţi publice, ci pe cont propriu.
Oamenii erau foarte miraţi că se poate preda aşa ceva şi nu mai auziseră până atunci.
La punctul D, legea spune că statul ar trebui să îmi procure şi să mă ajute să obţin lucrurile necesare pentru mine, referitoare la dizabilitate.
Eventual statul ar trebui să şi suporte şi o parte din costurile acestor instrumente.
Însă nu numai că nu se ocupă de suportarea costurilor, dar nici nu au reuşit să aducă în România importatori, sau distribuitori de aşa ceva.
Toate lucrurile se cumpără de afară, cu preţuri exorbitante şi, mai mult, cu nişte costuri ale plăţilor fenomenale.
Neexistând posibilitatea să plăteşti în ţară, trebuie să plăteşti prin transfer bancar în străinătate, care costă foarte mult.
La un produs de 45 euro pe care îl cumperi, trebuie să plăteşti 50 euro comisioane bancare.
Despre punctele F şi G nu mai vorbesc, pentru că pe astea le puteţi constata şi singuri că nu există.
Dacă nu, putem întreba persoanele cu dizabilităţi de auz, de câte ori au găsit un interpret la o autoritate publică.

Art. 62. - (1) Clădirile de utilitate publică, căile de acces, clădirile de locuit construite din fonduri publice, mijloacele de transport în comun şi staţiile acestora, taxiurile, vagoanele de transport feroviar pentru călători şi peroanele principalelor staţii, spaţiile de parcare, străzile şi drumurile publice, telefoanele publice, mediul informaţional şi comunicaţional vor fi adaptate conform prevederilor legale în domeniu, astfel încât să permită accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap.
(2) Clădirile de patrimoniu şi cele istorice se vor adapta, cu respectarea caracteristicilor arhitectonice, conform prevederilor legale în domeniu.
(3) Costurile lucrărilor necesare pentru realizarea adaptărilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se suportă din bugetele autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale şi din sursele proprii ale persoanelor juridice cu capital privat, după caz.
(4) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să includă reprezentanţi ai Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap sau ai organizaţiilor neguvernamentale ale persoanelor cu handicap în comisiile de recepţie a lucrărilor de construcţie ori de adaptare a obiectivelor prevăzute la alin. (1) şi (2).
Art. 63. - (1) Autorităţile prevăzute de lege au obligaţia să elibereze autorizaţia de construcţie pentru clădirile de utilitate publică numai în condiţiile respectării prevederilor legale în domeniu, astfel încât să fie permis accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi pentru clădirile de locuit care se construiesc ori pentru care se realizează lucrări de consolidare, de reabilitare, de extindere şi/sau de modernizare, cu finanţare din fonduri publice.
(3) Adaptarea accesului în clădirile aflate în patrimoniul public sau privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale se face şi în condiţiile când nu se realizează lucrările prevăzute la alin. (2), la solicitarea persoanelor cu handicap grav, locatari ai acestora.

Am dat două articole de odată pentru că acestea sunt foarte strâns legate între ele şi nu e foarte mult de comentat pe marginea lor.
Articolul 62 punctul 1:
Vă întreb unde aţi văzut asemenea adaptări.
Recunosc că în Constanţa, acolo unde locuiesc, la unele intersecţii au fost montate semafoare sonore.
Aceste semafoare când e roşu nu emit niciun sunet, când este verde emit un sunet.
Să ne închipuim acum un nevăzător care merge pe un trotuar lung de 500 metrii în dreptul căruia se află o trecere de pietoni cu un semafor, fie el şi sonor.
Dacă semaforul este pe roşu, el nu scoate niciun sunet.
Mă întreb, cum va identifica nevăzătorul acea trecere de pietoni în caz că doreşte să traverseze.
Singura variantă pe care o văd este aceea ca el să aştepte vreo 5 minute să vadă dacă se aude semaforu.
Dacă nu îl aude, să plece mai departe pentru că înseamnă că nu există o trecere de pietoni pe acolo.
Având în vedere că s-ar putea să nu ştie în prealabil pe ce trotuare sunt treceri de pietoni cu semafor, asta înseamnă că ori de câte ori va dori să traverseze, nevăzătorul nostrum va trebui să aştepte cele 5 minute să vadă dacă nu cumva se aude.
Deci va trebui să facă asta la fiecare trotuar, iar dacă nu aude nimic, să se mai deplaseze nitel şi apoi iar să asculte.
În mod normal aceste semafoare ar fi trebuit să scoată zgomot şi când e roşu şi când e verde, iar sunetele să fie diferite.
Dar ne-am îndepărtat de la subiect. Spuneam că nu există acele amenajări aşa cum prevede alineatul 1.
Dacă aici legea nu prevede strict ce anume să se facă (ceea ce este o lacună),
Veţi vedea că în articolele următoare legea prevede nişte lucruri stricte.

Articolul 63 punctul 1:
Foarte important, acesta spune că în România nu ar fi trebuit emisă nicio autorizaţie de construcţie, atâta timp cât clădirea ce urmează a fi construită, în planul ei, nu respectă elementele de construcţie necesare accesului persoanelor cu dizabilităţi.
Legea aceasta este din 2006, ori eu nu cred că din 2006 nu s-a mai construit, darn u am văzut clădiri noi în care un nevăzător să se poată descurca fără ajutor.
Ceea ce înseamnă că ajungem încet, îbncet la miezul problemei şi anume că autorităţile nu respectă această lege.

Art. 64. - (1) Pentru a facilita accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap la transport şi călătorie, până la 31 decembrie 2010, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să ia măsuri pentru:
a) adaptarea tuturor mijloacelor de transport în comun aflate în circulaţie;
b) adaptarea tuturor staţiilor mijloacelor de transport în comun conform prevederilor legale, inclusiv marcarea prin pavaj tactil a spaţiilor de acces spre uşa de intrare în mijlocul de transport;
c) montarea panourilor de afişaj corespunzătoare nevoilor persoanelor cu handicap vizual şi auditiv în mijloacele de transport public;
d) imprimarea cu caractere mari şi în culori contrastante a rutelor şi a indicativelor mijloacelor de transport în comun.
(2) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, toţi operatorii de taxi au obligaţia să asigure cel puţin o maşină adaptată transportului persoanelor cu handicap care utilizează fotoliul rulant.
(3) Constituie discriminare refuzul conducătorului de taxi de a asigura transportul persoanei cu handicap şi a dispozitivului de mers.
(4) Până la data de 31 decembrie 2007, autorităţile administraţiei publice locale competente au obligaţia să ia măsuri pentru:
a) adaptarea trecerilor de pietoni de pe străzile şi drumurile publice conform prevederilor legale, inclusiv marcarea prin pavaj tactil;
b) montarea sistemelor de semnalizare sonoră şi vizuală la intersecţiile cu trafic intens.
(5) Câinele-ghid care însoţeşte persoana cu handicap grav are acces liber şi gratuit în toate locurile publice şi în mijloacele de transport.
(6) Până la data de 31 decembrie 2010, administratorii infrastructurii feroviare şi operatorii de transport feroviar au următoarele obligaţii:
a) să adapteze cel puţin un vagon şi staţiile principale de tren, pentru a permite accesul persoanelor cu handicap care utilizează fotoliul rulant;
b) să marcheze prin pavaj tactil contrastant căile spre peroanele de îmbarcare, ghişee sau alte utilităţi.

Aici deja vedem nişte lucruri spuse, nişte termene impuse. Ţin să mentionez că în momentul acestei scrieri ne aflăm în data de 19.09.2011.
Să analizăm puţin acest articol.
La punctul 1 aceasta lege spune că până la 31.12.2010 autorităţile ar fi trebuit să adapteze fiecare mijloc de transport în comun astfel încât acesta să poată fi folosit de orice persoană cu handicap.
Nu ştiu cum este în alte oraşe, dare u la constanţa nu văd aceste lucruri.
Spre exemplu eu ca nevăzător, nu ştiu ce autobus vine, adică ce număr este, nu ştiu unde este uşa pe care să urc.
Mai important, legea spune să se marcheze staţia şi drumul către uşi cu pavaj tactil.
Acest pavaj este un pavaj pe care eu ca nevăzător să îl simt la picior şi după care să mă ghidez spre uşă.
Mai mult, tot cu ajutorul acestui pavaj pot sa aflu pe un trotuar de 500 metrii care are o staţie de autobus pe el, unde se află staţia aia de autobus.
La momentul actual nu există aşa ceva, decât în jurul şcolii de nevăzători din bucureşti.
Mai mult, obişnuiesc să merg cu transportul în comun, însoţit fireşte, iar la staţiile din Constanţa, nu ştiu cum se face, dar mereu uşa pe care cobor eu este oprită în faţa unui pom, sau a unui stâlp eventual şi cu un coş de gunoi pe el.

Să observăm că la punctul 4, se spune că până la 31.12.2007 trecerile de pietoni şi alte elemente importante de pe stradă ar trebui marcate inclusiv prin pavaj tactil.
Suntem în 2011 şi acest lucru nu se întâmplă.

Punctul 6 litera b spune că în gările CFR eu, ca nevăzător, ar trebui să am pavaj tactil spre peron, spre casele de bilete, astfel încât să mă pot descurca singur.
Inutil să spun că nici acest lucru nu se întâmplă.

Va urma

scrisoare deschisa impotriva .legii asistentei sociale

2011-09-08T09:27:00.002+03:00

Nu am mai scris de mult, fiind putin suparat pe diverse lucruri si simtind nevoia sa fiu singur o vreme.
Colac peste pupaza guvernul vine si cu un proiect de lege aberrant impotriva caruia am scris o scrisoare deschisa pe care o public mai jos.
Rugamintea mea catre voi este sa furnizati aceasta scrisoare cat mai multor personae, daca aveti parlamentari prin families au printer cunostinte si mai bine.
Pentru cei ce doresc, le pot pune la dispozitie si scrisoarea in format word.
Scrisoarea este scrisa la prima mana, fara corecturi, asa cum a nascut ea din supararea mea.
Va multumesc anticipat pentru ajutor.

Mă numesc Radu Vasile şi sunt un nevazător de 28 ani din Constanta. Ca şi studii am absolvit Facultatea de Matematica – Informatică din cadrul Universităţii Ovidius Constanta, iar mai apoi am absolvit Masterul Managementul Informatizat al Proiectelor din cadrul Facultăţii de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică de la Academia de Studii Economice din Bucureşti.
Motivul prezentei scrieri îl constituie proiectul legii asistenţei sociale pe care guvernul a binevoit să îl depună ,la parlament spre dezbatere.
Pentru a intelege mai bine de ce scriu aceste rânduri, trebuie să vă prezint puţin situaţia actuală cu câteva exemple din viaţa mea.
Persoanele cu handicap în momentul de faţă sunt catalogate şi împărţite conform legii 448 pe 2006 în 3 grade majore de handicap.
Aceste grade sunt acordate având în vedere gravitatea bolii, sau a dizabilităţii de care omul suferă.
În funcţie de aceste grade de handicap, omul primeşte ca şi compensaţie în bani o pensie socială.
Pentru cei de gradul I, persoane presupuse a avea nevoie de ajutor în viaţa de zi cu zi, pe lângă pensia socială, se mai acordă un ajutor de insoţitor, sau, la alegere, I se angajează un asistent personal care va primi un salariu în cuantumul ajutorului de însoţitor.
Pentru o persoană de gradul I cuantumul acestor sume în momentul de faţă este de 202 ron pensie sociala, 91 ron, buget complementar si 525 ron ajutor de însoţitor.
Bugetul complementar se foloseste pentru achitarea diverselor abonamente la utilităţile strict necesare pentru o persoană cu dizabilităţi (cum ar fi telefonul fix).
Restul de bani fiecare îl foloseşte cum poate, pentru a elimina pe cât posibil inegalităţile existente între persoanele cu şi fără dizabilităţi.
Spre exemplu: Pentru a mă deplasa dintr-un loc în altul, eu, ca nevăzător, nu pot folosi singur transportul în comun, pentru simplul motiv că staţiile autobuzelor nu sunt marcate în niciun fel, aşa că dacă avem un trotuar de 300 metrii care pe undeva are o staţie de autobus, eu nu pot afla unde este acea staţie.
Este doar un exemplu din multe altele existente în viaţa mea.
Soluţiile sunt: Fie să folosesc taxiul care vine unde îl chem. Eu şi mă duce unde vreau eu, fie să rog o persoană să mă însoţească.
Ştim cu toţii ca nimic nu e pe gratis şi că, dacă vrem să avem parte de ajutor şi în viitor, e bines ă răsplătim persoana care ne ajută, pentru că nimeni nu e dornic de caritate la nesfârşit.
Deci practic aceşti bani îmi oferă independenţa de care am nevoie pentru a-mi desfăşura viaţa într-un mod activ şi integrat în restul societăţii.
Mai mult, am încercat de atâtea ori să mă angajez, iar sub diverse motive am fost respins la interviuri de oameni care nu doreau să se încurce cu persoane oarbe.
Nu discutăm acum motivele acestor oameni, pentru că ele sunt multe şi variate, dar ne având de muncă, m-am hotărât să încerc ceva pe cont propriu.
Cu banii mai sus amintiţi, reuşesc să ma deplasez unde am nevoie pentru a-mi realiza contractele pe care oamenii din societatea celor fără dizabilităţi binevoiesc să mi le arunce. De menţionat că acestea sunt puţine şi rare, deci banii de mai sus reuşesc să ma ţină calm şi cu mintea limpede într-o lună în care nu reuşesc să găsesc ceva de muncă şi să pot gândi ce să mai fac pentru a mai atrage un contract.
Alte persoane, mai rău afectate de soartă, folosesc aceşti bani în întregime pe medicamente, pentru că nu toate medicamentele sunt gratis şi, din cauza legii conflictuale, nu toţi primesc medicamente gratis.
V-am descris mai sus, poate singura măsură reala de protecţie socială a persoanelor cu dizabilităţi din ţara noastră, restul fiind fie neaplicate, fie neimplementate.

Proiectul legii sociale vine la capitolul 4 secţiunea 3 şi spune:

Art. 82 – (1) Persoanele cu dizabilităţi, în funcţie de nivelul deficienţei, gradul de afectare al
funcţiilor şi structurilor organismului, factorii de mediu şi personali, incapacitatea manifestată se
încadrează în grade de dizabilitate, reglementate prin legile speciale.
(2) În funcţie de gradul de dizabilitate, situaţia familială şi socio-economică, persoanele cu
dizabilităţi beneficiază de alocaţii, indemnizaţii şi facilităţi, precum şi alte forme de sprijin financiar
şi în natură.
(3) În scopul susţinerii necesităţilor zilnice de viaţă, persoanele cu dizabilităţi beneficiază
de o alocaţie lunară care se acordă în cuantumuri diferenţiate în raport cu veniturile proprii ale
persoanei şi gradul de dizabilitate al acesteia.
(4) Pentru asigurarea îngrijirii personale, persoana cu dizabilităţi, adult sau copil, aflată la
domiciliul său ori al familiei sale are dreptul la o indemnizaţie de îngrijire, în funcţie de gradul de
dizabilitate şi în condiţiile stabilite prin legile speciale.
37
(5) Persoanele adulte, în funcţie de gradul de dizabilitate, pot beneficia, în condiţiile legii,
de facilităţi fiscale şi alte facilităţi, precum şi de credite a căror dobândă se suportă din bugetul de stat
pentru achiziţionarea de autovehicule şi pentru adaptarea locuinţei conform nevoilor individuale.
(6) Beneficiază de măsurile prevăzute la alin. (5) şi familia sau persoana care are în
îngrijire cel puţin un copil cu dizabilităţi majore.

Ei bine, prin acest articol, pensia socială şi ajutorul de însoţitor sunt legate de contextul familial al persoanei cu dizabilităţi şi de veniturile acesteia.
Principiul invocat este că să se dea numai celor care au nevoie, dar tocmai acest principiu include idea de discriminare din start.
Să presupunem că eu sunt angajat ca programator. Un coleg văzător pe acelas post cu mine primeste 3000 ron salariu.
Eu să spunem că printr-o minune (deoarece din start angajatorii îmi oferă salarii mai mici, spunandu-mi că ori accept ori plec, că oricum nu am unde mă duce) primesc acelaşi salariu.
Colegul meu văzător nu are nicio problemă în a se deplasa la şi de la locul de muncă, în a-şi asigura lucrurile care îi trebuie zilnic.
Eu, aşa cum am arătat, trebuie să cheltui nişte bani mai mulţi pentru a ajunge la muncă, pentru a-mi asigura lucrurile necesare zilnic.
În concluzie, deşi vom primi aceeaşi bani, eu şi colegul meu vom avea salarii diferite fără aportul acestor pensii sociale, pentru că mare parte din salariu meu se va duce pe elemente legate de dizabilitate şi deci deja apare inegalitatea între mine şi el.
Conform principiului de şanse egale între mine şi colegul meu nu trebuie să existe pe cât posibil nicio diferenţă.
Mai mult însă această lege nu leagă pensia sociala numai de veniturile persoanei, ci şi de contextul familial.
Asta ce înseamnă?
Înseamnă că dacă eu am un tată bogat, sau o mamă bogată, sau un unchi, sau…
Pentru că legea nu e explicită lăsând la îndemâna guvernanţilor să schimbe aceste lucruri cum vor, deci dacă am pe cineva în familie bogat, eu nu mai primesc această pensie socială, fiind lăsat pe mâna rudei bogate să se ocupe de mine.
În primul rând a întrebat cineva pe ruda bogată dacă doreşte să se ocupe de persoana cu dizabilităţi?
În contextul în care multe persoane cu dizabilităţi suferă în familiile lor un tratament neadegvat (sunt copii care nu au mers la şcoala pentru a nu face familia de ruşine şi sunt închişi în camerele lor pentru a nu fi văzuţi de cineva) legea vine şi ne lasă taman pe mâinile acestor tipuri de familii (acolo unde e cazul).
Ţin să menţionez că dizabilitatea se manifestă în viaţa unui om în orice moment al existenţei sale, aşa că particularizarea compensaţiilor pentru o dizabilitate în funcţie de un context s-au altul este un lucru eronat.
Un alt exemplu din viaţa mea, am muncit la Bucureşti pentru 3 ani de zile (profesorul meu de baze de date mi-a oferit un post din milă), iar acolo nu eram cu familia, sau cu cineva, eram singur, doar cu banii mei de însoţitor pe care îi foloseam pentru a mă deplasa unde aveam nevoie.
Un alt efect pervers al acestui articol este acela că încurajează lipsa de activitate, adică dacă oamenii fără venit capătă aceste pensii sociale, atunci mulţi vor renunţa la a mai produce venit pentru a avea aceste pensii sociale.
De ce se va întimpla asta?
Păi aşa cum am arătat mai sus, mulţi muncesc pe contracte găsite când şi când, deci un venit nesigur, pensia socială este un venit sigur, vine lună de lună, atunci voi renunţa la a mai face contracte, pentru a avea un venit sigur cât de cât.
Poate că o diminuare a veniturilor pensiilor sociale ar fi fost posibilă, dacă în România am fi avut amenajări specifice persoanelor cu dizabilităţi şi utile întregii societăţi.
Amenajări care să mă ajute să ma deplasez, care să mă ajute să interacţionez cu mediul înconjurător.
Dar tocmai aceste adaptări sunt specificate în lege vag, fără a se mentiona ce să se facă şi cum şi, mai mult, aceste amenajări sunt lăsate pe seama autoritătilor locale şi pe seama bugetelor acestora, în contextul în care multe autorităţi locale nu au bani nici pentru a-şi plăti încălzirea.

Prin această scriere am vrut să dovedesc cât de greşit este acest proiect de lege, mai ales în ceea ce priveşte capitolul sau 4 secţiunea 3.
Totodată rog pe distinşii parlamentari din tot sufletul să nu voteze o asemenea aberaţie, deoarece nu de o lege nouă au nevoie persoanele cu dizabilităţi, ci de măcar implementarea celei existente.
Pentru că există legea 448 pe 2006 care, deşi are şi ea neajunsuri, este o lege cât de cât bună, dar pe care nimeni nu o aplică, termenele date în această lege pentru amenajarea mediului înconjurător fiind depăşite de mult fără a se realiza nimic.
Mai întâi să oferim persoanelor cu dizabilităţi un mediu în care să poată acţiona cu şanse egale şi apoi să intervenim crud asupra singurei compensaţii pe care statul o oferă.
Legislaţia românească încă suferă din cauza neadoptării diverselor acte normative europene în ceea ce priveşte persoanele cu dizabilităţi, deci o eventuală iniţiativă politică ar putea fi implementarea directivei europene 78 pe 2000, nu această lege.
Din păcate însă nici legislaţia pe care o avem nu este respectată.
Revin deci cu rugămintea, dragi parlamentari, nu votaţi această lege, sau votaţi excluderea secţiunii 3 din capitolul IV.
Pentru a avea un motiv mai puternic de a vota împotriva acestei legi, trebuie să vă gândiţi că „nu persoanele cu dizabilităţi au provocat criza şi nu ele sunt cele care trebuie să plătească factura acestei crize”.

Vă multumesc

Radu Vasile

Domnul A, steroizii si laxativele

2011-08-10T12:39:00.003+03:00

Cum bine v-ati obisnuit dragul meu cititor (ca inca nu am pretentia ca sunt mai multi), acesta este un blog al serialelor mereu incepute si niciodata terminate.
Asa ca mai incep o serie astazi…
Dar nu am sa mai vorbesc eu, am sad au drumul povestirii sa vorbeasca.
Atentie!!! Faptele urmatoare contin episoade reale, care, oricat m-am straduit eu sa le romantez, raman de o duritate covarsitoare!

Domnul A si steroizii cu laxative

Domnul A este un tanar antreprenor si din cauza aceasta (fiindca e tanar, nu fiindca e antreprenor) nu are cine stie ce venituri.
Drept pentru care nu isi permite masina cu soferita, sau sa angajeze vreo secretara draguta, cu craci lungi care sa ii zica “s-a facut dimineata domnule director” si care, printere altele, sa se duca pe la autoritati cu actele.
In concluzie il puteti vedea adesea pe domnul A stand in mijloacele de transport in comun, in drumurile sale spre autoritatile statale pentru a depune o hartie, a ridica altele trei si asa mai departe.

Domnul A se sui in autobuzul 43 care il aducea de la Administratia Financiara din Tomis Nord.
Era obosit si apasat de perioada menstruatiei, asa cum o numea el.
Odata pe an, in luna aprilie, venea perioada in care trebuia sa alerge cu declaratiile anuale ale micului PFA pe care a indraznit sa si-l deschida.
Suit in autobuz, pipaie in jurul sau pentru a gasi un loc liber. Gaseste unul si seaseaza.
Se gandeste la ce zi groaznica a avut si la cum trebuie sa depui declaratiile in tara asta de cacat in care locuieste.
Ca mai intai trebuie sa te duci pe I. G. Duca la administratie sa depui hartiile, de acolo primesti o decizie, cu care te sui in autobus sit e duci in capatul alalalt al orasului, pe Tulcei, pentru a plati si, eventual, te intorci la I. G. Duca sa duci dovada platii.

In gandurile sale profunde, domnul A aude un planset de femeie in spatele lui.
Neintelegand ce i-a tulburat atentia, domnul A devine mai atent.
O adolescenta, la vreo 17 ani dupa cum ghicea domnul A, plangea.
Langa ea o colega incerca sa o potoleasca:
- Lasa tu, asa a fost sa fie, e in rai acum…
- Da, - Zise fata printer suspine – Dar de ce el.

“O fi pierdut fata vreun parinte” isi zise domnul A.
Mancat pe dinauntru de curiozitate, domnul A incepe sa faca pariuri.
“Sa stii ca si-a pierdut mama, nu cred sa planga o fata atita dupa tacsu”.
- E tu, - zice colega – Hai nu mai plange.
- Cum san u plang tu cand a murit asa tanar, asa in putere!
“Hait ca am gresit”, gandeste domnul A, “muri tacsu”!
- Si i-am spus tu, i-am spus sa lase dracu steroizii aia si el radea si zicea ca nu o sa pateasca nimic si ca o sa fie cel mai tare.
Desi tanar, Domnul A este putin atins de educatia precara si infecta care li se preda copiilor in tara lui, educatie care ii transform ape tinerii scolari in vajnici pensionari e la 20 ani.
El gandeste:
“aha! Lua steroizii, generatia de azi, baga toate cacaturile in ea”.
- Tu, si i-am zis tu, - Continua fata plangand – I-am zis san u mai bage steroizi cu alcool ca nu i-a buna si uite na, a facut infarct. Cand ma gandesc tu, ca era cel mai tare din clasa, ca era cel mai bun la sport…
Plansul o cuprinde din nou. Colega se limiteaza la a-I lua capul in bratele ei si de al balanganii de colo colo.
“Nu am inteles niciodata faza asta cu balanganitu” isi spune domnul A.
Fata se aude dintre sanii celeilalte:
- De ce nu putea tu sa mai traiasca, ca doar si idiotul ala de C., ia steroizi cu laxative si uite tu ca nu are nimic!!!
“Ehe” isi spune domnul A. “Daca am putea sa alegem cine sa moara si cine sa traiasca”…

Va urma

Cafeaua, conspiratia, prostia

2011-08-04T10:05:00.003+03:00

Discutam zilele trecute pe cel mai drag blog mie, si la vara cald cu lumea.
S-a starnit acolo o comunitate demna de toata lauda, ce poate inlocui cu success un grup de prieteni din viata reala. Aproape ca te simti in vizita la cineva zilnic si incet incet si sentimentul de vizita dispare, putand la un moment dat sa iti lasi ciorapii pe telefon, ca doar esti la tine acasa nu?

In cadrul discutiilor de acolo, fiecare, care ajunge primu la bucatarie, face cafeaua pentru ceilalti.
Deoarece sunt putin supraponderal si am o rezistenta la effort foarte scazuta, nu pot consuma o cantitate mare de cofeina, pentru ca o iau razna cu inima si asa mult prea incercata de kilogramele in plus.
In plus stiu ca acest component al cafelei cofeina este destul de naspa de felul lui.
Drept urmare recurg foarte des la cafea decofeinizata.
Oferind intr-o zi si celor de acolo o cafea decofeinizata, am fost surprins sa observ un raspuns cum ca ar fi mai nociva decat cea cu cofeina.
Am ramas masca.
Sistemul meu de valori se rostogolea si se ducea naibi la dracu neintelegand cum, in ce fel si cum se poate.
Dupa care mi-am amintit:
“Stai ca mai mult ca sigur ca si asta e unul din subiectele teoriei conspiratiei”.

Nu acea teorie care spune ca martienii ne vegheaza, ci cealalta care omoara din fasa orice incercare de a face ceva bun pe acest pamant.
Apare indulcitorul care sa inlocuiasca zaharul?
Hait, trebuie neaparat sa facem ceva ca sa promovam faptul ca indulcitorul este mai naspa ca zaharul, e crima.
Apare nu stiu ce din care au fost scoase elementele nocive, automat se gaseste cineva sa zica despre acel ceva ca este mai nociv decat produsul original si ca nu ar trebui consumat.
Observati ca nu am spus cine, ci m-am referit la cineva, pentru ca uneori sursa acestor studii care sunt aruncate pe piata, ori e indoielnica, ori nu e precizata.
Apare un articol de cateva randuri intr-un ziar, articol preluat mai mult ca sigur dintr-o campanie de spam pe internet ca asa stiu ziaristii sa faca treaba.
Asa ca adesea vedem “studii ale cercetatorilor americani si britanici”.

In concluzie, dau sa vad si eu ce rahat de articol ar fi putut promova faptul ca o cafea decofeinizata ar fi mai naspa decat una cu cofeina.
Si gasesc, evident ca gasesc.

Aici

Stau si citesc cu o mirare crescanda din ce in ce mai tare.
Si concluzionez:
“Ala de a cercetat treaba ori e prost, ori e prost, una din doua”.

Sa examinam putin zicerile articolului:

Prima chestie care imi sare in ochi: Studiul a fost realizat pe 187 persoane, impartite in 3 grupe, adica cam 62 persoane pe grup, din care unii au baut cafea normala, altii fara cofeina, altii de loc, fiind pastrati ca martori.

Ca un bun mathematician ce sunt, stiu ca un studiu realizat pe un numar atit de mic de persoane nu poate fi relevant din niciun punct de vedere. Fac si eu un studiu pe mine, nevasta-mea si mama aici acasa si pe urma il public cu iz de autoritate medicala! Ai ma ce dracu.

Urmatoarea chestie, persoanele au baut intre 3 si 6 cescute de cafea pe zi.
Retineti aceste numere, dar permiteti-mi sa fac o mentiune, eu, daca beau intre 3 si 6 cescute, pe zi, de cafea, sunt in coma totala, abia daca pot bea o cafea pe zi, poate si a doua. Cand am baut 3 intr-o zi, aveam palpitatii deja.
De remarcat totusi ca nu ni se spune cat inseamna o cescuta, este ea de 30 ml, este ea de 200 ml, nu ni se spune, ce concentratie de cafea s-a folosit, pentru ca se stie, cafelele pot fi facute mai tari, mai slabe.
Si mai mult, e de ajuns sa bei o cafea tare ca sa intri in spital imediat.

Sa vedem urmatoarele puncte:

“Inainte si dupa experiment, cercetatorii au masurat tuturor voluntarilor indicatorii esentiali in cazul bolilor de inima, intre care tensiunea, pulsul, indicele masei corporale (BMI), nivelul grasimilor si al colesterolului. Analizele au indicat ca, in primul rand, rezultatele bautorilor de cafea cu cofeina nu s-au diferentiat mult de cele ale persoanelor care nu au baut deloc cafea. In al doilea rand, s-a dovedit extraordinar de importanta analiza concentratiei acizilor grasi nesaturati (NEFA) si a apolipoproteinei B (apoB) care apare impreuna cu colesterolul rau. Doar aici au putut fi observate diferente intre cele 3 grupe. In randul persoanelor care au baut cafea fara cofeina, nivelul acizilor NEFA daunatori a crescut cu 18%! La restul subiectilor nu s-a observat nici o schimbare "NEFA este un combustibil care pune in miscare cresterea apoB", explica dr Robert Superko, seful echipei de cercetatori.”

Sa ne inchipuim experimentu'!
au luat niste insi, i-au impartit in 3 grupe, timp de 92 zile le-au dat sa bea intre 3 si 6 cesti de cafea pe zi. La inceput le-au masurat toate alea, iar in ziua 93 le-au masurat din nou.
Si se asteptau sa gaseasca ce? A! Pai exact ce au gasit….
Oare de ce nu ma mir?

Efectul cafelei cu cofeina apare in primele 15 minute de la consumare si dispare aproximativ intr-o ora daca persoana in cauza nu are alte probleme cardiace.
De la caz la caz, organismul nici nu sufera din cauza consumului de cafea decat local, pe moment.
Deci niste masuratori in timpul experimentului ar fi fost mai mult decat relevante, sa se observe cum creste tensiunea din cauza cafelei cu cofeina si cum nu creste la cea fara cofeina.
In schimb, ei au observat ca de la cafeaua fara cofeina ti-ar creste colesterolul.
Si in timpul testului au pus aceasta chestie pe seama cafelei fara cofeina, nici de cum pe seama regimului indurat de oamenii aia in timpul testului.
Or fi mancat toti la fel, dar reactioneaza totusi diferit la stilul de mancare.
Apoi nu se stie, oamenii aia alesi, erau unu si unu, toti sanatosi tun? La acelas nivel de analize? Reactioneaza ei la fel la anumiti stimuli?
Care era experienta de bautor de cafea? Pentru ca, daca era bautor de cafea inrait, testul ala s-ar putea sa fi fost chiar o cura de dezintoxicare pentru el si uite asa, mai iesea ca putem consuma cafea cu cofeina ca face bine.

In schimb nu ni se ofera niciun motiv, de ce ar fi cafeaua fara cofeina nociva, ce anume din componenta ei o face sa fie nociva?
Sau poate ne lamuresc cu urmatorul pasaj:

“Intr-adevar, la persoanele care au baut cafea fara cofeina, concentratia apolipoproteinei B a crescut cu 8%, in timp ce la restul persoanelor nu a fost inregistrata o crestere insemnata. Cum de s-a ajuns la aceste rezultate? Poate ca este vorba, pur si simplu, de soiuri diferite de cafea. Cea fara cofeina este produsa din robusta - soi mult mai tare decat cel folosit de regula in amestecurile cu cofeina - arabica ."Oricum, in ciuda a ceea ce se crede in general, nu cafeaua cu cofeina, ci cea fara cofeina este mai periculoasa pentru inima", concluzioneaza Superko.”

Sa mori tu, ar spune un bun prieten de al meu.
Pai ce facem bre, facem test si mixam cafelele?
Adica la aia cu cofeina le dam Arabica, iar la aia fara cofeina le dam Robusta?
Cum dracu san u iasa rezultatele alandala cand folosim premise diferite?

In final ce ma ingrijoreaza nu este faptul ca apar asemenea articole, ele apar din ingrijorarea producatorilor de cafea cu cofeina ca ar ramane fara piata, sau fara clienti.
Ingrijorarea mea e ca oamenii dau crezare la astfel de articole, fiind din ce in ce mai in isterie asupra acestor subiecte.
Nu o sa generalizez spunand “romanii sunt din ce in ce mai nebuni ca se iau dupa asemenea articole” pentru ca nu imi plac generalizarile si pentru ca in mod cert exista un om care nu da crezare pana nu are date concrete si anume eu.
Stiu ca si in restul lumii sunt adepti ai astfel de articole, dar acolo, fiind mai multa lume, parka nu se vad asa strident ca la noi acesti adepti.
Aici pare ca intreaga Romanie nu mai stie de ce sa se ascunda.
In final fac un apel catre oamenii care mai au ceva in cap, nu mai promovati fratilor asemenea idei pline de nerozie, ca va faceti naibi de cacao, dar si mai mult, la fel ca si cei care scriu astfel de articole (Pe care evident ii doare in cur de responsabilitatea zicerilor lor), veti purta pe umeri responsabilitatea unor eventuale decesuri, fiindca v-a urmat lumea sfatul.
Analizand articolul de mai sus ce poate intelege un om de rand, care probabil are si o tensiune oscilanta de care probabil inca nu are habar:
“Decat sa beau 3 – 6 cescute de cafea fara cofeina, mai bine beau 3 – 6 cescute de dinaia cu cofeina ca e mai sanatos”.

Infart placut.

Lunea cosmarelor, sau cum sa iti iei bilete la low cost.

2011-08-01T16:35:00.002+03:00

Sa ne inchipuim ca doriti sa plecati in strainatate si ca ati auzit de miraculoasele bilete low cost.
Va decideti sa incercati si voi alternative (ca nu e asa? Ce rahat iti ofera companiile de linie in plus, arunci banii pe geam! Daca se poate mai ieftin de ce nu?).
Operatiunea ar trebui sa fie una simpla, te duci undeva, o agentie, sau mai bine pe site-ul companiei de transport, faci cont, faci rezervarea si gata.
Ei bine nu! Nu este de loc asa.

Trebuie sa ajung intr-o tara (nu spui care) intr-un oras (nu spui unde) pentru care am gasit bilete numai la wizzair.

Intru pe site in aceasta dimineata sa imi fac rezervarea, constat ca sunt doua preturi.
Unul normal si unu la wizzxclusive.
Ma gandesc ca vreau si mai ieftin asa ca ma inscriu la wizzxclusive.
Dau sa fac abonamentul si imi da eroare:
Can not call method _epoch_utc without….

O eroare din aia lasata intr-un program de programatori destepti.
Pun mana pe telefon sun la wizz air la call center.
Costul apelului 62 eurocenti pe minut.
Sun, imi raspunde un robot, merg prin robot, ajung la o melodie de asteptare si astept.
In sfarsit raspunde o fetita care cu un sistem superior de adresare imi spune ca e cardul meu de vina si sa sun banca.
Ametit de atita promptitudine multumesc si inchid.
Dupa ce inchid imi dau seama ca eu nu bagasem nicio data a cardului meu in site, pentru ca nu ajunsesem la acel pas, deci nu avea cum sa fie cardul meu de vina.
Sun din nou, alt robot, alta asteptare.
Imi raspunde un baiat de data asta.
Acest baiat ma anunta superior ca site-ul lor are probleme cu internet explorer (browser-ul folosit de mine), deci sa intru cu mozzila Firefox.
Inchid, intru cu mozila, aceeasi eroare.
Deja fierbeam de nervi stiind ca de la o clipa la alta se pot modifica preturile la bilete.
Sun pentru a treia oara, imi raspunde din nou prima fetita.
Care abia acum se gandeste sa ma intrebe cum mai exact fac eu sa ma abonez, dupa ce ii spun ca nu are cum sa fie cardul meu problema, deoarece nu ajung la card, ci eroarea apare mai inainte.
Stupefiant, imi propune sa fac tranzactia la telefon.
Si mai stupefiant, cu nervii muci deja, o fac si ii dau toate datele cardului meu, sa imi faca abonament si eventual sa cumpere si ea la copilasi niste tenesi, niste maslinute.
In sfarsit, sunt membru wizzxclusive si ma pot apuca de treaba sa imi iau biletele.
Ma apuc deci de treaba, rezerv biletele si la metoda de plata aleg transfer bancar, nu plata cu cardul online.
Apoi ma duc la contul meu de la brd, depun contra valoarea biletului si scriu ordinul de plata pentru wizzair.
Scriu exact ce mi-au dat in mail:
Titularul contului, iban-ul, swift si atit, pentru ca atit mi-au dat.
Vede functionara de la BRD ordinul meu de plata si imi spune ca nu poate sa opereze ca ii trebuie cuiu si adresa titularului.
Ma intorc acasa, caut aceste informatii si nu-s.
Sun iarasi la wizzair si vorbesc cu deja al treilea angajat al lor.
Care imi spune ce scria si in e-mail si nimic mai mult.
Imi spune ca cu informatiile respective transferul se realizeaza.
Ma intorc la banca, la brd, iar fata de acolo imi zice ca nu poate efectua plata.
Ma duc la bancomatul brd, scot contravaloarea biletelor de pe card, ma uit la ce banca au astia cont.
Constat ca au cont la otp.
Ma duc la otp si zic vizibil suparat:
Vreau sa platesc niste bilete de avion la wizzair si am vazut ca au cont la dumneavoastra.
Mi se inmaneaza o hartiuta gata configurata pentru asa ceva, unde erau toate rubricele necesare platii catre wizzair.
Completez platesc si plec.
Totul pare scurt si comprimat aici.
Dar e important sa stiti ca toata actiunea asta a durat de la ora 9 la ora 14:00.
Deci 5 ore ca sa iau niste amarate de bilete.

Despre costuri ce sa zic… Nu prea simt low costul.
Deoarece este foarte adevarat ca am luat biletele cu reducere dus – intors cu 248 lei, dar pe urma au inceput sa se adune:
1 bagaj cala 84 ron pe drum deci 168 ron dus intors.
1 taxa de rezervare 100 ron
La acestea se mai adauga si abonamentul wizzxclusive de 126 ron pe an.
Adunate face 516 ron drumul pentru o persoana.
Iar cu abonamentul ala ajunge la 642 ron.
Daca ma uitam la un avion de linie sigur gaseam la vreo 200 euro daca nu si mai putin un avion si macar in ala aveam si mancare si bautura si altele.

Nu mai zic ca au niste conditii stipulate incat orice miscare vrei sa faci te costa, adica vrei loc mai mult pentru picioare, latesti.
Vrei nu stiu ce? Platesti. Vrei sa respiri, platesti.
Si cum spuneam, ai nevoie de asistenta de la ei, platesti, totul se plateste.

Norocul meu e ca mergem doua persoane si ca taxa aia de wizzxclusive e valabila pana la 10 calatori, adica poti sa iei cu tine inca 9 oameni la pret redus, iar taxa de rezervare este tot per calatorie si nu per persoana, am iesit astfel la 764 ron biletele + abonamentul wizzxclusive de 126 ron deci 890 ron per total pentru doua persoane.
Dar inchipuiti-va ca alea sunt preturi reduse, la normal ma ajungea mai mult.

In final am tras concluzia, nu este nicio smecherie cu low costul, circuli la aceleasi preturi in conditii mult mai proaste.
Din pacate insa, in orasul unde vreau eu sa merg, nu ajung operatorii de linie.

Feriti-va de afaceristii internetului - partea I

2011-07-27T16:06:00.003+03:00

Nu am mai scris de multa vreme, pentru ca tot am fost ocupat cu diverse lucruri, iar in rastimpurile cand nu am fost ocupat, am fost ocupat cu a fi trist ca nu sunt ocupat.
De multa vreme ma tin (sper san u ma scap pe mine), sa scriu despre un fenomen mai present ca oricand, dar care se dezvolta si ia amploare, acela al afacerilor pe internet.
Nu vorbesc aici de afacerile de pe internet bine facute, de tip win – win, care au in spate un plan de productie si distributie, ci de fraudele aproximativ legale promovate la rang de afaceri.

Voi incepe acum o serie de prezentari pe care sper sa o continui despre exemple de astfel de afaceri care fac uz de prostia umana pentru a se dezvolta, sau exploateaza starea jalnica, disperata in care se afla un om pentru a se extinde. Aceste afaceri sunt de mai multe feluri, de aceea le voi imparti astazi pe categorii, categorii carora le voi da un nume inspirat chiar de tipul afacerii sau de afaceristii insisi.

Astazi vanatoarea de comori.

Vanatoarea de comori este un tip de afacere piramidala care se dezvolta din ce in ce mai mult pe internet.
Ea se manifesta simplu prin promisiunea unui produs magic, care sa resolve o problema sau alta. Nimic grav pana aici, dar modul cum lucrurile sunt prezentate si ceea ce primeste omul, nu sunt tocmai in concordanta.
Sa luam un exemplu teoretic, pana trecem la cele practice:
Sa ne inchipuim ca ascundem 10 grame de aur undeva in prejurul cascadei Urlatoarea, apoi tiparim niste brosuri cu harta unde am ascuns aceste 10 grame de aur, vindem brosurile printr-un site cu doua pagini pe internet la un prêt de 100 ron bucata.
Sa zicem ca tiparim 1000 de brosuri.
Si la momentul vanzarii vom obliga cumparatorul sa anunte, faptul ca a cumparat brosura, pe 10 prieteni ai sai.
Se vand toate cele 1000 brosuri, deci castigam 100000 de lei noi.
Unul din ei va gasi probabil cele 10 grame de aur, dar deja nun e mai intereseaza, pentru ca nu gramele de aur sunt problema noastra, noi ne-am castigat profitul vanzand iluzii la 1000 de oameni.
Asa arata afacerea de tip vanatoare de comori.
Ce este mai grav este ca dupa ce cumperi iluzia, cei care ti-au vandut-o nu se sfiesc sa ti-o spuna pe fata ca ai fost prostit.
Sa ne inchipuim acum ca inlocuim cele 10 grame de aur cu lucruri mai abstracte.
Totusi in afacerea prezentata mai sus cineva din 1000 oameni ar putea gasi cele 10 grame de aur si macar cineva a castigat ceva.
Dar… Dar mai bines a trec la exemplele practice culese de pe net.
Mentionez ca la cel putin una din afacerile prezentate mai jos, m-am inscris ca si client pentru a avea dreptul sa imi exprim o opinie competenta si avizata fara a fi in pericol de procese.

Proiecte europene

Nu e asa ca e un lucru esoteric? Tot auziti despre ele, stiti ca sunt bani de la Europa dati gratis, nerambursabil si tare va mai doriti sa scrieti si voi un proiect sa obtineti niste bani de la europa pentru nevoile voastre.
Desi este simplu acest process, el nu este chiar atit de simplu. Sunt de completat niste formulare, in care trebuie sa stii ce ssa scrii, dar si mai important cum sa scrii, astfel incat sa induci idea celui care evalueaza ca proiectul tau este cel mai bun.
Informatiile de gen sunt pe internet, oferite gratis de agentiile care se ocupa de proiecte europene din partea guvernului.
Insa scrierea unui proiect necesita putina experienta si putine cunostinte de project management. Daca ar putea oricine sa scrie proiecte sis a le implementeze, am fi consumat de mult toti banii europeni.
Insa proiectele europene mai genereaza si unele afaceri colaterale.
Pe langa altele, chiar si una de tip vanatoare de comori.
E impanzit internetul de site-uri care iti spun ca cumparand ghidul lor vei reusi sa obtii fondurile pe banda rulanta.
Am cumparat si eu un astfel de ghid si problema este ca inafara de niste informatii generale regasite sub forma unei carti scrise de un autor necunoscut plus cateva materiale luate de pe net nu ofera nimic, chiar daca pe site ei promit ca vei obtine fondurile mult visate.
De obicei aceste produse sunt oferite sub forma unor cd-uri cu niste pdf-uri pe ele, pentru 60-70 ron si mai mult, daca vrei si cartea tiparita, te costa 100 ron. Ce este in neregula?
Daca as fi gasit cartea aceea intr-o librarie, poate as fi cumparat-o, daca ar fi fost prezentata ca o carte despre fondurile europene, as fi luat-o, dar ea este prezentata ca inlocuitor pentru orcie profesionist sau orice cunostinte din profesiune, facandu-l pe omul de rand sa creada ca brusc va deveni un expert in project management, pentru o suma infima de 70 ron.
Practic in locul celor 10 grame de aur concrete, aici se foloseste capacitatea de a obtine fondurile europene.
Practic esti facut sa crezi ca aia vei obtine in schimbul banilor, ca ala este scopul oamenilor care detin acel site cand de fapt scopul lor e sa vanda o carte la un prêt supraevaluat, o carte care nu ar costa nici 10 lei in librarie, daca cineva ar fi editat asa ceva.
Caracteristicile acestor site-uri sunt ca ele detin doar doua pagini, una de prezentare si una de comanda, sunt foarte imperative la nevoia de a comanda, aproape ca te trag de buzunar.
Iti vorbesc de beneficii, la 3 fraze ai un buton de comanda. Iti ofera exemple de oameni care au castigat, iti spun ca sunt doar 1000 de bucati pe stoc si evident iti spunca primesti toti banii inapoi daca nu esti multumit de ce primesti.
Sa analizam putin aceste caracteristici:
1000 de bucati (suna cunoscut?) nu am sa mai zic nimic.
Garantie, banii inapoi daca nu esti multumit.
Imi pun o intrebare:
Ce ma opreste pe mine ca odata primit cd-ul, sa il copiez si apoi sa trimit lucrurile inapoi spunand ca nu sunt multumit?
Se nasc doua ipoteze:
Ori detinatorii respectivi sunt rau intentionati si deci nu o sa iti vezi niciodata banii inapoi, oricum cine dracu sta sa se tiganeasca pentru 70 ron,
Ori produsul furnizat nu este de mare interes pentru ei, nu este de mare valoare, asa incat ce conteaza daca il copiezi, oricum ei isi scot parleala de la fraierii care cumpara produsul si sunt “multumiti” de el.
A doua ipoteza pare mai interesanta, ganditi-va ca scrieti un document pdf, mai copiati 2 – 3 documente de pe net, le scrieti pe un cd si cereti 70 ron pe el.
Deci 0 investitie, castig maxim.
Va costa cd-urile desigur, dar puteti sa le cumparati numai cand aveti comenzi ferme.
Dat fiind specificul acestei “inselatorii”, ea poate fi rulata de o babuta de acasa de pe computerul propriu.
Nu am sa va dau exemple de astfel de site-uri, pentru a nu le face reclama.
Am sa specific doar atit, dati pe google la cautare:
Fonduri+structurale+eu
Si inca de la primele rezultate veti vedea astfel de site-uri.

As mai fi scris, dar ma cearta Melania ca scriu mult si de data asta si neinteresant.

Paziti-va de astfel de inselatorii, va voi mai arata exemple de afaceri semifrauduluase.

Reinvenţia apei calde

2011-04-17T11:20:00.003+03:00

În viaţa mea de zi cu zi, se întâmplă să fac şi pe dezvoltatorul de software.
V-am reliefat acest aspect pentru a înţelege de unde următoarele gânduri.
Deşi ele au fost descoperite de mine în lumea software developing-ului, le-am scos din context (fără a pierde nimic din înţelesul lor) şi vi le prezint şi vouă.
În episodul de astăzi (pentru că aşa cum v-aţi obişnuit,acesta e un blog al serialelor) vorbim despre reinvenţia apei calde.
Aşa cum bine aţi auzit, reinvenţia apei calde.

Citeam zilele acestea, ca un bun profesionist, diverse materiale în domeniul meu de activitate pentru a vedea cum evoluează lucrurile şi tehnic şi non-tehnic.
O mare pasiune a mea este designul în această lume a software-ului. Problema mea de bază este:
Băi nene, vine unu şi îţi cere un software de făcut facturi, cum îl proiectezi? Care sunt obiectele, care sunt relaţiile între ele, dar dacă vrei ca programul acela să îl extinzi ulterior…

Citind eu aşa, pe lângă faptul că am constatat că lumea asta a materialelor despre software developing, e plină de bla, bla, mai mereu acelaşi, dar lipsită de orice exemplu practic, am ajuns la nişte lucruri care m-au lăsat interzis.

Concluzia, ăia ori sunt nişte oameni mult prea deştepţi, ori sunt proşti bâtă!

Tot încercând să găsesc informaţiile care ma interesau, am extins oleacă aria căutărilor sperând că voi găsi într-un cadru mai larg, probleme specifice tratate.
Am ajuns astfel la o serie de cărţi despre cum să organizezi lucrul efectiv şi corespunzător.
Zic:
„stai să vezi mâncaţiaş că descopăr acum adevăru, o să fiu ăl mai tare din parcare, rup piaţa”.
Găsesc mai întâi metodologia „Getting Things Done” a unui nene, metodologie despre care puteti citi aici:
Getting Things Done

Şi citesc marea descoperire…
După ce citesc constat că făceam asta de mulţi ani de zile, oricum, cu mult înainte de a scrie el cartea şi a deveni „părintele” metodologiei aşa cum acum este recunoscut.
Mă duc mai departe şi găsesc metodologia „pomodoro”… Despre care puteti citi aici:
Pomodoro

Pe asta nu o aplicam, dar citind, constaţi că sunt exprimate nişte lucruri simple, de bun simţ şi că nu este vreo mare invenţie, contrazice pe alocuri metodologia anterioară, dar sigur sunt oameni care se comportau conform cu această metodologie înainte de a fi ea „standardizată”, acum şi nenea acesta este „părintele” a ceva.
Au scris cărţi pe domeniu şi cu fiecare carte scrisă au mai câştigat nişte bănuţi. Bravo lor:
Problema majoră rezidă în faptul că există oameni care acordă valoare acestui fel de „descoperiri”.
Mă uit la o bine cunoscută companie de la noi, cunoscută în domeniu software, cum promovează acest getting things done de parcă ar fi a doua renaştere a lui Iisus, descoperirea secolului, faţă de care Einstein poate să îşi bage în cur nenorocita aia de Teorie a relativităţii, Fleming poate să îşi injecteze singur toată penicilina că oricum de la getting things done în coace nu mai avem nevoie de ea.
Stau şi mă întreb, oamenii respectivi cum au reuşit să trăiască până la getting things done, nu le-a fost greu să respire fără să le spună cineva cum să o facă?
Revenind la un cadru general, e fenomenal cum se dă valoare de invenţie, descoperire, unor făcături.
Pot şi eu să preiau modul meu de viaţă, să îl denumesc Rage Technic şi să îl vând.
Dar pe cuvântul meu dacă nu m-aş simţi penibil, chiar dacă, prin ceea ce fac, dobândesc un succes în viaţa de zi cu zi.

Mai frumos însă devine situaţia când, la un interviu eşti întrebat:
„tu lucrezi conform getting things done? Sau conform Pomodoro”!
Şi tu, ignorant ce eşti, nenorocit împuţit, tu care ştii să faci un soft de bună calitate, fără prea multe reclamaţii de la clienţi la activ, tu stai şi te uiţi ca boul că eminamente ţi s-a futut de tehnicile alea până în momentu respectiv şi habar nu ai despre ce e vorba.
Trist, autoflagelându-te, pleci ruşinat de la interviul respectiv pentru că nu ai ştiut ce sunt două rahaturi evidente.
Din fericire, nu mi s-a întâmplat asta la un interviu, iar de acum voi fi avertizat şi voi răspunde în cunoştinţă de cauză:
„Eu ştiu să lucrez cu Getting The Pomodoro done”.

Exemplul mai sus amintit mi-a venit din altă întâmplare cu o altă metodologie.
De data aceasta, nu despre cum să lucrezi productiv, ci despre cum să construieşti o arhitectură software.
Există şi în acest domeniu metodologii similare Getting things done.
Una din ele, este „domain driven design”.
O serie de tehnici şi metodologii extrase din software Engineering şi publicate sub titulatura aceasta de autorul respectiv că aşa îi s-a părut lui interesant.
Întreaga lume a sărit să adopte „noua” metodologie.
Am fost la multe interviuri şi am pierdut multe interviuri pentru că eram întrebat:
„ştii Domain driven design”, iar eu cinstit, necunoscând termenul, am afirmat că nu cunosc.
După al treilea interviu la care am fost şi am pierdut pe acest rahat, am decis să iau o carte să mă pun la punct.
Şi citesc, primul capitol, al doilea capitol şi îmi zic:
„dar asta ştiu”!
Tot eu:
„e, dar poate aşa e la început, e un fel de introducere”!
Citesc mai departe, iar după fiecare capitol al cărţii remarca:
„dar asta ştiu”!
Apărea din ce îîn ce mai insistent.
Acolo unde nu apărea, era înlocuită de replica:
„dar asta e normal”!
Am ajuns într-un final la sfârşitul cărţii fără să fi învăţat nimic nou, nimic senzaţional, nimic decisiv şi schimbător.
Şi per total fraza:
„dar asta ştiam”!
A fost lait motivul parcurgerii acelui material.
Faza mai tristă e că nenea asta a publicat cartea lui prin 2003, iar eu sunt dezvoltator de prin 1999 şi aplicam ce zice el, fără să mă gândesc ce mare scofală fac eu.
Dacă vreţi o comparaţie e ca şi cum cineva v-ar scrie o carte despre legatul şireturilor la pantofi şi v-ar vinde-o ca pe un exemplu de metodologie evoluţionară, revoluţionară şi de ultim moment.

Ursuletii In Bucuresti, prima data intr-un hotel modern partea a vi-a

2011-04-06T11:41:00.004+03:00

Bun gasit dragii mei, va prezint astazi, ultimul episod din calatoriile ursuletilor partea cu Hotelul Parc.
Calatoriile ursuletilor vor continua prin alte noi si noi meleaguri.
Ca un teasing puteti afla ca veti citi despre locuri exotice si frumoase cum ar fi Turcia, Serbia, MunteNegru, si multe altele.
Pentru cei ce vor sa citeasca toata aceasta prima parte ca un serial, sau pentru cei ce vor sa isi aduca aminte inceputurile, fac mai jos o lista cu episoadele.
Episodul I

Episodul II

Episodul III

Episodul IV

Episodul V

Va urez lectura placuta

Intr-un final, ursuletii instaleaza sistemul de operare pe computer.
Leul stand langa ursuleti observa cat de bine merge laptopul.
Acaparati de laptopul ursuletilor, ursuletii si leul nici nu observa ca sedinta s-a incheiat si ca toata lumea paraseste sala.
La un moment dat ei se trezesc cu toti in jurul lor uitandu-se admirativ la ursuleti cum lucreaza ei cu calculatorul.
Leul, scuzandu-se, anunta ca spectacolul s-a terminat, iar ursuletii pleaca impreuna cu el in camera lui.
Acolo isi continua linistiti lucrul cu computerul, cu leul uitandu-se la ei.
Desi participase intens si din tot sufletul la nominalizarea ursuletilor pentru premiul primit, stiind ca a facut o mare fapta buna, leul este totusi ciupit de sentimente mici de invidie…
“ce, mie mi-ar fi stricat un laptop”, “ce noroc au unii”.
Pentru a se convinge ca si el are un laptop, isi scoate propriul laptop din geanta si ii da drumu.
Laptopul lui incepe sa vajaie, sa caraie, ca un adevarat tractor, spre deosebire de cel al ursuletilor care, nou fiind, era foarte silentios.
- Ptiu! Ce faci bai leule, decolezi? Intreaba ursuletii!
- Stai sa deschid fereastra sa ai loc!
- Mai duceti-va ma si voi in… Incepe leul, dar isi inghite fraza.
- Ma uitam si eu pe laptop la agenda ca sa vad ce mai e de facut.
- Ei na, mai bine zi ca vroiai sa te convingi ca ai si tu laptop si sa iti infrangi sentimentele alea meschine.
- Da! Haideti pana jos ca vrea nenea ala de la ambasada americii sa va vada cum lucrati , cica sa tineti o prezentare, sunteti in stare?
- Da ba leule! Ne-am nascut pentru a vorbi in public.
Coboara impreuna.
Audienta isi reluase locurile si astepta cuminte sa vada prezentarea ursuletilor.
Ursuletii incep, in engleza lor smechera (a se citi proasta) si prezinta.
Timpul trece si mai din poticnelile ursuletilor, mai din multitudinea de subiecte pe care ursuletii le abordau, se fac 40 minute si vocea sintetica a ursuletilor moare.
Domnul de la ambasada americii intreaba intrigat:
- Uat hepend?
- Noting, bat I hev not inaf moni tu bai a laisans for zis softuer, bicos it is 1000 dolars. Sou I em using it ez a demo.
- Hau chen zis bi pasibal, John, pliz ghiv zis yang boi uan zauzan dolars. Ui meid a presant and hi chen not ius it.
Ursuletii se felicita in gand pentru inteleptiunea avuta.
Dupa prezentare leul spune…
- Ai ca am vorbit cu fetele alea trei, iesim in oras asta seara.
- Uau cu trei…. Exclama ursuletii.
Se duc se imbraca si pornesc.
Se intalnesc cu fetele si ajung intr-un club.
- Care ce bea?
- Noi vrem o bere! Spun ursuletii
- Fetelor beti un vin? Le imbie leul pe fete.
- Da, sigur… Raspund ele in cor.
Sunt aduse cele comandate.
Se dovedeste rapid ca afirmatia fetelor “ca beau vin” insemna de fapt ca ee gusta toate dintr-un pahar. Asa ca leul se trezi, pe nemancate, ca tre sa faca fata unei sticle de vin.
Ursuletii intre timp isi comandasera a doua bere si tot pe nemancate.
- Bai ursilor, luati bai si voi din vinul asta, ca nu mai pot…
- Ce draci baltati nu ziserati asa, ca ne comandaram si a doua bere…
Dar ne vrand sa isi lase prietenii la nevoie, ursuletii zic:
- Da si mie din vinul ala, dar cand o vezi pe chelnarita pe aci, sa ii zici ca vreau s ii spun doua vorbe de dragoste.
- Bai, sunteti nebuni, va dati la chelnarita?
- Lasa ma, ca avem noi grija.
Chelnarita apare.
- Nu te supara frumoaso, daca ti-e cugetul la fel de frumos ca ochii, adu-mi te rog un expres-o lung si dublu, cel mai mare pe care il ai!
- Desigur, pentru niste ursuleti asa draguti, doar o cafea e prea putin!
Afirma chelnarita facand strengareste din ochi.
Pleaca si se intoarce cu o cana de juma de kil de cafea.
Ursuletii ii iau vinul leului din fata si il consuma pe tot, intrerupandu-l cu guri de cafea.
Intr-un final, gasca se sparge si cum erau trotili, nici vorba sa mai plece cu fetele dupa ei.
In drum spre taxiu, ursuletii se agata de mana uneia din fete pentru a fi condusi, spunand!
- Acum nu as da nici o pisica pe mana leului.
Ajung in taxiu, leul intra primu si balmajeste ceva catre sofer.
Ursuletii se urca dupa si nu zic nimic.
Taxiul pleaca
- Bai ce ma doare capu, ceva de nedescris!
- Pai… Tre sa iei ceva, dar nu amu ca bauram.
- Bai eu opresc la farmacie sa cer ceva de cap.
- Ia aspirina, face bine cu alcool. Zic ursuletii.
La un moment dat o farmacie apare la orizont si leul cere taxiului sa opreasca pentru a se duce in farmacie.
- Dar pana la urma unde mergem? Intreaba taximetristul..
Ursuletii raman o clipa pe ganduri, apoi intreaba!
- Pai nu v-a spus?
- Ba, a spus ceva, dar nu am inteles.
- Pai la hotel park, sau cum e cunoscut acum, best western hotel.
- A, bine!
Se intoarce leul
- Bai am luat niste pastile super, unele unguresti!
- Care rahat unguresti!?
- Pai unele cu n…
- Ti-o fi dat asta pastile de infectie urinara cand te-a vazut asa ba leule!
- Nu bai, ca eu am cerut o pastila de cap, ca ma doare tare capu…
(nota autorului, nici pana in ziua de azi, istoricii nu au putut sa gaseasca ce pastile a luat leul, ca o gluma, putem afirma ca nici autopsia nu a dovedit nimic).
- Bai leule, noua ne e foame, asa ca atunci cand ajungem la hotel mergem sa mancam.
Se ajunge la hotel.
Urcam in camere sa ne schimbam mai comod.
Ursii se duc in camera la leu:
- Hai ba leule la masa…
- Nu mai merg ba, nu mai merg, mi-e rau, lasa-ma. Vezi sa ma trezesti si pe mine maine dimineata la sase jumate.
- Bine. Zic ursuletii.
Ei se retrag in propria camera si meditand la adancimea foamei si ca exista oameni care au suferit o foame si mai mare si ca nu ar fi cazul sa se planga, adorm.

Ora patru dimineata.
Datorita unei sete cumplite, ursuletii se trezesc.
“ce palaria lu varamea bem bai frate, ca e sete mare”.
Conform principiului ca daca bei apa dupa vin te imbeti instant la loc si cum nu aveau alta apa decat cea de la chiuveta de la baie, ursii renunta la apa.
“Bai da ce bem”!
Se invart prin camera gandindu-se la diverse variante.
“O cola ar fi buna acum, mama ce am mai bea o cola, sau macar un sprite”.
“hai sa il sunam pe leu, sa il trezim sa ii spunem ca ne e sete”.
Tot invartindu-se, ursii descopera telecomanda de la televizor si ii dau drumu pe canalul de sport pe care se transmitea rodeo (acela pe care televizoru ramasese de cu o seara inainte).
Se uita fascinati la rodeo, stabilindu-si diversi favoriti pe moment ce toti celalti paraseau concursul, constatand in final ca taman ala cu care nu ar fi tinut niciodata a castigat.
Oricum, s-a facut ora 5, iar pana la trezirea leului mai era o ora jumate.
Ducandu-se spre televizor, ursuletii descopera minibarul din camera.
Bucurosi nevoie mare, gasesc acolo cola, sprite, bere, wiskey, toate bunatatile.
Din greseala observa o eticheta atarnata de sticla, scrisa in relief.
Citesc: 80000 lei.
“80000 mii de ani sa stai acolo, ce dam noi atita pe un 333 de cola? Lasa ca vine micul dejun si bem suc gratis acolo, ia uite ba, sa ii imbogatim pe astia”.
Pentru a mai trece timpul, ursuletii pun mana pe telefon si o suna pe mama acasa sa iipovesteasca noutatile.
Se face ora 6.
Setea devine din ce in ce mai chinuitoare.
Ursii se plimba prin camera in sus si in jos.
Incep sa se imbrace, pentru a fi gata la sase jumate sa o stearga la micul dejun.
Se face sase si doua zeci, telefonul suna.
“Cine naiba sa ne sune pe noi in camera” se intreaba ursuletii in timp ce se du spre telefon.
Ridica receptorul.
- V-ati trezit ? Se aude vocea leului!
- Oho! De mult, pe la 4 asa si murim de sete.
- Pai si eu m-am trezit pe la 3, ca nu mai aveam somn.
- Un telefon nu ai fi dat si tu, murim aci de sete de la 4 si nu te-am deranjat stiind catre sa te trezim la sase juma.
- E lasa ca vin acum si mergem la micul dejun impreuna.

Sfarsit

Rds & Rcs sunt de cacao (sau cum sa ai contract 3 zile cu ei)

2011-02-25T11:40:00.002+02:00

Incep arid acest post, deoarece vreau sa se inteleaga exact ce vreau sa zic si anume ca rds si rcs (care e o firma) e de rahat rau de tot.
De altfel aici se dovedeste zicala “cat dai atita face”.
Am sa va relatez cateva povestiri din lunga mea experienta cu rds si voi decideti daca va place.
Stiu ca sunt printer voi care sustineti sus si tare ca sunt cei mai tari, ca dau netul cel mai rapid, ca ai atita telefonie gratis ca… ca…
Da, dar alea sunt bune cand merg. Dar ce te faci cand treburile stau, nu maim erg?
Am citit astazi pe Daily cotcodac un post care m-a pus pe ganduri.
Daca pana si zeii au probleme cu rds, atunci e clar.
Postul lor il gasiti aci:
Daily cotcodac
Povestea mea:

Ma batea gandul prin iulie 2010 sa mai reduc din cheltuieli.
Avand eu serviciile raspandite spre stetot, telefonia fix ape la romtelefon, cablu tv la upc si internetul tot la ei, ma gandesc sa le unific in mirobolantele oferte existente pe piata.
Intreb in stanga si indreapta pe diversi prieteni, bai toata lumea imi lauda rds-ul.
Ca la 69 de ron ai totul inclus de nu mai poti, telefonie fixa, telefonie mobila, internet fix, internet mobil si cablu tv. M-a fascinat pe mine aceasta cifra 69 si zic sa fac contract cu ei.

Zis si facut, pun mana pe telefon, sun la ei, vorbesc cu o tanti si o intreb de una de alta, desigur ca se poate face tot ce vreau eu.
Ii zic atunci ca ma duc la upc sa reziliez contractul si pe urma trec pe la ei sa semnez contractul.
Pentru ca povestea sa fie completa, trebuie sa stiti ca eu faceam asta pe 29 iulie si ca din momentul rezilierii contractului, mai beneficiam totusi de o luna de servicii de la upc, ca doar le platisem.
Gagica de la rds de la telefon imi spune ca mai intai sa trec pe la ei sa semnez contractul si pe urma sa ma duc la upc sa reziliez. Aflam sa aflu mai tarziu de ce.
Prost fiind, o ascult si fac asa.
Ma duc la cel mai apropiat rds, vorbesc cu o acritura de domnisoara (cred ca nu o arde prietenu bine ca prea acra era), dar ma rog, o anunt ca vreau toate cele 5 servicii.
Primesc contractul si ma uit pe el. Erau bifate doar 3 servicii, cablu, internet fix si telefonie fixa.
Intreb:
- Dar bine, am zis ca vreau 5!
- Pai… Prin contract doar astea sunt, telefonia mobila o sa o primiti dupa ce se instaleaza cea fixa si daca avem noi telefoane pe stoc atunci.
- Si internetul mobil?
- Pai si ala la fel…
- Pai si aveti telefoane pe stoc?
- Pai acum nu!
- Pai si cand aduceti?
- Pai nu stiu, ca nu am adus de vreo 6 luni…
- Pai sa va las si eu un numar de telefon si ma anuntati cand aduceti…
Ea, vizibil socata de propunerea mea, imi spune in scarba:
- Pai noi nu procedam asa!
- Da pai cum?
- Pai mai treceti dumneavoastra pe aici si intrebati…
Plec de acolo, deja cu gandul ca am facut cea mai proasta afacere a vietii mele. Dar deja ma resemnam cu gandul.
Inainte sa plec, sa ies pe usa, duduia acra imi striga ca m-a programat pentru luni la instalarea cablului (luni fiind 2 august parca).
Ma intorc si intreb si eu:
- Si internetul?
- Pai internetul mai tarziu, in maxim 30 zile…
Ma gandesc ca nu-i graba ca il am pe ala de la upc inca 30 zile.
O intreb:
- Stiti, eu am internet de la upc acum, se poate instala cablul dumneavoastra si sa imi mearga upc pe internet da?
Da! Spune ea, Vine echipa noastra si va monteaza cablu separat.

Vin acasa cu contractul si ma apuc sa sun la upc sa le dau vestea ca plec de la ei la concurenta.
Ma intreaba de ce, le spun ca am vrut sa fac economie la bani si ca uite concurenta imi da 100 mb de net viteza cu doar 39 lei, pe cand eu platesc 30 si am doar 12 mb viteza.
Atunci gagica imi spune:
- De ce nu ati sunat mai inainte la noi, am fi putut negocia, va dadeam la acelas pret internet la viteza dubla, va dadeam telefonie fixa gratis, va dadeam….
- Asta e! Zic eu, Deja am semnat cu ceilalti.
Imi desface contractul.
Stau putin si reflectez ca si astia de la upc sunt nitel porculeti asa (dar ii salveaza finalul povestii), de ce draci baltati nu mi-au dat netul ala de la inceput dublu, daca tot se poate?
Se face vineri, nelamurit eu de ceva chestii din contract, pun mana pe telefon si sun la rds.
Nu raspunde nimeni, nici vineri, nici sambata nici duminica…
Luni dimineata prind pe un ins care vorbea foarte afectat.
Ii reiterez problema mea cu serviciile din contract, imi spune ca asa e contractul si ca sa stau linistit ca voi beneficia de toate.
Ii aduc la cunostinta si lui ca eu inca am alea de la upc si ca as vrea sa le pastrez ca netul lor vine la craciun si el vizibil suparat de remarca mea cu craciunul imi spune intepat….
Internetul nostru vine in maxim 10 zile.
Raspund si eu: „tarziu domne tarziu, ieri trebuia sa il am deja”.

Mai trece timp.
In aceeasi zi de luni pe la ora doua aud misunand ceva pe langa usa mea de la intrare. Norocul meu e ca am auzul fin la distanta.
Ma duc langa usa si o deschid brusc.
Cand acolo ce sa vezi, ha sa imi cada in brate un ditai vlajganu.
- Flacau, ce faci tu aici ma?
- Buna ziua, ma scuzati, sunt de la RDS sa va montez cablul.
- A! Bun, bun… Fac eu. Da-i inainte.
Fulgerat de o idee:
- Dar cum montezi tu cablu?
- Pai vi-l tai pe asta de la UPC si vi-l pun pe al nostru!
- Oho, Flacau, ca nu faci asa… Pentru ca eu am internet de la upc inca o luna, pe care l-am platit. Amaratul ala de net al vostru vine cand o veni eu ce ma fac pana atunci, munca mea depinde entirely de internet.
- Pai si eu ce fac? Intreaba flacaul!
- Pai nu stiu ba, tu pe mine ma intrebi? Duduia ta de la birou mi-a zis ca vi si imi instalezi cablu separat!
- A! Da, s-ar putea si asa, dar nu am cu ce sa va dau gaura, ca mi-a furat bormasina din masina la CET (asta e o zona a Constantei), am doar o dalta, daca vreti va dau gaura cu dalta.
- Ce sa faci ma? Ma si vad eu acum cu gaura de dalta data de tine stand asa, sa se uite vecinii la mine in casa prin gaura…
- A! Exclama el surprins vizibil de un moment de inteligenta extraterestra… Va tai cablu de la upc, vi-l pun pe asta de la noi, il vedeti ca merge si pe urma vi-l inadesc eu pe ala de la upc inapoi, iar cand vin colegii de la net le spuneti sa va inadeasca rds-ul inapoi.
- Ce face ma? Cum asa! Si chiar cand vin aia cu internetu?
- Pai nu stiu eu, ca eu sunt de la cablu… Practic pot si eu sa il pun, dar nu am voie sa umblu.
- Pai mai flacau, ia incearca tu sa vorbesti la firma la tine acolo ca poate rezolvam sa vina ei tot azi si ne intelegem noi dupa.
- Da, da sigur! Spune el vizibil bucuros.
Suna la firma. Acolo ii raspunde unu intr-un sictir total (probabil citea blogul lui Mircea Badea, ca nu inteleg ce poate sa te plictiseasca in halul ala).
- Ioane, fi atent ma, am si eu o cablare aici (m-am intrebat daca alalalt o fi stiind exact ce inseamna aici), dar clientu zice sa puneti si voi netul azi, ca e baiat de comitet.
- A! Stai ma, unde esti…
(urmeaza adresa)
- A! Pai si are aparat liber acolo ma?
- Nu stiu, ca nu m-am uitat!
- - Pai cate etaje are?
- 10
- Pai… Are doar un aparat ma si e plin, tre sa astepti pana vin alte aparate.
- Pai si cat mai dureaza?
- Eu stiu… Poate si 3 luni, poate si mai mult!

Omul inchide vizibil cacat pe el.
- Ei, ce facem flacau? Atac eu!
- Pai sa vedeti… Pai ce sa vad ca nu vad
- A! Da! Aveti dreptate… Ma scuzati (prostul, mi-a luat gluma drept un repros ca ar folosi verbul a vedea in preajma mea, e dobitoc).
- Pai lasa asta, cum facem cu instalarea…
- Pai mergeti si dumneavoastra la sediu si cereti audienta la director si cereti sa va puna netul mai repede, dar nu va incurcati cu proastele de la casierie sau de la telefon, mergeti direct la director.
Imi dau seama ca si propriul lor angajat stie unde lucreaza si ce plina de calitati e firma aia.
Ii baigui ca asa voi face… Si el face o ultima incercare:
- Nu imi semnati si mie procesu verbal?
- Da ce ba, m-ai vazut mai prost, sa semnez ca ai instalat cand tu nu ai instalat nica?
- Da, aveti dreptate.

Pleaca el, in spatele lui am plecat si eu.
M-am dus la birou la gagica la care semnasem contractul si am cerut sa il rezilieze.
Incearca sa ma abureasca ca o fi ca o pati.
Nimic, il reziliez.
Stand eu acolo sa reziliez contractul si sa ma discut (ca nu pot sa zic ca m-am certat cu acritura), alaturi de mine, la ghiseul celalalt, vine un mosulica.
- Buna ziua, am venit si eu ca nu merge stb-ul ala
- Pai l-ati instalat? L-ati activat?
- Pai… Nu stiu cum!
- Pai nu scrie domne acolo, ce sunteti asa prost, oligofren ca nu stiti sa urmati niste instructiuni?
- Dar, dar, vorbisem cu niste colegi ai dumneavoastra, de lunea trecuta, au zis ca vin miercuri dupa 6…
- Nu are domne cum sa vina nimeni, mai ales dupa 6, a nu lucreaza echipele dupa 6. Mergeti acasa si activati-va stb-ul ca nu e greu ce dracu, nu oti fi asa prost.
- Bine, ma duc acasa si vin cu el aici si vi-l las ca nu am ce face cu el!
- Da, dar trebuie sa platiti taxa de reziliere de 200 dolari.
- Ba o sa platesc o branza fetit-o nu am folosit nu platesc, ce sa platesc cand nici nu e activat, Ca daca ma enervati va fac praf toate astea pe aici acum!

Am terminat de reziliat contractul si am plecat felicitandu-ma sincer ca am scapat de asa niste idioti.

Doamne, daca imi vorbea mie careva pe tonul ala, pai o jucam in picioare pana nu mai era in stare sa vorbeasca.
Cum fa, tu iti iei salariu din banii platiti de mine si iti permiti sa vorbesti asa cu mine?
Eu, imi permit sa vorbesc oricum daca vreau, pentru ca daca dau un ban, pot sa te si injur de banii aia, fiindca asa vreau eu, fiindca daca nu, eu nu mai platesc, ala nu mai plateste si tu proasta dracului nu iti mai iei salariu, si o sa ajungi la supt …. De unde ai si venit de fapt.
Nu stiu daca nu cumva chiar iti place suptul si faci tot ce faci ca sa aju ngi acolo! (se aude RDS CET Constanta)?

In concluzie am avut contract cu rds pentru 3 zile.
Acum ma astept ca dupa un an sau doi sa primesc notificari ca nu mi-am platit facturile (se mai intimpla ca doar sunt RDS).

Asta a fost povestea.
Prin contrast, va voi publica mai tarziu (sau poate maine) continuarea povestii.

Cadou de 12 ron? COME ON!

2010-12-28T09:45:00.000+02:00

Stiu ca abia asteptati urmatorul episod din ursuleti, nu va impacientati, nu au murit ursuletii, doar ca nu am mai avut destul timp sa scriu despre ei.
Am fost prins cu dezvoltarea unui soft de facturare mai complex si am muncit intens.
Dar astazi vin sa va prezint o tema ucigatoare.
Cunoasteti deja prelegerile mele despre cadouri, valoarea lor si asa mai departe.

Prietenii mei, de revelion, au hotarat sa jucam acel joc dragalas din copilarie, cu biletele si cadouri.
Deci fiecare am tras cate un billet sip e billet scria numele celui caruia tre sa ii faci cadou.
Numai ca au pus o regula care reprezinta o provocare pentru mine, cadoul nu are voie sa depaseasca 12 ron.

Deci sa recapitulam, tre sa cumpar un cadou, pentru una dintre cele mai superbe fete pe cae eu le-am vazut in viata mea si care sa coste doar 12 ron.
Sunt blocat pentru urmatoarea intrebare!
Si mai grav e ca nu am o mascota cu care sa ma deblochez.

Voi ce ati cumpara?

Eu, eu am o solutie, o singura solutie, dar la naiba e prima solutie care imi vine in minte mereu cand am vreo problema mai complexa din care nu stiu cum sa ies!
Si anume, voi trisa.
Voi lua un cadou peste 12 ron, ii voi scoate eticheta si voi pretinde ca a fost sub 12 ron!
Imi iese de fiecare data (mint cum respir).

Astept parerile voastre!

luati atitudine!!! NU! Partea a doua!

2010-12-14T09:39:00.003+02:00

http://simonarrr.wordpress.com/2009/09/23/inglorious-basterds-un-fel-de-cronica-de-film/#comment-4606

Revin asa cum spuneam, cu inca un citat din postarea/comentariile respective.

Am vazut randul trecut, cum eram apostrofati de doamna diriginta, ca nu luam atitudine, ca suntem niste neispraviti (in termeni dulci).
Am zis, ia sa citesc si comentariile, sa vad ce parere are lumea.
Si ori comentariile sunt moderate, ori publicul tinta e cu capul in nori efectiv, ori ambele,
Dar toti felicita atitudinea si sunt cu porniri din astea sociale.
Stau si ma gandesc, oare lumea nu rationeaza putin? Cred ca oamenii astia nua u avut in viata lor un pericol real la cur, pentru a putea intelege ce inseamna.
Dar, tot citind, ce gasesc!!!
Pe blogul doamnei diriginte, acolo unde atitudinea corecta, completa, corespunzatoare este promovata, acolo unde totul este cum trebuie, unde doamna diriginta pare sa stie exact ce e de facut si cine e de vina, gasesc urmatorul comentariu, referitor la cei ce se baga in fata la coada, cei despre care era vorba in articol:

1. george_escu Says:

septembrie 25, 2009 at 4:45 am
Eu stiu ca persoanele cu handicap au prioritate la cozi sau diverse evenimente … Nu e frumos din partea ta sa te iei de respectivii cocalari … sunt handicapati si au mai avut si-o copilarie nefericita

Uau, pai ce facem bre, glumim pe seama persoanelor cu handicap? Le asemuim, fie si in gluma, cu niste persoane nesimtite si asa cum erau descrise cele in articol?
Pai atitudine e asta?
Revenind la un ton mai serios, sunt mandru de asemuirea facuta, m-am simtit extraordinar si am inteles brusc faptul ca,
Astia care promoveaza atit faptul ca nu avem atitudine, au si ei un nivel destul de limitat de intelegere al atitudinii sociale si ca de fapt si ei sunt tot cam pe acolo cu atitudinea, aplicand-o numai cand aceasta le convine lor, in rest, putem sa bagam persoanele cu handicap la un loc cu nesimtiti, eventual sa mai emitem si alte ipoteze despre persoanele cu handicap ca ce ne pasa, noi tre sa luam atitudine ca 8 nesimtiti sau bagat la coada in fata, in schimb, in atitudinea luata fata de persoanele cu handicap, lasa ca e bine asa, sa facem asemuiri ca nu conteaza.
O multime de oameni se chinuie sa demitizeze informatiile gresite si cretine despre persoane cu handicap, cum ar fi cele ca o persoana cu handicap nu e neaparat dusa cu pluta, nu e nebuna, iar ei, ei care vorbesc de atitudine pe blogul lor vin si trantesc dinastea.
Eu nu zic ca nu se poate glumi cu subiecte legate de persoane cu handicap, dar cu grija, pentru a nu crea inca un mit cretin pe seama lor, ca si asa sunt prea multe.
O sa ziceti, bine, bine, dar asta e un comentariu al unui ins,
Ce vina are posesoarea blogului?
Pai in primul rand comentariile par a fi moderate acolo, dar mai mult de cat atit, posesoarea blogului A.K.A. Doamna Diriginta, vine si ii raspunde domnului in cauza:
1. simonarrr Says:

septembrie 27, 2009 at 6:23 pm
Da, chiar, George, cum de nu m-am gandit la asta?

Doamna Diriginta, persoana cu handicap ce sunt, va multumeste pentru aprobarea faptului ca persoanele cu handicap sunt tot una cu cocalarii si pitipoancele (asa cum le numiti, mie nu imi sunt obisnuiti astfel de termeni, eu nu fac generalizari inutile)
Si va roaga respectuos pe viitor, cand va mai apuca efuziunea de dat lectii de atitudine, sa va insusiti toate regulile jocului, nu doar pe acelea care va convin.

Observ pe blogul respectiv, ca posesoarea este o activa militanta in campul asta al atitudinii si incep sa inteleg de ce toti militantii astia pentru atitudine nu reusesc sa faca mai nimic, pentru ca:
- Ei insisi nu stiu ce e aia complet si corect;
- Ne stiind, nu pot aplica;
- Nici ei nu cred ceea ce spun, iar atitudinea e ceva asa, care daca se poate aplica numai sa le genereze lor confort ar fi bine.

In final doresc sa spun un lucru, nu judec persoana aici, ci judec personalitatea care razbate din scrierile sale.
Poate persoana in sine, Simona, e o femeie buna, blajina, da bacsisi la chelner, ajuta cersetorii, se implica activ in societate, deci e un model de urmat.
Dar ceea ce rasbate din scrieri, nu e chiar asta, iar eu aia critic.
Asa ca daca, o sa imi sariti cu comentarii de genul „ca e fata buna”, o fi, dar sa o si arate.

Va multumesc ca si astazi ati fost alaturi de mine si mi-ati suportat zicerile, ofer scuzele mele celor care nu sunt de parere cu mine si le astept parerile si va asigur ca sunt destul de inteligent incat sa pot accepta si parerile altora.
In plus, la mine nu exista moderare.

luare de atitudine!!! NU!

2010-12-14T09:09:00.003+02:00

http://simonarrr.wordpress.com/2009/09/23/inglorious-basterds-un-fel-de-cronica-de-film/

Citeam via Misu, de acasa de la Silavaracald,
Un blog din care am extras articolul de mai sus.
Vroiam sa zambesc binevoitor la aplombul de atitudine luat de posesoarea blogului, dar citind comentariile, m-am decis sa fac nitel urat.
Deci pregatiti-va, ca dupa atitea chestii roz, revin in forta cu inca un articol negativ.
Atentionez ca limbajul poate fi socant si ca daca aveti copii, mai bine feritii, ca am piatra la rinichi si le faram dintii!

Citind articolul (pentru a nu va obosi sa dati click pe link), puteti afla cum posesoarea blogului s-a dus la film, a ajuns la o coada, si ca vreo 8 persoane s-au bagat in fata.
Nu am sa incep acum cu clisee de oameni cretin “asta e”, “Traim in Romania”, “Noi romanii suntem niste…” si urmarile urmeaza.
Nu incep cu astea, pentru ca pur si simplu nu cred in ele.
Singurul lucru pe care pot sa il spun este acela ca suntem printre putinele natii care nu stiu sa faca altceva decat sa isi vorbeasca de rau poporul.
Am fost in Spania, am fost in Italia si pe acolo se intimpla chestii sip e acolo e rau, darn u am auzit niciodata un spaniol sau un Italian sa zica ca natia lor e o natie nasoala, nesimtita etc.
Noi in schimb, pe unde ne ducem, ii pupam in cur pe ei sin e calcam in picioare propria natie de dragul de a fi compatimiti si de a primi o ciozvarta de ceva mai bun.
Revin insa la tema articolului.
Aflam mai departe din acel articol cum ca vezi doamne, posesoarea blogului nu a mai rezistat si a simtit ca trebuie sa ia atitudine.
S-a dus, a apostrofat pe lumea respectiva care se bagase in fata si la final plina de nervi, a plecat.
Urmeaza insa in postare, celebrele deja panseuri despre romani, cat de nesimtiti sunt, cum unii se baga in fata si cum ailalti de la coada stau si nu zic nimic.
Si vai doamne, de ce nu spunem nimic, de ce nu luam atitudine.

Acum ma stiti ca sunt adeptul atitudinii, adeptul comunicarii, dar si adeptul pragmatismului.
Nu sunt pentru actiuni decat daca ele au un beneficiu, un rezultat, actiunea de dragul actiunii ma lasa rece, nu rezolv nimic, dar mama ce atitudine am avut.

Nu asta e insa problema de azi, o felicit pe posesoare pentru atitudine, dar daca si-ar fi prezentat atitudinea si atit, ar fi fost bine.
Insa panseurile prezentate dupa, referitoare la atitudine si alte dinastea, ma fac sac red ca resortul e altul.
Am sa o parasesc pe posesoarea acelui blog momentan, pentru a extinde putin cadrul.
Observ din ce in ce mai des acest cliseu al atitudinii civice, sau mai de graba blamarea lipsei acesteia.
Cum am fi noi niste prosti, nesimtiti, ca nu actionam cand se baga unii in fata la coada, cand se bat doi, cand este furata o babuta in autobus, sau cand are loc un accident.

Pai este simplu stimati cititori, nu avem competentele necesare sa intervenim, iar prin interventia noastra putem sa agravam lucrurile mai mult decat sa le rezolvam.
Ati citit probabil acest blog, ati vazut ca am publicat o serie de aventuri ale unui anumit Ares, intr-o lume parca paralela fata de ce stiti voi in viata de zi cu zi,
Ei bine, aventurile alea, desi fictiune, ele sunt izvorate din niste experiente reale.
O sa ma intrebati, de unde sa ai tu asemenea experiente?
Pai foarte bine, va spun ca am locuit 12 ani in Buzau, la un internat. Si fiindca atitudinea fata de persoanele cu handicap in tara asta e aia care e, internatul respectiv e in marginea orasului.
Pentru a intelege Buzaul, el la lumina zilei e frumos, oameni linistiti, dar cand se lasa noaptea, e orasul scandalurilor cu romii din Simileasca, Bariera Brailei, Bariera Ploiestiului, sau cu smecherii din discotecile No problem si altele.
Este orasul in care clanuri mafiote celebre si-au avut traiul, din care amintesc numai de Vanghelie.

Revin la tema si va intreb, sa zicem ca luati atitudine in unul dincazurile expuse mai sus,
Vi se baga cineva in fata, vreun bronzat.
Comentati, faceti urat si culmea, va conced acest lucru, reusiti sa il convingeti pe bronzat sa se dea la coada, sau sa plece.
Ce va faceti insa daca dupa, multe zile la rand sunteti amenintati si cineva umbla dupa voi cu masina, doar ca sa va sperie, sau mai rau, poate sa va calce?
Stiu, o sa spuneti ca va duceti la politie, dar cei de isi permit asemenea lucruri, nu o fac fara sa fie siguri ca au un spate, asa ca...
Mai departe, mi s-a intimplat sa intru in scandaluri pentru a le aplana, iar cand intri intr-un scandal sa il aplanezi, nu intri pur si simplu precum bunicul meu care zicea „hai, mai dai doua si lasa-l”.
Trebuie sa intelegeti ca intr-un conflict, orice limita a comunicarii a fost depasita, nervii sunt in toi, iar acolo nu se mai poate discuta nimic.
Ai doua sanse, ori chemi politia, care oricum vine si sta si ea sa se uite, pana se bat aia bine, iar la final ei sa il aresteze pe ala care nu mai poate sa fuga,
Ori te bagi si actionezi.
Dar ce te faci, ca intri, actionezi, aplanezi conflictul, dar dupa, cand vine politia, aia sunt victime si tu agresor, ei liberi si tu numai bun de platit amenda (in cel mai bun caz), sau de facut inchisoare pentru vatamare corporala si tentativa de omor.
Si asta nu fiindca nu ai avea legea de partea ta, dar fiindca aia doi de se bateau, sunt unchiul, nepotul, fratele, fiul cuiva, iar tu, la naiba, se intimpla sa nu cunosti pe nimeni.
Inchei aici, ca sa nu ma traga slvc de urechi (hai mami, ca am scris putin azi),
Dar revin cu inca o tema bazata pe postarea respectiva si pe comentariile ei.
Ca o concluzie, admir nespus oamenii cu atitudine, dar nu admir pe cei care se erijeaza in diriginti ai societatii, presupunand ca ei detin adevarul absolut. Deci stimata posesoare a blogului respectiv, in urma unor experiente personale neplacute, eu mi-am promis ca nu mai intervin neam nicaieri, poate sa se bage oricine in fata la coada si oriunde.
Mai mult decat atit, ca un bun matematician ce sunt, am invatat ca un obiect, aflat intr-un spatiu, se supune regulilor acelui spatiu, asa ca daca aici merge cu bagatul in fata la coada, poate o sa incep si eu sa ma bag, ca doar eu nu oi fi mai prost.
Omul stimata posesoare de blog, este o fiinta adaptabila (dupa cum spune biologia), deci va urez adaptare usoara, sau emigrare usoara.

L.E. Sa presupunem ca totul ar merge perfect, aia de i-am suparat eu ma omoara, iar dupa ei sunt arestati, la ce imi mai foloseste?

Ursuletii In Bucuresti, prima data intr-un hotel modern partea a v-a

2010-12-13T07:58:00.001+02:00

Noaptea e profunda si linistitoare.
un zgomot sacadat se aude dinspre instalatia de incalzire, lucru care ii multumeste pe ursuleti, deoarece daca zgomoteste inseamna ca functioneaza. Leganati de acel zgomot monoton al tevilor ei adorm.
Dimineata, deschid pe rand mai intai un ochi, apoi si pe celalalt si se bucura copilareste ca incepe o noua zi.
Se pregatesc de mic dejun. Au auzit ei ca au micul dejun inclus (si dintr-o experienta anterioara de la un hotel de 3 *) au retinut ca la micul dejun e cu suc de fructe si lor le plac fructele.
Se imbraca frumos si pun mana pe telefon:
- Neata Leu, te-ai trezit ma?
- Da, ai ca vin sa va iau acuma.
Nu trece mult timp si leul bate la usa, ursuletii ies, recupereaza cartela din dispozitiv, zambesc catre leu si pleaca impreuna spre micul dejun.
In timp ce ursuletii se aseaza la masa, leul se duce cu niste farfurii sa le umple.
Fiind un om ordonat el umple o farfurie cu carnaciori prajiti, cu sunculita afumata, cu salam, cu parizer, cu omleta, iar o alta farfurie cu cubulete de unt, paine, cutute de dulceata.
Ursuletii urla:
- Ba leule, sa ne aduci si un suc de fructe! Tot restaurantul se uita la ursuleti, iar ursuletii sunt bucurosi nevoie mare, au devenit centrul atentiei.
Leul se intoarce si pune in fata ursuletilor farfuria cu cele sunci, iar in fata lui farfuria cu unt.
Ursuletii incep sa crape.
Din cand in cand, leul le mai paseaza cate o felie de unt.
Ursuletii observa la un moment dat (cand mai ramasesera doar doi crenvursti in farfurie) ca leul nu prea a luat nimic din farfuria cu cele sunci.
- Bai dar tu nu mananci carnuri dinastea?
- Ba da!
- Pai si de ce nu iei?
- Pai... Nu mi-am dat seama si am pus in fata voastra farfuria cu sunca, iar acum ce vrei, sa ma vada lumea cum va iau mancarea din fata si sa zica: „ia uite-l si pe ala, cum ia mancarea de la ursuletii aia orbi din fata saracii”.
- Pai hai sa schimbam farfuriile!
- Si ce sa mananc, aia doi crenvursti care v-au mai ramas? Lasa asa, terminatii voi si pe aia.
Micul dejun se termina si cu totii pleaca spre sala de conferinte.
Acolo ursuletii se aseaza pe un scaun si simt ca ceva ii tot inghionteste in muschiul fesier stang.
Gandindu-se ca scaunul e de vina, ne vrand sa faca gazdele sa se simta prost, doar ei erau niste oaspeti acolo, nu zic nimic.
La un moment dat, in timpul discursului un nene incepe sa vorbeasca in engleza.
- Ba leule, noi nu prea intelegem, ca nenea asta parca se stramba nu vorbeste.
- Puneti-va castile!
- Care casti ba?
- Pai pe scaun aveati niste casti cu un dispozitiv!
- Adica ala de ne intra in cur acuma? Intreaba ursuletii mirati.
Se ridica de pe scaun, pipaie constiincios si gasesc intr-adevar o pereche de casti cu dispozitivul in cauza.
Netezesc castile, le scutura petru a recapata o forma oarecare si le pun in urechi.
Dau drumul aparatului si o limba necunoscuta si guturala ii loveste in ureche.
Ursuletii scot castile si le baga sub scaun:
„De cat sa ma injure nenea ala copios, mai bine ma chinui cu engleza astuia”.
- Ce ba? De ce v-ati scos castile?
- Pai, nu vorbea bre in romana, era unu de ziceai ca vorbeste Punjabi!
- Stiti punjabi ma?
- Nu, dar poti sa stii?
Timpul trece, fiecare prezinta ce mare scofala a facut el cu banii americanilor.
Vine si randul leului, care cu prezentarea facuta in timpul noptii reuseste sa surprinda si sa zmulga murmure de admiratie.
La final, reprezentantul ambasadei americii acolo, tine un discurs lung, vorbind in engleza, la un moment dat numele ursuletilor sunt pronuntate, toata lumea aplauda, iar singurii care stau nedumeriti pe scaun sunt... Ati ghicit ursuletii.
Se lasa tacerea si lumea pare a astepta ceva, ursuletii cu sufletul la gura, asteapta si ei, oare ce urmeaza.
La un moment dat leul le arde un cot ursuletilor.
- Ce dai nene, ce dai! Zic ursuletii, cred ei incet. Numai ca in linistea din sala, soapta lor se aude ca si cum ar fi rostit-o tare.
Leul, cu voce tare:
- Vezi ca nenea ala, pe voi va asteapta acolo, sa va inmaneze un premiu.
Emotionati ursuletii se duc spre „nenea”, care ii inmaneaza o geanta de laptop si spune catre ursuleti:
„for yor activiti in za progect, yu uorct hard, yu uorct uell so ui giv yu a presant”.
Ursuletii, mandrii de ei, incep si balmajesc in engleza, ceva interesant dupa parerea lor.
Cum geanta era tinuta de ambii oameni, ea parea usurica asa, asa ca ursuletii gandesc:
„Al dracu sa fi tu, imi dai doar geanta, un laptop nu ai fi putut sa pui inauntru”.
Nenea, citindu-le gandurile ursuletilor spune:
„Yu hev got today, yor mobiliti, here ui ofer yu a mobail computer with oll accesoris yu nid”.
Bucurosi nevoie mare ursuletii se intorc la scaun.
In timp ce toata lumea se mai perinda pe acolo sa mai tina cate o cuvantare, ursuletii nerabdatori incep sa cotrobaie prin geanta, facand tot felul de zgomote cu fermoarele, cu deschiderea si inchiderea laptopului si diverse exclamatii:
„ba, cata bucata! Tare-i misto ba!”.
Astfel ca incurand nimeni nu mai asculta cuvantarile sau sa se uite macar la cine vorbeste, toata lumea priveste, care amuzata, care siderata evolutia ursuletilor.
Leul se ridica, ii ia pe ursuleti si ii scoate afara in hol.
Recunoscatori, ursuletii se desfasoara in voie, scot laptopul, ii dau drumu si incep sa se joace cu el.
Doar aveau jucarica noua! Nu?

Va urma

Ursuletii In Bucuresti, prima data intr-un hotel modern partea a iv-a

2010-12-11T10:16:00.002+02:00

- Leule, leule! Urla ursuletii pe hol batand puternic in usa leului.
- Ce e bai? Zise leul iesind.
- Bai leule, nu ne gasim cartela!
- Ati pierdut-o la carciuma ma?
- Nu ba leule, cred ca am uitat-o in camera!
- Cum ma sa o uitati?
- Da ce ba la mama acasa crezi ca avem cartele dinastea ca sa stim sa nu le uitam? Nu ne-a spus nimeni ca tre sa o luam cand plecam din camera... Ce facem noi acuma? Putem sa dormim la tine aci?
- Cum ba sa dormiti aici, dormiti la voi in camera!
- Bai leule, daca tu ne spui cum intram noi fara cartela acolo, acolo dormim.
- Pai va duceti la receptie, platit i200000 lei si luati alta cartela!
- Cataaa?
- 200000 lei!
- Pai ba leule, de ultimi bani ne-am luat o ciorba si o cola! Nu ne-am pastrat bani si de desert si oricum, nu halim cartele la desert!
- Asta e, dormiti pe hol.
Ursuletii se aseaza pe patul leului imbufnati:
- Ca Bucuresti si proiecte ne-a tre buit noua, ca am venit noi aici sa faca astia misto de noi cu cartelele lor, ca maine dimineata plecam, ne ducem acasa, acolo unde o usa se deschide cu o cheie si nu ramai incuiat pe afara.
- Da! Dar pana maine dimineata trebuie sa dormiti undeva, deci faptul ca va ganditi sa plecati, nu va rezolva problema presanta si anume: Unde dracu dormiti!
- Pai aici! Incearca incaodata ursuletii.
- Pai nu aici.
- Dar unde?
Leul ne mai putandu-se abtine, induiosat de faptul ca ursuletilor mai mai sa le dea lacrimile, scoate cartela si le-o da.
- Na-va ma cartela, ca am scos-o eu in urma voastra sa nu ramaneti pe afara.
Vizibil inviorati ursuletii deja nu se mai gandesc sa plece a doua zi, iau cartela si experti deja, intrain camera.
Baga cartela in stativul de langa usa, se pregatesc de seara, se uita cu jind la televizor, dar se hotarasc sa nu il deschida. Se mai pregatesc nitel, dupa care incep sa se gandeasca.
„ma, dar cat poate sa coste televizorul ala, doar nu o fi milioane, il deschidem si daca auzim ca geme cineva il inchidem repede la loc, sau schimbam canalu pana nu mai geme nimeni”.
Zis si facut, bucurosi ca sunt asa destepti, ursuletii iau telecomanda si apasa pe buton.
Televizorul se deschide, iar din fericire era pe canalul romantica.
Decisi sa nu isi forteze norocul, ursuletii lasa televizorul pe acel canal, care, desi nu le placea mai de loc, avea bunul obicei de a nu-i taxa suplimentar.
Ursuletii se hotarasc sa reduca lumina, dar problema, habar nu au de unde.
Desigur, se gandesc sa scoata cartela, dar daca scot cartela se opreste si televizorul.
„Cat de greu poate sa fie!” exclama ursuletii si incep sa apese butoanele iesite in cale pentru a stinge lumina.
Fiind sigur ca toate butoanele se apasa, ursuletii au un mod expert de a le apasa, si anume le ard cate o labuta butoanelor „pac, trosc, pleosc”.
Bai nimic. Nicio lumina nu se stinge.
La un moment dat ursuletii se apropie de un buton si ii ard o labuta, iar butonul se infige adanc in labuta ursuletilor.
Primul venit, primul servit, butonul se invartea, nu se apasa.
Injurand de mama focului, ursuletii trec mai departe la alte butoane.
Cand, bate la usa.
„A, a venit iar leul, foarte bine sa imi stinga lumina”.
Se duc sa deschida, in prag statea cea mai incantatoare faptura, o fata la vreo 20 ani, bruneta, ochii albastrii, inalta cat ursuletii, care intreaba gingas:
- M-ati chemat?
- Noi? Zic ursuletii pe un ton de macho, dar salivand vizibil la apropierea diafanei fapturi.
- Da, dumneavoastra!
- Pai cum sa va fi chemat noi?
- Pai ati apasat pe butonul de la sonerie!
- A! Da! Ala! Draguta, zic ursuletii, nu stim de unde sa stingem luminile.
Faptura diafana trece pe langa ursuleti, se duce in camera, iar pe moment ce inainta stingea luminile in calea ei, trece pe langa televizor, il stinge si pe acela si dispare in alt cotlon al camerei.
Ursuletii, crezand ca totul s-a rezolvat si ca faptura diafana a plecat, se aseaza pe marginea patului, isi scot pantalonii, raman in ismene si isi fac de treaba pe langa pat.
In camera intuneric bezna.
La un moment dat dinspre usa de la balcon, se aude vocea diafanei:
- Si acum eu cum ies de aici!?
Surprinsi initial, ursuletii inteleg ca gingasa faptura stinsese toate luminile, draperiile erau trase deci nu era urma de lumina, deci fata nu stia sa isi gaseasca drumul spre iesire.
Intr-un moment in care caracterul macho al ursuletilor a trecut peste limita, ei replica:
- Dar ce, trebuie sa mai pleci?
In secunda imediat urmatoare cum ne cum, fata, intr-o viteza imposibila, nimereste si drumul spre iesire si fuge din camera.
Incontinuare in ismene, ursuletii se baga in pat, insa nu apreciaza bine distanta si cand sa se culce, trag un cap zdravan de tablia patului. Injunrand in gand, gandul le revine la fata:
„Proasta, nu stie ce pierde”!

Va urma

comunicare,, conversatie, bune maniere: cadourile

2010-12-09T11:36:00.001+02:00

Abordez problematica zilei de azi in urma unei discutii avute.
Mai intai insa, vorbind cu un coleg despre ce urmeaza sa scriu, povestindu-I ce mi s-a intimplat, amenintandu-l ca o sa scriu pe blog, el imi spune:
“Presimt ca are legatura cu educatia comunista”.
Lovit de fraza stau si ma intreb, oare atit de previzibil am devenit?
Trec la subiectul zilei de azi, cadourile.

Idea articolului de azi, mi-a venit in urma unei convorbiri telefonice avute, cu mama.
Ma gandeam la un cadou de craciun pentru sotia mea.
Fiind eu indecis ce sa iau, mi-am oprit ochii asupra unui aparat foto in jur de 300 ron de la o firma de pe net.
Ma gandesc, o fi bine, nu o fi bine, sa iau asta, sa iau altceva...
Zic sa o sun pe mama sa cer si parerea ei.
Ca sa intelegeti mai bine cazul, noi, eu si sotia, detinem in proprietate comuna (asa-i ca e frumos termenu asta), un aparat foto fuji s5700, o namila cu zoom de 10x, deci cu dita-i obiectivul, care functioneaza cu 4 baterii r06 sau aa, care atarna goala 380 grame si plina ajunge la vreo 500 daca nu si mai bine,
Care trebuie sa o porti intr-o geanta separata a ei, in care eventual iti mai pui si o pereche de acumulatori (alti 4, pentru ca e energofaga),
Niste filtre eventual.
Deci nu e genul de aparat pe care l-ai lua cu tine zi de zi, cu care sa faci o poza la ceva interesant care ti-a aparut brusc in cale, fiind mai de graba genul de aparat pe care il cari cu tine stiind ca undeva vei avea de facut poze si eventual sa te gandesti ca va trebui sa ai grija lui toata seara.
Pe de alta parte, sotia are antecedente, a pierdut un aparat foto din asta micut, predecesorul celui descris mai sus, cumparat de mine mai la inceput, cand abia imi faceam mana pe foto digital. Evident ca am facut o criza de nervi cand am vazut ca a pierdut aparatul foto si de atunci sotia a devenit circumspecta in utilizarea oricarui
Aparat sau lucru care imi apartine, sau ne apartine.
Adica pe cele care imi apartin nu pune mana, pentru a nu putea fi acuzata de nimic,
Iar pe cele pe care ne apartin le utilizeaza numai in prezenta mea si intrebandu-ma de o mie de ori inainte daca e bine ce face si la cel mai mic semn de neregularitate pasandu-mi obiectul spre reglare.
Astfel, aparatul mai sus descris si asa utilizat foarte rar, din pricina dimensiunilor si a ariei restranse de utilizare (nu te duci pe plaja cu asa ceva, decat daca vrei sa il pierzi), devine si mai neutilizabil, fiind folosit doar in prezenta mea.
De multe ori se intimpla sa fiu in oras cu sotia si sa exclame:
‚Vai ce frumos e cutare lucru, ce pacat ca nu avem aparatul foto cu noi”.
Mai rezolvam problemele de tipul asta cu telefonul, dar stiti ce poze ies pe telefon, vai mortii si ranitii lor.
Drept pentru care ma gandeam sa cumpar un aparat foto micut asa cum spuneam mai sus.

Cadourile

Acum ajung la discutia de azi.
Pentru a ma intelege, trebuie sa stiti ca, conform educatiei comuniste pe care am cantat-o indelung pe acest blog (Nu e asa Mariane)?
Sunt indoctrinat sa imi respect parintii si mai mult nu imi place sa ii supar, sa ii vad imbufnati sau nemultumiti de ceva.
Drept pentru care, inainte de a face o cheltuiala mai consistenta, ma consult si cu ei pentru a vedea ce parere au.
Mama dupa caz, e sau nu de acord, dar atunci cand nu e de acord, are un stil de a ti-o spune ca iti trece orice chef de cumparatura, tu vrei inca in sufletul tau sa cumperi lucrul respectiv, dar...
Deja am ajuns sa cochetez cu idea sa imi extrag niste fonduri care sa stiu numai eu de ele si sa nu mai spun nimanui nimic, dar asta e alta poveste.
Ce m-a frapat la discutia de azi si pe langa asta mi-am adus aminte si de alte discutii din trecut pe domeniu, a fost modul cum a pus problema.
Nu m-a deranjat faptul ca mi-a stricat cheful de cumparaturi, cat modul in care reuseste sa puna problema in aceasta problematica a cadourilor.
Insa nu numai mama gandeste asa, ci se pare ca este modul tipic de gandire al generatiei, un mod pe care nu il suport si ma enerveaza in aceasta problematica.
Stau si ma gandesc, cat de foame sa iti fi fost in viata asta, cat de multe lipsuri sa fi avut sa incepi sa gandesti asa.
Motivele au fost:
- Ce va trebuie aparat foto nu aveti unu? Si asa sta ala nefolosit acolo si oricum a mai pierdut unul din asta mic.
Pana aici, imbatabil, dar partea frumoasa urmeaza:
- Mai bine te duci si ii cumperi o geaca, sau ceva de imbracat calumea.... Continua!
- Sau poti sa iei un inel sau un lant de aur...

Dupa ce inchid telefonul imi aduc aminte de o alta discutie avuta craciunul trecut.
Eram asteptati a doua zi de craciun la masa la niste prieteni, nu aveam cine stie ce bani si nici nu ne cumparasem nimic cadou.
Cand sa plecam din casa, mama imi spune:
- Pai voi va duceti cu mana in cur ma asa la oamenii aia
- Dar cu ce sa ma duc.
- Pai ia si tu o sticla de vin din drum, sau ia ceva, doar nu o sa te duci cu mana goala.
Ne-am certat pe marginea subiectului un sfert de ora sila ambitie, m-am enervat si nu am mai plecat nicaieri.
Am sunat prietenii respectivi si am zis ca nu vom ajunge, pentru ca a intervenit ceva.
A fost cel mai urat gest din viata mea, pentru care imi pare rau si acuma, deoarece eram singurii invitati la masain ziua respectiva si oamenii se pregatisera bucurosi sa ne primeasca.
Nu au lasat sa se inteleaga asta, politicosi fiind, dar o stiu eu ca asa era.

Lectia de azi:

E mai mult o parere personala si niste lucruri observate in decursul scurtei mele experiente, iar aici iar vin in contradictie cu codul bunelor maniere si consider din nou ca taranimea a introdus pe furisi o noua regula stupida in acest cod.
1. Cum naiba sa te duci cu cineva de mana in magazin, eventual pe la mai multe magazine, sa il pui sa probeze 50000 chestii, eventual sa gasesti ceva care ii vine, ii place, iar apoi sa te duci cu el de mana la casa si in fata lui sa platesti cadoul. Ce cadou si mai ales ce cadou de craciun (care ar trebui sa il gasesti ca o surpriza sub brad in dimineata de 25) poate fi acest lucru. Nu pun la socoteala faptul ca deja de la al treilea magazin incolo, cadorisitul s-ar putea sa isi piarda interesul, sa se enerveze etc. Mai mult, omului s-ar putea sa nu ii placa sa probeze o multime de lucruri, numai ca sa ii faci tu un cadou. In al doilea rand, nu pot sa nu constat pervetirea mintii generatiei, ei in loc sa vada intr-un cadou ceva frumos, care sa te bucure, care sa iti placa cu adevarat si pe care sa il folosesti cu drag stiind ca il ai de la X, ei zic „mai bine i-ai o geaca, ca ii trebuie”, ce se bucura omul ala de geaca? Doar daca e vreun sarac lipit si geaca aia e tot ce putea visa, in rest nu ma prind de ce m-as bucura pentru o geaca. Personal nu agreez cand primesc cadouri obiecte de imbracaminte, cred ca stiu cel mai bine, ce mi se potriveste si ce imi place si ce imi vine si am momentele mele cand vreau sa ma duc sa imi cumpar si sa probez. Daca vi cu un cadou imbracaminte, poti cel mult sa speri ca m-ai nimerit si imi place, sau daca nu, poti spera ca macar o sa am bunavointa sa il duc la un centru pentru nevoiasi sa il donez. Aceasta accentuare pe util si atat ma sperie. Cand spui „i-ai o geaca ca ii trebuie”, poti la fel de bine sa spui „i-ai o perechehe de chiloti ca are doar patru si ii trebuie cinci, macar sa ii schimbe zilnic si in weekend poate sa stea si fara chiloti”. Cadourile de imbracaminte, le agreez doar intr-un grup restrans de prieteni si pentru ocazii care se pot preta la astfel de cadouri. De exemplu, cu buna mea prietena Sacha, am capatat un obicei sa ne aducem tricouri de prin toate colturile tarii pe unde ne plimbam, dar nu tricouri simple, ci din cele care sa reprezinte zona, astfel am o colectie impresionanta de tricouri de prin toate colturile lumii si asta imi place, dar sunt mai mult ca niste trofee de vanatoare. Fiindu-mi buna prietena, Sacha imi nimereste si numarul mereu (de fapt merge la sigur, ia xxxl ca sigur imi vine).

2. Valoarea cadoului: Trebuie bine ales, astfel incat sa nu jicnesti nici sa nu obligi, dar dragii mei, daca puteti, nu va opriti la cadouri de 10 ron ca sunt naspa. O alta fraza celebra a generatiei despre care vorbesc este: „ooo! Cum sa dai atitea bani pe un cadou”! Aceasta fraza fiind spusa cand am facut cadou unui prieten un hdd de 300 ron. Eu personal, sa fiu sincer, nu vad nimic pe piata sub 100 ron care ar putea sa ma incante ca si cadou, probabil doar vreo carte. Dar si cartile bune (cum ar fi manualul Gower de project Management), costa azi peste 100 ron. In conditiile astea, cum sa te duci cu un cadou de 10 ron la cineva? Eventual ei o cutie de bomboane proaste si atat.
E drept ca, un ins scolit probabil de maica-sa, a reusit sa ma surprinda, venindu-mi cu un tricou de 5 lei, atit a costat, cadou. Inutil sa va spun cum arata, era o bucata de carpa stravezie, prin care puteam strecura branza, dar prietenul era foarte mandru ca era bumbac 100%. S-a rupt in momentul in care l-am pus pe mine si i l-am inapoiat rugandu-l sa il duca in service la garantie.

3. Micile cadouri de vizita:
Este foarte adevarat ca la Codul Bunelor Maniere scrie ca atunci cand te duci in vizita trebuie sa te duci cu ceva in mana, sa nu te duci cu mana goala si se realizeaza o intreaga teorie despre cum si in ce fel sa alegi cadoul respectiv.
Rubrica mai cretina nu am intalnit.
Luati de pilda cazul meu (nu inversati l cu z ca nu e bine),
Ce a fost mai frumos, faptul ca nu m-am dus la masa de craciun a prietenilor, fiindca „nu puteam sa ma duc cu mana goala”, sau faptul ca as fi ajuns acolo, cu mana goala, dar toata lumea s-ar fi simtit bine.
Eu cred ca niste prieteni daca te asteapta, te asteapta pentru prietenia ta cu ei, pentru ca le place timpul petrecut cu tine, pentru ca si tie iti place sa petreci timpul cu ei, nu pentru sticla de cola, sticla de vin, cutia cu bomboane sau alt cadou de 4 lei jumate cu care te infiintezi tu la usa, fiindca asa trebuie.
Invers gandind, te poti duce cu ce, in codul bunelor maniere, desi procedura este foarte elaborata, nu ti se spune exact cum si cat tre sa coste cadoul ala.
Iar daca te limitezi ( ca nu o sa te duci la fiecare vizita cu cadou de milioane), ajungi in cazul punctului 2, adica acel cadou al tau sa fie cel mult inutil.
Asa ca sticla ta de vin se va alatura probabil pe langa celelalte 20 primite inainte, cuita ta de bomboane se va alatura probabil celorlalte 10 primite inainte si asa mai departe.
Daca tot dai banii pe ceva (ca sa respect cliseul generatiei de aur) nu ar fi bine sa ii dai pe ceva, macar util, care gazda sa nu il aiba, sau sa ii placa.
Dar ce te faci, ca culmea e, ca tot ce costa sub 100 ron, isi cam permite toata lumea, asa ca mai mult ca sigur ca omul are in casa,
O sticla de vin din aia intre 10 si 30 ron cu care te infiintezi tu la usa, sigur are prin casa vreo cutie de bomboane Susardine, modelul restrans de 7 lei si asa mai departe.
Cadourile nealimentare sub 100 ron, daca nu sunt o carte, iarasi nu prea ai ce face cu ele, sunt tot felul de figurine urate si nefolositoare care in cel mai rau caz sunt bune sa atraga praful si daca gazda nu este vreun colectionar inrait de chinezi cu peste sau de cosari, atunci sigur cadoul tau smecher va lua drumul gunoiului dupa ce ai plecat
Ar mai fi multe de scris, dar iar zice SLVC ca scriu mult, probabil intr-o postare ulterioara mai abordam subiectul asta, fiindca el este foarte interesant.

Va multumesc ca si azi mi-ati suportat inganfarea si peroratiile.

Ursuletii In Bucuresti, prima data intr-un hotel modern partea a iii-a

2010-12-08T19:59:00.002+02:00

Leul iese si el din baie dupa ursuleti.
Ursuletii se apropie de safe, trag de usa, usa nu cedeaza.
“Parca e un facut sa am probleme cu toate usile de azi”!
Gandesc ursuletii.
Isi aduc aminte ca au pus un cod,
Misca de rotite, formeaza codul,, dar cutia naravasa nu vrea sa se deschida.
Leul se duce la fereastra si admira peisajul.
- Tot nu ma obisnuiesc ma!
- Cu ce? Intreaba ursuletii manevrand incaodata cifrele de la rotite.
- Pai cu faptul ca voua v-au dat camera asta cu vedere la centru si mie pe aia cu vedere la groapa.
- Mda, zic ursuletii ingandurati deoarece pentru a treia oara nu le iese codul.
Incep sa loveasca enervati in cutie.
- Cutie nenorocita, da-ne banii! Exclama ursuletii.
Leul se intoarce mirat.
- Ce ati patit ma?
- Pain u mai putem sa scoatem banii din cutie…
- Ei na!
Ursuletii enervati, mai lovesc odata in usa de la safe, safe-ul se desprinde din support si cade pe raftul dulapului.
- Ce ati facut ma, ati rupt suportu la safe…
- Auzi ba leule, ne-o crede ala de la carciuma daca ne ducem cu safe-le si ii zicem ca are bani inuntru? Ne-o da ceva pe safe-le asta?
- Ba voi sunteti sariti? Ati stricat obiectul hotelului!
- Ete na, ii acuzam noi pe ei de furt si neglijenta. Asa cum am rupt noi asta putea si unu sa vina sa il rupa sis a plece cu banii nostrii!
- Ia da ma ala in coace.
Leul ia safe-ul, il pune pe pat, formeaza o combinatie la usa si usa se deschide.
Ursuletii se reped, smulg banii din gura hulpava a safe-ului. Apoi iau safe-ul si incearca sa il potriveasca pe raft ca si cum acolo ar fi fost toata viata lui.
- Na, cutie nenorocita, acolo sa stai, sa ne mai iei tu noua banii!
Ursuletii si leul ies din camera. In urma ursuletilor, leul scoate cartela din aparatul de lumina si o baga in buzunar.
Ursuletii zburda pana la lift, chiama liftul si il asteapta pe leu.
Se apropie si leul.
- Mama, sa vezi ce mancam, incepem asa cu o ciorba de burta, pe urma la felul doi bagam un piept de pui umplut, sau un piept de pui in sos valdostana asa!
- Stai sa ajungem jos sa vedem ce are in meniu.
- Ete na, tre sa aiba, ce carciuma e aia san u aiba valdostana….
Vine liftul, ursuletii cu leul se urca si coboara cu liftul la parter.
La parter prima dilemma, exista mai multe restaurante.
Dupa un algoritm foarte bine definit si riguros verificat, algoritmul a land ala (numit asa probabil dupa descoperitorul sau), ursuletii si leul aleg restaurantul “Casa Doina”, pentru a lua masa.
Intra plini de importanta, se aseaza, ursuletii isi pun portofelul proaspat salvat din ghiarele haine ale safe-ului, pe masa si asteapta meniul.
Un domn imbracat la patru ace se apropie, crezand ca e patronul si simtindu-se importanti, ursuletii se ridica, dau noroc cu respectivul, ii fac un compliment ca doar de, asa se poarta.
Omul zambeste fericit, lasa cele doua meniuri pe masa si pleaca.
- Asta era ospatarul ba leule?
- Da!
Ursuletii tac sin u mai zic nimic.
- Ia zi ba leule, ce au astia prin meniu.
Leul incepe sa citeasca cu voce tare meniul ursuletilor.
Pentru ca dinstinsii nostril cititor (sic!) sa inteleaga restul actiuni se impune o precizare, faptele se intimplau in ianuarie 2006.
- Pai mai ursuletilor au asa:
Piept de pui la gratar 200000 lei, pulpa la tava 300000 lei, ciorba de burta 200000 lei.
Ursuletii se uita in portofel aveau 300000 lei toti banii.
- Da ce dracu fac ba leule astia la ciorba aia de doua sute de mii, ti-o baga si in gura?
- Nu stiu ba, eu v-am citit ce scrie…
- V-ati hotarat?
Se aude vocea omului imbracat la patru ace.
- Da! Spun ursuletii. Vrem si noi o ciorba de burta si o cola te rugam.
- Si dumneavoastra? Intreaba omul imbracat bine pe leu.
- Eu as vrea un piept de pui la gratar.
- Si de baut?
- De baut nimic.
Omul imbracat la patru ace dispare discret.
- Ba leule nu bei?
- Bad a ba, dar mi-am luat apa la pachet, ia uite aci, h2o de calitate la doi litri.
- Pai bine ba sin u ne spui nimic, ne lasi sa comandam cola..
- Ce vroiai ba, sa urlu tare: “nu va luati ba cola ca am venit eu cu sticla de apa”?
Ursuletii inghit in sec dupa cei 80000 lei dati pe cola care cola oricum era la sfert.
Bucurosi ca vine mancarea, ursuletii se reped si iau o lingura fix din mijlocul castronului de supa si niciuna nici doua il vara drept in gura.
Secunda doi, lacrimi tasnesc din ochii ursuletilor, iar acestia se fac albi la fata ca varul.
- Ce aveti ba, intreaba leul.
- Masa in cur, avea ardei iute pe fund, zic ursuletii printer doua sughituri de plans.
Ursuletii isi revin si masa decurge fara alte peripetii.
Cu ciorba baltacaind in stomac, mai mult flamanzi decat satui, ursuletii se indreapta spre camera.
Leul intra la sine in camera.
Ursuletii, ajunsi ca intr-un roman inel in exact in acelas loc ca la inceput, incep sa se scormoneasca dupa cartela.
Isi aduc aminte ca nu au luat nicio cartela din camera.
Problema intervine, daca iti uiti cartela in camera cum intri.

Va urma

Ursuletii In Bucuresti, prima data intr-un hotel modern partea a ii-a

2010-12-07T07:55:00.003+02:00

Leul se apropie de fereastra si exclama:
- Ba, dar nenorociti sunt astia!
Deja cu frica in suflet ursuletii intreaba timizi:
- De ce ba leule?
- Pai mie mi-au dat camera cu vedere la zona industriala si voua v-a dat camera cu vedere la centu!
- Pai maid au si astia dupa fata asa, s-or fi uitat la tine si ce or fi zis! Da-I vedere la macarale.
- Bine ba ca sunteti voi destepti. Ati vazut ba ca aveti safe in camera?
- Da? Nu! Unde!?
- Iote aci.
Ursuletii se duc inspre leu si gasesc safe-le pus pe un raft, o cutiuta frumoasa. Ursuletii scot portofelul, il baga inauntru, inched usa, pun cifru si fericiti ca venitul lor este in siguranta, pleaca de langa safe.
- Bai ursuletilor, hai ca ma duc in camera, ca maine tre sa prezentam un rahat de powerpoint si eu nu l-am facut inca.
- Pai sic and il faci ma?
- Pai in noaptea asta…
- Dapai bine, du-te.
Pleaca leul.
Ursuletii se mai invart prin camera, suna tati neamurile sa se laude ca au ajuns la Bucuresti si ca sunt bine si ca sa vezi tu cum stau ei ursuletii singuri intr-o camera mare de te ratacesti prin ea.
Dupa ursuletii sunt trecuti de oare care nevoi fiziologice.
Bucurosi se duc si presteaza. Stau ei fericiti pe buda, timpul trece, la final, dupa cele cuviincioase in asemenea momente, ursuletii incearca sa gaseasca de unde se trage apa.
Si dai si cauta si dai si pipaie prin toate cotloanele, nimic.
Stateau ursuletii si se uitau la buda, buda statea si se uita la ursuleti, miasme aromitoare incepeau deja sa se imprastie.
Cauta ursuletii prin baie sa gaseasca ceva cu care sa traga apa sau sa rezolve problema.
Intr-un final gasesc pe polita de la chiuveta cescuta de spalat pe dinti.
Pun labutele pe cescuta, o ridica, se uita la ea, se gandesc si incep sa umple cescuta cu apa de la chiuveta si sa toarne in buda.
Rezultatul, mai mult decat satisfacator, e absolut mirobolant!
In loc sa se duca, evident, prestarea ursuletilor, udata fiind, incepe sa duhneasca si mai tare.
In pragul ichterului, ursuletii gasesc o idee salvatoare.
„Ia sa lasam noi capacul in jos macar sa nu mai puta si ne informam la receptie cum sa tragem apa”.
Zis si facut. Lasa ursuletii capacul in jos, iar dupa principiul, primul venit primul servit, in spatele capacului ursuletii descopera un fel de clanta pe bazinul wc-ului.
„Cu asta s-o deschide bazinul sa il repari”, se gandesc ursuletii.
Cum de mici nu au rezistat tentatiei de a desface si de a surubari lucruri, ursuletii incep si apasa pe clanta.
De odata se aude un zgomot si apa incepe sa curga in buda.
„e! Bun! Nu ne mai informam la receptie, ca am descoperit si singuri”!
Manati de proaspata izbanda pe domeniul sanitar (ala legat de baie nu ala legat de medicina),
Ursuletii incep sa exploreze baia sa vada ce alte facilitati mai are.
Ajung ei si la cada, pipaie pe acolo, descopera dusul atarnat in suport, mai jos descopera o baterie monobloc, iar mai jos, un buton care se dadea in sus si in jos si la care ursuletii nu intelegeau utilizarea.
Au tot dat de el in sus si in jos, incercand sa afle ce efect are. Cum efectul nu aparea si ursuletii uitasera pe ce pozitie gasisera butonul, l-au lasat si ei in jos.
Se hotarasc sa verifice dusu sa vada cum merge, ca eventual, daca e vreo problema, sa anunte la receptie.
Dau drumu la dus, se joaca cu el facand batalie de apa ( nu intrebati ce e aia, e greu de explicat),
Fac lac in cada si pe langa.
Dupa ce se satura de joaca opresc dusu si observa brusc faptul ca vana e plina si mai rau, nu se goleste.
Gandurile negre despre cea mai proasta camera revin:
„iote ba, cum nimeriram taman camera asta cu cada infundata, ce facem acum, cum golim cada pana vin aia de la receptie”.
„Macar daca vedeam mai devreme, ca aveam apa sa aruncam in buda, dar asa”!
Idea salvatoare cu cescuta de spalat pe dinti revine si ursuletii incep sa scoata apa din cada cu cescuta si sa o puna in chiuveta.
In toiul desfasurarii actiunii, se aude batand la usa.
Ursuletii se ridica din pozitia de aplecat cum erau pentru a lua apa din cada, se sterg pe frunte de umezeala si sudoare, lasa cescuta jos pe marginea chiuvetei pentru a nu se prinde cineva ce anume faceau ei,
Isi lasa manecile in jos la bluzon si purced catre usa.
Deschid, iar pe prag leul:
- Ce faceti ba!
- Pai ne pregateam de masa... Zic ursuletii tristi.
- Pai si eu. Zise leul intrand in camera. Observa niste urme ude pe covor si intreaba:
- Cei ba cu urmele astea! Ati facut pe voi?
Pusi in fata unei rusini si mai mari, ursuletii se hotarasc sa recunoasca rusinea mai mica:
- Nu ba leule, ca sa vezi ca am verificat si noi cada si acum nu se mai goleste, credem ca e infundata!
- Ia sa vad ma! Zice leul.
- Iote! Zic ursuletii conducandu-l pe leu in baie.
Leul se duce, se apleaca, trage de maneta in sus si apa incepe sa galgaie pe scurgere.
- Ba, da dastept esti tu ba leule!
- E! Aiurea, cat ai stat tu pe hol si ai admirat peisaju, eu am patit acelas lucru in camera si m-am dus la receptie sa intreb.
Multumiti ca nu erau singurii patiti, ursuletii se indreapta spre safe sa isi ia banii si sa mearga la masa.

Va urma,
Stati pe aproape sa aflati mai departe peripetiile ursuletilor in hotelul modern.

Ursuletii In Bucuresti, prima data intr-un hotel modern

2010-12-06T17:05:00.003+02:00

Fostul hotel Park (sau poate asa s-o fi chemand si acum), cunoscut si sub numele “Best Western” Hotel, este un hotel de 4 * situat in inima Bucurestiului.
Dotat cu tot felul de camere, single, double, este un hotel numai bun pentru business class si pentru cei ce se respecta.
Ofera toate serviciile necesare pentru intalniri de afaceri coroborate si cu sedinte de relaxare.Ursuletii au apreciat foarte mult sala de conferinte si aparatura existenta, a facut cu brio fata unei conferinte de 100 oameni, cu componenta multinationala, in care serviciul de sunet cu casca pentru traduceri a fost excelent.
Camerele sunt dotate cu tot ce va puteti dori de la un hotel de 4 * care are cu adevarat toate cele 4 *.
Nu am sa mai insist mult pe partea tehnica, hotelul il recomand cu caldura pentru cine doreste sa se simta bine si nu e stramtorat la buzunar.

Poveste:

Implicati fiind in diverse proiecte, ursuletii se trezesc ca trebuie sa mearga la Bucuresti, la darea de seama pentru proiectele desfasurate pe fonduri USAID.
Ursuletii ajung in Bucuresti si constata acolo ca vor fi cazati la un hotel de 4 *, mai precis hotel parc.

Inima lor firava, incepe sa tremure, nu mai fusesera niciodata la un hotel de 4 * si nu erau siguri ca vor reusi sa se descurce cu acest lucru.
Totusi intra demni in hotel, se duc la receptie impreuna cu prietenul Leu.
Domnisoara de la receptie inmaneaza ursuletilor o cartela si le face formele de cazare.
Ursuletii iau cartela, o baga in buzunar si se gandesc:
„bai, dar cheie nu ne da”?
...
„O fi luat-o Leul, o fi la el”
"cartela asta o fi pentru ce"?
"O servi la micul dejun".
Urca impreuna la etaj.
Ursuletii aveau 407 iar Leul 406.
Leul conduce Ursuletii la usa lor si ii lasa acolo.
Ursuletii stau mirati in fata usii, admira mocheta, admira peretii, admira candelabrele de pe hol si in final admira si usa.
Ursuletii se uita la usa, usa se uita la ursuleti, nimeni nu intelege nimic.
Leul iese din camera:
- Ursuletilor, ce faceti bai!
- Admiram peisajul, raspund ursuletii, ne vrand sa recunoasca ca habar nu au cum sa deschida usa, sau sa il faca pe leu sa se simta prost ca nu le-a dat cheia ursuletilor.
- Bine bai, admirati, ca eu ma duc pana jos.

Ursuletii raman singuri pe hol incontinuare.
Se uita stanga, se uita dreapta, nimeni.
Leul se intoarce:
- Nu ati intrat in camera ba?
- Bai Leule! Ca sa vezi, ca... Cred ca astia la receptie au uitat sa imi dea cheia!
- Care cheie bai?
- Pai cum pastele ma-si se deschide o usa daca nu cu cheie?
- Pai cu cartela!
Brusc revelatia ii loveste pe Ursuleti.
Evident ca cu cartela, ca cu ce altceva.
Atit de simplu si totusi atit de departe.
Ursuletii scot cartela si se uita la ea.
Usa se uita la ursuleti, ursuletii la cartela si cartela ar fi fost bine sa se fi uitat la usa.
Numai ca ursuletii nu intelegeau cum dracului sa deschizi o usa cu o bucata de plastic, un nenorocit de plastic care se si indoaie.
Si vrand ursuletii sa demonstreze incep si indoaie cartela.
- Bai, lasati dracu cartela aia! Zice leul. Daca o rupeti o platiti!
- Pai atunci cum se deschide usa cu rahatu asta?
- Pai uite asa, o bagi aici!
Leul ia labutele ursuletilor si le arata o fanta in cadrul usii.
Ursuletii incearca odata, nimic, intorc cartela cu fata in jos, nimic, intorc cartela cu capatul celalalt, nimic,
Intr-un final, injurand printre dinti, intorc cartela cu fata in sus la loc si o baga in usa.
Leul intrase in camera la el de mult.
Se aude un „click, click”, izbavitor si usa cedeaza.
Ursuletii intra in camera, isi duc bagajele si incep sa isi desfaca bagajele.
Isi aseaza frumos hainele pe umerasi, pantofii in lada de pantofi etc.
In timp ce faceau asta, gasesc pe pat telecomanda televizorului.
O iau si o ridica si ca in desene animate apasa pe buton:
„tap, tap”
Nimic
„tap, tap”
Iarasi nimic.
Ursuletii arunca telecomanda si isi zic in gand:
„Fir-ar al dracu, cum am nimerit taman eu camera cu televizoru stricat, asta e, o sa le zic la receptie”.
Continuie ursuletii cu despachetatul, cand bate la usa.
Ursuletii deschid, in prag statea leul:
- Ce faceti ma v-ati instalat?
- Pai da! Am pus hainurile pe unde trebea, iar acum ne pregateam de masa
- Dar ce e ma cu besna asta pe aci, de ce nua ti aprins lumina!?
- Pai ce lumina? De unde sa o aprindem?
- Pai de aci! Zise leul si dadu sa aprinda lumina.
- Nu se aprinde, de ce nu se aprinde?
- Nu stiu, zic ursuletii, ca nici televizoru nu merge, cred ca am nimerit cea mai proasta camera...
- Bai ursuletilor, bai, dar voi ati bagat ma cartela ca sa porneasca curentul?
- Unde curu ma-si sa o bagam ba, ce e cartela asta, superman de face atita? In lumea noastra draga leule, fiecare lucru face un lucru si doar unul, nu vii cu o cartela si faci toate alea. Poate luam si noi una acasa sa faca mancare eventual!
- Nu ma, ca nu suntem noi asa evoluati in jungla la noi acolo.
Leul ia cartela ursuletilor si o infige intr-o alta fanta, langa usa.
Brusc se face lumina in sat.
Ursuletii se reped la telecomanda sa vada daca merge televizorul.
- Bai, bai, bai!
- Ce? Exclama ursuletii!
- Pai, vedeti ca au canale dinalea cu pornache si daca dati din greseala peste unul va taxeaza jos la receptie.
- Hai ba leule ca nu credem.
- Bine, dar din buzunarul vostru platiti!
Cum diurna nu era prea mare si ursuletii niste zgarciti, lasa usor telecomanda pe pat, cu frica, ca nu cumva nebuna sa se activeze sa aprinda televizorul si televizorul sa fie taman pe un canal pornache!
Poti sa stii ce opsedati au stat inainte acolo?

Va urma!
Ramaneti aproape sa aflati mai departe peripetiile ursuletilor prin hotelul modern pentru prima data!

Avampremiera Calatoriile Ursuletilor

2010-12-06T16:00:00.002+02:00

Incep astazi un sir de articole care vor mai aparea sporadic pe aici.
In seria asta de articole vreau sa va povestesc despre diverse locuri si hoteluri pe unde am fost.
Am vrut initial sa fac un blog, unde sa scriu detalii despre aceste locuri, ca eventual, daca cineva doreste sa mearga intr-un loc, iar eu am fost pe acolo, sa ii pot oferi detalii amanuntite despre locul respectiv.
Insa am constatat ca ma misc foarte rar ca sa scriu pe un blog (desi eu ma plimb destul de des).
Cu toate astea, lansez aici o rubrica, denumita „Calatoriile Ursuletilor”, in care voi oferi tot felul de informatii.
Adesea mi s-a intimplat sa aud la televizor povesti de groaza despre oameni plecati in vacanta si care au sfarsit inevitabil in scandaluri cu agentia de turism, pentru a evita acest lucru eu intodeauna am facut o cercetare intensa pe net despre locul unde urma sa merg.
Cu toate astea mi-a fost foarte greu sa cern publicitatea de mesaje reale.
Pe cat posibil voi mentine aceasta rubrica cat mai departe de publicitate si infipta cat mai in real.
Pe langa detaliile tehnice, voi asezona rubrica si cu intamplari interesante si haioase, eventual si poze de pe unde am fost.
Sper doar sa nu fugiti imediat dupa detaliile tehnice si sa cititi si povestea.
Primul episod, astazi pe mai tarziu!
Asa ca luati-va floricele, chemati-va neamurile si veniti alaturi de mine in minunata lume a URSULETILOR!

Castig sau nu castig, aceasta-i intrebarea!

2010-12-06T08:21:00.003+02:00

Salutare dragii mei!

Astazi, scriu ca sa va binedispun pe voi, dar si sa fac si eu un ban.
De fapt, sa fac un pom de craciun ar fi mai bines pus.
Cei de la Itistii
au un concurs marfa, iar eu, tacanit de-a dreptul m-am inscris in concursul lor.
Vina, evident o are Jiulius de la dailyCotcodac, ca el ne-a bagat in boale pe toti cu pomul ala de craciun, promitandu-ne ca o sa scapam de cicalelile nevestelor.
(pui, nu eu am scris asta, sa moara Bibi daca am scris eu, nu stiu care dracu a pus man a pe parola mea si scrie, asa ca iarta-l, eu stiu ca tu nu m-ai cicali niciodata).
Cum cei de la itistii citesc si ei si cum ei or fi oameni seriosi, scurtez glumele sa trec la solutie.
Pe scurt treaba e asa:
Eu dailycotcodac, itistii pom de craciun.
Eu rezolvat problema ei ofera pomu.
Restul puteti sa aflati fie pe dailyCotcodac, fie pe Itistii.

Dupa inscrierea in concurs am primit urmatoarea problema de la mosu:

Problema:

Nu am cel mai nou model de laptop, dar inca isi face treaba. Problema este ca uneori, dupa un timp, calculatorul se blocheaza sau chiar se opreste singur, fara ca eu sa fi dat „Shut Down”. Sunt eu batran, dar stiu ce fac ca doar am in responsabilitate bucuria copiilor de pretutindeni. Uite asa risc sa pierd vreo scrisoare nesalvata, poate chiar pe a ta.

Cum imi doresc sincer ca mosu sa primeasca scrisorile mele ma apuc sa ii fac computerul.
Voi actiona din doua parti, odata ca mos gerila apeland la itistii si a doua oara ca itistu care ii repara computerul.

Solutie:

Ca mos gerila as apela mai intai la serviciul de asistenta gratuita de la Itistii care se gaseste aici:
http://www.itistii.ro/asistenta-it-gratuita/

Pe langa faptul ca e gratis, ma poate ajuta sa rezolv problema.

Problema pusa poate comporta mai multe cause:
- Conflict de drivere sau de software;
- Supra incalzire;
- Defectiune hardware a uneia din componente;
- Defectiune placa de baza (umflare condensatori);
- Defectiune sistem electric;

Pentru a depista care e problema as oferi mosului un serviciu de diagnostic complet si amanuntit.
Dar deja daca le iau separate incep sa se umfle preturile.
As pune si o reinstalare de system de operare, as pune, as pune si aia si aia si ailalta….

Solutia finala

Dar stai!!!
Itistii sunt atit de tari incat au facut un serviciu special de parka mi-au citit gandurile,
Au serviciul de reparatie notebook si laptop, care include toate cele de mai sus la un prêt extraordinar:

http://www.itistii.ro/reparatie-laptop-notebook/

Ce sa mai vorbim, acum laptopul mosului e sigur pe maini bune cu acest serviciu.
…

Voi ce parere aveti?

helpp! Android sau nu Android asta e intrebarea

2010-12-01T06:08:00.002+02:00

deci da!
Am capatat eu niste bani zilele astea si ma bate gandul sa imi iau un telefon cu android.
Dar inainte sa il iau, am zis sa fiu sigur ca merge ceva pe el, ca macar pot sa sun si sa primesc apeluri.
De asemenea ma interesa un telefon care sa aiba tastatura sa nu stau eu cu touchscreenu lu peste prajit.

Ma uit pe net, ba, alea care au si tastatura, scumpe toate bre, foarte scumpe.

Gasesc un motorola la vreo 10 milioane, zic:
"gata pe asta il iau".
Era gata gata sa il iau,
cand zic:
"Ia sa ma duc eu pe net sa citesc una alta".
Si citesc si citesc,
Gasesc o lista de telefoane recomandate de lucru,
frate dar niciunul din alea nu se gaseste in romania:
T-mobile g2,
lg ally,
samsung epic 4g,

Incep eu sa citesc pe acolo.
Sa vezi ca android asta are ceva accesibilitate,
dar ca depinde de la telefon la telefon, ca multi producatori nu pun versiunea standard de android,
pun ei o versiune foarte personalizata a lor de android.
Si zic ei, ca multi scot accesibilitatea din ele si ca tre sa o instalezi tu dupa, dar ca, din pacate, nici asa s-ar putea sa nu iti mearga, fiindca ei pun o interfata din aia de a lor, facuta de ei, cu care accesibilitatea standard nu se poate descurca.
Pe de alta parte am aflat, ca telefoanele astea multe dintre ele nu au buton de start call si end call (nu stiu cum se face, dar cica nu au).
In alta ordine de idei, cica accesibilitatea in android a aparut de la versiunea 1.6, dar ca la 2.0, 2.1 ea este mai extinsa asa.
Mai mult, cica unele telefoane care vin cu Android 1.5, nu pot fi actualizate la android 2.0.
Si citesc pe site acolo cum ca motorola mb300 pe care vroiam eu sa il iau, nu e recomandat de ei fiindca are android 1.5.
Citesc pe site la producator, scrie ca e actualizabil la 2.0.
Insa ajuns pe site la producator dau si eu prin forum si gasesc ca multi se plang de telefonu asta,
ca incepe si suna lumea fara sa apesi pe nimic, cica il lasi asa si el il suna pe Gheorghita, pe Puiutzu etc.
Acum sunt daramat de tot, nu stiu ce sa fac,
sa imi iau telefon cu android sau nu,
Sa iau motorola ala sau nu,
Ce telefon sa imi iau,
si alte intrebari dinastea.
Astept parerile voastre!

Comunicare, conversatie si bune maniere: partea adoua: Despre persoanele cu dizabilitati

2010-11-25T13:17:00.002+02:00

Stateam si ma uitam pe blogul meu asa (ca oricum la cat de bun e, doar eu il citesc),
Cand brusc m-a lovit agresivitatea si negativismul din mesajele mele.
De unde dracu (naibi, ucigaltoaca si alte sinonime), oi avea tendinta asta in scris, de ce nu oi scrie si despre faptele frumoase nu stiu.
Probabil ca atunci cand sunt nervos pe o chestie, vin si scriu,
Cand sunt fericit, plec in coltul meu acolo si ma bucur singur.
Stiu, nu e nevoie sa o spuneti sunt un nenorocit.
Ba, dar ieri, ieri mi s-a intimplat apogeul faptelor frumoase, iar ceea ce s-a intimplat e de o simplitate atit de simpla, incat mi-au dat lacrimile.
Dar nu o sa ma dezmint si o sa public si chestii urate in aceasta postare, care vor face ;lucrurile mai de inteles.

Ca sa stiti care e subiectul principal astazi, san u va pierdeti pana la final sis a ziceti “ce o fi vrut nea Gheorghe asta sa zica”, sau mama san u zica “vai de mine, te-ai tacanit baiatu mami”.
(da, mama! Si eu te iubesc)!
Ei bine vorbim despre primul contact (nu sexual ca ala e deja al doilea), cu o persoana cu dizabilitati.
Lectie de comunicare sau de ce vreti voi, dar cititi pana la capat, pentru ca va foloseste in cariera voastra si veti castiga mult mai multi bani.

Faza I: In trecut

Eu, discriminat de lume si impotriva tuturor (citit postari mai vechi daca vreti sa aflati detalii), m-am facut pfa anul asta.
Dup ace m-am facut eu pfa, guvernul a bagat ordonanta 58, drept pentru care pentru 3 luni, a trebuit sa ma duc la coada la casa de pensii sa depun declaratii, notificari si alte instrumente de hartie cu care statu se sterge la cur (scuzati expresia sterge!).
Intre timp, acelas stat (probabil dup ace a iesit din buda) da ordonanta 82 conform careia eu nu prea mai trebuie sa ma duc sa stau pe la cozi.
Printre altele gabjesc si un contract de munca cu norma fractionata, drept pentru care nu mai trebuie sa platesc pensie ca pfa.
Cand m-am inscris la Casa de Pensii, pentru ordonanta 58, am dus acolo cartea de munca si m-am inscris.
Acum, fiindca incepand cu 1 octombrie am contract de munca, ieri am fost nevoit sa ma duc sa depun solicitare de retragere si sa imi iau cartea de munca.
Bun, v-am facut introducerea.

Faza II: ieri

Imi vine randul, intru inauntru, impreuna cu mama care ma insotea.
O aud pe doamna de la birou:
„spuneti domnule va rog, ce problema aveti”.
Raman inmarmurit, mi se adreseaza, mie, culmea!
Raspund:
„pai uitati, sunt pfa, numarul, seria, cnp si incepand cu data de 1 octombrie am contract de munca si as vrea sa nu mai platesc pensie”.
Ea:
„dati-mi buletinul va rog si contractul de munca in original si copie”.
In timp ce spune asta loveste usor biroul cu mana.
Iau hartiile din mana mamei mele si le inmanez.
„foarte bine, vad ca ati completat si declaratia de retragere”.
Eu:
„da, am completat-o cu mama pe hol”.
Ea, probabil zambeste, e femeie deci e mama, iar la evocarea unui asa cuvant frumos sigur a zambit.
Eu, in timp ce ea scrie:
„Nu va suparati, eu mai trebuie sa depun notificari si declaratii”?
Ea:
„nu”.
O vad preocupata si gandindu-ma sa o las sa nu greseasca (stiti ce repede gresesc functionarii astia).
Termina si imi spune:
„aveti hartiile aici”,
Bate cu palma usor in birou.
Ma intind iau hartiile.
Zic:
„totusi, v-as mai retine un moment sa ma lamuriti si pe mine exact cu pfa-ul”
Ea:
„da, sigur, spuneti”
Eu:
„pai cu notificarile astea, eu am contract de munca la cei de acolo, dar ca pfa nu lucrez tot cu ei, ca pfa, iau comanda de un site, tai factura am luat banu”.
Ea:
„da, am inteles, nu va incadrati la ordonanta deci nu mai depuneti si nu mai platiti nimic”.

Faza III: Lectia

Va intrebati probabil si ce e cu asta, veti observa din exemplele de mai jos, care e chestia.
Eu tin sa ii multumesc doamnei functionare, nu stiu cum o cheama, dar ii multumesc pentru comportamentul corespunzator avut.
Este drept ca a fost un comportament normal, nu si-a facut decat treaba, dar intre oameni care stiu sa sa poarte, oricum, dar numai bine nu,
Incepem sa apreciem si sa laudam cand cineva se comporta normal.
Nu va dau eu lectia, ci va spun ca exemplul de mai sus este un asa da, iar cele de mai jos sunt un asa nu.

Faza IV: In trecut, 2004

Eu student la facultate de matematica si informatica.
Sunt chemat la comisia de expertiza pentru a mi se revizui gradul de handicap.
Atentie la personaje si la locul de desfasurare al faptei.
Suntem la comisia de expertiza, deci ar trebui sa aiba niste experti.
Stau la coada impreuna cu, evident, tot mama!
Imi vine randul.
- Buna ziua!
- - Buna ziua! Zic eu, mama saluta si ea.
- Da doamna, spuneti, cine sunteti dumneavoastra?
- Sunt mama domnului.
- De ce a-ti carat si persoana dupa dumneavoastra? (persoana eram eu)
- Scoateti persoana afara, lasati-o pe scaun si va intoarceti doar dumneavoastra.
Pana sa imi dau seama eram afara, stand pe scaun.
Mama a rezolvat problemele, evident nu erau toate actele, am alergat prin oras pe la notari, pe la diverse.
Ne intoarcem, stam la coada intram:
- Doamna, iar ati adus persoana aici?
- Va rog sa ma scuzati, intervin eu, numele meu este Radu Vasile, student anul III la facultatea de Matematica, Informatica, varsta probabila 24 ani. Cred ca pot sa asist la momentele in care se iau decizii in ceea ce ma priveste, cred ca am dreptul sa fiu trat ca un om nu ca un obiect care trebuie mutat de colo, colo si cred ca am dreptul la niste scuze prezentate acum pe loc.
Se asterne linistea. Intr-un final se aude:
- Imi cer scuze....
- Doamna, macar atita lucru nu stiti, scuzele nu se cer, se ofera!
- Mda, va rog sa ma scuzati pentru cele de mai devreme, daca pot in vreun fel sa ma revansez.
- Scuze acceptate, zic eu si parasesc incaperea cu hartiile mele.

Deci, aici poate nu ati inteles, va dau lectia:
Copii mei, dragi mosului, cand va intalniti cu o persoana cu dizabilitati, insotita, nu vorbiti despre ea cu insotitorul ca si cum nu ar fi de fata. Mai ales daca cele spuse ar trebui sa se constituie intr-o conversatie directa cu individul in cauza.

Faza V: Tot in trecut, 2007 Iarna

Continui seria de evenimente.
Eram angajat in Bucuresti la o firma, singur pe acolo, fara mama pe langa mine, sau fara alte ajutoare.
Ma imbolnavesc intr-o oarecare masura si aveam nevoie de un medic de familie, sau un medic generalist, tuseam, ameteam si alte dinastea.
Imi rog un coleg de munca:
„tu, Liviu, hai frate si cu mine la doftor azi, ca nu mai pot si nu stiu ce sa iau pentru raceala asta”.
Trec peste episoadele in care, toate dispensarele din jur, m-au refuzat, pe principiul ca nu sunt inscris la ei.
Inclusiv la policlinica Iancului, am fost refuzat pe aeeasi tema.
Il intreb pe Liviu:
- Frate astia nu au vreo policlinica cu plata pe aici?
- Ba au, la Morarilor!
- E departe?
- Nu, e acilica!
- Poti sa ma duci? Nu iti rapesc prea mult timp?
- Da eu te duc, dar tre sa vina cineva sa te ia de acolo, ca eu tre sa ajung pe urma in alta parte.
- Vorbesc cu altcineva sa vina sa ma preia si sa ma aduca acasa.
- Foarte bine.

Plecam, ajungem, intram.
Lasam la o parte aspectul de cladire din filmele cu vampiri.
Intreb daca au medic generalist, au, intreb cat costa, costa 30 ron, platesc si urc.
Ajung in cabinet, intram si aud:
- Asezati-l pe pat!
Sunt asezat pe pat.
- Ce probleme are!
- Pai nu stiu, intrebati-l pe el poate sa vorbeasca!
- A, Da! Ce probleme aveti!?
- Pai uitati, tusesc, ma doare capul, imi vine sa vars, si ametesc.
- De cand are problemele astea...
- Nu stiu doamna, eu sunt colegul lui de servici nu dadaca!
- De cand aveti problemele astea! (se repeta intrebarea pe un ton exccamativ si cu un ton usor ridicat)
- Pai de alaltaieri.
Se apropie de mine, ma palpeaza pe gat cu atita finete ca imi venea sa ii spun (apasa mai tare ca nu musca).
- Ia sa vedem puteti sa deschideti gurita?
Eu casc gura.
- Aoleu ce e cu dantura asta, ce e asa incalecata, ce ati patit, iu ca urat mai arata doamne.
Nu raspund nimic, dupa cum va amintiti eram cu gura deschisa.
- Inchideti gura, zice ea, dar urat va mai arata dantura, ce ati patit.
Eu nu raspund nimic.
- Ce a patit cu dintii aia, de sunt asa!
- Nu stiu doamna, de unde sa stiu, zice colegul meu.
- Foarte bine, mergeti si faceti o radiografie la plamani jos aici.
Ma duc la radiografie, fac radiografia.
Ma intorc!
- Aoleu, dar aveti probleme cu inima!
Eu incep sa ma gandesc, probleme cu inima, la ultimul eco, stateam bine, il fac la 6 luni, gratie problemelor din trecut...
- Ce probleme am?
- Pai aveti inima culcata, fiindca plamanii au iesit departati!
- Doamna, o sa ma duc la un cardiolog!
- Pai puteti sa mergeti sus acuma!
- Nu multumesc, am cardiologul meu si in plus am un ghinion, care cardiolog se ocupa de mine, moare de infard, am ingropat vreo 3 pana acum. (nimic mai real, chiar asa e).
- Aoleu, oti avea norocul asta si la doctori? Se intreaba ea, care e deja trecuta de a doua tinerete.
- Nu stiu, nu am contabilizat la medici generalisti, dar daca vreti fac o statistica.
- Dar ce munciti dumneavoastra!
- Pai muncesc programator!
- Cu computerul???
- Pai cu ce, ca doar nu programez inmormantarei! (observati predilectia mea spre subiect, asa stiu eu sa fac glume ce vreti)
- Nu, doamne fereste, dar cum puteti asa orb sa lucrati cu computerul.
- E, e mult de explicat, nu stiu cum sa va zic, e putin cam greu asa, dar merge.
- Haideti sa va ascult la plamani!
Ma asculta, dupa care prescrie:
Flamexin, eurespal, bicarbocalm.
Nu mai lungesc sa spun ca m-a indoit de ficat medicamentul ei minune, flamexin, ba chiar va recomand sa fugeti de acest medicament cat puteti, e printre cele mai tampite.

Dar revin la lectia de azi, fratioare, eu sunt ala cu problema, vorbeste cu mine, intreaba-ma pe mine, fama sa inteleg ca vorbesti cu mine si vorbeste-mi frumos nu ca la copii de 3 ani bolnavi mintal. Pot sa inteleg ca iti place ca ti-am platit consultatia, pot sa inteleg ca ai vrut sa castige si aia de la radiografie un ban (ca era 50 ron radiografia), dar nu pot sa inteleg comportamentul de om tampit si needucat.

Faza VI: Rezumatul

Vorbiti direct cu o persoana cu dizabilitati, nu va adresati insotitorului decat in cazuri de forta majora, daca insotitorul considera ca trebuie sa intervina, stie cand sa o faca.
Daca persoana cu dizabilitati nu se descurca, va apela singura la insotitor si nu e o problema asta, nu e nimic stanjenitor.
Includeti in adresarea voastra, elemente de moment care sa indice clar ca va adresati omului cu dizabilitati si nu altcuiva.
In cel mai rau caz folositi numele, ca de aia il are.
Nu gasiti nici un element de moment sa identifice cui va adresati, creati-l,
Va apropiati de omul cu dizabilitati si vorbiti direct catre el, va intelege ca cu el vorbiti.
Puteti incerca o atingere usoara pe umar, dar aici cu atentie, sunt multi care nu suporta invadarea spatiului.
In orice caz, nu folositi gesturi prea copilaresti, cum ar fi mangaiatul pe cap, sau pe fata si la dracu
Nu folositi un ton de copil decat daca chiar va sta bine cu asta.
A-mi spune mie „deschidem gurita” si alte dinastea, nu ma incanta foarte tare.

Daca nu ati inteles din primul caz, ce e corect, atit de corect si de simplu, lasati coment si va explic, nu e nicio suparare si mie mi se intimpla sa nu ma fac inteles.

Va multumesc mult ca si astazi ati fost alaturi de mine.

Comunicare, conversatie in public si bune maniere

2010-11-23T11:26:00.003+02:00

Ma doare capul, iar cand ma doare capul scriu.
Cainele iese in drum, porcul sta rasturnat pe o parte, iar eu scriu cand ma doare capul.

Sunt o ocupat cu o multime de chestii despre care sper sa gasesc timp sa scriu, pentru ca sunt interesante si frumoase.
Dar deocamdata, o sa va povestesc o poveste adevarata cu talc sau cu talc, cum doriti (fara diacritice nu e nicio diferenta).

Sunt eu foarte pasionat de comunicare, iar in pasiunea mea pentru comunicare, negociere, manipulare, am capatat prostul obicei chiar sa fiu atent cand oamenii vorbesc cu mine
Si fiind eu atent asa la ce imi spune lumea, constat ca lumea e destul de limitata in comportament si mai mult inchisa in niste clisee, incat ai putea deja sa faci programul unei intalniri de la inceput pana la sfarsit.

Pasul numarul I:

Sunt invitat la o petrecere, mai de graba un soi de open conference unde se servea si ceva haleu (evident ca pentru haleu m-am dus, ce credeati).
Ajung acolo, ma intalnesc cu X vechi amic de scoala, dar cu care nu am mai discutat de mult.
- A, Ares, ce mai faci omule, nu te-am vazut de un car de ani!
- Buna X, uite si eu in vizita pe la sindrofia asta, mi s-a parut interesant subiectul „comunicarea orala la broaste” si am zis sa vin si eu sa vad ce e prin jur.
- A! Da! (zice el cu jumate de platou in gura, cateva frimituri ii sar din gura si sar pe mine, el razand le sterge).
- Ce zici ca mai lucrezi?
- Pai, am lucrat pana anul trecut in industria software, la niste firme din bucuresti, anu trecut din cauza doamnei crize am ramas fara munca si m-am retras la Constanta, mi-am facut un pfa si lucrez pe cont propriu in mai multe domenii de activitate. Momentan ma ocup cu niste proiecte europene, care le scriu, care le menegeriez.
- A! Interesant! (zic, stai sa vezi ca fac un business networking aci cu colegu, e interesat de ce fac eu, poate ne invartim neste contracte).
Mesteca in continuare la jumatatea de platou, aproape ca se sufoca cu atita in gura, dar se lupta stoic sa impinga pe gat cocolosul alimentar, il ajuta cu un pahar de suc si bolul buclucas se lasa convins sa se duca, apoi ma intreaba.
- Si tu ce zici ca mai faci?

Pai bai vericule, nu ti-am spus mai sus ce fac? Ai fost si interesat de ce am spus ca ai exclamat „a! Interesant”.
Deci fratii si surorile mele, dragilor, daca nu va intereseaza ce face un om, nu puneti intrebari stupide numai ca sa va aflati intreaba, mai tarziu astea se intorc impotriva dumneavoastra.
Eu stiu ca conform educatiei cretine pe care ati primit-o ati invatat ca e politicos sa il intrebi pe om ce face, el, familia, neamu, mortii, dezgropatii si alte animale,
Dar e al dracu de urat ca omul ala chiar sa va raspunda si voi sa dovediti ca nu ati fost atenti.
In plus dragii mei, vreau sa va spun ca rahatul ala de cod de bune maniere pe care vi-l baga pe gat la scoala si in familie, e varza la multe privinte si din protocolul aristrocratic care era odata, a fost manjit si amendat cu niste taranisme, pe care vi le voi arata mai jos.
In primul rand, acest interes fata de celalalt, v-ati gandit vreodata ca poate intreband „ce mai faci” si daca nu te intereseaza cu adevarat ce mai face omul ala,
1. Va puneti pe voi intr-o situatie jenanta;
2. Il puneti pe saracul om sa va vorbeasca despre niste lucruri care pe el il dor, dar fiindca l-ati intrebat, va va raspunde, sperand poate ca ii veti furniza o idee, un ajutor, sau ca poate chiar va intereseaza ce face. E groaznic sentimentul sa vezi ca de fapt o intrebare ti-a fost pusa doar de dragu artei.

Acest flagel al „ce faci”, s-a intins atit de mult, incat multi dintre noi in ziua de azi, nu stim sa incepem o discutie fara sa intrebam mai intai „ce faci”.
Nu ca ne-ar pasa, dar suntem destul de babalai sa nu stim cum sa incepem altfel o convorbire, o discutie, o conversatie.

Continui cu povestea mea frumoasa.

Pasul numarul II:

Scap de individul care ma suparase suptil:
- Scuza-ma, trebuie sa ma duc sa ii salut pe organizatori, am venit de putin timp si nu am avut ocazia sa o fac. Mai vorbim noi.
- Da, da, bine du-te!

Plec, ma duc spre organizatori, salut, apoi ma duc in partea cealalta de sala, sperand ca publicul acolo sa fie mai interesant decat amicul meu.

Pasul Numarul III:

Ma intalnesc cu o domnisoara foarte pasionata de „broaste”, pornim o discutie pe marginea prezentarii si pare ca totul functioneaza corespunzator.
Am gasit o interlocutoare isteata, pe subiect, conversatia curge, lumea se alatura si intra in conversatie, fac uz de toate capacitatile mele de comunicare, intrebandu-i pe toti din jur cate ceva astfel incat nimeni, indiferent cat de timid sa nu ramana nebagat in seama.
Le adresez intrebari cu raspuns deschis, sa nu primesc doar un „da” sau un „nu”. Totul merge bine.
Se alatura grupului si o alta domnisoara, sta si asculta si asculta, o intreb ceva, da un raspuns cat de scurt posibil si pleaca.

Pasul Numarul IV:

Discutia continua, iar domnisoara revine.
Se sparge gasca, dar mai ramanem cativa.
Domnisoara ma intreaba:
- Cu ce va ocupati dumneavoastra, ca pareti foarte instrumentat pe caz asa!
- Eu sunt licentiat in Matemattica si Informatica, dar ma pasioneaza si cateva subiecte exotice. Mai ales ca sunt interesat de modelarea matematica a lumii vii, pentru ca incerc sa gasesc un sistem care sa modeleze anumite comportamente. „Comunicarea la broaste” ar fi unul dintre ele.
- A! (zice ea), sunteti priceput la calculatoare? Stiti computerul meu de ceva vreme se misca greu, mi-a disparut my computer de pe ecran si nu mai reusesc sa intru sa imi vad datele...
Linistea se asterne.
Daca e ceva ce urasc cel mai mult, sunt oamenii acestia, care vin in momente cu totul nepotrivite sa inceapa ei sa obtina o consultatie pe gratis, de orice tip, nu conteaza.
Ti se intimpla orice meserie ai fi, a! Esti medic, stii ca saptamina trecuta mi-a iesit un furuncul intre labile, ce as putea sa fac.
Esti matematician? Fiu meu de clasa a iv-a are o problema pe care nu reusim sa o rezolvam, pe unde oi fi pus-o, stati ca era pe aici prin geanta pe undeva, a uite-o!
Nimic mai grotesc, vin la o conferinta despre broaste, in timpul meu liber, sa ma delectez, sa uit de munca. Iar tu vi si ma calci pe nervi taman cu probleme de munca.
Deci scumpo, draga mea, cand te duci in public, lasa-ti problemele acasa.
Ca si recomandare generala, pe care o gasiti chiar si in prafuitul ala de cod de bune maniere al vostru,
La o reuniune publica, unde sunt mai multe persoane, nu te apuci sa il intrebi pe om, sa ii ceri consultatii pe meserie, ca omul ala nu se afla acolo sa iti ofere tie consultatii gratis.
Vrei sa iti rezolvi problema, spui cel mult:
„cum as putea sa dau de dumneavoastra intr-o alta zi, sa putem discuta o problema”.
Asa e mai frumos, daca chiar te arde problema respectiva.
De ce nu e frumos?
1. De obicei cand ceri o consultatie trebuie sa dai niste detalii care s-ar putea sa nu te puna intr-o lumina buna, sau sa dai niste detalii intime.
2. Eu sunt acolo pentru un anumit scop, nu pentru a da consultatii gratuite
3. Munca fiecaruia conteaza, iar dorinta ta de a-mi smulge o consultatie gratis, e de prost gust.
4. Deschizand subiectul pe un domeniu tehnic, risti sa monopolizezi conversatia, iar toti ceilalti sa se uite la tine si la mine cum vorbim despre tine si problemele tale din domeniu meu de activitate!
Si ar mai putea fi dar ma opresc.
Apropo de punctul numaru 1,
La cursul de comunicare profesorul ne-a povestit o intimplare:
Un mare doctor internist, este chemat la o petrecere publica, unde lumea se aduna sa discute diverse subiecte.
La un moment dat, stand la masa cu totii, discutand diverse subiecte, domnul doctor este interpelat de o doamna/domnisoara.
- Dumneavoastra sunteti celebrul internist Tanambaum?
- Da, doamna mea, eu sunt.
- Stiti domnule doctor, de cateva zile am o durere mare in partea dreapta si dimineata ma scol cu un gust ciudat in gura.
Doctorul, om stilat, cunoscator al protocolului, stie ca nu se face sa faci asemenea lucru, toti ochii sunt atintiti spre el, iar el se gandeste ce sa faca.
Se hotaraste sa administreze o lectie doamnei, chiar daca s-ar putea sa para ciudat, dar se mai gandeste ca imaginea sa il va face sa nu para chiar atit de badaran in ceea ce va face.
Atunci el ii spune doamnei:
- Va rog frumos sa va dezbracati si sa va intindeti pe pat!
- Ce sa fac?
- Sa va dezbracati si sa va intindeti pe pat!
- Pai cum asa...
- Doamna mea, eu sunt medic, nu ghicitor, meseria mea presupune consultarea pacientului prin toate metodele si tehnicile existente inainte de a pune un diagnostic. As dori sa va palpez ficatul si abdomenul si sa va ascult nitel la plamani.
Doamna a inteles gafa facuta si s-a retras, audienta a ramas inmarmurita in fata unei asa lectii dure, dar corecte aplicate si nimeni nu a crezut ca medicul a gresit.

Deci scumpii mei, nu abordati subiecte jenante pentru voi, vreti o consultatie, foarte bine, ma anuntati si va faceti o programare, iar in timpul de lucru, rezolvam.

Pasul numarul V:

Aducandu-mi aminte de exemplul cu medicul, i-am spus si eu domnisoarei sa se duca pana acasa si sa aduca computerul acolo ca sa il rezolvam.
Gafa mea, proasta, chiar era sa plece sa il aduca...

Ma rog, in final se prinde ca nu prea mi-a fost pe plac si schimba subiectul, mai mai invart nitel prin club pe acolo si plec spre casa.

Va spuneam ca acest cod al bunelor maniere s-a dus dracu de cand a fost rescris de tarani:
Sa luam cateva exemple:
1. Salutul: In cod se spune ca barbatul saluta femeia, tanarul pe batran, inferiorul pe superior. Dar ce te faci cand nu vezi? Eu pot sa trec pe langa tine linistit si sa nu imi dau seama ca esti acolo, sau cine esti, daca esti barbat sau femeie, tanar sau batran, superior sau inferior. Ce ne facem atunci?
2. Salutul: Se spune ca pe strada, barbatul trebuie sa salute o femeie, cand o vede, dar nu zgomotos, mai precis, trebuie sa isi scoata palaria si sa zambeasca femeii. Nimic mai gresit. De fapt, lucrurile stau putin altfel, trebuie sa astepti un semn de la femeie, discret, dar trebuie sa existe, ca sa iti dai seama daca ea vrea sa fie recunoscuta sau nu. Sunt cazuri cand poate vrem sa nu fim recunoscuti si ne place sa traim cu impresia ca nu am fost recunoscuti. Problema nu e numai la femei, dar acolo codul face aceasta subliniere.
3. Mancatul la masa: Aud peste tot ca nu trebuie sa mananci tot din farfurie, sa nu creada lumea despre tine ca esti un nehalit, multi aruncand asta chiar in seama codului bunelor maniere. Culmea este ca am vazut versiuni ale codului bunelor maniere (dupa autor) unii spuneau intr-un fel, altii altfel. Treburile stau asa, cand suntem la masa, daca suntem serviti cerem putin, mancam tot, iar daca mai vrem mai cerem. La fel se intimpla si daca ne servim singuri, ne punem putin, mancam tot si apoi mai punem daca mai e cazul. A lasa mancare in farfurie e si inestetic si da si senzatia ca ati mancat doar asa, de complezenta, chiar daca voi ati bagat in voi cat un tanc.

Va multumesc ca ati avut rabdare si astazi si va mai astept sa discutam despre ce credeti si cum credeti voi de cuviinta!

Femei, Femei si iar Femei

2010-11-16T08:23:00.003+02:00

De mult, in vremuri apuse, pe cand purecele se potcovea cu 9 potcoave de otel si cantarea….
Nu va speriati, nu incep sa va povestesc Harap Alb.
Dar de mult, cand eram eu mai mic, citeam cate o carte mai buna si ziceam:
“gata, o bag in top 10”.
Pe rand au trecut prin acest top o multime de carti, astfel incat topul a devenit neincapator si s-a transformat incet, incet din top 10 in top 15, din top 15 in top 50, iar acum este top de n implica top de n+1 (matematicienii cunoaste dea!).
Este fascinant insa cum, un autor a ramas in top 10, iar un roman de al sau a ramas tot in top 10.
Daca aruncam o privire asupra acestui autor, poate fi usor catalogat drept un usuratic, un spurcat si un “de necitit”.
Cel putin 3 sferturi din populatia “culta” a Romaniei l-ar cataloga asa.
Este drept ca, socheaza, incepe romanele brusc fara ai da timp cititorului sa isi dea seama despre ce va citi.

“Aveam 50 de ani şi nu ma mai culcasem cu o femeie de patru ani. N-aveam nici o prietenă. Mă uitam după femei pe stradă sau oriunde le vedeam, însă le priveam fără vreo dorinţă şi cu un senti-ment al inutilităţii. Mă masturbam în mod regulat, dar ideea de a avea o relaţie cu o femeie - chiar şi fără implicaţii sexuale - îmi depăşea imaginaţia. Aveam o fiică de şase ani, din afara căsătoriei. Locuia cu maică-sa şi plăteam pensie alimentară. Fusesem căsătorit cu ani în urmă, la vîrsta de 35 de ani. Mariajul durase doi ani şi jumătate. Nevastă-mea a fost cea care a hotărît să divorţăm. Fusesem îndrăgostit o singură dată. Era alcoolică şi a murit la 48 de ani, cînd eu aveam 38. Nevastă-mea fusese cu 12 ani mai tînără decît mine. Cred că şi ea e moartă acum, deşi nu sînt sigur. Mi-a scris cîte o scrisoare lungă, de Crăciun, timp de şase ani după divorţ. Nu i-am răspuns niciodată...
Nu ştiu sigur cînd am văzut-o prima oară pe Lydia Vance. Să fi fost cu vreo şase ani în urmă, cînd tocmai îmi dădusem demisia din slujba pe care o aveam de doisprezece ani ca funcţionar la poştă şi încercam să devin scriitor. Eram îngrozit şi beam mai mult ca niciodată. încercam să scriu primul meu roman. Beam cîte o stacană de whiskey şi o duzină de cutii de bere în fiecare noapte, în timp ce lucram. Fumam trabucuri ieftine şi băteam la maşină şi beam şi ascultam muzică clasică la radio pînă dimineaţa. îmi propusesem să scriu zece pagini pe noapte, dar nu ştiam decît a doua zi cîte am scris. Mă trezeam dimineaţa, vomitam, apoi mă duceam pînă în camera din faţă şi mă uitam pe canapea să văd cîte pagini erau acolo. Mă aşteptam întotdeauna să văd cele zece. Uneori erau 17, 18, 23, 25 de pagini. Desigur, ce scriam în fiecare noapte trebuia refăcut sau aruncat. Mi-a luat douăzeci şi una de nopţi ca să-mi termin primul roman.
Proprietarii casei unde stăteam, şi care locuiau în spate, credeau că sînt ţicnit. In fiecare dimineaţă cînd mă trezeam, găseam o pungă mare de hîrtie în faţa uşii. Conţinutul varia, dar înăuntru erau mai ales roşii, ridichi, portocale, ceapă verde, conserve cu supă, ceapă roşie. Le mîncam şi beum bere în fiecare noapte, pînă la patru sau cinci dimineaţa. Bătrînul avea obiceiul să leşine, iar bătrîna şi cu mine ne ţineam de mînă si, din cînd în cînd, o pupam. întotdeauna în dreptul uşii o pupam mai apăsat. Era îngrozitor de ridată, dar n-avea ce să facă. Era catolică şi arăta simpatic atunci cînd îşi punea pălăria ei roz şi se ducea la biserică duminică dimineaţă.”

Stiu clar multe persoane care de la primele 3 randuri ar fi inchis cartea si ar fi zis:
„ptiu e una din alea spurcate”.

Dar cine e autorul?

Daca nu ati recunoscut fragmentul, nu am ce sa va fac, mai aveti putin de indurat pana sa aflati cine e celebrul autor.
Nascut in 1920, pe 16 august, a fost poate cel mai lenes scriitor (asa cum bine spunea prietena mea si la vara cald),
Dar cu toate astea reuseste sa scrie o multime de poeme, scurte povestiri si 6 romane, ajungand la un numar eventual de 60 carti tiparite.
Charles Bukovski, ca despre el este vorba, starneste pasiuni la orice cititor cu un minim de cultura literara si care nu se sperie de taria cuvintelor.
Prin romanul sau Femei, reuseste sa scandalizeze majoritatea populatiei feminine ce a trecut de primele randuri si sa ii faca pe barbati sa zica:
„da frate, asa e”, ffiecare regasindu-se poate in episoade din viata lui Hank Chinaski.
Cand eram in anul I de facultate, aveam prietena studenta la Litere si ma duceam adesea sa o vizitez.
In acel an I la litere erau 130 de gagici si un singur baiat.
Am fost reperat cu usurinta in sala ca fiind un intrus si fiindca eram de sex masculin prezentam un oare care interes, pe criza care era acolo.
Insa o netoata, nu are ce face si ma intreaba:
„Domnule Matematician, ce romane va place sa cititi”?
Eu, simtindu-ma ca la gala premiilor mtv, ca la un concurs de miss, raspund, vrand sincer sa traim intr-o lume mai buna:
„Pai de exemplu draguta, imi place Femei de Charles Bukovski”.
A fost poate ziua in care am aflat cat de repede pot sa alerg la o suta de metrii obstacole, sa vezi toata acea masa compacta de femei miscandu-se brusc spre mine...
Dar, revenind, asta este dragele mele, Bukovski are un mod aparte de a prezenta lucrurile.

Ok! Dar despre ce e romanul asta Femei?

Pe scurt, un ins de 50 ani, Hank Chinaski, tot incearca sa isi vada visul implinit cu ochii si sa devina mare autor.
El pleaca de la cititul propriilor poiezii in librarii de cartier, pentru un public de joasa speta (sa il numim asa), el fiind format din tineri din patura medie si saraca, mai tot timpul aprinsi de bautura si de eventualele droguri consumate.
Nu va reusi ici cand sa depaseasca aceasta conditie, drept pentru care intregul roman se desfasoara in acest context, printre oamenii de conditie medie si cei saraci.
Fixandu-si drept intriga principala acest demers al lui Chinaski, autorul urmareste cu totul altceva.
Incearca sa surprinda fiecare aspect al vietii acestuia, pentru a-si fabrica un motiv, un pretext de a prezenta femeia, asa cum nu a mai fost prezentata pana atunci.
Suntem obisnuiti si supra saturati cu imaginea diafana a femeii, aceasta zana, cu capul inconjurat de raze, cu ochii albastri ca doua safire, cu parul balai, reflectand in jur numai frumusete si bunatate.
Aproape ca ti se face greata, ca si cum ai manca o prajitura buna, dar dulce, atit de dulce incat iti vine sa versi de la un moment dat in colo.
La capatul opus, se afla prezentarile naturaliste ale femeii, aceasta eterna bolnava de psihoze, nevroze, aceasta stricata, aceasta curva (Vezi La qure de Emil Zola, Neinspirat tradusa ca Prada),
Femeia care nu e instare decat sa fie un parazit.
Dar si in aceasta prezentare lipseste ceva si am sa fiu destul de direct:
Fratioare, in ambele prezentari femeia nu merge la wc, nu trage vanturi, nu ragaie, nu i se strica dantura, nu are piele cu creturi, nu e ridata, deci aproape ca sa zici ca in ambele prezentari e la fel de diafana, chiar daca e prezentata de naturalisti in modul in care e prezentata.
Ei bine Bukovski vine si umple acest gol, iar femeile din aceasta carte, sunt femeile alea normale cu care ne-am obisnuit,
Acele femei care au parte de toate placerile vietii (merg la buda, li se strica dantura etc),
Sunt acele femei care au uneori mici crize de identitate, acele femei nehotarate care nu isi cunosc bine sentimentele.
De aceea apreciez acest roman in mod deosebit.
Bukovski nu face ca ceilalti autori, Romantici, realisti, naturalisti (asa e ca le stiu?),
Nu rupe cele doua imagini pentru a prezenta un anumit aspect, el da Cezarului ce e al Cezarului, cand o femeie e frumoasa, o descrie cu lux de amanunt pentru a nu-I stirbi din calitati, dar si aceasta femeie frumoasa, se baloneaza cand sic and sit re sa baseasca.
“Incă mai lucram în fiecare noapte la primul meu roman. Niciodată nu mă apucam de scris mai devreme de 6:18 după-amiaza. Asta cînd obişnuiam să semnez condica la poştă. Era ora şase cînd au sosit: Peter şi Lydia Vance. Am deschis uşa. Peter a zis:
-la uite, Henry, ce ţi-am adus!
Lydia a sărit pe măsuţa de cafea. Blugii ei păreau mai mulaţi ca niciodată. Şi-a scuturat părul lung, castaniu. Era nebună; era miraculoasă. Pentru prima oară, chiar m-am gîndit că aş putea face dra-goste cu ea. A început să recite poezii. De-ale ei. Erau foarte proaste. Peter a încercat s-o oprească.
- Nu ! Nu ! Poezia cu rimă n-are ce să caute în casa lui Henry Chinaski.

- Las-o în pace, Peter.
Voiam să-i admir fesele. Incălecase vechea măsuţă
de cafea. Apoi a dansat. Şi-a unduit braţele. Poeziile erau îngrozitoare, trupul şi nebunia, nu. Lydia a sărit de pe masă.
-Ţi-aplăcut, Henry?
-Ce?
- Poezia.
- Nu prea.
Lydia a rămas aşa, cu foile în mînă. Peter i-a
înşfăcat braţul.
- Să ne futem, hai să ne futem! i-a zis el.
Ea l-a împms.
-Bine, a zis Peter. Atunci plec!
- N-ai decît. Am maşina mea, a zis Lydia. Pot
să ma întorc şi singură.
Peter a luat-o spre uşă. Acolo s-a oprit şi s-a
întors.
- Bine, Chinaski! Să nu uiţi ce ţi-am adus 1
A trîntit uşa şi a dispărut. Lydia s-a aşezat pe canapea, lîngă uşă. M-am aşezat cam la jumătate de metru de ea. Am privit-o. Arăta minunat. Mi-era teamă. Am întins nnna şi i-am atins părul lung.
Părea fermecat. Mi-am tras naîna înapoi.
- Tot părul ăsta e al tau cu adevărat? am între-
bat. Ştiam că aşa este.
-Da, a zis ea.
Mi-am pus mîna sub bărbia ei şi, foarte neîn-
demînatic, am încercat sa-i întorc capul către mine. N-aveam încredere în astfel de situaţii. Am
sărutat-o uşor.”

Totusi, Bukovski are grija sa prezinte tot adevarul, nu exista femei frumoase si atit, toate, dar toate au un defect, deci tot despre aceasta Lidia mai la inceput spune:

“Cîţiva indivizi au venit să stea de vorbă cu mine. Apoi, într-o clipă de răgaz, m-a abordat şi Lydia Vance. Stăteam la o masă şi beam bere. S-a proptit de marginile mesei, s-a aplecat şi m-a privit. Avea părul şaten şi lung, un nas proeminent, iar cei doi ochi parcă nu semănau unul cu celălalt. Dar degaja vitalitate - ştiai că se află acolo. Am simţit între noi vibraţii. Unele dintre ele erau confuze şi nu tocmai pozitive, dar existau. M-a privit, am privit-o şi eu la rîndul meu. Lydia Vance purta o jachetă de cowboy din piele întoarsă, cu nişte franjuri la guler.
Avea ţîţe mişto. I-am spus:
- Mi-ar plăcea să-ţi smulg franjurile alea de pe hăinuţă - am putea începe de acolo!
Lydia s-a îndepărtat. Se pare că n-a tinut treaba. Niciodată nu ştiu ce să spun doamnelor. Dar avea un posterior!”

Dar bine bine, unde se duce la buda?

Ei bine episoadele acestea nu lipsesc si multe altele.
O sa vedeti si nebuniile femeilor cu care suntem toti atit de obisnuiti, credinte ciudate, temeri, nevroze etc.
Inchei spunandu-va ca Bukovski face o prezentare cat se poate de reala a femeii, neuitand niciun aspect al vietii, coborand-o pe aceasta zana de pe piedestal si asezand-o acolo unde e locul, printre noi, cu placerile si neplacerile vietii.
Nu mai putin de remarcat este umorul negru prezent pe tot parcursul cartii, facandu-l pe cititor sa mai uite de grozavia cuvintelor citite si aducandu-l pe punctul de a spune:
"Ei, e chiar un tip simpatic"

Te doare ceva? Daca nu, du-te la dentist

2010-11-12T07:27:00.004+02:00

In periplul meu pe internet, am gasit si m-am atasat de si la vara cald.
Acolo s-au starnit unele discutii despre diverse meciuri din campionatul meseriilor liga 1 (la nocturna) si liga a doua (la matineu) despre care am vorbit aici.
In cadrul acestor discutii, am jucat rolul avocatului diavolului, prezentand numai situatii negative din orice meserie de a ajuns lumea sa creada ca sunt omul, “toate mi se intimpla numai mie”.
Asa ca, va asteptati sa fac o dezmintire prin acest post nu?
Ei bine nu!
Acest post merge in aceeasi tema, “toate mi se intimpla numai mie”, dar culmea, nu va fi o situatie in care medicul e de blamat, ci o situatie in care eu ii multumesc medicului pentru profesionalizmul si modul cum a lucrat.
Deci doamna doctor multumesc mult pentru ca v-ati descurcat si ca totul a fost bine.
Sa incepem postarea!

Vi s-a intimplat adesea sa aveti o viata frumoasa, sa va fi intalnit in doar weekendul ce a trecut cu niste prieteni dragi, sa iesiti la o pizza impreuna, sa va simtiti bine.
Afara cald, pasarelele cantau, totul parea a fi frumos.
Doar ce terminasem un contract in unul din multele proiecte pe care le manevrez si ma simteam liber si multumit de munca prestata (maestre Liviu, multumesc pentru contract, sper ca am fost la inaltime).
De mai multi ani aveam o masea de minte, putin cariata.
Ma duc la dentist sa se uite.
Imi zice sa o scoatem, dar ca tre sa fac o radiografie.
Plec de la dentist.
In Cadrul weekendului feeric amintit mai sus, mancand pizza amintita mai sus (o pizza cu pui),
Nimeresc un os in acea pizza si al naibi os se duce fix pe maseaua mea de minte care, ati ghicit, se sparge, lasandu-ma cu ceva gaura in zona.
Nimic nou, mi s-au mai spart masele sin u a fost rau.
Nu ma durea nici macar acum, viata isi continua mersul ei linistit.
Eram in vacanta, ma uitam pe geam la vremea de afara si incercam sa ma gandesc ce o sa fac weekendul urmator.
Ma duc si fac radiografie, prima veste foarte “buna”.
Maseaua este oblica, nu dreapta (cine stie, stie) si e adanc infipta in locul ei.
Zic, nu o fi dracul atit de negru.
Mai trece o zi, mai trec doua, viata la fel de frumoasa.
Nicio durere, puteam sa mananc, doar ca strangeam ceva provizii si pentru mai tarziu, atita tot.
Se termina saptamina, se face vineri, urma weekendul, planurile de weekend erau gata, abia asteptau sa fie puse in practica.

Intru in cabinetul dentistului.
Ma asez pe scaun, ferm convins ca o sa plec rapid de acolo cu directia chirurgie buco-faciala pentru a fi operat, deci avea sa mai dureze.
Doctorita zice:
- Nu va trimit la chirurgie, pentru ca poate reusim sa o scoatem fara chirurgie, ca sa ramaneti cu oasele intregi.
Eu ii multumesc in gand, auzisem povesti despre chirurgie si despre faptul ca ramai cu gauri si hematoame.
Se pregateste sa imi faca anestezia.
Imi face anestezia sin u stiu ce se intimpla, dar celebrul eu lesina.
Sunt resuscitat si adus la o stare normala de lucru.
Incepe lucrul, se incearca mobilizarea maselei.
La un moment dat coroana care mai era se rupe in cleste.
Se trece la faza a doua, separarea radacinilor si scoaterea lor.
Se folosesc tot felul de freze, dar radacina nu prea vrea sa se lase separata.
Se termina anestezia, mi se face o a doua anestezie.
Se mai lucreaza ce se mai lucreaza.
Bucati din masea sunt scoase, se termina iar anestezia (prin se termina anestezia, sa intelegeti ca se termina in parte, dar in partea cea mai importanta si anume acolo la maseaua de minte).
Doctorita imi spune ca nu imi mai face alta anestezie, sa suport asa.
Eu suport.
Mai trece timpul, cand pe ultima suta de metri, aud:
- unde o fi ultima bucata?
- Care ultima, intreaba asistenta.
- Pai mai era una si a disparut.
- O fi prin gura.
- Pai nu e, uite ca nu e.
- Nici pe jos nu e doamna doctor.
Intr-o fractiune de secunda doctorita e cu mana pe gatul meu strangandu-ma.
Eu ma gandesc, hait ca m-au dibuit dusmanii...
Incep si ma gandesc care din ei o fi platit-o.
Ma gandesc cat de prost am fost sa fiu atras intr-o asa capcana, mai stiam doar atitea cazuri de oameni atrasi si ucisi la dentist, aveam sa fiu unul dintre ei si dusmanii mei aveau sa se bucure.
- E in gat!
- Cum e in gat!?
- Probabil ca avea o fisura la gingie si i-a cazut inauntru!
- Cum?
- Pai uite asa, a cazut si acum e undeva sub limba se plimba pe acolo!
Incepe palparea si tragerea maselei buclucase, din gat spre fisura pe unde picase.
Cand ajunge cat de aproape se putea de fisura, imi introduce un instrument lung prin gaura maselei, prin fisura, pana in gat incercand, prin pipait sa gaseasca calea spre masea pentru a o apuca.
O prinde intr-un final si o scoate afara.
Ma dau jos de pe scaun ne stiind daca mai traiesc sau nu.
Rezultatul?
Planurile mele de weekend s-au dus dracu.
A doua zi nu eram in stare sa vorbesc, sa inghit.
Orice inghitit insemna o durere groaznica.
Am fost trecut pe augumentin la 12 ore de 1000 miligrame, si calmante din 6 in 6 ore, la 12 ore profemid si la alte 12 ore nurofen.
2 zile nu am fost in stare sa vorbesc. De mancat am mancat supa crema de legume cu paiul.
Am inceput sa vorbesc inteligibil abia luni, dar nu corect, ziceai ca am pareza faciala.
Totusi de luni am inceput sa inghit si am trecut de la mancarea cu paiul, la mancarea cu lingurita in bucatele mici.
Am redescoperit mierea de albine si faptul ca e foarte buna pentru un gat iritat.
Luam inainte de masa cateva lingurite si ma lasa durerea de gat si puteam sa inghit si sa mananc.
Toata saptamina, cum treceau calmantele, am avut dureri.
Inca mai am, dar mai putine, si ma doare specific locul maselei, nu ma mai doare cu toata falca cu tot ca in prima zi.
Spuneam la inceput ca ii multumesc dentistului. Va intrebati poate de ce?
Pai ii multumesc pentru ca a avut prezenta de spirit si nu a clacat cand i-a lesinat pacientul, a stiut exact ce sa faca si cum.
Ii multumesc pentru ca intr-un caz atit de greu s-a descurcat totusi.
Ii multumesc ca nu s-a speriat in momentul in care lucrurile luau o intorsatura ne conforma cu procedura si ca a avut solutii pentru orice si ca a stiut exact ce se intimpla si in momentele cele mai grave (atunci cand maseaua s-a dus in gat).
Ii multumesc, pentru ca alti dentisti nu au curaj sa se bage, toti te trimit comod la chirurgie.
Ori chiar daca chirurgia e mai comoda, ea este invaziva si are efecte pe termen lung.
Astfel, eu am scapat fara chirurgie, deci fara taieturi.

Va voi povesti in celelalte posturi ce am mai facut de cand nu am scris, am fost putin dezamagit ca scriam aproape de geaba, ne avand niciun feetback. Dar am primit e-mailuri de la oameni, ca de ce nu mai scriu, ca ei citesc chiar daca nu comenteaza!
Dragii mei, mai si comentati daca cititi, spuneti:
„ba ares, esti babalau ba”!
PS. Azi am control la dentist, aflu cum au evoluat lucrurile.

Cum sa iti repari computerul prost

2010-11-11T08:07:00.003+02:00

Scriam pe blogul lui si la vara cald, cand mi-am dat seama ca e cam lung ce am sa scriu si ca deja plictisesc lumea pe acolo, asa ca am luat comentariu si l-am pus la mine pe blog.
Raspunsul meu vine la un articol mai vechi al ei in care povestea despre conflictul dintre medici si farmacisti, eu generand prin comentariu meu si prin buna vointa lui slvc un nou post medici vs pacienti.
Extrapoland, voi prezenta o intimplare in acest post din meseria mea, ce denota tendinta oamenilor de a se da rotunzi pe toate domeniile de activitate, chit ca exceed nivelul si aria lor de competente.
Cu ocazia aceasta, lansez o leapsa pentru ceilalti blogeri, care vor ajunge pe acest post, sad ea si ei exemple din meseria lor cand oamenii care nu aveau nicio treaba le-au trecut peste indicatiile cu competenta date.
SLVC ma bazez pe tine sa promovezi leapsa, pentru ca la cata lume intra la mine pe blog, o sa imi fac leapsa singur.
Postarile la care ma refer sunt:
medic-versus-pacient

farmacist-versus-medic
Acum urmeaza comentariu pe care il incepusem, deci care va arata ca un comentariu.

:)
O multime de astfel de episoade se pot prezenta, e un flagel general cum spunea si alt cineva, sa ne credem maid estepti in domeniile in care nu suntem calificati, sau sa ne credem prea destepti.
Astfel prevad episoadele:
Medic vs asistenta,
Asistenta vs Infirmiera
Asistenta vs pacient
si nu de neglijat:
Medic de familie vs Medic Specialist
Ai ca daca ne mai gandim scoatem de un campionat asa, o sa avem:
F.C. Asistentele 0 - 1 F.C. Medicii.
Ce este cu adevarat nasol, este ca desi noi exemplificam in acest domeniu (fiind mai aproape de posesoarea blogului), el se manifesta in toate domeniile.
Ma trezesc si eu in profesiunea mea, ca sunt chemat de cineva, intr-un caz simplu sa il numim de raceala.
Cuiva calculatorul ii merge mai greu, sau nu ii mai porneste.
Ma duc vad ce are, il repar, fac anumite setari pun anumite programe, pe care eu le-am constatat a se comporta ok relativ la nevoile utilizatorului respectiv.
Dupa care ii spun respectivului, fara conotatii economice, cum sunt acuzat de altii:
"bre nene, umbla cu el, fa ce vrei, atita timp cat doar tu umbli in el si nu vine altu sa il faca praf e totul ok, cand ai o problema ma suni si o rezolvam".
Trece timpul si dupa un an sunt sunat:
"Domnu informaticianu, computerul meu se misca greu de tot, nu puteti sa veniti".
Zic, pe drum fiind,
"e, o fi trecut un an, se mai umple si windows-ul asta, il schimb si gata".
Ajung acolo, dau drumu la computer, porneste sursa, vajaie, dar computerul nicht.
Ma uit cu ochii mei blajini la gazda...
incurcat imi spune:
"pai asa face pana se incalzeste, mai datii drumu de vreo cinci ori ca porneste el".
Raman siderat:
"Dar ce bree e dacie sa ii dau cu manivela"?
El zice:
"pai nu stiu ce are, dintr-odata a inceput sa faca asa'"!
eu:
"E clar, eu sunt popa".
Imi reamintesc, ca un medic extraordinar, dintr-o agenda pe care o am pentru fiecare client, ce configuratie are calculatorul, ce am pus pe el.
Computerul porneste in final:
Ma uit prin el, se misca ca naiba.
Se blocheaza.
il intreb:
"si asta tot brusc asa a aparut"?
el:
"da, cam in acelas timp cu pornitul greu".
Stau si reflectez, deja mi-e frica de acel calculator, deja mi-e frica sa fiu acolo.
Pentru ca inevitabil urmeaza reprosurile, ca tu l-ai reparat ultima oara si deci tu esti de vina ca nu merge.
Inca nu se intimpla asta si trebuie sa vad cum sa gestionez situatia pentru a nu ajunge acolo, sa il fac pe om sa inteleaga ca ceva s-a intimplat intre timp.
Pornesc din nou computerul, stau si stau, porneste.
Se deschide, reusesc sa ma uit mai atent.
Ce constat:
Eu pusesem antivirus avast home edition.
Ma uit acolo, avastul meu era, dar pe langa el mai aparuse si un eset si un norton antivirus, toti trei activi si veseli.
Intreb:
”Cine i-a pus pe astia”?
Raspunde:
„Pai sa vedeti, baiatu lu vecinu de la 3, care mi-e prieten si care se pricepe la dinastea.
A venit si a zis ca avastul e o porcarie si ca imi pune el ceva mai bun”.
Eu:
„Si dumneata ai inteles ce ti-a pus si de ce? Ai inteles de ce e prost avastul si de ce e mai bun ce a pus el”?
El:
„pai nu, daca a zis el ca e bun, o fi bun”.
Eu intreb:
„Cati ani are baiatul asta”?
El:
„14”.
Deja incep sa imi fac o idee despre specimen, este acel pusti al blocului (fiecare bloc are unu din asta), acel pusti care e priceput la calculatoare pentru ca asa zice tacsu.
„lasa ma, ca vine ala mic al meu si ti-l face, l-a facut si pe a lu matusisa, sa vezi ce frumos lucra”...
Incerc sa imi dau seama ce se intimpla cu computerul de nu porneste si de ce se blocheaza.
La mine in configuratie scria ca are 512 mega de ram sd-ram, ca are un procesor duron la 1 ghz si o placa de baza de la pc chips mb810.
Deschid proprietatile computerului de pe my computer si constat ca procesorul nu mai e acela.
Avea un frumos athlon xp 2000+
Ma uit la el si ii spun:
„nu mai aveti acelas procesor ca data trecuta”.
El se uita crucisi la mine si zice:
„Ce nu mai am”?
Eu:
„cineva v-a schimbat o piesa in computer, cine si de ce”.
El:
„A pai tot vecinu, ca a zis ca mi-l face sa mearga mai repede, a venit intr-o zi, l-a dus la magazin si s-a intors cu o piesa schimbata”.
Tot el:
„si o vreme a mers chiar repede”.
Incep sa presupun ca procesorul ii de vina,
Iau procesorul vechi il montez, din intimplare pleaca bine din prima.
Il mai sting si ii mai dau drumu, aiurea, incepe iar sa faca la fel.
Schimb memoria, nimic.
Ma uit pe specificatiile complete ale procesorului, ma uit apoi si pe posibilitatile placii de baza.
Se potriveau cam prin toate, mai putin un lucru, placa de baza suporta un maxim de 200 mhz la fsb, iar procesorul putea intre 266 mhz si 333 mhz.
Ceea ce evident a pus o sarcina in plus pe placa de baza, moment in care condensatoriii saraci s-au dus naibi.
Ma uit la condensatori, umflati ca naiba.
Incep sa ii explic omului.
„uite nene, piesa asta de ti-o pusera matale, e mai noua ca restul, iar restul desi aparent suporta piesa asta, de fapt s-a defectat incet, incet, iar acum ai in loc de computer o conserva”.
El:
„aoleu, cum asa”.
Eu:
„pai asa, ca daca lasi pe toti sa bage ghiarele, nu ti-am zis ca nu e de gluma asa cu astea”?
El:
„si mai pot sa fac ceva”?
Eu:
„da, mai bagi 3 milioane in el si il reparam”.
El:
„aoleu”.
I-am luat computerul l-am dus, i-am schimbat placa de baza si odata cu asta si memoria, fiindca nu mai existau placi pe sdram, ci pe dd-ram.
Asta e, se manifesta peste tot.
E drept ca am intalnit si colegi care stateau si se uitau ca meseriasi in computer, fara sa aiba habar despre ce e vorba pe acolo.

Legea in Romania nerespectata, obisnuinta bate tribunalul

2010-05-04T19:17:00.003+03:00

Buna seara si bine v-am gasit dragi mei,
Cineva a sperat ca am ramas fara idei.

Ei bine nu.

Abordez un subiect important pentru profesionistii din Romania si anume acela ca, mai puneti dracu mana pe o carte ba inainte sa va dati cu parerea.
Cunoasteti deja aversiunea mea, fata de banci si problema mea cu ele, dar subiectul din seara asta nu le priveste, desi tot o banca l-a generat.
Sunt PFA pe multe domenii de activitate, in calitatea mea de FPFA am incercat sa imi deschid un cont in banca, pentru ca legea te obliga ca agent economic sa ai cont in banca.
Las, faptul ca unele banci nu vor sa imi deschida cont, dar mite sa mai raspunda la rugamintea mea de a avea internet banking.
Sa va spun povestea:
Reusisem sa apelez la bunatatea C.E.C. sa imi ofere un digipass vorbitor sa am si eu internet banking.
Am reusit aceasta printr-un prieten ce lucreaza la C.E.C. si prin buna vointa unei doamne Director din C.E.C.
Le multumesc mult, se pare insa ca sistemul infrange buna vointa.
Astfel, s-au facut toate sfortarile necesare, aparatul a fost adus, am cazut de acord asupra procedurii de intrare in posesie totul era ok.
Conform procedurii trebuia sa ma duc la o sucursala/agentie C.E.C. din Constanta sa imi deschid cont si card.
Urmand ca mai apoi bucurestiul sa imi deschida internet banking si sa primesc mult ravnitul aparat.

Ajung la Agentia C.E.C. Constanta de pe I. C. Brateanu, zona pod butelii.
Intru, cu actele de la PFA in mana, cer la relatii cu clientii sa mi se spuna unde pot ca pfa sa imi fac cont si card.
Sunt indrumat la biroul persoane juridice.
Acolo O domnisoara/doamna (nu i-am putut face incadrarea in regn si specie)
mi-a luat actele si m-a intrebat unde e actul constitutiv.
I-am spus ca aia e tot ce am si ca eu ca pfa nu stiu ce act constitutiv tre sa am.
M-a rugat sa o scuz 2 minute, a plecat.
Dupa o ora de asteptare, timp in care nu stiam ce si pentru ce astept, se intoarce si imi spune.
Trebuie sa imi aduceti autorizatia de la primarie, pentru ca aia tine loc de act constitutiv si fara nu se poate.
Dumneavoastra insa, fiindca sunteti nevazator, trebuie sa imi aduceti si o curatela care sa contina datele persoanei care are dreptul sa faca operatiuni in cazul dumneavoastra.
Si sa contina express, dreptul de a deschide cont si...
Continua o lista de alte drepturi.
Am ramas interzis, am primit o hartie scrisa de mana cu ce trebuie sa aduc, m-am ridicat si am plecat spunand buna ziua.

Gafa nr. 1, eu nu am asistent personal, semnez singur toate hartiile, nu vreau sa am imputernicit.
Conform legi 448 pe 2006 si conform ordonantei 137 pe 2000 s-a comis o discriminare.
Cititi articolul anterior pentru detalii.

Dar mai mult, acum ajung la subiectul din aceasta seara,
suntem obisnuiti sa sfatuim lumea cu ce credem noi nu cu ce stim noi.
Si cand asta se reflecta intr-o procedura a unei banci, e vai si amar.
E clar ca functionara din fata mea nu stia ce sa faca in cazul meu si s-a dus sa se sfatuiasca cu sefa.
Ei bine, pentru pfa dragi oameni de la C.E.C. va trebui sa scoateti actul constitutiv.
Pentru ca pfa-ul nu are act constitutiv
si mai nou, ordonanta de urgenta 44 pe 2008 a abrogat legea 300 pe 2004
in concluzie, pfa-ul nu mai trece pe la primarie sa se autorizeze.
Conform acestei ordonante modificata prin ordonanta 38 pe 2009
pfa-ul se inregistreaza la registrul comertului si singurele lui acte
sunt certificatul de inmatriculare in registrul comertului,
certificat constatator
si rezolutia de autorizare din partea registrului comertului.
Acte pe care eu le aveam.

O alta problema intalnita, printre asa zisi profesionisti romani, este problema facturilor.
Toata lumea ma freaca la cap ca facturile trebuie semnate, toti sunt obisnuiti cu formatul de factura des intalnit, acela care contine date de expeditie,
si unde se semneaza pentru primirea marfii.
Am discutat cu zeci de experti contabili, oameni care lucreaza in aprovizionare, oameni care ar trebui sa stie cum e cu facturile.
Ei bine toti sustin sus si tare ca factura trebuie semnata.
Dragi profesionisti idioti, nu mai spuneti ce credeti, ci spuneti ce spune legea.
Codul fiscal articolul 155
spune ca facturile nu trebuie obligatoriu semnate si stampilate.
Ca vreti voi sa le semnati e treaba voasttra, nu va opreste nimeni, dar nu mai faceti spume ca aveti dreptate.
Inchei acest episod declarandu-ma trist cand vad cum pot fi tratati clientii in bancile romanesti.
Si incep din ce in ce mai des sa ma intreb, cum s-o deschide o banca?
Ca se pare ca va trebui sa imi deschid una.

Orbii, Persoane cu Dizabilitati discriminati de banci (primul episod ING)

2010-04-22T19:34:00.002+03:00

Orbii, Persoane cu dizabilităţi vizuale discriminate de bănci

Încep prin acesta, un serial de articole din viaţă, întâlnit zilnic, repetat parcă la infinit. Dincolo de lirismul prozaic al acestui inceput, situaţia este tragică, ca să exemplificăm mai bine, îl vom cita aici pe prietenul nostru Confucius care spunea:
“Frate, purceaua e moartă în coteţ şi cu curul în uşă”.
Ca să vă reamintesc, sunt o persoană cu dizabilităţi vizuale, pentru necunoscători de termeni rasuflaţi şi pretenţioşi, „sunt orb băi”.
Pe lângă această calitate impresionantă care se pare că mă caracterizează deoarece e cea mai importantă in dialogul cu ceilalţi (voi explica de ce), am si altele.
Cele mai importante pentru expunerea de faţă sunt:
Am absolvit Facultatea de Matematică şi Informatică din cadrul Universităţii Ovidius Constanţa, cu specializarea Matematică şi Informatică;
Am absolvit masterul Managementul Informatizat al Proiectelor, organizat de Facultatea de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică din cadrul Academiei de Ştiinţe Economice Bucureşti.
Conform acestora două, s-ar spune, ca am habar ce este un calculator, cum să îl utilizez şi culmea nesimţirii ştiu să şi îl programez.
Am să îi rog pe cititori să mă ierte pentru această introducere laborioasă, dar trebuie să aveţi exact o idee despre enormitatea actelor ce urmează.
Vă mărturisesc sincer, că scriu singur acest post, sunt doar eu şi calculatorul meu, eu tastez şi el pălăvrăgeşte ce scriu eu.
De curând, m-am inregistrat ca PFA. În această nouă calitate, trebuie să îmi fac conturi la bănci.
Pentru a înţelege cum stătea situaţia cu mine şi băncile, am să vă fac un scurt istoric al lucrului cu băncile în ceea ce mă priveşte.
În anul 2000 mi-am făcut primul card din viaţa mea, un card maestro la BCR.
Mi-a fost furat cu portofel cu tot, cu acte si cu bani, am sunat, l-am blocat si a murit.
In 2002, Facultatea imi făcea cardla Bancpost pentru bursă (pentru că da, am luat şi bursă datorită mediilor).
După un an facultatea rupe contractul cu Bancpost şi imi face card la brd, cardul 10, tot pentru bursa.
În 2005 am nevoie rapid de un card internaţional şi atras de oferta celor de la ING şi care mai ofereau şi cardul în maxim 3 zile, intru în agenţia ING Bank de pe Mircea cel bătrân din Constanţa şi fără împuternicit, fără nici o constrângere, îmi deschid un card la ei.
În 2006 forţat de nişte plaţi externe, cer ING Bank să îmi deschidă şi un cont în dolari.
În 2006 mă angajez. La muncă mi se face card Raiffeisen pentru salariu.
În 2007 când am fost să îmi plătesc taxa anuală de administrare la ING Bank, Fata de acolo mi-a propus să îmi deschidă un card de credit, deci notaţi, un card de credit. Am refuzat, deoarece ca un om bine instruit in economie, ştiu că împrumutul la bancă e ultima opţiune, deoarece e foarte scump (comuniştii, nu săriţi, ştiu că vouă vă nplace banca şi aţi fostînvăţaţi că trebuie să cumpăraţi căt mai mult pe credit bancar).
În 2008 mă angajez la Ministerul Comunicaţiilor şi mi se face un card master card la Bancpost.
Până în acest moment dragii mei, toate aceste conturi şi carduri mi le-am deschis la aceste bănci, fără împuternicit, la unele cu intermediar (facultatea şi angajatorii), dar fără împuternicit.
În 2009 forţat de alte plăţi externe, îmi deschid cont în dolari la Raiffeisen şi îmi deschid Raiffeisen Online (am un episod drăguţ de povestit aici, dar poate într-un episod următor).
În 2009 septembrie, datorită schimbării modului de autentificare la raiffeisen şi datorită crizei, mă duc la Raiffeisen şi închid conturile.
Tot în aceeaşi zi mă duc şi la ing şi închid conturile.
Idea mea era să migrez către Banca Transilvania, care avea comisioane de administrare 0 şi pentru perioada aceea era ce îmi trebuia.
Numai că ghinion, bt refuză să îmi facă conturi, carduri şi să îmi activeze serviciul bt24 (în episodul următor discutăm despre asta).
Am fost foarte faşcinat de Raiffeisen online, era accesibil pentru oricine, nu avea un mod complicat de autentificare şi autorizare, era ok.

Pentru a înţelege cum funcţionează autentificările şi autorizările acestea şi problemele lor, vă fac o mică expunere. După care, promit că trec la cazul concret.
Există mai multe modalităţi de autentificare şi autorizare a tranzacţiilor.
În general aceasta presupune introducerea unui cod de către utilizator.
Vechiul sistem raiffeisen:
Cerea user şi parola si aleatoriu 2 cifre din numarul cardului. Foarte uşor de folosit de către orbi, deoarece presupunea cunoaşterea numarului cardului (o înşiruire de 16 cifre, uşor de reţinut), cunoaşterea unui user şi a unei parole şi utilizarea unei pagini web.
Sistemul actual Raiffeisen:
Presupunere utilizarea unui aparat extern, denumit card reader.
Utilizatorul trebuie să introducă cardul bancar în acest aparat, să apese butonul de autentificare sau de autorizare, în funcţie de ce anume cod doreşte să genereze şi să introducă codul furnizat de de aparat pe site-ul web.
Problema constă îmn faptul că un orb, nu vede ce scrie pe ecranul acelui aparat şi deci astfel, un serv iciu care putea fi utilizat de orbi, a fost transformat într-unul care nu poate fi utilizat de orbi.
Sistemul vechi de la BRD
Presupunea introducerea unui user şi a unei parole. Foarte uşor de folosit de nevăzători, de altfel, mai mult decât raiffeisen, această banca, brd, se pucură de popularitate printre orbi.
Sistemul nou BRD:
Foloseşte o tastatură virtuală vizuală, formata din imagini aleatoriu generate cu cifre, cifre din care utilizatorul trebuie să formeze un cod secret. Mai mult cifrele îşi schimbă poziţia după fiecare apăsare pe această tastatură virtuală vizuală. Fiind vorba de imagini, orbii sunt pierduţi pe drum. Deci un alt serviciu care era accesibil orbilor şi a fost transformat într-unul neaccesibil.
Sistemul Banca transilvania:
Foloseşte un certificat ssl, user parolă şi o tastatură virtuală vizuală statică.
Cu puţine modificări acest program poate fi folosit de orbi.
Din păcate însă, banca nu pare să înţeleagă poziţia favorabilă pe care o are pe piaţă în momentul de faţă şi refuză deschiderea de conturi, carduri şi alte servicii pentru orbi.
Sistemul Libra Bank:
Foloseşte certificat ssl şi user şi parolă.
Sistem accesibil orbilor teoretic, nu l-am încercat încă, nici nu am contactat banca să văd dacă are probleme cu orbii.
Sistemul Millenium bank:
Foloseşte smartcard pentru autentificare. Aceasta presupune conectarea unui aparat la calculator, introducerea unui card de autentificare în aparat şi acesta va autentifica şi va autoriza orice tranzacţie.
Se laudă pe pagina lor că se chinuie să menţină toate aplicaţiile accesibile.
Încă nu am contactat banca să văd ce poziţie are faţă de orbi.
Sistemul lor teoretic este utilizabil de un orb, nu am încercat personal.
Sistemul altor bănci (Bancpost, C.E.C. OTP, Volsbanc etc):
Acelas sistem ca la raiffeisen, cel nou, numai că în loc de un card reader folosesc un digipass.
Diferenţa între cele două este aceea că, digipasul nu necesită introducerea cardului bancar, în el.

Acesta a fost scurtul breviar tehnic.
Eu îmi doresc de la viaţă să găsesc o bancă care să îndeplinească următoarele condiţii:
Să lucreze cu orbi (bt şi cum vom vedea mai jos ING nu o fac, încălcând flagrand legea);
Să aibă un serviciu de internet banking accesibil pentru orbi (toate cele care folosesc digipass si card reader nu sunt accesibile în forma lor actuală şi nici tastatura virtuală vizuală de la brd nu este)
Să îimi pot deschide cont în ron
Să îmi pot deschide cont în euro (eventual şi în dolari)
Să îimi pot ataşa contului în ron un card;
Să pot ataşa contului în valută un card;

Interesant este faptul că şi acele bănci ce folosesc card reader sau digipas îşi pot accesibiliza serviciile pentru orbi.
Personal am contactat firma Vasco, producătorul majorităţii aparatelor folosite în România, iar ei m-au asigurat că ei produc astfel de aparate vizuale, deoarece în ţările civilizate, băncile fac un lucru de renume din faptul că lucrează cu persoane cu dizabilităţi.
Astfel, există digipasuri vorbitoare, bancomate vorbitoare etc.
Şi în România există bancomate v orbitoare, brd, Raiffeisen, City Bank fiind 3 din băncile care au bancomate vorbitoare. De asemenea, tastatura oricărui bancomat, are marcata cifra 5 pentru ca nevazătorii să poată utiliza bancomatul.
În final, am discutat cu BRD săptămâna aceasta, arătându-le, că ai lor colegi din franţa, Societe Generale, au tastatura aceea vizuală şi în format sonor.
De ce amintesc toate acestea? Pentru că veţi vedea mai jos legea şi modul în care ing-ul încearcă să îşi justifice refuzul de a lucra cu orbi pe nişte concluzii trase de ei, în urma cărei consultări nu ştiu, dar nu dovedesc decât ignoranţă, prejudecăti, mentalităţi proaste şi proastă creştere în final.
Eu nu mă pot exprima despre ceva, înainte să întreb, nu pot spune cum se construieşte o rachetă şi nu pot afirma faptul că doamna şefă de agenţie de la ING nu poate construi o rachetă, până nu mă duc să am o discuţie cu dumneaei, să văd care e starea de fapt.
Vă informez dragii mei, ca ING In Belgia şi Olanda, are două metode de autentificare pentru Internet Banking, una cu digipas şi alta cu certificat ssl.
Deci se pare că aceste refuzuri, nu sunt o politică a băncii, ci sunt nişte românisme, din acelea cu care suntem învăţaţi, prestate de nişte funcţionari ce nu ştiu să aibă iniţiativă, ci doar ştiu să iţi dea sictir recitându-ţi un regulament prost corit, învăţat pe dinafară
Ştiind că am avut conturi la ING Bank, doar ce le inchisesem in septembrie 2009, contactez printr-o prietenă, pe şefa agenţiei la care îmi făcusem eu conturi şi carduri. Am contactat-o printr-o prietenă şi nu m-am dus direct, dorind să pot trasmite un mesaj unui factor de decizie, privitor la internet banking-ul ing, poate se reuşea într-un fel să fie făcut accesibil pentru orbi. Dar stupoare!
Aceasta sefă îi spune prietenei mele, că ea nu poate să deschidă conturi şi carduri la orbi şi mai mult că a vorbit la Bucureşti să se intereseze, iar cei de acolo confirmă varianta ei.
Pusă în faţa faptului că eu am avut card şi cont la ei, aceasta neagă, zicând că nu se poate, nu există, cum să am eu cont la ei.
Indignat de cele întâmplate, scriu la contact@ing.roo.
Am să redau mai jos, exact copia e-mailului pe care am primit-o de la ei si aveţi mailul meu dedesuptul celui trimis de ei.
Până să redau e-mailul, ca să închei intervenţia mea şi să vă las să lecturaţi liniştiţi, am să redau mai întâi nişte articole de lege care mie mi se par relevante:

Ordonanţa 137 pe 2000 spune la articolul 10:
ART. 10
Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, daca fapta nu intra sub incidenta legii penale, discriminarea unei persoane fizice, a unui grup de persoane din cauza apartenentei acestora ori a persoanelor care administreaza persoana juridica la o anumita rasa, nationalitate, etnie, religie, categorie sociala sau la o categorie defavorizata, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientarii sexuale a persoanelor în cauza prin:
a) refuzarea acordarii serviciilor publice administrative si juridice;
b) refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile de sanatate publica - alegerea medicului de familie, asistenta medicala, asigurarile de sanatate, serviciile de urgenta sau alte servicii de sanatate;
c) refuzul de a vinde sau de a închiria un teren sau imobil cu destinatie de locuinta, cu exceptia situatiei în care aceasta restrangere este justificata obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare;
d) refuzul de a acorda un credit bancar sau de a încheia orice alt tip de contract, cu exceptia situatiei în care aceasta restrangere este justificata obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare;
e) refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile oferite de teatre, cinematografe, biblioteci, muzee si expozitii, cu exceptia situatiei în care aceasta restrangere este justificata obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare;
f) refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile oferite de magazine, hoteluri, restaurante, baruri, discoteci sau de orice alti prestatori de servicii, indiferent daca sunt în proprietate privata ori publica, cu exceptia situatiei în care aceasta restrangere este justificata obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare;
g) refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile oferite de companiile de transport în comun - prin avion, vapor, tren, metrou, autobuz, troleibuz, tramvai, taxi sau prin alte mijloace -, cu exceptia situatiei în care aceasta restrangere este justificata obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare;
h) refuzarea acordarii pentru o persoana sau un grup de persoane a unor drepturi sau facilitati.

Legea 448 pe 2006 grăieşte următoarele:
Art. 67
(1) Pana la data de 31 martie 2007, operatorii de telefonie au urmatoarele obligatii:
a) sa adapteze cel putin o cabina la o baterie de telefoane publice in conformitate cu prevederile legale in vigoare;
b) sa furnizeze informatii despre costurile serviciilor in forme accesibile persoanelor cu handicap.
(2) Operatorii de servicii bancare au obligatia sa puna la dispozitia persoanelor cu handicap, la solicitarea acestora, extrase de cont si alte informatii
in formate accesibile.
(3) Angajatii operatorilor de servicii bancare si postale au obligatia de a acorda asistenta in completarea formularelor, la solicitarea persoanelor cu
handicap.

Art. 70
(1) Autoritatile centrale si locale publice, precum si institutiile centrale si locale, publice sau de drept privat, au obligatia de a asigura servicii
de informare si documentare accesibile persoanelor cu handicap.
(2) In termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi, serviciile de relatii cu publicul vor afisa si vor dispune de informatii accesibile
persoanelor cu handicap vizual, auditiv si mintal.

Şi acum, mult aşteptatul e-mail, citiţi şi vă minunaţi:

Stimate domnule Vasile,

Ca urmare a mesajului dumneavoastra inregistrat la ING Bank cu numarul
451286
in data de 13.04.2010, va comunicam urmatoarele:

Derularea unei relatii de afaceri bancare presupune in primul rand cunoasterea si asumarea de catre ambele parti a unor drepturi si obligatii. Pentru a
contracta produsele si serviciile ING Bank este necesar ca, in prealabil, sa cititi documentele contractuale ale ING Bank aferente produsului/serviciului
solicitat si, in cazul in care sunteti de acord cu acestea, sa le semnati. Totodata, pe parcursul relatiei contractuale vor exista situatii in care ING
Bank va avea obligatia sa va transmita informari sau notificari – de regula scrise (conform legii sau prevederilor contractuale) - cu privire la care va
trebui sa va exprimati acordul sau dezacordul, dupa caz.

In ceea ce priveste derularea operatiunilor bancare (transferuri, plati, depuneri, retrageri de numerar), modalitatea principala oferita de ING Bank o reprezinta
tranzactionarea prin Self’Bank-urile ING. Aceasta presupune ca tranzactiile sunt efectuate individual de catre clienti, la terminalele ING (AST, ATM, Plati
Express) prin intermediul cardului personal, fara interventia unui functionar bancar.

Totodata, mentionam faptul ca atat cardurile de debit/credit, cat si instrumentele de plata la distanta (cum este serviciul de internet banking Home’Bank)
se emit nominal, iar titularul nu are dreptul, potrivit prevederilor legale si contractuale, de a le instraina unei alte persoane.

Avand insa in vedere dizabilitatea vizuala pe care o aveti, rezulta ca dumneavoastra nu aveti posibilitatea de a utiliza personal un instrument de plata
(card sau internet banking) si nici posibilitatea de a citi documentele contractuale, precum si eventualele informari/notificari ulterioare.

Prin urmare, chiar daca pe piata exista dipozitive tip digipass cu comanda vocala, raman in continuare problemele anterior mentionate.

Totusi, pentru ca ne dorim ca produsele si serviciile noastre sa fie accesibile cat mai multor persoane, consideram ca o solutie pentru deschiderea relatiei
contractuale (de cont curent, card de debit, Home’Bank) este aceea a desemnarii de catre dumneavoastra, printr-o procura speciala autentificata la un notar
public, a unui imputernicit care sa va reprezinte cu puteri depline in relatia cu ING Bank (sa semneze in numele si pe seama dumneavoastra cereri, formulare,
documente contractuale, sa primeasca notificari si/sau informari din partea Bancii, sa administreze si sa dispuna in mod nelimitat de sumele din conturile
curente si depozitele dumneavoastra, etc). Pentru ca imputernicitul sa poata avea acces la sumele din cont prin intermediul cardului, puteti solicita,
de asemenea prin procura, emiterea unui card de debit suplimentar pe numele acestuia.

In cazul in care sunteti de acord cu solutie propusa, va putem pune la dispozitie un model de procura, pe care urmeaza sa o semnati si autentificati in
fata unui notar public.

In speranta ca aceste informatii vor contribui la clarificarea situatiei dumneavoastra, va asiguram de intreaga noastra consideratie si va stam la dispozitie
cu orice alte informatii prin intermediul serviciului My’Line (021/402.83.91) sau la adresa de e-mail:
contact@ing.ro .

Cu stima,

XXXXXXXXXX

Customer Care and Services Officer

From: Vasile Radu [mailto:rvasile@gmail.com]
Sent: 13 April 2010 11:02

Subject: Fw: rugaminte/intrebari servicii ing.

buna ziua,

am uitat sa precizez in mailul anterior,

ca producatorii de digipass-uri realizeaza si modele vorbitoare, ele fiind folosite tocmai pentru asemenea cazuri.

Personal am discutat cu cei de la Vasco si ei m-au asigurat ca au asemenea modele si ca e doar problema bancii sa imi comande unul pentru a imi oferi serviciul.

va multumesc.

Radu Vasile.

----- Original Message -----

From:
Vasile Radu

Sent: Tuesday, April 13, 2010 11:00 AM

Subject: rugaminte/intrebari servicii ing.

Buna ziua,

Ma numesc Radu Vasile si va scriu, pentru a aborda mai multe subiecte interesante in ceea ce ma priveste.

1. Anul trecut cam pe vremea asta, va scriam un e-mail in care va povesteam ca am un card la dumneavoastra si ca as dori sa utilizez serviciul home banking.
Din pacate insa, autorizarea la acest serviciu se face prin acel aparat numit digipass. Din cauza ca am un handicap vizual sever, adica in termeni populari
sunt orb, nu pot utiliza acel digipass.

Va propuneam atunci, daca se poate, sa gasim impreuna o noua modalitate de a autoriza/autentifica utilizatorii si tranzactiile. Mi-ati spus la momentul
respectiv ca veti avea in vedere la urmatoarea sesiune de dezvoltare si acest aspect.

Doresc sa imi reafirm dorinta de a utiliza serviciile dumneavoastra si de a beneficia de acest serviciu.

Mai mult decat atit, m-am informat si am aflat de la colegi din belgia ca acolo ing are variante alternative de autentificare si autorizare asa ca din pacate
nu pot decat sa interpretez situatia de la noi, ca o nepasare fata de persoanele care nu vad.

In sprijinul afirmatiei mele va veni si punctul 2 al acestui e-mail.

2. Doresc sa cautati in baza dumneavoastra de date, dupa cnp 1830614134165, pentru a fi siguri ca pana anul trecut, 2009, am avut card la dumneavoastra
si doua conturi, unul in lei si unul in dolari. Anul trecut, datorita crizei, a trebuit sa renunt la ele.

Anul acesta, criza a mai trecut si eu m-am inregistrat ca pfa si drept urmare am nevoie de conturi in banca pentru a-mi desfasura activitatea.

Dar observ in agentiile dumneavoastra, faptul ca mie, ca nevazator nu imi mai este permis sa am conturi si/sau carduri la dumneavoastra. Dupa ce, pana anul
trecut am avut. Mentionez ca in cei 4 5 ani cat am avut cardul si cele doua conturi la dumneavoastra, nu am fost inregistrat cu incidente majore si nici
decum vreunul in care handicapul meu sa serveasca drept cauza. Singurele lucruri care pot servi drept exemplu de incident sunt simple fapturi ca al meu
card ramanea descoperit datorita taxei anuale de administrare, lucru pe care ma grabeam sa il rectific cat de repede puteam.

In conditiile date nu inteleg, nu pot sa pricep, de ce eu nu mai am voie sa am cont si card la ing.

Mentionez ca din agentie mi s-a spus ca au sunat si la bucuresti si ca li s-ar fi spus si de acolo ca nu.

Este vorba de agentia Mircea cel Batran din Constanta.

Va multumesc mult pentru timpul acordat.

cu stima

-------------
Radu Vasile
-------------
project manager and software architect
e-mail:
rvasile@gmail.com

cluburile: partea a doua

2010-03-22T20:20:00.001+02:00

Intrara curand in apartamentul lor. Noaptea era una neagra, prin care nu puteai vedea nimic.
Nori negri de furtuna pareau sa se adune, dar parca inca speriati de bezna de afara, nu indrazneau sa ude caldaramul murdar.
Un vant incet incepu sa sufle si sa miste norii de colo, colo.Strada se intindea lunga, cu mici puncte luminoase vazute in departare.
Erau momentele zilei cand Ares se bucura inca de o mica lumina. Degenerescenta sa, permitandu-I ca seara, sa observe luminile din jur.
Intrara in apartament. Hades ii astepta.
- I-am localizat pe cativa dintre ei. Isi fac veacul pe la cluburile din centru, m-am oprit la doua asta seara, mergem acolo si facem cum ai zis.
- Mai are cineva treaba?
- Nu! Raspunsera.
Aruncara pe un pat toate cele aduse si plecara.
Afara norii incepusera sa indrazneasca timid totusi sa burniteze.
Luminile si asa zlabe, se pierdeau in intunericul negru creat de nori noaptea.
Ares isi ridica gluga de la hanorac.
Mersera pana la statia de metrou si curand ajunsera in zona universitatii.
O pornira pe jos prin centrul istoric.
Un curent de aer il inconjura pe Ares. Auzi de departe vibratiile unui bass aflat intr-un subsol.
In spate auzi o masina ce trecu cu manele date la maxim.
In fata linistea inconjura totul, parand sa il atraga dandu-I senzatia ca va fi inghitit.
Lasara in stanga vibratia de Bass. Niste voci se auzira in fata, pareau a fi voci de tineri care se certau. Motivul? Ares incorda putin auzul si auzii ca tinerii, putini bauti, se certau pe tigari. Continuara sa mearga, alt bar, alte voci. Toate disparura in noapte.
Mergeau cu atentie deoarece trebuiau sa inainteze pe niste schele de lemn instalate acolo, ca in Romania unde constructiile incep, dar nu se termina, de catre cei ce restaurau centrul istoric.
Linistea devenea din ce in ce mai apasatoare.
Ares surprinse fugitiv curenti de aer ce veneau si treceau pe langa el. Incepu sa ii numere.
Cand ajunsera la curentul numarul 10, Hades se opri si intra intr-un local.
- Acati sunteti ma?
- 4
- Fata intra gratis, voi mainile la stampilat.
- E multa lume?
- Multa ma, ca suntem carciuma de soi, ce iti inchipui tu.
- Bine.
- Vedeti ma baieti, sa nu imi faceti greutati in seara asta, ca eu is bodyguard…
- Esti singur?
- Dar ce, ti se pare ca mai am nevoie de unu?
- Nu, pari vanjos asa!
- Par hai?
Ia vino tu in coace. Zicand asta il apuca pe Ares de un brat. Hai sa le arat Prietenilor tai cat de vanjos sunt. Facem skandenberg.
Ares nu protesta, se asezara pe pozitii.
- Esti gata?
- Da. Zise Ares.
- Hai. Nu apuca sa termine si masa rasuna sub izbitura mainii lui. Ramase uimit. Ares zambi usor si se ridica de la masa.
- Cum ai facut asta ma? Ca esti sfrijit asa.
- Nu incerca sa intelegi, avem treaba inauntru, vezi sa nu ne deranjeze cineva. Daca vezi picior de sticlete pe aici, dai alarma.
- Ce sa fac? Si cum?
- Nu stiu, faci ca rama, fluieri vezi tu, dar sa nu ma prinda curcani aici ca ne intilnim si nu mana ta va izbi masa.
- As putea sa va dau afara chiar acum.
- Ai putea, dar atunci ai pierde asta. Zise Ares scotand 100 ron din buzunarul de la piept.
- Aoleu, e serioasa treaba daca ai inceput sa umblii cu lenjerii dinastea. Hai intrati.
- Stiam eu ca esti baiat de gasca.
Intrara. Inca de la intrare Ares fu izbit de fumul innecacios de tigari, de basii sunetului si de zgomotul prea tare.
Hades il lua de mana si il conduse la o masa.
Luara cate o bere si incepura sa bea pe indelete.
O formatie se producea live pe scena, iar lui Ares i se parea ca nu se mai termina.
Curand acorduri de hip hop se auzira, iar Ares se ridica de la masa.
Incepu sa faca timid cativa pasi de crip walk. Hades se duse in spate la dj si aratandu-I un cd ii spuse.
- Prietene, e ziua lui, nu vrei sa il facem fericit? Sunt cateva melodii, dupa le pui si tu.
- Ok. Zise dj-ul.
Ares atrase curand atentia, iar in jurul lui mesele fusera impinse la o parte.
Un careu din oameni aflati acolo se forma in jurul lui. Ana se ridica si ea si veni in marginea careului.
Ramase uimita, cand vazu spectacolul dat de Ares.
Acesta improvizand, combinand pasi de crip walk, cu break dance, imbinand elemente de free style, intr-o spontaneitate desavarsita, construise o coregrafie pe melodia ce tocmai rula.
Un tip din multime il atinse pe umar si Ares intelese.
Se retrase in careu si celalalt urma sa se produca.
Incepu si el sa danseze, folosind foarte multe elemente break dance.
Oamenii din careu urlau la elementele periculoase sau spectaculoase.
Ares reintra si incepu sa foloseasca elemente de zbor.
Acu realiza un flic-flac, ca in clipa urmatoare sa cada pe spate din flic-flac fara maini. Apoi ridicand picioarele si impingand in gat sa revina in pozitie verticala.
Oamenii din careu erau in delir, Ares incepu sa faca ceasul, apoi sa stea cu picioarele in echer si intr-o mana sa se invarta la 60 grade.
Se ridica si mai facu cativa pasi de rap, pe acordurile de final ale melodiei.
Toata lumea aplauda in frenezie.
Curand, un instrumental de hip hop lua locul melodiei pe care dansasera.
Ares intelese ca acesta era semnalul.
Recunoscuse instrumentalul “Crooked I-If You Ever Hear Me”.
Asculta primele masuri si facu semn sa vina un microfon.
Hades i-l aduse.
Ares lua microfonul, il apropie de buze, si cand melodia incepu sa bage sequencerul zise:

Ma uit prin multime, ma uit printre toti
Si vad o gramada mare… De idioti
Multimea lui Cantor, de ar fi fost mai mare
Si tot nu ar fi fost destul de-n incapatoare
Sa-I cuprinda pe toti… pe toti acei idioti
Cei ce au impresia ca sunt mari printre hoti!
Dar de fapt ii asteapta mamica
Pentru ca li se raceste supica
O ard ca durii umbland prin cluburi
Dar daca ii vedeti, au pantalonii rupti in cururi.
Si ce e mai grav despre acesti jegosi
Nu este faptul ca sunt foarte prosti,
Ci dincolo de un afisat asa zis sex apeal
Au un comportament de homosexuali.
Unii ce le rusine sa linga… Dar mananca mult!
Nu va spun de unde ca v-am spus destul!
Si ei umbla, zi, noapte p-afara,
Mancameati pana ar ramane o sfoara,
Avand un comportament evident de fecioara.
Care nu stie ce sa faca cand intalneste o sula,
Sa se…. Sau sa o duca la gura!

Fiecare vorba abjecta a lui Ares, era insotita de un urlet al multimii. Fiecare vorba ce ii punea la respect, pe acei ei, era aplaudata si ovationata.
Dar multimea, desi agreea spectacolul, nu intelegea, cine sunt ei? Care sunt ei?
Dintr-un colt se desprinse un grup de 5 persoane, unul mai mare se apropie de Ares si ii smulse microfonul.
In acelas timp se auzi Hermes urland.
- Halimeati, s-a scumpit sosul, au jos pizza cu 9 ron dar e 5 lei sosul.
Malacul deschise microfonul si zise.

Cine vorbea de fraieri si de idioti?
Unu care nu poate sa vada nici ce culoare are la chiloti?
Unu care zice ca e dur, dar habarnare cei stanga sau dreapta?
Unu care nu ar stii sa spuna de unde il loveste ranga?
Umbli cu nume de imprumut, ca sa iti dea curaj,
Nu esti in stare sa-mi faci nici macar un masaj,
Iei fraierii aia dupa tine,
Pentru ca sa ai cine sa te duca de mana,
Pentru ca esti orb stii bine,
Nu sta nici o muiere pe langa tine,
Si daca aveai dubii unde ti-e femeia plecata,
Ei bine afla ca e de noi frecata!

Ares auzi din dreapta de undeva in soapta:
- Isvinite!

Murmura si el pentru malac:
- Prastite gospodin!
Si infipse mainile in ochii malacului. Apoi se lasa brusc pe vine si se ridica brusc cu pumnul in sus. Barbia malacului parai sub greutatea loviturii, dar omul ramase in picioare.
Ares se rostogoli, iar malacul incepu sa dea din picioare in toate partile, deoarece mainile le tinea la ochii care il dureau inca.
Ares prinse un scaun si il arunca in directia malacului. Acesta fu lovit la picioare si cazu.
Ares se ridica si in mana sa dreapta Andy suera amenintator.
In intoarcerea sa in rostogolire, ajunsese cu fata in partea stanga a sa si acum stia sigur ca avea in fata grupul de 4 ramas inca in picioare.
Malacul se retrasese intr-un colt sa isi repare ochii.
Din spate se auzi o voce care spuse:
- Dobrii vecir Ares! Ares ramase incremenit.
- Nu ti-a fost dor de mine pui mic? Hades deveni brusc nervos, puse mana pe Durendal a lui.
- Tot un fraier ai ramas Ares de cand nu te-am vazut. Ce papa lapte esti. Grupul de 4 se apropie. Unul din ei il lovi pe Ares in burta si il ingenunchie.
- Stiam eu ca nu trebuie sa imi pierd timpul cu unul ca tine!
- Li-ataena, nu… Murmura Ares.
Hades isi facea loc prin multime, iar lumea speriata de durendal ce era scoasa la vedere se dadea speriata in laturi. Ana observa scena si isi aduse aminte “Daca ne mai pui odata in pericol….”. Intelese ce urmarea Hades de fapt.
- Ia zi iubitelule, cum aflu si eu niste detalii de la tine? Ca vad ca prietenii astia ai tai sunt mielusei toti! Zise ea dandu-I o palma lui Ares. Acesta incordase fata si mana Li-ataenei incepu sa doara brusc.
- Va sa zica asa, faci pe durul, ma faci sa ma doara mana.
Ana cauta ceva in jur cu care sa poata intervenii, dar nimic ce ar putea folosi. Sa provoace rani o ingrozea, dar nici ceea ce vedea nu ii placea.
Tot framantandu-se, gasi o sfoara atarnand langa pantalonul ei.
Trase si vazu ca vine de la mijlocul ei.
Isi aminti de latul luat de pe perete mai devreme si il desfacu incet din jurul taliei. Hades se apropiase foarte mult de Ares. Ana intinse, invarti si arunca.
Latul o incinse pe Li-ataena si murmurand Ana trase brusc.
- Catea imputita!
Li-ataena cazu lla pamant injurand groaznic.
Ares ca reintors, se ridica, Hades langa el aproape ca il lovi, dar se retrase cand vazu ca se ridica, dar era inconjurat.
- Morti tai, descurcate na! Murmura el.
Ares intelese ca era inconjurat de 4 insi care il loveau, se lasa la loc jos, astfel incat sa se apere de lovituri. Duse mana la spate si o strecura usor pe langa box.
De odata se arunca spre dreapta, dar lovi cu mana puternic in stanga.
In felul Acesta dobora doi adversari, apoi se intoarse brusc, iar hermes veni si el cu coada despletita si incepu sa o invarta cu furie.
Malacul se reintoarse, iar Ares care il recapatase pe Andy incepu sa il invarta in mana dreapta, cand si cand schimband priza pe stanga.
Capetele lui Andy loveau in stanga si in dreapta, ranind maini, ranind pieptul adversarilor.
CeiLalti doi se retrasera.
Malacul il apuca din spate si incepu sa il sugrume.
Ares incorda muschii gatului pentru a permite aerului sa treaca, dar rusul era puternic.
Nimic din ce invatase si incercase parea sa nu il ajute.
Atunci intr-o miscare fortata, isi aduse picioarele la piept, simtind deja cum plamanii ii iau foc, duse mana la calcai, smulse una din lamele aflate acolo si ca fulgerul o implanta in burta rusului.
Acesta de uimire il scapa jos.
Se uita la burta lui injunghiata si nu ii venea sa creada ce vede.
Ares, respira zgomotos pe podea, tragand guri mari de aer.
Niciodata nu I se paruse ca aerul poate fi atit de bun.
Incerca sa afle unde se afla, dar muzica data tare de dj acoperea orice zgomot. Se simti atins, se smulse, dar simti mirosul lui Hermes si intinse mana. Ana o infasurase pe Li-Ataena cu latul. Hermes il duse pe Ares de o parte si incerca sa ii explice.
De odata Ares il impinse si se dadu si el la o parte. De peretele din spate se sparse o sticla. Hermes se intoarse si vazu ca rusii raniti de Ares prinsesera curaj.
Ares se ridica si inainta si el. Se impiedica de o masa, merse mai departe, dadu peste o alta masa pe care o rasturna. Bauturile se varsasera, iar Ares nu mai stia pe unde e Andy. Drept urmare, puse mana pe una din sticlele cazute la picioarele lui.
- Iera sa o mierlesti azi, daca nu te haleau ei, te faceam eu. Tot un prost ai ramas si-ti curge scuipat din gura dupa curva aia.
- Termina ma, ca inca avem ocazia sa o ardem in fericire amindoi, fii atent, ce mai avem pe aici?
- Pai l-ai terminat pe malac, panarama e legata fedeles, apropo, in treacat fie spus, s-a descurcat bine dracoaica aia mica. Un rus e doborat de Hermes, mai sunt trei raniti care sunt in coltul opus.
- Bine, sa ii rupem pe micuti.
- Ce te faci cu gaborii ma, pica dintr-o clipa in alta!
- A dat cineva alarma?
- Nu stiu, mortii ma-si, o fi facut-o unu, ca s-au tirat multi ca potarnichile cand au vazut ca iese cu joc si voie buna.
- Iar restul?
- Restul prin prejur, se ascund in spatele meselor si pun pariuri ca ne macelaresc rusii, nu prea stam bine la cote.
- Unde e aia mica?
- Cu Andy al tau, la baie, poate ajungi pe acolo sa il recuperezi.
Ares se misca incet inspre iesire, din spate se simti un curent de aer rece. Ares din intoarcere lovi cu piciorul la nivelul umerilor si il prinse in plin pe rusul ce sarise cu ambele picioare sa il loveasca in spate.
Acesta pica in maini si veni pe spate. Se ridica si impinse o directa catre Ares. Ares ridicase mana dreeapta in fata fetei, iar pe stanga o tinea inainte pentru a lovi.
Fanda usor si se ridica cu pumnul de jos in sus, rusul bara si reveni cu o maturare sa ii scoata piciorul lui Ares din fandare si sa il darame. Ares se redresa, fandand pe celalalt picior. Rusul din maturare incarca celalalt picior si lovi coapsa lui Ares. Un junghi rece strabatu intregul picior a lui Ares. Acesta se lasa pe vine de durere si pentru o clipa pierdu concentrarea. Un curent de aer veni din stanga, iar ares se intinse pe spate brusc, cu capul inspre rus. Curentul de aer trecu pe deasupra, cand inca mai avea putin sa il depaseasca, Ares inclina capul pe umarul stang, ridica picioarele si trecu peste cap, prinzand unicul picior al rusului aflat pe sol si tragand.
Acesta se rasturna, iar ares din inertie ajunse deasupra lui. Scoase lama de la celalalt picior si taie tendoanele rusului de la ppicioare. Acesta urla ingrozitor si vru sa scape. Dar stransoarea picioarelor lui Ares era prea dura.
Cand termina Ares se ridica. Hermes de partea cealalta doborase un alt rus, iar Hades avea de furca cu al treilea. Ezita sa isi murdareasca sabia, drept pentru care se angajase in lupta unu la unu cu rusul. Insa parea depasit, rusul era prea mare si prea greu pentru puterile lui Hades. La un moment dat puse mana pe o sticla si o sparse in capul rusului, arcada acestuia incepu sa sangereze, dar nu parea sa il afecteze prea tare. Il lua pe Hades de un brat si il arunca peste umar. Hades zbura cativa metrii si cazu pe spate. Incerca sa se ridice, dar nu reusi.
- Hait traite-ar!
- Ce-i?
- L-au pus jos pe Hades, nu poa sa salte.
Ares se ridica si se indrepta spre rus, care palavragea in rusa catre Hades, aplicandu-I acestuia din cand in cand cate o lovitura.
- Lezhachego ne byut!
- Cevo?
- Lezhachego ne byut! Repeta Ares printre dinti, urmandu-si vorba cu o stanga plasata in ficatul rusului.
Mana sa intalni un abdomen ca de fier, o durere surda I se intinse in tot bratul.
- bolit?
- Niet, potancuem! Ranji Ares si sari brusc in maini, rotind ambele picioare si lovind-ul in burta pe rus.
Acesta se dezechilibra. Reusi insa sa se redreseze si raspunse cu o lovitura joasa de picior. Ares se feri si rusul lovi in gol. In eschiva sa, Ares ajunse sub unul din bratele rusului si il intoarse, strangand de antebrat cu degetele sale.
In curand amorteala avea sa puna stapanire pe mana rusului si acesta sa isi piarda din vigilenta. Rusul incerca sa scape, dar Ares se tinea strans lipit de spatele sau. Rusul lovi in spate cu piciorul in tibia lui Ares, iar acesta incepu sa resimta durerea. Dadu drumul rusului si se retrase. Acesta nu intarzie sa reactioneze, se intoarse si dadu sa il prinda pe Ares in brate. Ares se feri, intui-se ca rusul avea sa incerce asta, deoarece era mare si era avantajat in lupta de aproape. Ares incepu sa utilizeze numai picioarele pentru a isi tine adversarul la distanta, pandind un moment cand acesta avea sa renunte la vigilenta pentru a face un act necugetat.
De odata vocea bodyguardului rasuna in sala:
- S-a dat drumu la curcanarie ba, avem invazie.
Rusul se opri si cauta imediat o iesire, Ares il striga pe Hermes, iar amindoi il luara pe Hades de jos. Iesira prin spate unde Ana deja se afla si oprise un taxiu. Ares si Hermes il carau pe Hades si il ocarau.
- Ce dracu o fi trebuit sa te imbeti ca un porc, iar o sa te bata nevasta-ta. Dar stii ma ce? O meriti ma!
Taxiul demara. Ares simti ceva ciudat. Ceva il nelinistea. Incerca sa inteleaga ce este. Un lucru care nu venea de la niciunul din ei patru il facea sa se simta ciudat…
- Am sa va rog sa o luati pe la unirii, apoi pe la Iancului, avem de facut unele cumparaturi, nu il putem duce pe narodul asta asa la nevasta-sa.
- Am inteles domnule! Spuse taximetristul.
Atunci ares intelese, vocea, mirosul… “Strainul” se gandi Ares.
- Stati de obicei pe langa Lipscani?
- Da, mai ales cand am prieteni prin zona!
Ares intelese perfect si tacu. Se pare ca pentru a doua oara in ziua respectiva, strainul ii scosese din primejdie, dar cine era, nu parea sa vrea sa isi dezvaluie identitatea.

sfarsitul episodului III
va urma!

Romania si cacaturile ei!!!

2010-03-15T17:37:00.004+02:00

Discutam impreuna cu oameni de bine pe un alt blog la http://confruntadurerea.wordpress.com
Multumesc detinatoarei ca mi-a suportat comenturile:)

Voi publica mai jos ceea ce se vroia a fi un coment raspuns la comentul celei/celui care scrie sub pseudonimul @lucisfera acolo.
Il voi publica ca atare, cum am inceput sa il scriu acolo:

deocamdata draga @lucisfera, eu inca trebuie sa traiesc aici, orice incercare a mea de a emigra, s-a lovit fie de niste functionari evident romani, fie
de incapacitatea mea de a avea informatii, fie de alte probleme.

In Ro pentru faptul ca nu vezi iti sunt refuzate servicii, iti e refuzat dreptul la deplasare si multe alte drepturi.

O lege a persoanelor cu handicap care toata lumea o foloseste pe post de hartie igienica.
Cateva exemple (o sa se supere @confrunta durerea pe mine, dar cred ca astea ii vor justifica daca mai era nevoie, atitudinea fata de Ro).
In luna septembrie 2009 Banca Transilvania mi-a refuzat deschiderea unui card + cont pe motiv ca sunt orb. De asemenea mi-a refuzat si deschiderea serviciului
bt24 (internet banking al lor) tot pe acelas motiv.
Am reclamat la consiliul national anti discriminare, forul care trebuie sa se ocupe de asemenea cazuri.
Reclamatia depusa in septembrie 2009, infatisarea pusa pe 28 octombrie 2009, fixat reinfatisare pe 10 noiembrie 2009, data pana la care eu trebuia sa completez
dosarul cu declaratia unui martor.
Am trimis declaratia, am asteptat.
pe 21 decembrie primesc o instiintare cum ca nu s-a luat o hotorare pentru ca, nenorocit ce sunt nu? Nu am depus declaratia martorului, dar oricum chiar
daca as fi depus-o, oricum la jumatate din judecatorii de acolo le-a expirat mandatul si deci nu pot lua o decizie, iar parlamentul nu s-a invretnicit
sa ia o hotarare pentru a numi alti judecatori, asa ca al meu caz se amana pe termen nelimitat.

In iunie 2009 am ramas somer din cauza crizei, am fost asistat pana in martie 2010.
La final am decis sa imi infiintez un pfa si sa incerc sa fac ceva pe cont propriu.
In urma terminarii somajului, am ramas sa traiesc cu o suma de 750 ron lunar. Nu o zic ca sa ma plang, o zic pentru a arata cat de ciudata e situatia.
La inchierea pfa, costurile totale s-au ridicat la 300 ron. Conform legii 448 pe 2006 eu aveam dreptul la infiintarea gratuita a unui pfa, asta ca masura
compensatorie pentru discriminarile suferite de persoanele cu dizabilitati la angajare.
Cand am cerut acest lucru, mi s-a spus ca nu sunt date proceduri de acordare a acelui drept si ca daca doresc musai acel drept sa astept eu asa pana cand
s-or da proceduri.
Evident am scos banul si am platit, adica jumatate din suma amintita mai sus cea de 750 ron.
Acum sunt la inceput cu pfa-ul, abia fac primele 2 comenzi, bani nu am incasat inca.
Dar statul roman ma obliga sa merg la casa de asigurari de sanatate si la casa de pensii unde eu trebuie sa inchei contracte.
Conform legii 95 pe 2006 persoanele cu dizabilitati care nu realizeaza venituri din alte surse, beneficiaza gratuit de asistenta medicala, adica nu trebuie
sa plateasca asigurari.
Conform legi 448 pe 2006, persoanele cu dizabilitati beneficiaza de asistenta medicala gratuita, indiferent de venituri.
Am mers azi la casa de sanatate si mi-au raspuns ca nu conteaza legea 448 (legea persoanelor cu dizabilitati) ca acea lege 95 e valabila ca ei dupa aia
se ghideaza.
Asa ca eu am nu am venituri pe pfa trebuie sa dau 5.5% din salariu minim brut pe economie la sanatate.
si imi mai si recomandau sa platesc pe tot anul inainte ca sa nu mai stau luna de luna la cozi.
Ca sa platesc pe tot anul inainte asta insemna 500 ron.
La casa de pensii, alta fericire, trebuie sa fac contract cu ei, pe un venit nu mai mic decat salariu minim pe economie adica 600 ron. Iar lunar va trebui
sa platesc 30% din aceasta suma la casa de pensii.
Recomandarea lor era insa sa nu imi trec venitul minim, ca asta o sa imi cauzeze la pensie, sa pun un venit mai mare decat un punct de pensie, adica cam
vreo 800 ron.
Astfel, am nu am venit, eu ar trebui sa dau lunar statului 300 ron, asa ca ma cunoaste.
Este foarte incurajator pentru o persoana cu dizabilitati, discriminata la angajare, sa se apuce sa faca ceva pe cont propriu.
Totul te indeamna sa stai linistit acasa, sa nu incerci sa deranjezi societatea de afara, pentru ca ea face deja destul pentru tine ca iti da 750 ron pe
luna sa traiesti.

Alte exemple pot curge, printre ele se numara refuzul centrelor universitare in anul 2002 de a ma primi la cursuri pe motiv ca sunt orb si ei nu stiu cum sa ma examineze.
Am reusit totusi sa intru la facultatea de Matematica si Informatica din cadrul Universitatii Ovidius Constanta.
Oamenilor de acolo le multumesc pentru normalitatea cu care s-au straduit sa desfasoare activitatea.
Dupa terminarea facultatii, am trecut sa fac master la A.S.E.
Si surpriza, nu vroiau initial sa ma lase sa intru la master, pe acelas motiv ca sunt orb.
Si cand m-au admis, mi-au cerut sa aduc adeverinta de la medicul de familie cum ca sunt apt sa urmez master in domeniul respectiv.
Ca si cum diploma de licenta si notele din foaia matricola ar fi fost false.

Ma opresc aici cu scrisul, ca s-ar putea sa devin vulgar in limbaj si nu imi doresc.

A! Si cu ocazia asta, lansez o cerere publica, care sunteti in stare sa imi oferiti informatii, ajutor, privitor la procedurile de emigrare intr-o tara unde persoanele cu handicap sunt mai ok tratate, raman recunoscator.

Printre aceste tari din cate stiu eu se numara Austria, Germania, Danemarca...

Va astept la id de mess matematicianu2003 sa imi povestiti si sa va povestesc.

Gata ma reintorc la literatura, macar asa sa evadez dintr-o tara cretina.
Va urma episodul 3 in continuarea celor doua publicate deja.

cluburile

2010-03-04T19:06:00.001+02:00

O raza de soare patrunse pe fereastra, iar Ares simtindu-I caldura se trezi. Auzi in jurul sau respiratiile regulate ale celorlalti care dormeau inca.
Incerca sa se ridice, dar durerea il tintui locului.
Ura ssituatia respectiva, ura totul in jurul sau si viata care il condamnase sa traiasca asa sin u altfel.
Reusi totusi sa se ridice in picioare si sa faca, cativa pasi, o ameteala il cuprinse si se lasa sa cada acolo unde era.
Pipai in jur si isi gasi preferatul sau, pe Andi. Andi era un lunceag cu suspanta si cu doua capete lungi, putand fi manuit fie cu o mana fie cu ambele in functie de dorinta luptatorului.
Il lua si il mangaie in lungimea sa, aproape ca ii era cel mai devotat prieten.
E ciudat, se gandi el, cum un lucru iti poate fi cel mai devotat prieten.
Se gandi la toti ceilalti, fiecare mai mult sau mai putin era manat de un interes. Hades fugea de garda ca de dracu, Hermes iubise sin u mai vroia sa traiasca, iar el, el era sa fie pe acelas drum.
Si peste toti Li-ataena, ea fusese cea care il facuse sa devina asocialul care era.
Momentele fericite ii revenira in minte, el inainte, el in timp ce…. Parcuri, strazi, toate se succedau cu viteza prin mintea sa.
E bine ca inca le mai vad asa, isi spuse.
Incerca sa se ridice de unde era si rasturna o vaza de pe noptiera din apropiere.
“La toti dracii cu florile astea!” bombanii el.
Ana se trezi si il vazu pe Ares unde era, incercand sa se ridice.
Sari imediat si il ajuta sa se sprijine.
- De ce naiba te-ai dat jos din pat, vezi ca a treia oara nu iti mai pot salva muia aia de prost.
- Vreau sa uit, daca tot nu ai facut-o tu, poate am sa mor si uite asa am sa uit.
- Esti un prost, treci inapoi in pat sis a nut e misti.
- Hai cu mine!
- Unde?
- Hai!
- Ba, daca te mai misti mult, nu garantez ca nu o mierlesti chiar diseara, asta asa ca sa ma exprim pe limbajul vostru, sa intelegi sit u!
- “traind in cercul vostru strampt, norocul va petrece. Iar in lumea mea ma simt, nemuritor si rece”. Raspunse el, vrand sa ii dovedeasca cum afirmatia sa cu limbajul nu era tocmai la locul ei.
- Da ma, bine. Zise ea urmandu-l.
Coborara impreuna niste scari si ajunsera intr-o pivnita spatioasa, compartimentata in 3, o camera, o sala mare si o bucatarie.
Ares intra in bucatarie si incepu sa trebaluiasca pe acolo, punand cafeaua pe foc. Ana se plimba uimita prin sala cea mare, sala unde, de-alungul peretilor, se aflau zeci de arme, din cele mai felurite. Intr-un capat, un manechin in marime naturala statea pe un soclu, mai la stanga lui diverse tinte de diverse dimensiuni aratau zecile de ore de antrenament indurate.
Pe unul din pereti, insirate in teci frumoase erau cutite de diverse dimensiuni, cu lama dubla, sau simpla, cu garda, sau doar lame. Pe celalalt, pusti, carabine si pistoale, fiecare cu calibrul sau, asteptau unse, pregatite.
In spate vazu diverse laturi. Se indrepta si fara sa stie de ce lua un lat de suspanta si si-l infasura pe sub haine in jurul taliei.
Ares aparu in pragul usii si anunta:
- Cafeaua e gata, cine doreste o cana?
- Da, multumesc. Raspunse Ana. Il urma in bucatarie, unde mirosul cafelei umplea aerul cu o aroma deosebita. Baura in tacere, fara ca vreunul sa simta nevoia de a spune ceva. Ana era inca cu gandul la ceea ce vazuse in sala cea mare, iar Ares nu dorea sa ii tulbure linistea, gandind ca e inca tulburata in urma intimplarilor de cu o seara inainte.
Hades si Hermes aparura si ei:
- Da cine a murit aici ba, de taceti ca la priveghi.
- Or tine un moment de reculegere in cinstea lui Zeus.
- Gura ma, ca ti-a fost tovaras bun.
- Cine e zeus?
- Era unul dintre noi, iar seara trecuta, garda s-a inteles cu unii, san e desparta pe noi, astfel l-au urmarit pe Zeus si l-au sugrumat. Era conducatorul nostru.
- Chiar, trebuie, inainte de orice, sa facem procedura…
- Ce procedura? Intreba Ana.
- Unul dintre noi, trebuie sa preia conducerea.
- Tragem la sorti armele!
Adusera biletele si scrisera fiecare o arma pe un biletel. Ana asista amuzata la acest joc de oameni mari, infricosata totusi gandindu-se ce vas a urmeze.
Biletele fura amestecate, erau 9 bilete fiecare cu cate 3 obtiuni ale celor trei. Incepura pe rand sat raga cate unul.
- Ce ai gloabo?
- Lunceag!
- La mine cutit. Zise Hermes.
- Iar eu sabie, rosti si Hades.
- Va fi al dracu de greu, prea am picat fiecare pe armele noastre.
- Ma baieti, nu mai bine supunem noi la vot?
- Vot? Eventual vrei san e facem si campanie electorala. Votul e cel mai corrupt system posibil.
Se dusera in sala cea mare. Ares il pregati pe Andi, Hades o lua pe Durendal, iar Hermes aparu cu coada sa desfacuta, coada in care Knight se odihnea linistit.
Ana se facu mica intr-un colt, ne vrand sa vada ce o sa urmeze. Cei trei smulsera fiecare cate un cutit din perete, iar la o distanta de 30 picioare de tinte, aruncara.
Hermes nimeri in centru, Hades nimeri putin inspre dreapta, iar Ares nu nimeri de loc.
Prima lupta urma sa fie deci intre Hades si Hermes, apoi castigatorul sa lupte cu Ares, iar apoi Ares sa lupte si cu celalalt.
Ares se duse langa Ana si o intoarse de asa natura, incat ea fu obligata sa se uite la ceea ce urma sa fie.
Hades incepu primul sa atace, incercand sa ii taie coada lui Hermes cu Durendal. Acesta eschiva, verindu-se. Tot eschivand, coada I se desfacu si Knight pleca din aceasta, in zborul sau infigandu-se in antebratul lui Hades, acesta scapa sabia si ceda, se duse sa isi panseze rana, care din fericire era superficiala, Knight in momentul atingerii crestandu-I bratul si cazand.
Ares il lua pe Andy si se pregati. O multime de zgomote se auzeau imprejurul lui, un current de aer venea de undeva din dreapta, pasi lui sunau pe pardoseala cu un ecou reverberat de pereti.
Pocni din degete si auzi zgomotul intorcanduse la el, facu asta in toate cele patru parti ale camerei si apoi se intoarse spre unde credea ca e Hermes.
Lupta incepu.
Hermes reusise sa-il recupereze pe Knight si refacuse coada. Ares auzi in spatele sau o calcatura usoara si se intoarse, curentul de aer se muta in spate spre stanga, pasii reverberau mai tare din dreapta decat din stanga. Un fasait incet se auzea din zona curentului de aer.
Un pas se auzi din nou, ares arunca lunceagul in dreapta, acesta se izbi de perete ricosa, lovi in umarul lui Hermes si se intoarse. Ares il auzi venind si il prinse. In acelas timp, auzi un fasait usor si intinse lunceagul inainte ca pe o sfoara si ridica brusc in sus.
Roti rapid mana si coada lui Hermes se infasura in lunceag.
Hermes trase brusc si lunceagul ii zbura din maini lui Ares.
Ana tipa cand vazu asta. Ares se retrase in dreapta, unde gasi peretele protector, se sprijini cu spatele de el si ridica mainile la nivelul abdomenului.
Fasaitul usor nu intarzie sa apara, el se auzi din stanga, Ares se lasa brusc in jos si din intoarcere, executa o maturare catre zona unde credea ca e Hermes.
Ii prinse picioarele acestuia si il tranti la pamant. Ii prinse pe sub gat umarul opus al hainei, se lasa cu tot trunchiul pe pieptul lui Hermes si cu picioarele pe langa capul acestuia.
Cu cealalta mana cauta coada lui Hermes, pe care, cand o gasi, o aduse in dreptul gurii si cu dintii desfacu legatura, scotand cutitul de acolo.
Hermes se recunoscu infrant si ceda.
Ares se ridica si il lasa sa se ridice.
Ii inapoie cutitul. Ana se bucura cand vazu ca Ares castigase, dar se infricosa si mai tare, pentru ca Hades era necrutator, iar cu sabia sa, putea sa provoace mari dureri. Bine macar ca Hades era putin ranit la brat, astfel poate nu va fi chiar asa rau.
Ares se intoarse in sala, unde Hades il astepta deja.
Auzi din nou curentul de aer, cu sueratul usor, pocni din degete in cele 4 parti si se aseza in pozitie de lupta. Un sfarait usor il anunta ca Durendal urma sa loveasca. Lovi in acelas timp in aceeasi directie, iar capetele lunceagului sau rasunara sec pe metalul sabiei.
Se retrase in spate si o lua spre curentul de aer.
Pasi se miscara in fata dar nimic alt ceva nu se auzi, atunci Ares eschiva rapid in dreapta si il prinse in brate pe Hades care venea cu sabia intinsa spre abdomenul sau.
Il prinse de mana cu sabia si incepu sa stranga cu degetele sale ca de fier.
Hades incorda antebratul pentru a nu lasa durerea sa patrunda.
In acelas timp incerca sa scape din bratele lui Ares, care il tinea imobilizat. Ares mari stransoarea pe brat si cauta cu mana rana facuta de Hermes.
O gasi si stranse. Un urlet scapa de pe buzele lui Hades odata cu sabia care cazu pe pavaj. Hades renunta. Ares epuizat, merse si se aseza pe un scaun. Parte din ranile sale incepusera iar sa sangereze si Ana il pansa.
- Deci sefule, ce facem mai departe?
- O sa luam cluburile, dupa ce depun juramantul.
- Ce inseamna ca o sa luam cluburile? Intreba Ana….
Nimeni nu ii raspunse, ei intelegand toti, ce insemna asta.
Iesira cu toti din pivnita si pornira inspre incaperile de deasupra. Acolo intr-un living incapator, exista un camin. Focul fu aprins si Ares ingenunche.
Ana fu condusa afara.
In camera ramasera ei 3 cu Hades si Hermes retrasi in spate, pregatiti sa auda groaznicul blestem ce tinea loc de juramant.
Ares lua o bucata de lemn si o intinse in fata, focul din camin cuprinzand imediat bucata de lemn special pregatita.
„jur sa nu precupetesc nici un moment din viata mea in favoarea mea, ci numai pentru binele grupului nostru ca o familie;
jur sa nu pun niciodata mai presus interesele, sentimentele, dorintele mele fata de cele ale grupului;
jur sa imi dau viata pentru a-i apara pe ceilalti;
iar daca voi incalca aceste juraminte sa ard precum lemnul ce-l tin in mana”. Zicand acestea arunca in foc bucata de lemn. Hades se apropie si cu sabia sa, inrosind-o in foc, ii aplica pe umarul drept litera m.
Odata terminate aceste lucruri, o adusera inauntru si pe Ana.
- Tu ce ai de gand sa faci? Intreba Ares cand aceasta intra in camera.
- Nu stiu, ar trebui sa ma duc acasa.
- Asta e cam imposibil, cred ca sticletii te cauta peste tot si sigur au postat un om la tine acasa.
- Dar trebuie sa ma imbrac in ceva, ca nu o sa stau cu aceleasi haine 4 saptamini la rand.
- Avem noi ceva pe aici, zise deschizand un dulap.
- In primul rand alea sunt prea mici pentru mine si in al doilea randnu port jegurile purtate de altele. Auzind acestea Ares se infurie, dar isi pastra cumpatul si isi dadu seama ca Ana are dreptate. Li-ataena il tradase, ar fi trebuit sa arda toate acele lucruri.
- Bine, organizam ceva la noapte sa poti sa iti iei lucrurile de acasa. Hades te duci si vezi unde isi are Azarbetov oamenii, prin ce cluburi. Eu si cu slabanogul mergem sa o ajutam pe domnisoara sa se imbrace.
- Da ma sigur, fa pe duru, nu erai asa dur cand erai acolo jos si te cuseam.
- Acum toata lumea merge sa manance si sa se odihneasca, la noapte avem treaba iar. Unde o fi Li-ataena, murmura el.
Mersera cu toti sa manance. In timpul mesei nimeni nu scoase nicio vorba, Ares e straduia sa para cat mai bine, in ciuda ranilor ce ii increstau fata si a durerii provocate de acestea.
Dupa masa, comandara digestive si Hades isi aprinse o tigara.
- Deci sefule cum ii scoatem din barlog?
- Mergi si vezi in ce cluburi actioneaza ei, mergem acolo si facem un battle rap, in care spunem diverse chestii, orgoliosi cum sunt nu vor scapa momentul sa raspunda, atunci tu stai in spate si vezi din ce grup iese cel ce raspunde la battle, folosim codul cunoscut si imi spui ce vezi.
- Am inteles!
- Pana atunci insa, eu o sa merg cu draguta sa isi mute sifonieru.
- Crezi ca e bine sa ramana prin preajma?
- Da ce Hades, crezi ca va tradez?
- Noi, adica el, are antecedente de genul asta si acum sufera ca prostu dupa nenorocita de Li-ataena.
- Da ce frumosule, ti-a dat de iubit cu flori de urat? Intreba Ana!
- Taceti ma, nu mai vorbiti asa.
- Cum dracu sa nu vorbim ma, cand ai fost la picioarele sale si nu a stiut altceva decat sa iti traga un sut in cur. Nu mai punem ca era sa ne bagi si pe noi la apa, cu tot cu tine. Si uite acum ce am ajuns, ne ascundem ca nenorocitii si de ai lui Azarbetov cu care s-a culcat
Li-ataena si de garda.
- Gata! Urla Ares batand cu pumnu in masa.
- Gata, gata, dar daca te vad o singura data ca mai eziti si ne pui in pericol, te spintec cu Durendal sa stii.
- Ia sa vedem mai bine, cum mergem acasa la domnita! Exclama Hermes.
- Asta nu stiu, va trebui sa mergi pe acolo si sa vezi care e treaba, te intorci si imi spui si vedem ce e de facut.
- Teles sefu.
Se ridicara, cei doi plecara, iar Ares si Ana urcara in casa. Odata intrati in apartament, Ana porni sa il viziteze.
Intra in una din camere. In aceasta gasi un pat dublu, frumos aranjat, cu un ursulet de plus in mijloc, avand de o parte si de alta cate o noptiera cu raft si dulap. Pe fiecare din noptiere se afla cate o veioza si cate o copie ale aceleasi poze, cu o femeie inalta cam de 1.67 blonda, cu ochii albastri si cu fata prelunga, cu brate suptiri si mladioase, cu niste sani mici ca doua mere dar fermi, cu un fund perfect scos in evidenta. Poza era scoasa din profil, cu femeia intorcand capul provocator spre obiectivul aparatului. Parul blond, pieptanat cu carare pe mijloc, cadea pe spate.
Deasupra patului se afla un tablou reprezentand aceeasi femeie, fotografiata din fata de data asta, avand parul prins intr-un coc la spate.
Ana iesi si merse mai de parte. Intro alta camera, un alt pat de data asta mai putin aranjat, arata inca forma ultimului om ce sezuse in el. La fel, aceleasi 2 noptiere, ndar de aici lipseau pozele.
O singura poza mica trona pe una din noptiere, o poza a unei femei blonde, tunsa scurt si purtand niste ochelari pe nas ce ii dadeau un aer strengaresc.
Ana o lua si o intoarse, pe spate scria “dragostea mea, Anelida”. O puse la loc si isi continua preumblarea. Gasi ca sis us exista o bucatarie si se intreba daca aceea era folosita vreodata si daca da cand.
In bucatarie gasi un aragaz, un frigider, dulapuri suspendate cu usi culisante, un dulap pentru vase. Merse si deschise geamul, ramase inmarmurita in fata privelistei. Un parc mare se deschidea inaintea ei, cu un lac frumos pe care vaporasele se plimbau, distrand lumea iesita la plimbare.
In momentul acela Ana isi aminti ca era Duminica. Se gandi, de cand nu mai petrecuse ea o duminica calumea, o duminica in care sa se plimbe, sa faca tot ce isi dorea. Anii de munca si mai ales pactul cu cei de la politie ii mancasera multe zile frumoase si aproape ca uitase sa se bucure de micile placeri ale vietii. Muncea si dormea, dormea si muncea.
Se intoarse in living, renuntand la a mai explora restul apartamentului.
- E tare frumos afara!
- Stiu.
- Nu mergem si noi sa luam aer?
- Esti sigura ca vrei sa fi vazuta afisandu-te cu un orb la brat?
- Esti un prost ma, ti-a mai spus-o cineva?
- Da, tu sin u mai departe decat dimineata, risti sa ma convingi daca o mai spui odata.
- Hai sa mergem. De fapt, stai sa ma uit inainte la ranile tale, sa vedem cum stam.
- Bine.
Ana se uita la el si se declara multumita de ceea ce vedea.
Iesira. Mersera pe jos pana in parc. Ares se opri si cumpara cate un cornet de inghetata. Mergeau amindoi ca niste liceeni, lingand inghetata care li se scurgea peste maini si peste cornetul prea mic pentru cupa de inghetata pusa de vanzator.
Acesta le zambise si le zisese “ce bine va sta impreuna mancavar tata, hai sa va pun mai multa ca imi sunteti dragi”. Ares ii multumise si zambise si el la randul sau.
Se asezara pe o banca la umbra unui pom si continuara sa isi manance in tacere inghetatele.
Cand terminara, Ares scoase un pachet de servetele umede si ii oferi si Anei unul. Pornira mai departe si incepura sa vorbeasca.
- Nu ai vazut din nastere? Sau…
- Din nastere, nu am vazut cu un ochi, celalalt a cedat in urma unei lupte pe vremea cand urmam antrenamentele de judo.
- Cum asa?
- Am fost aruncat peste umar si, desi regulamentul spune ca trebuie sa ai control asupra adversarului pana la ultimul moment, respectivul m-a scapat si am zburat in afara tatami si am dat cu capul de parchet.
- Ups…
- Si cum de reusesti sa te indragostesti fara vedere, eu sunt doctorita si, desi se presupune ca ar trebui sa stiu totul despre asta, constat ca am un bagaj mic de cunostinte si ca asta se reduce la patologie, anatomie si altele. Dar la viata nu…
- Vizualul nut e ajuta decat sa ai o dorinta imediata si intensa, sa ai o atractie animalica fata de celalalt. Vezi o femeie si zici “mama ce buna e” si ai vrea imediat sa o ai sis a faci sex cu ea. Lipsa vederii nu exclude acest instinct, dar se ajunge mult mai greu la el si in general cand se ajunge el este insotit de sentimente profunde, altele decat cel de atractie sexuala. Cand nu vezi, mai intai faci cunostinta cu vocea respectivei, cu mana ei, cu bratul ei. Faci cunostinta cu modul ei de a vorbi, cu modul ei de a se comporta, cu pasiunile ei, cu placerile ei, cu lucrurile care o enerveaza si astfel o intreaga personalitate ti se contureaza. Nu lipsescnici elementele care sa iti starneasca instinctul animalic. Atingerea e de departe cel mai excitant simt, mai mult decat vazul. Mirosul iarasi te poate atrage sau te poate respinge. Spune si el multe despre cel ce miroase in felul respectiv, pentru ca oamenii au propriul lor miros, dar isi si aleg parfumurile in functie de preferintele lor si deci astfel sunt definiti de el. Noi ne indragostim greu, dar si cand o facem o facem cu o pasiune greu de imaginat si de obicei vindecarea e mult mai dura, in cazul unui esec in dragoste, initial sau terminal de orice tip ar fi el.
- Ia uite, vaporasul e la mal, hai san e suim!
- Hai!
Se suira si Ares, ca la el acasa, incepu sa se plimbe pe punte si se duse sa se urce pe puntea superioara.
Ana il urma. Se asezara pe margine, iar ana fu placut impresionata de privelistea de acolo. Copacii din parc se vedeau in departare, ca adevarati strajeri ai lacului, pazindu-I de cei rai. Vaporasul porni si vantul incepu sa fluture parul Anei, acesta se rasfira si se aseza in parte pe umarul lui Ares.
La o pala mai puternica, parul mangaie fata lui Ares, acesta inspira adanc sa simta din plin parfumul femeii de langa el. Ana, absorbita de peisaj, privea bucuroasa in toate partile. Cat timp trecuse oare de cand nimeni nu o mai scosese sa se plimbe, sa se bucure de verdele din jur, sa se bucure de un aer curat si de un soare frumos. Vazu pe mal un catel care isi scarpina o ureche, mai in colo alt catel statea tolanit la soare, niste pui de pisica se jucau impreuna langa un copac, iar intreaga natura parea sa fie vesela, sa se acordeze cu starea ei.
Capitanul vasului urca la ei si ii intreba daca nu doreau sucuri. Ei luara fiecare cate un suc si incepura sa bea discutand.
- Pari sa fi familiarizat cu ambarcatiunea, am vazut cum ai urcat pe ea si cum te-ai suit aici.
- Pai, m-am nascut la mal de mare si de mic am haladuit pe astfel de chestii….
- Ce poate sa iti placa totusi asa de mult? Eu ma uit imprejur, vad peisajul, vad parcul, vad lacul, tu?
- Eu simt soarele, simt vantul, miros aerul, simt leganarea vasului pe suprafata apei si daca ies pe mare, mai sar si in apa sa fac o baie. Imi place sa ies in larg si sa stau tolanit acolo, sa uit de timp, de oameni, sa fie liniste si sa nu se auda decat natura, sa imi depene povestea ei.
- Cum facem diseara?
- Habarnam, ma gandesc ca eu voi merge cu tine, iar hermes va sta in umbra. Astfel ei vor crede ca am venit doar noi si vor intra dupa noi. Vom vedea dupa, ce mai este.
Soarele incepu sa asfinteasca, cei doi coborara de pe vas si o pornira prin parc spre apartamentul ce folosea drept sediu principal. Ajuns acolo, Ares verifica ca Andy este in regula, isi puse cate un cutit in fiecare pantof si le acoperi cu mansetele pantalonilor. Isi puse la spatele centurii un box. Ana se intinse pe unul din paturi sa se odihneasca, in asteptarea momentului in care Hermes va veni.
Ares pleca in pivnita si in curand Ana auzi de acolo zgomot de lovituri ca si cum o intreaga lupta avea loc. Se ridica si fugi sa vada ce se intimpla. Ares in mana cu o bara de lemn, exersa prin diverse capre de lemn, special asezate de el, astfel incat sa para un intreg detasament de oameni inarmati cu bate care il ataca. Invartind bara de lemn, Ares trecu printre toate celelalte stive, parand loviturile primite, atacand si destabilizand multe din structurile de acolo.
Dupa lua doua gantere si le ridica in fata la nivelul umerilor, cu palmele in jos si le tinu astfel pret de multe minute. Ana uitase sa mai numere si oricum ar fi avut de numarat mult.
Intr-un tarziu Ares lasa jos ganterele si se aseza la o masa, unde lua o gantera cu o mana si o puse in cealalta mana, lasa mana pe jumatate inspre masa si sezu asa pret de altecateva minute. Mana incepu sa ii tremure vizibil, dar Ares rezista in continuare. Tremuratul se accentua, curand fruntea lui Ares se increti si acesta cu un strigat scapa gantera. Prea concentrat la ceea ce facea, nu observase ca Ana venise acolo, iar aceasta profita de incognito-ul ei, pentru a-l observa.
Ares se duse la o bara fixa, prinsa in perete, deasupra cutitelor. Ana nu o observase si chiar daca ar fi observat-o nu ar fi inteles la ce foloseste. Ares prinse bara in palme si cu mainile apropiate isi ridica trupul de la sol, pret de 10 repetari.
Se odihni 10 secunde si mai repeta odata exercitiul. Ana incerca sa se retraga fara zgomot, dar Ares auzi si sari jos de pe bara, intinse mainile si o prinse. O ridica brusc deasupra capului si incepu sa o invarteasca. Speriata la inceput, Ana incepu sa rada pe moment ce isi dadea seama ca este in siguranta in bratele acelea puternice. Il ruga totusi sa o lase jos ca ametise, iar Ares se grabi sa ii implineasca dorinta.
Deasupra se auzira pasi, iar Ares recunoscu mersul lui Hermes. Curand acesta se arata si zise:
- Sefule astia merg mana in mana.
- Mai aveai vreo indoiala?
- Am zis ca era doar ala cartita, dar se pare ca sunt mai multi infiltrati.
- Ce ai vazut?
- Sunt 2 de ai lui Azarbetov si 2 politisti care pazesc acolo, iar oamenilor lui Azarbetov pare sa nu le pese de politisti.
- Asta e, deci suntem intre doua focuri.
- Cum facem?
- Intru eu cu Ana iar tu vi pe spate.
- Cand mergem?
- Acum!
Plecara, mersera pana la statia de autobuz si se urcara. Casa Anei era in partea cealalta a orasului si avura de mers.
Cand au ajuns, peisajul era deja de mult ascuns privirilor, iar iluminatul public se chinuia sa prezinte totusi o fata frumoasa a strazilor.
Ajunsera in preajma unui bloc cu 10 etaje, vechi si care statea sa cada. Tencuiala era cazuta pe alocuri, iar in multi pereti timpul si vremea isi pusesera amprenta. Se apropiara de una din cele doua scari. Hermes ramasese mult in spate, practic nu aparuse cu cei doi odata, stand cat mai mult in umbra, pana avea sa vada ca cei 4 ce pazeau intrarea vor intra dupa Ares si Ana.
Ares si Ana intrara. Imediat dupa ei intra un om. Ana se sperie, dar Ares o proteja, lucru ce o facu sa inainteze. Inima Anei batea sa ii iasa din piept. Mai avusese ea de a face cu cazurile de la politie desigur, dar nu fusese atit de aproape de miezul actiunii niciodata, iar asta ii provoca o teama teribila.
Continua sa inainteze, in spate fiind urmati de pasi tot mai apasati ai omului care intrase dupa ei.
Ares incepu sa se intrebe de ce naiba era doar unu. Ori isi potriveau pasii atit de bine incat Ares nu putea sa auda, ori era doar unu, lucru ce nu era tocmai in regula, insemnand fie ca ceilalti erau sus, fie ca ceva se intimpla afara.
Ar fi putut sa se opreasca brusc si sa ii faca pe cei din spate sa se ciocneasca de el, dar asta ar fi declansat scandalul acolo pe scara, ceea ce Ares nu dorea.
Urcara mai departe, ajunsera la etajul 5 unde Ana se indrepta spre o usa.
Incerca sa deschida usa, dar broasca, vizibil fortata, nu mai raspundea corespunzator.
- Probleme? Se auzi din spate. Ares se incorda brusc, era tare ciudat comportamentul strainului, daca ii aborda acolo. Nici pentru el nu ar fi fost favorabil un scandal in casa scarilor.
- Nu putem sa deschidem usa. Se auzi Ana spunand pe tonul cel mai natural cu putinta.
- Lasati sa incerc eu. Ares nu mai intelegea nimic, dar se retrase precaut. Strainul scoase o lama, o potrivi in fanta broastei, mesteri pret de 30 de secunde si usa ceda. Strainul ii dadu un picior si se retrase. Doua focuri de arma rasunara in bezna scarilor. Scandalul incepuse, exact cum nu vroia Ares in plina scara.
Strainul se lasa pe vine si doua lame prelungi sclipira in mainile sale, se rostogoli in incapere si arunca cele doua lame.
Doua icnete se auzira si doua trupuri cazand.
- Drumul e liber. Spuse strainul.
Ares si Ana intrara, iar Ana scoase un strigat cand vazu doi insi cu gaturile strapunse de doua lame prelungi.
- - Hai repede, iati ce vrei si sa mergem, mai sunt doi afara.
Ana se duse si indesa in sacii cu care venisera tot ce putu de prin casa. Iesira si strainul inchise usa la loc. Iesira de pe palier si afara il gasira pe Hermes stand in fata blocului, stergandul pe Knight de o bucata de piele.
- Ati terminat?
- Da!
- Atunci hai sa mergem. Ares se intoarse si zise catre strain:
- Va multumesc mult, pot sa stiu si eu carui fapt datorez onoarea de a lucra impreuna?
- Mai bine sa nu! Am facut o fapta buna si poate candva voi voi sa imi intoarceti serviciul.
- Oricand. Zise ares si incepu sa se departeze cu Ana si Hermes.
- Ce ai facut cu cei doi?
- Chiar vrei sa stii?
- Nu, bine ca i-ai rezolvat, sa ii pupe mama lor reci, daca or mai fi avand.
- Hai ca avem o noapte grea, sa ducem astea acasa si sa vedem daca Hades a facut ceva!

Sfarsitul episodului II
Va urma

dorinta

2010-03-02T13:48:00.002+02:00

pana la urmatorul episod din aventurile lui Ares, va prezint o poiezie scrisa la durere de Black Ares.

Dorinta
De Black Ares

Iubirea întinată şi târâită în smoală,
Se transformă în ură ce-ntr-una te-nfioară
Ea sare şi răsare în timp ce fără veste
Iubirea tocmai moare şi tot se risipeşte.

O viaţă singur toată şi tot trăită în vânt
Doreşte ca odat’ sa-i se-mplinească un gând:
Iubirea să re-nvie în inima-i dorită
Şi ura să dispară din cea ce-o vrea iubită.

Când fi-va împlinită această mar' dorinţă,
Îmi voi găsi eu pace în viaţă şi-n fiinţă.
Altfel fiinţa-mi moare: "îi dus şi asta este"
Oare iubitei îi pasă de moartea fără veste?

Doresc ca tuturora ce-i voi acum cu mine
Şi nu-s... De ce? Ştiu ei prea foarte bine,
Doresc ca-n timpul când le fi-va lumea dragă
Şi aibă inima, ca a mea, la fel de-ndurerată.

Doresc ca-n totdeauna să dăinuiască în mine
Iubirea ce o port acuma pentru tine.
Şi mai doresc ca-n tine sa fie acelaşi gând
Să-se unească într-unul cu sentimentul sfânt!

Moarte si dragoste in Bucuresti

2010-02-28T20:59:00.001+02:00

Noaptea cadea incet pe strazile pline de gropi ale Bucurestiului. Albastrul ei inchis inghitea putin cate putin intregul peisaj, ascunzand privirilor triste ale trecatorilor, uratenia transeelor cu titlu de strazi din periferie.
Pe o strada laturalnica o singura fereastra lumina intunericul de afara. Iluminatul public reprezenta pe acea strada o poveste cu zane, zane ce nu apareau sa indulceasca viata nimanui.
Lumina ferestrei se rasfrangea pe pavajul prost pus de afara, anuntand ca o ultima licarire de viata exista in barul “potcoava gaurita”.
Inauntru, Ares, Hermes si Zeus beau cate o halba de bere, iar hades isi incerca norocul la aparatele de poker existente acolo.
Patronul ar fi vrut sa inchida de mult, darn u le putea spune celor patru sa mute tabara, pe de o parte pentru ca cei patru erau temuti si cunoscuti in zona, pe de alta parte pentru ca il protejau de alte rele si mai mari.
Hades dadu o dubla pe rosu si intoarse capul:
- Hai ba, faci odata calculele alea, ce naiba dau la urmatoarea palma?
Ares, ca lui ii era adresata intrebarea raspunse, scotand o folie de vitamina c din buzunar si bagand un comprimat in gura:
- - Dai pe rosu.
- - Mai lasa in pana mea porcariile alea ca iti miroase ragaiala a slibovita deja.
- - Ce sti tub a slabanogule, asta ma apara de porcina. Raspunse ares, mangaindu-si sadisfacut burta in formare.
Hermes, ca lui I se adresa Ares cu “slabanogule” era un mersonaj firav, cu plete brunette ce ii cadeau pe umeri, iumpletite cu o panglica neagra intr-o coada studenteasca, avand un varf de cutit iesit putin inafara din acea coama.
Fata ii era prelunga si cu o frunte lata, avand o mustata proeminenta si un cioc des.
Avea in jur de 65 kg, uniform proportionate fiind tipul mezomorf si bine cladit.
Ares prin contrast, un endomorph prin definitie, avea un inceput de burta si cele 86 kg ale sale se vedeau pe deplin, fara a fi lipsit de forta, el arata a fi un inceput de supraponderal.
Hades se intoarse din nou:
- Ce joc?
Ares, care refacuse calculele, vazu ca pe toate mainile inainte probabilitatea ramanea in jur de 30% si spuse:
-Inchide-o pe rosu.
Hades incepu febril sa loveasca butoanele aparatului si cand inchise tabloul exclama:
- Bravo ba gloaba, tu si matematica ta sunteti fantastici!
Se duse la patron sa ii ceara socoteala sis a ii scoata banii din aparat. Ajunsese la 500 ronn dintr-un start de 50 si asta datorita calculelor prietenului sau matematicianul.
Hades se intoarse cu bani si observa ca Zeus lipsea.
- Unde dracu e ala?
- S-o fid us afara, l-o fi taiat.
Hades se incrunta. Incruntat, chipul sau de o uratenie deosebita, devenea si mai dur. Pletele negre care ii intrau in ochi, incadrau o fata rotunda, cu un nas spart de atitea incaierari si cu o mustata ce acopera un defect pe care buza si dentitia de sus le suferisera de-alungul timpului.
Bine cladit, era insa departe de tipul sportiv, fiind foarte indesat si mic de statura.
Zeus intra si exclama:
- Cois vine garda.
Ceilalti 3 se ridicara si iesira afara, Ares scoase de sub masa un baston alb si incepu sa isi caute drumul. Ceilalti se suira intr-o masina si il strigara, dar el ramase in pragul barului ca trasnit sin u facea nicio miscare.
- Radule, date prins. Se auzi o voce.
- La pamant ma si cu mainile pe ceafa, pastele mati!
Ares facu un semn tovarasilor care inc ail strigau si acestia plecara fara el. Zeus luand toti baniicastigati, o lua la fug ape o straduta laturalnica.
- Sefule ce facem cu ala care fuge?
- Lasa-l ma, ca il avem pe asta, spune el tot.
Se apropiara de Ares si un pumn porni spre plexul acestuia.
Ares igni, se indoi si cazu in genunchi.
- Punei catusele ca discutam noi cu el la beci.
- Inteles sefule.
Ares se simti luat pe sus si impins intr-o masina.
Zeus dup ace vazu masina politiei plecand o porni linistit mai departe.
Mergand pe strada, dorind sa ajunga cat mai repede acasa, la un loc sigur, unde sa doseasca banii, nu observa o umbra ce se misca pe trotuarul vecin.
Cand auzi insa sfaraitul in aier, era deja prea tarziu, un lat cazu si I se infasura in jurul gatului.
Incerca sa duca mana la gat, dar in acelas timp latul fu smucit si sarma musca din carne. Corpul lui Zeus se zbatu inca prêt de cateva minute si ramase fix, cu o privire sticloasa indreptata spre locul unde atacatorul sau se afla.
- Sireturile ma si misca-te mai repede, hai, hai si cravata, ia uite la el ce impopotonat umbla, parka e ginerica.
Ce rahat sunt astea ma in buzunarele tale.
Agentul scoase o multime de cutii, pline de folii de vitamina C.
- Asa va tineti ma voi drogurile? De asta nu va prinde ma nimeni asupra faptului?
- Nu sunt droguri!
- Lasa ma, ca asta suntem noi destul de destepti sa vedem, nu o san e invete un parlit ca tine, pe noi, ditamai sergentii!
Ares fu luat si dus intr-o camera in care o masa si 3 scaune se aflau. Pe masa nu trona decat un mare reflector. Acesta fu aprins si pus sa bata in ochii lui Ares.
- Ia uite sefule, asta se uita drept in reflector si nici nu clipeste.
- Se crede dur ma, lasa ca ii scoatem noi duritatea din el.
- Sa-I luam ochelarii sefule, ca ar fi instare, la cat de dur e, san e impute costul lor la salariu.
Ares simtii cum ochelarii sai heliomati ii erau luati si stiu ce o sa urmeze, incorda falcile strangand din dinti si relaxa ceafa, asa cum fusese invatat in lungile ore de antrenament.
Lovitura nu intarzie sa vina, iar Ares miscand capul in aceeasi directie cu lovitura, reusi sa mai atenueze din efecte.
Cu toate acestea mii de stelute de toate culorile sparsera intunericul in care Ares vietuia de atita vreme.
- Zi ma, unde sunt ascunse, zi ca daca nu vorbesti avem noi si metode chimice sa te facem sa spui, dar pea lea le preferam la final, ca pana atunci, ne place san e jucam cu tine.
- Nu stiu despre ce vorbiti si tare bine tre sa va sada lovind un om incatusat.
- Ce vrei ma, regulile jocului, data viitoare, la tine acasa, jucam dupa regulile tale.
Ares nu a intuit la timp lovitura si aceasta ii exploda in plina figura.
-Spui ma? Spui!
- Nu stiu nimic.
Loviturile incepura sa curga, Ares simti gustul sangelui care ii inunda gura, acel gust de fier sarat, atit de bine cunoscut, acel gust care il infuria la culme.
Lasa capul in piept si se pregatii pentru ce era mai rau.
Stia ca nu o sa reziste mult, pentru ca antrenamentele sale se bazau pe rapiditate sin u pe rezistenta. Acum si-ar fi dorit san u fi facut atit pe grozavul sis a fi ascultat instructorul care il implora sa faca si antrenamente de rezistenta.
Dar atunci radea si spunea “Ehe, ii fac din doua lovituri”, nu se gandise ca ar fi putut sa nu aiba mainile la dispozitie.
O noua lovitura exploda si undeva departe se auzea “Zi ma, cine mai e din grup cu tine”.
O noua lovitura si inca una.
Dupa o lovitura totul se lumina si in fata ochilor ii aparu un chip blond cu ochii albastrii, cu parul lung fluturand in bataia vantului.
- Li-ataena… Murmura Ares.
- Ce ai zis ma? Grijania… Cine e ma…
Chipul aduse o cupa de apa alaturi de fata lui Ares si cu blandete iii spala fata, o raceala puse stapanire pe acesta si loviturile ramasera undeva departe, le mai simtea doar ca pe simple zguduieli.
Una din ele fu mai puternica si in loc de un chip, Ares incepu sa vada mii de chipuri blonde, care il oblojeau pe fata, alinandu-I durerea.
- Li-ataena… Murmura acesta si lesina.
- Sefule ce facem ca asta da in primire.
- Nu stiu grasane, tu l-ai lovit nu eu.
- Haideti sefu va arde de glume?
- Sun-o pe Ana, stii ca e platita de noi sa ni repare pe astia care ii pocim noi aici.
Vezi, poate are si ceva chimicale sa ii bage, poate spune dracului ceva, ca ai obosit dand in el si tot ce a zis a fost “li-ataena” ce rahat o mai fi si aia.
Grasanul puse mana pe telefon si vorbi la spital, in scurt timp o masina opri in fata sectiei si ares fu ridicat.
- Ia stai grasane, vin si eu cu tine, sa vad ce spune la chimicale.
Masina ajunse in curand in curtea spitalului si trase la o intrare de serviciu.
Acolo o femeie frumoasa, cu un par brunet lung pana la pulpe, cu ochii albastrii si inalta ii astepta.
- Ce faci grasane, iar ati pocit pe vreunu?
- Da, dar asta-I tare…
- Aoleu, bai dar l-ati lucrat rau, nici eu nu stiu cat o sa il mai repar…
- Ei lasa, vezi san u isi aduca aminte nimic sin u conteaza cat de reparat e.
- Ba, nu se poate asa Ceva, cred ca e ultimul pe care vi-l mai primesc.
- Dar de astia ce zici,
Zise grasanul scotand 3000 euro din buzunar. Stii cum lucram, jumate acum si jumate dupa.
- Baga-tii in cur, nu mai am nevoie de banii vostri.
- Incet papuso, san u ai probleme.
Ana chema doi brancardieri si le zise:
- Il bagati la tomografie urgent, dupa, intubat, monitorizat, tot tacamul, hai miscare.
Targa fu luata si dusa de-alungul coridorului.
- Ana,
- Ce mai e grasane.
- Eu si cu sefu, am vrea sa ii bagi chimicale sa vedem ce zice.
- Ba, voi sunteti nebuni? Nu ati vazut in ce stare mi l-ati adus? Ce rahat de chimicale vreti voi sa ii mai bag.
- Dar maine nu s-ar putea?
- Veniti maine si vad ce pot face pentru voi.
Zgomotul unui ventilator se auzea undeva departe, un miros intepator de iod se simtea imprejur. Ares incerca sa miste si vazu ca nu poate, instantaneu o durere exploda in capul sau si lumina se aprinse si chipul blond veni sa ii aline durerea. Se apropie de el, ii schimba bandajele, il mangaie, il unse si ii spuse “Rezista Ares, rezista, nu muri”.
Totul se intuneca si simti cum cineva ii inteapa bratul. Cazu intr-o amorteala de nedescris si parka tot corpul ii fusese intepat cu mi de ace, brusc mi de ganduri ii venire in cap si pentru o clipa se minuna la cate lucruri putea sa se gandeasca odata si ce era mai dureros, nu dorea sa se gandeasca la toate acelea.
Buzele incepura sa se miste singure si se auzi soptind fara sa vrea: “Zeus, Hades, Hermes si….”. Cazu intr-un lesin profund.
- Ce ma-sa zice asta ma, ne insira mitologia greaca? Ce se crede la istorie in a v-a?
- Bravo sefu, ati ajuns in a v-a si ati auzit de numitii?
- Pai de aia sunt eu sef ma sit u subaltern.
Ares isi reveni si soptii “li-ataena”…
- Numita cine mai e sefu?
- Nu stiu ba, asta nu era la apel in cartea de istorie, daca scoti “li” din fata, ramane “Ataena” care e tot din mitologie pastele ma-sii. Asta ne toarna cartea de istorie pe de rost.
- Am zis eu sefu ca chimicalele astea nu e bune de nimic, auzi ba Ana tu esti sigura ca i-ai dat ce trebe, poate i-ai dat lecitina, ca prea se crede anu I la Istorie.
- Marsi ma grasane de aici. Acum lasati-l, criza a trecut si daca a spus ceva, deja a spus, intelegeti ce vreti si plecati dracu de aici sin u uitati, e ultimul.
- Cam multe fandoseli puicuto, stii ca si la urmatorul tot aici suntem.
- O-ti fi voi, darn u se stie daca mai sunt eu.
Cei doi plecara, iar Ana se apuca ca si cu o zi inainte sa schimbe bandajele ranitului si sa il ingrijeasca. Lacrimi iii curgeau pe obraz si soptii incet, “Rezista Radule”.
Ares se trezi din nou si vazu chipul blond care il ingrija, soptii “Li-ataena”… Iar ea ingrijindu-l si plangand, soptii “Rezista Ares!”.
Ana adormi pe un scaun, iar prin somn lacrimile continuau sa ii curga. Nu stia pe cine ingrijeste, darn u se putea ca acel om, cu fata atit de frumoasa chiar si pocita de politisti sa poata fi vinovat de ceva.
Se uitase in fisa lui si observase ca singurul lucru suspect gasit asupra lui erau multe, multe comprimate de Vitamina C.
Se uitase pe raportul laboratorului unde fiecare comprimat fusese testat in parte sin u se gasise nimic, toate erau vitamina C.
De altfel si in sangele lui Ares gasisera o mare cantitate de Vitamina C.
“Ce naiba o fi cu aceasta Vitamina C” se intreba Ana.
Lumina zorilor se aprindea pentru a treia oara, iar Ares isi reveni in simtiri.
Durerea era acolo, dar Li-ataena nu mai veni sa o curme.
In schimb auzi in camera un respirat regulat si un mic suerat ca si cum ar fi adormit cineva plangand.
Incerca sa se miste, durerea se accentua, dar respiratul regulat inceta si cineva se auzi cum se misca.
Veni pana langa patul lui si el intreba:
- Unde e fata blonda…
- Care fata blonda?
- Cea care a fost si m-a ingrijit 3 zile la rand…
- Nu a fost nicio fata blonda. Zise Ana si doua lacrimi se rostogolira din ochii ei. Pana sa is idea seama cele doua picaturi cazura pe fata lui Ares si acesta intelese ca oricine era, plangea. Isi dadu seama de asemenea ca el era orb si ca deci nu ar fi avut cum sa vada o fata blonda chiar daca ar fi fost vreuna si ca totul nu a fost decat inchipuirea lui.
Iar Li-Ataena, ei bine asta era alta poveste. Numai gandul la ea si ii provoca lui Ares o durere si mai mare decat cea din zona capului. Sufletul ii se umplu de durere pentru ca Li-ataena nu avea sa mai fie a lui niciodata.
- Cum va numiti? Intreba el.
- Ana, sunt medic plastician.
- Cum am ajuns aici?
Ana intoarse capul si zise incet:
- Ati fost gasit pe strada inconstient si mutilat, v-au adus aici…
Ares accepta explicatia si adormi la loc.
Ana se aseza pe scaun si incepu sa il vegheze.
Ce va face ea oare, ce va zice, cum sa I ceara acestui barbat sa o ia sis a o duca departe de cele doua brute de la politie?
Cine era oare acest barbat?
Ar fi fost el de accord sa o ajute chiar daca ar fi stiut adevarul despre ea?
Pana la urma urmei ii salvase viata sin u era oare insasi dorinta sa de a scapa o dovada pentru inocenta sa?
Ii revenira in minte toate chipurile pe care le-a reconstruit, toate memoriile sterse, toti acei oameni care acum umblau pe strada fara sa stie cine au fost, si cine sunt.
Si plansul o apuca din nou.
Ares auzind ca cineva plange se trezi. Chema incet:
- Anna, de ce nu mi-ai sters memoria!
Ana inlemni, deci el stia, o cunostea, era pierduta prin urmare, nu avea decat sa stea in continuare sis a faca tot ce facuse pana atunci.
- As fi vrut sa uit, ar fi trebuit sa imi stergi memoria, nu mai support, Li-ataena…
- Ce e cu ea?
Ares istorisi intreaga poveste sip e moment ce informatiile curgeau chipul sau se intrista din ce in ce…
La final Ares inchise ochii si incepu sa planga incet.
Cand soarele straluci pentru a vii-a oara deasupra gropilor lasate in asphalt de zapada, Ares se ridica din pat si se indrepta spre raionul de analize, acolo se constata ca totul era in regula si ca putea fi externat cu mentiunea ca trebuia sa vina la pansat de 2 ori pe zi.
Ana isi pierdu curajul sin u ii mai zise nimic lui Ares.
Ares pleca si cauta o camera de hotel, modul lui de a merge sacadat si de a-si cauta drumul cu bastonul, plus bandajele din jurul capului il faceau sa para un extraterestru venit de pe lumea cealalta sa ia cativa muritori cu el.
Isi gasi o camera de hotel si incepu sa sune numerele cunoscute.
La primul telefon nu raspunse nimeni, la al doilea insa, o voce cristalina de copil il intreba:
- Cine sunteti?
- Ares, Hermes e acasa?
- Asteptati putin domnule.
Receptorul se auzi lasat sa cada, pasi repezi se indepartara, iar apoi un pas ferm se apropie de receptor, il ridica si zpuse:
- Unde esti.
- Zona alba, al patrulea copac pe dreapta, ai sa vezi un buchet de lalele albe in fata.
- Inteles.
In scurt timp o limuzina opri in fata hotelului si telefonul suna:
- pizza dumneavoastra a sosit, nu doriti sa coborati sa o luati?
- Vin imediat, cat face?
- 14 ron si 3 ron sosul!
- Dar nu am comandat sos!?
- E din oficiu, nu avem cum sa va livram pizza fara sos.
Ares se dadu jos, se duse la bucataria hotelului, rupse o coada de matura in doua, lua un cablu de televiziune, il rupse, lega cele doua bucati de lemn cu cablul si ascunse totul sub haine.
Iesi din hotel, automat in spate se auzira doua usi trantite de la o masina, din fata alte doua usi se deschisera.
- Drazduite Gospodin Radu. Sau mai bines a va zicem Ares?
- Mancav-as de racheti imputiti.
- I-auzi Serghei, ce frumos vorbeste zeul razboiului. Noroc ca stapansu e in iad acum, joaca carti cu Scaraoschi.
Nu apuca sat ermine tot ce avea de spus, ca Hermes iesit din limuzina venise in spate si il lovise.
- Mai avem doi, stanga si dreapta ta, allege!
- - Dreapta.
Amindoi se repezira fiecare in partea aleasa. Ares scoase de sub haine arma improvizata si invartind-o de pe o man ape alta isi asigura apararea, in timp ce cu picioarele fragezea coapsele adversarului.
Hermes isi desfasurase intreaga coada si invartind din cap ii aplica celuilalt rus lovituri in zona abdomenului.
In curand acesta putea fi admirat in maretia interiorului sau.
O bucata din arma lui Ares se desprinse si zbura, rusul apuca celalalt capat si trase, arma ii zbura din mana si el ramase dezarmat.
Atunci, sarind peste cap indarat, Ares incrucisa picioarele, prinzand in inertie intre ele capul rusului care parai groaznic.
Revenit la pozitia initiala, se scutura pe haine si murmura:
- Racheti imputiti!
Hermes i se alatura dup ace isi stranse coada si spuse:
- L-au ars pe Zeus, au luat si banii.
- Un rahat de bani, cei 500 ron castigati la poker, facem noi altii, dar Zeus era important…
Se indepartara amindoi.
Ares intra intr-un magazin de unde iesi cu o peruca blonda, lunga. Si-o puse pe cap, si isi puse la ochi ochelarii sai.
Isi adapta peruca astfel incat san u il deranjeze la bandaje si la rani, dar sa le ascunda.
Parul lung care ii cadea pe fata masca perfect tot ce era acolo.
Il ruga pe Hermes sa scrie pe o bucata de hartie: “Drazduite gospodin Radu”.
Se dusera sa doarma in asteptarea serii.
Cand seara se lasa, cei doi iesira din casa, se dusera in zona spitalului de unde Ares tocmai iesise si asteptara.
La un moment dat o masina de politie isi facu aparitia si o targa veni ca si cu catva timp in urma sa o intampine.
Hermes ii povesti lui Ares cum o doctorita frumoasa, inalta, cu par brunet iesise si trecuse pe langa masina politistilor spunandu-le din mers ceva.
Acestia se dadura jos si incepusera sa mearga dupa ea.
Atunci Ares iesi din ascunzatoare impreuna cu Hermes si se indreptara si ei tot spre doctorita.
Aceasta, speriata, dadu inapoi.
Dar de acolo venea garda, din fata veneau doi necunoscuti, cu plete, unul blond si unul brunet.
Se indrepta in continuare spre necunoscuti sperand ca acestia nu aveau nimic cu ea.
Dar blondul ii bara calea si o prinse de brat, se zbatu sa scape, darn u reusi.
Stransoarea degetelor lui era ca de fier si nimic nu putea sa ii scape.
Dar lucru ciudat, strainul se limita la a-I tine bratul si atit.
Nu ii vorbea, nu ii facea rau.
Politistii se apropiara si spusera:
- Lasati femeia, sunteti acuzati de acostare de persoane.
Blondul ii dadu drumu femeii si scoase din buzunar o hartie.
- - Aveti bunavointa domnilor sa ma ajutati. Am gasit acest billet pe sub usa casei mele sin u stiu ce zice, ma tem san u fie un billet de amenintare.
Primul politest lua si citi biletul si spuse ca nu intelege nimic. Al doilea luand biletu silabisi:
- Dra-zdui-te gos-po-din Ra-du.
In mintea blondului fraza rasuna in mi de franturi si spuse incet:
- Drazduite!
Si tibia sa lovi coapsa politistului. Acesta se indoi de durere.
Colegul sau scoase arma si soma, blondul se intoarse si spuse:
- Aveti o cartita printre dumneavoastra, e rus, din gruparea lui Azarbetov. Va salut domnule politest.
Se intoarse o lua pe doctorita de brat si pleca. Politistul care il somase ramase naucit in mijlocul strazii. Celalalt se ridica si o lua la fuga.
Colegul sau il soma si cum grasul nu raspunse la somatie, trase la picioare. Arma grea se ridica din cauza reculului, iar glontul se infipse fix in coloana grasului care cazu ca fulgerat.
Doctorita, il urma pe blond sperand ca acesta nu ii va face rau. Se afla in puterea lui sin u putea incerca prea multe. Stransoarea degetelor sale era in continuare ferma.
Stalpi de iluminat public se succedau unul cate unul, aruncand umbre feerice peste tot, desenand diverse forme caudate in intunericul de afara.
Blondul impreuna cu prietenul sau, se dusera la ascunzatoarea parasita cu ceva vreme in urma.
Acolo, Hades le deschise si il imbratisa pe blond.
Doctorita schita un gest de fuga, dar mana blondului se intinse imediat si o apuca.
- Hades, inchide usa pentru ca puicuta asta doreste sa zboare. Si parka as vrea sa imi spuna ceva inainte sa plece.
Se duse in baie si isi scoase peruca, reveni in camera, aratand rau din cauza ranilor care se deschisesera si sangerau.
Ana se infiora si exclama:
- Radu!
- Ana?
- Hei copii imi explicati si mie ce e cu telenovela asta?
- Sangerezi Radu.
- De unde naiba iti stie puicuta numele ma!
Ares ramasese uluit sin u putea scoate o vorba.
- Tu de colo, Hades parka iti zice, dute la farmacie imediat si cumperi astea.
Ii dadu o lista.
- Ia uite ma femeia, nici nu a intrat bine intr-o casa si gata da ordine.
- Dute mai repede sau vrei sa il pierzi.
Spuse asta aratand spre ares care cazuse langa un perete, molesit de lipsa de sange.
Hades iesi. Ana se apuca si spala ranile lui Ares si se intoarse spre celalalt:
- Tu cine esti?
- Mi se spune Hermes.
- Ce e cu toata mitologia asta mai baieti…
- El a nascocit-o, zise aratand cu barbia spre Ares. Zicea ca daca suntem prinsi si suntem obisnuiti cu anumite nume, pe alea le vom spune primele.
Ana se uita ganditoare spre barbatul care zacea jos acolo, gandindu-se la cat de intelligent putea fi acesta si care naiba or fi ocupatiile lui de avea treaba cu porcii de la politie.
Hades reveni cu cele cerute si ea le spuse:
- Acum il tineti, ca o sa il doara. Adauga asta pe un ton mai incet si afectuos.
Incepu o operatie complicata, operatie care in salonul ei de spital nu ar fi fost cine stie ce, dar intr-un mediu atit de sordid….
Ares revazu lumina si chipul blond care il ingrija si ii striga:
“O sa incep sa te urasc, ma doare si mai tare cand apari, chiar daca apari sa ma oblojesti”. INcepu sa planga si stiu ca niciodata chipul blond nu o sa il paraseasca.
Se trezi si dadu sa se miste, patru brate ferme si o pereche de genunchi il tineau fixat.
Cineva, Calare pe el, il cusea si il oblojea.
- Vezi ca misca!
- Il tinem cat putem, raspunsera ceilalti in cor.
- Hai ca mai am putin.
Prin fata lui Ares se perindau o multime de imagini. Li-ataena spunandui: “tot ce am facut, am facut numai ca sa te fac pe tine sa crezi ca e adevarat ceea ce credeai, m-am prefacut!”, “Sa stii ca esti un nenorocit”!
In jurul ei o multime de fete de barbati ziceau: “ai fost un fraier”! “Ai fost un nenorocit”!
Suparat ares facu o fortare, se ridica cu toata prinsoarea celor doi, si se scutura de doctorita ca si cum ar fi fost o frunza.
Dadu sa iasa pe usa, iar Hermes il pocni.
Cazu jos.
- Asa, acum hai san e terminam treaba.
Dimineata se arata, iar in camera mica cei 4 dormeau obositi dupa un effort crunt in a-l salva pe Ares….

Va urma!
Sfarsitul episodului I

educatia comunista

2010-02-11T13:52:00.006+02:00

Ascultam de curând teza emisă, cum că e pueril, (sau ce alte adjective s-or mai găsi), ca la 20 de ani de la revoluţie să se mai vorbească încă de comunism.
Sunt de acord cu ea în parte, adică, faptul că se strigă „jos comunismul” în potriva unora şi nu în potriva tuturor, e într-adevăr aiurea.
Dar comunismul nu a dispărut nici măcar la 20 de ani din ţara asta şi dacă nu v-am enervat cu afirmaţia mea am să şi justific ceea ce spun.
Să nu mai luăm în calcul politicienii, politicienii sunt şi ei oameni, fac parte din poporul acesta. Aşa că voi vorbi de oameni simpli, generici. Atenţie, ceea ce urmează nu este o justificare în favoarea comunismului, ci o argumentare a unui fapt pe care îl voi enunţa mai târziu.
În comunism, oamenilor li se asigura un loc de muncă imediat sau aproape imediat ce terminau şcoala. Omul nu putea alege foarte mult, serviciul îi era impus, totodată acest lucru avea şi un alt efect, omului i se anihila dorinţa de a îşi găsi un job conform competenţelor sale şi era îndreptat spre a se mulţumi cu ce îi dădea partidul.
Astfel procedeele de a-ţi căuta şi a-ţi găsi un loc de muncă nu au ajuns niciodată la urechile celor din vremea respectivă.
Mai mult ei erau încurajaţi să îşi facă bine treaba, dar să nu încerce să promoveze, sau măcar să îşi dorească acest lucru. Tehnicile erau diverse, mergându-se până la oferirea aceluiaşi salariu pe funcţii erarhice diferite.
În acea perioadă, oamenii erau ţinuţi într-o eternă teroare şi înfometare tocmai pentru a le da ceva de lucru, ceva de făcut, ca nu cumva ei să înceapă să se gândească la idei de dezvoltare profesională şi personală.
Cele mai simple priorităţi le asigura statul (casă, loc de muncă), iar de restul populaţia era condusă să uite.
Şi cum să nu fie aşa, când petreceai timpul încercând să găseşti metode cum să cumperi pe sub mână ceva, când munceai şi sâmbăta, uneori (când erai de gardă cum se numea) munceai şi duminica, când îţi era frică ce gândeşti şi ce spui că s-ar putea ca viaţa ta să fie un nimic în acele momente.
În contextul acesta, educaţia oamenilor se petrecea sub aceleaşi auspicii. Astfel oamenii erau învăţaţi că acela e singurul mod de viaţă, nu există altceva şi mai mult decât atât, se făcea o propagandă negativă modului de trai capitalist, ca fiind viciat şi ne conform.
Cu toate că nu o recunoaştem, în comunism accesul la studii superioare nu era foarte liber, de aceea acum avem o masă mare de populaţie cu studii medii.
Am terminat cu plictisitoarea incursiune în trecut.
La ce a dus asta:
În primul şi primul rând oamenii au învăţat ca locul de muncă este sfânt, trebuie să faci orice să îl păstrezi odată ce l-ai căpătat, indiferent ce ar însemna acest orice.
Oamenii consideră o mare tragedie pierderea locului de muncă, pentru mulţi aceasta fiind un lucru blocant, care nu îi mai lasă să raţioneze corespunzător, mulţi alegând să îşi ia viaţa în loc să încerce să găsească soluţii.
Cunoştinţele economice primare ale oamenilor lipsesc cu desăvârşire, nu că toţi ar trebui să fim contabili, dar măcar ce să facem cu banii ar trebui să avem o idee toţi. Ei bine datorită educaţiei din timpurile acelea, oamenii, în majoritatea lor, nu ştiu ce să facă cu banii, decât să îi consume şi în cel mai bun caz, să îi blocheze într-o bancă.
Gândirea oamenilor a fost simplificată la 3 etape mari, pe care ei urmăresc să le atingă şi să le împlinească: Căsătoria, Facerea de copii, Moartea.
Sunt uluit de oamenii care nu fac nimic în timpul vieţii decât să îşi acumuleze bani pentru înmormântare şi să îşi cumpere cele trebuincioase pentru înmormântare.
Oamenii, de mici au fost educaţi, să meargă la şcoală, să fie cei mai buni la şcoală, să înveţe bine tot ce se predă acolo, că numai aşa vor ajunge să fie buni profesionişti şi să aibă o slujbă bună.
Şcoala avea şi încă are grijă să ocupe timpul şi mintea copiilor cu tot felul de bazaconii, făcându-i enciclopedii ambulante, dar fără a sufla o vorbă despre economie sau măcar despre aplicabilitatea celor învăţate în şcoală în vreun domeniu sau altu.
Astfel am reuşit să scoatem oameni doxi, plini de cultura generală, dar care după ieşirea chiar din facultate, au nevoie de 3 4 ani la locul de muncă pentru a învăţa meseria respectivă.
De asemenea, oamenii nu erau instruiţi să cunoască organizarea statului, ei trebuiau să ştie doar de conducătorul iubit şi gata.
Mai trist este că avem aproape 3 generaţii de oameni care au trăit şi au primit această educaţie.
Cei ce au acum 50 ani, 40 ani şi chiar 30.
Mai mult aceşti oameni sunt părinţi sau sunt pe cale să devină părinţi. Şi îşi educă copii, chiar brutal uneori, în acelaşi spirit, considerând că aia este calea cea dreaptă.
De câte ori nu am auzit prin cunoştinţe, „mergi la şcoală, învaţă bine, sa ajungi meseriaş bun că aşa o să ai o slujba bună”.
Am urmat sfatul, am fost bun la şcoală şi? Sunt şomer cu acte al statului român chiar dacă trec toate calificările şi testele cu brio în meseria mea.
De asemenea la şcoală, am învăţat toate porcăriile ca papagalii, dar un lucru practic nu. Nu o să o iau pe urmele domnului Basescu să zic că e nevoie de ospătari, mecanici auto, pentru că asta producea şi comunismul prin şcolile sale profesionale.
Dar chiar la nivel înalt, la nivel de facultate, nu e posibil să scoţi matematicieni, să îi încarci de informaţii, leme, teoreme, definiţii, demonstraţii şi noţiuni, dar el în 4 ani de facultate să nu fie pus faţă în faţă cu măcar o situaţie reală în care să folosească noţiunile acumulate. Am învăţat astfel statistică de mi-a ieşit pe nări, dar când am fost confruntat prima dată cu o problemă de aplicare reală a statisticii, dădeam din colţ în colţ, pentru că teoretic era cumva, dar practic nu era chiar aşa.
La fel şi în nivelul de şcoală generală, am învăţat la clasa a v-a geografia Africi, iar la momentul respectiv am fost obligat (ca să iau notă buna) să învăţ toate capitalele din Africa, pe dinafară, care la ce ţară este.
Şi acum stau şi mă întreb, la ce îmi foloseşte? Am vreun beneficiu real că ştiu ce capitală unde e?
Pomeneam mai sus de propaganda negativă făcută capitalismului. De la aceasta, s-a ajuns la percepţia că, oricine e bogat e rău, hoţ şi că starea de a fi bogat e o ruşine.
Lipsa de informaţii economice pe care oamenii o manifestă duce la comportamente cel puţin hilare. Oamenii nu ştiu ce să facă cu banii, iar dacă au puţini îi cheltuiesc, chinuindu-se să obţină cât mai mulţi, iar dacă au mulţi, nu găsesc altceva mai bun de făcut decât să îi pună într-o bancă şi gata.
Ei se bucură numai la numărul banilor, dacă el depune în 2008 o suma de 2000 ron, iar dobânda medie e de 10% pe an, iar în anul următor ei observă că au 2200 ron, se bucură, ce de bani au ei. Mărind puţin proporţiile, dacă un om depune 10000 ron în bancă, el observă ca dobânda ar fi 100 ron aproximativ pe lună şi zice, ia uite ce investiţie bună am făcut, iau un milion pe lună de la bancă.
Dar dacă ar face un minim calcul, unul foarte simplu, ar vedea că ei de fapt pot chiar să şi piardă din bani ţinându-i în bancă, dar desigur nu la numărul lor.
Revenind la cazul cu 2000 ron, peste un an avem 2200 ron.
Luăm situaţia actuală şi pentru a demonstra valoarea banilor să zicem că folosim raportarea la euro, o raportare aproximativa, dar e singura mai la îndemână.
In 2008 euro era 3.5 ron iar banii depuşi 2000 ron ar fi făcut în euro cam 572 euro.
În anul de graţie 2009 cei 2200 ron pe care îi avem în cont, fac la un curs de 4.3 per euro, cam 512 euro.
De aici se vede că de fapt omul a pierdut 60 euro, care la cursul iniţial ar fi însemnat 210 ron, iar la cursul actual de 4.3 ar fi însemnat, 258 ron.
Dacă însă copilul unui astfel de părinte ar fi vrut să facă altceva cu banii, să îi investească în ceva, părintele (termen generic), ar fi făcut tot posibilul să îl oprească, mergând până la şantaj sentimental de genul: „ce vorbeşti tu acolo, că mi se face rău când te aud”, „lasă că mor eu şi faci tu ce vrei după aia, că văd că nu mai e nevoie de mine”.
Aceste şantaje, coroborate cu educaţia primită de copil de a nu-şi contrazice sau mai mult aceea de a nu-şi supăra părintele, duce la inhibarea oricăror iniţiative pe care copii le-ar putea avea şi când zic copii, e doar o plasare erarhică faţă de părinţi, copiii ăştia pot să reacţioneze aşa chiar şi la vârste înaintate.
Tragedia pierderii locului de muncă, se răsfrânge asupra generaţiei tinere în mod otrăvitor.
Unul din tineri dacă îşi pierde slujba, aşteptând-o sau căutând-o pe următoarea, va fi acuzat de părinte că nu a fost în stare să îşi păstreze un serviciu şi tot odată e pisat zilnic cu întrebări şi cicăleli legate despre cum şi când are de gând tânărul să îşi găsească de muncă. Aceasta ducând la faptul că tânărul sâcâit va accepta prima ofertă ce îi iese în cale numai pentru a scăpa de gura părinţilor.
Doar că nu neapărat cea mai bună oferta ajunge prima.
Mai mult decât atât, puţini dintre părinţi pot oferi însă şi o soluţie tânărului respectiv. De obicei ştiu doar să critice şi să sâcâie, dar prin educaţia lor ei nu pot spune copiilor lor, cum e cel mai bine să îţi cauţi un loc de muncă, cum să recunoşti o ofertă bună de una proastă, cum să avansezi sau să te dezvolţi într-o viaţă profesională şi personală armonioasă.
Un alt episod al educaţiei respective se manifestă în dictonul „laşa-ti loc de bună ziua”, sau „ajută lumea că nu se ştie când şi tu ai nevoie de ajutor”. Aceste idei împinse la extrem fac pe unii să facă servicii pe gratis altora, fără a primi nimic în schimb.
Nu pledez aici pentru intoleranţă şi egoism în potriva altruismului, dar cred că altruismul ar trebui făcut în momentul când îl poţi face.
Recent, m-am confruntat cu diverse situaţii în care diverşi cereau cunoştintelor mele diverse servicii.
Cunoştinţele acestea, încercând să se sfătuiască cu părinţii cât să ceară, primeau răspunsul: „lasă, fă pe degeaba, ca poate te-o ajuta şi pe tine să îţi găseşti un loc de muncă”, sau „lasă mai, cum să îi ceri la x că ai văzut că a fost alături de tine când z”.
Menţionez că momentul când a fost alături x şi anume z s-a lăsat cu reale beneficii şi pentru x.
Iată de ce eu cred ca în arealul ţării noastre comunismul încă există. Odată cu exterminarea dictatorilor nu a fost înfrânt brusc şi sistemul creat. Educaţia impusă de acel regim îşi produce efectele şi astăzi, chiar dacă toţi ne dăm democraţi acum. Vrem nu vrem am primit o educaţie, mai bine zis ne-au fost inoculate nişte deprinderi, atitudini şi reacţii, de care nu putem scăpa, chiar dacă raţional ne dăm seama că reacţia respectivă e o tâmpenie. Mai mult, mulţi nu îşi dau seama şi continuă să îşi educe copii în spiritul respectiv şi vor trebui mulţi ani până când lucrurile să se cureţe.
Revenind la politicieni, ei nu sunt decât oameni, oameni care se înscriu perfect în tot ce am zis mai sus. Diferenţa dintre noi şi ei este că au avut pe cine trebuie unde trebuie la un moment dat.
Mai mult, populaţia nu poate să aleagă în mod corespunzător cine să îi conducă pentru că, aşa cum spuneam mai sus, ei nu au nici minime cunoştinţe despre organizările statale şi nici cunoştinţe economice. Aşa că toata încercarea de a discuta subiecte importante în campanie păleşte în faţa ignoranţei poporului faţă de acele probleme.
Oamenii vor să ştie un singur lucru, cine şi când le va da mai mulţi bani. Şi nu acuz această chestie, dar ei nu sunt pregătiţi să judece, care din candidaţi, prin ceea ce spune, ar avea vreo şansă să le dea mai mulţi bani.
O altă chestiune oprimată de comunism, e gândirea pe termen lung, toţi se gândesc cum să facă câţi mai mulţi bani pe termen scurt, uitând de termenele medii şi lungi.
Trist este că adoptarea unor decizi pe termen scurt fără a vedea efectul lor în termen mediu şi lung, va duce la grave probleme pentru cine ia decizia şi mai ales pentru cei ce depind de decizia lui.
În România de aceea nici afacerile nu se fac corespunzător, toţi oamenii de afaceri actuali, sunt în jur de 50 ani şi au trăit in vremurile vechi şi nu pot să se comporte altfel.
Odată ce într-un sistem există o majoritate, ceilalţi care vin sunt obligaţi să se supună aceloraşi reguli, sau să moară.
Dacă eu intru pe piaţă cu un produs, iar unul dă un preţ pentru că el îşi permite deoarece nu plăteşte chirie fiindcă se ştie cu primarul, eu ori sunt şi eu nevoit să mă cunosc cu primarul şi să practic cel puţin acelaşi preţ, ori sunt nevoit să dau faliment cu afacerea mea în braţe, nu numai că nu voi putea vreodată să practic acelaşi preţ, dar primarul (care este un factor activ) poate veni a doua zi şi în faţa buticului meu să monteze semn de parcare interzisă, stâlpi de protecţia trotuarului ca să nu intre maşina şi să stea să vâneze fiecare maşină care ar veni în zona unde am eu afacerea ca să îi blocheze roţile.
Ne pregătirea economică a oamenilor şi perpetuarea acesteia se observă încă din primele si cele mai simple idei de educaţie.
Părinţii spun: Sa ai şi tu o casă deasupra capului, să ai şi tu un serviciu ca să ai o pensie.
Dar asta duce automat la ineficienţă economică, dacă e să privim propria viaţă ca pe o afacere.
La început să zicem locuieşti cu părinţii, găseşti un job, găseşti o fată te căsătoreşti, dar banii nu îţi ajung să ai casa ta.
Locuieşti tot cu părinţii. Brusc unul primeşte o mărire de salariu, sau poate chiar amândoi.
Se duc acasă cu vestea şi ce sunt sfătuiţi?
„pai mai mamă, acum cu diferenţa asta de o aveţi în plus puteţi să acoperiţi o rată la bancă ia luaţi-vă voi o casă”.
Aşa se întâmplă, ei îşi iau o casă cu diferenţa de bani plătesc rata şi totul ar trebui să fie în regulă.
Dar brusc ei observă că nu e aşa, că deşi fără mărire de salarii, banii le ajungeau, cu casa cea noua nu le mai ajung banii.
Decid că mai trebuie să îşi ia o slujbă, sau să muncească mai mult ca să obţină o mărire de salariu. Fac aşa, obţin banii şi ce fac cu ei?
Se duc şi cumpără o maşina zicând că mărirea de salariu sau noul salariu de la noul loc de muncă acoperă şi rata la maşină, dar brusc, deşi primesc şi mai mulţi bani, banii nu le ajung.
Asta pentru că au investit în ceea ce se cheamă pasive. Lucruri ce generează cheltuieli adiţionale, pe lângă preţul lor iniţial de achiziţie:
Impozite, cheltuieli de întreţinere.
Dezvoltaţi cât doriţi scenariu şi o să obţineţi firul vieţii a majorităţii oamenilor.
Mult mai comod ar fi fost dacă tinerii ar fi fost învăţaţi cum să investească, astfel încât să creeze un sistem de active. Astfel ei ar fi avut un sistem din care banii să vină mulţumitor fără ca efortul să fie prea mare şi ar fi putut la un moment dat să cumpere şi casa şi maşina etc.
Un ultim mod prin care comunismul se manifestă încă, este lipsa de informare sau mai rău proasta informare a oamenilor despre persoanele cu dizabilităţi.
Mai mult, în regimul respectiv, oamenii ne fiind obligaţi să decidă, să cunoască, au căpătat obiceiul să tragă concluzii imediat, bazat pe informaţii imediat observabile, fără să aştepte să se informeze corect.
Astfel, cum spuneam în începutul scrisorii, eu sunt o persoană fără vedere.
Contrar credinţelor existente, eu am terminat o şcoală, un liceu de limbi străine (calificare franceză, engleza), o facultate de Matematica şi Informatică şi un master în Project Management.
Cu toate acestea, după ce am terminat facultatea, am depus cv-uri la multe firme. Sincer din fire şi dorind să fac o informare corectă, am scris în cv că sunt orb.
Multe firme nu m-au sunat, altele m-au sunat deoarece nu citiseră tot cv-ul.
S-au uitat la primele pagini cu experienţa şi educaţia şi au fost mulţumiţi.
M-au sunat, iar eu ştiind poziţia societăţii faţă de persoanele fără vedere, le atrăgeam atenţia, ia uite ce scrie acolo, aveţi vreo problemă cu asta?
Făceam acest lucru, deoarece eu eram din Constanţa şi interviurile la care eram chemat erau la Bucureşti şi nu merita să mă deplasez ca să ajung acolo şi omul să mă dea afară pe uşă fiindcă are o problemă cu orbii.
La acest moment, când le atrăgeam atenţia, reacţiile erau diverse, variind între politicoase şi impertinente. Am să amintesc una din fiecare:
„vă mulţumim pentru sinceritatea şi curajul dumneavoastră, dar firma noastră nu vă poate asigura lucrul în condiţii optime zilnic”;
„A! Nu am văzut că scrie în cv, dar eu nu vreau orbi la mine în firmă”.
Am primit totuşi o ofertă de lucru unde am lucrat 3 ani de zile.
În faţa experienţei acesteia, revelată de cv, atitudinile firmelor s-au schimbat faţă de mine.
Acum mă cheamă pe la interviuri pentru a-şi satisface diverse curiozităţi bolnăvicioase de genul:
„i-a să vedem bai, cum e un orb şi care culmea nesimţirii mai e şi programator”.
Dacă curiozităţile lor ar fi doar în zona tehnică, le-aş putea înţelege, dar m-am trezit pe la interviuri cu întrebări:
„dar tu cum mănânci”
„dar tu poţi să ai copii”.
Frumos mod de a începe sau a termina un interviu pentru un post de programator.
În speranţa că nu v-am plictisit chiar rău de tot, închei trăgând concluzia că comunismul nu a dispărut şi o să ne mai luptăm multa vreme cu el.

educatia comunista 2

2010-02-11T13:52:00.005+02:00

"Dar ce, măsa nu vede"!?
Vezi Dollo, scriu cu intertitlu:)

Scriam anterior despre educaţia comunistă. În Constanţa din ordinul "preamarelui" se dau persoanelor pensionare cu pensie sub 8 mil, pachete cu alimente din 2 în 2 luni.
Aceste pachete se dau si persoanelor cu dizabilităţi. Conform unui ordin a aceluiaşi preamare, persoanele cu dizabilităţi au prioritate la servire, adică pe româneşte se pot băga oficial în faţă.
Astăzi, mai precis începând de astazi, se dau aceste pachete. M-am deplasat la centrul cu pricina unde, am observat o coada cale de 3 strazi, de am crezut initial că e manifestaţie.
Ajuns acolo, constat că de fapt aia era coada pentru acele alimente.
Şi am început să reflectez.
Măi, comunismul ăsta a făcut nişte oi din oamenii ăştia.
1. Nu suntem în stare să construim ceva, aşteptam tot timpul să ne dea alţii, aşteptăm să ne dea statu, aşteptăm să ne dea primaru, să ne dea guvernanţii, să ne dea preşedintele... Toată lumea să ne dea.
2. Când se dă ceva, nu putem trăi frate fără conceptul de coadă.
Aceste pachete se dau vreme de 4 zile, joi, vineri, sâmbătă şi duminică.
Nu nene, ei erau toţi înfipţi la coadă astazi, umplând strada, stând în ploaie să ia amărâtul de pachet.
3. Dacă scrie ceva pe uşă, de ce să respectăm, oricum nu e importantă legea sau actele cu efect de lege, important e ce vreau eu şi atât, că aşa am învăţat eu să fiu, scandalagiu de meserie şi să nu imi convină nimic.
Astfel, scrie mare pe toate aceste centre, persoanele cu dizabilităţi au întâietate la servire, dar când, îndrumat de bodygoard să intru, am dat să intru să imi iau pachetul, mi-a sărit toata coada în cap că ce, că cum, că unde, că nu există.
Explicându-li-se că sunt nevăzător şi că pot să intru în faţă, venerabili au urlat:
"Dar ce, măsa nu vede"!?

"Eu eram după domnu doamnă, ia treceţi inapoi"!

Am fost ultimul dintr-un grup de persoane care au luat pachete, urmând ca după aceea să se permită intrarea unui alt grup.
În loc să intre frumos în ordine la deschiderea porţii, s-au bulucit toţi, să intre, să se bage ei, calcându-se în picioare.
Tare a fost un nene, care, aplicând o corecţie fizică doamnei neruşinate (detalii tehnice, un cot în burtă, aplicat după metoda Toshigave, adica de jos în sus ca la upercut) o apostrofa pe aceasta:
"Eu eram după domnu doamnă, ia treceţi inapoi"!

"Daţi câte una să ajungă la toţi"

Dacă aştia sunt bătrânii pe care eu trebuie să ii respect, (alt dicton imbecil despre care am să vorbesc în posturile următoare), nu vreau să respect aşa ceva.
Alţii mai smecheri trimiseseră pe unul să stea la coadă şi să le ia şi lor, astfel încât ieşeau câte unii cu 6 pachete.
Şi, deşi se ştie că se dau nominal, că e pentru toţi, am auzit celebrul strigăt:
"Daţi câte una să ajungă la toţi"!

alegeri, din nou?

2009-12-14T15:12:00.003+02:00

Din ce in ce mai oripilat de ce se intampla in jur.
Ma uit la o chestie si vad psd-ul urland ca din gura de sarpe, fraudaaaaaa!
Si vin ei si cer:
- reexaminarea listelor din strainatate
- reexaminarea voturilor de la sectiile speciale.
Asta pentru ca zic ei ca, ar fi fost cnp-uri nevalide, morti care au votat etc.
Sa presupunem ca e asa.
Daca se apuca lumea si descopera cnp-uri false si morti care au votat...
ce naiba pot sa faca?
De unde isi pot da seama cine a fraudat?
De unde stiu ca aia care au fost pusi cu cnp-uri false nu au votat cu Geoana?
Mie si asta, ca si cea cu exitpolurile mi se pare un scenariu de mana a treia.
Adica, pierdem, dar lasa ca ii luam si pe ei dupa noi.
S-au dus au fraudat alegerile, doar asa, just in case.
Astfel incat daca se intimpla sa piarda, sa poata striga frauda si sa creeze astfel imaginea incat sa para ca pd-l a fraudat.
Sincer cred, sper, sa nu existe mecanisme de aflare cine cu cine a votat, ca de aici pana la santaj si hartuire nu e decat un pas!
Revenind la psd, hotul striga hotii si spera sa existe un tur 3, in care imaginea de frauda impinsa spre pd-l sa ii faca sa castige.
Ce observ eu pana acum despre acest psd:
1. au stat in guvern cu pd-l ca niste oportunisti si nu au iesit de la guvernare, pentru stiu eu ce intelegere sau neintelegere asupra unui pachet de legi.
Au iesit de la guvernare numai cand un ministru le-a fost revocat. Deci interes personal.
2. psd a dat jos cu guvernu imediat ce a putut, la fel ca razbunarile lui Caragiale cu Vitriol.
Numai ca razbunarile psd ma costa pe mine si pe tine.
3. tot timpul cand s-a incercat instalarea unui guvern psd a fost alaturi de pnl in potriva.
Daca se simteau asa tari, de ce nu au instalat un guvern pana la alegeri si dupa ce castigau alegerile sa isi puna ce guvern vor.
Nu au preferat sa tina tara in rahat.
4. dupa ce au avut loc alegeri si conform sondajelor Geoana era castigator, nu au trambitat nimic de frauda, s-au bucurat.
Cum au pierdut la numaratoarea oficiala, au inceput sa faca uz de fiecare arma posibila in a taragana lucrurile si a le tine pe loc.
Sperand ca poate poate vine un tur 3 nesperat in care Geoana sa castige.
Toate aceste lucruri nu denota decat un interes personal grav si ei acuza pd-l de asta.
Nu zic ca pd-l e usa de biserica, nu ma intereseaza, dar firati ai dracu de psd-isti, lasati lucrurile sa mearga.
Si puneti mana si mai si lucrati in parlamentul ala.
Sunt cu ochii pe voi si daca nu faceti treaba am sa dau publicitatii un top al celor mai harnici parlamentari sa vada lumea cum a-ti facut fix nimic anul acesta.

Traian Basescu din nou presedinte

2009-12-07T13:20:00.002+02:00

Contrar titlului postului am sa incep cu o chestie care pe mine ma doare.
Romanii s-au obisnuit sa voteze in necunostinta de cauza.
Ma uit pe la televizor si prin ziare, lumea e intrebata ce asteapta de la noul presedinte si ei raspund:
"Locuri de munca"
"Sa creasca pensiile"
"Sa ne dea case".
Oameni buni nu asta este treaba unui presedinte de stat, cel putin nu intr-un stat democratic.
Aud diversi exponenti media ca afirma "E o nerozie sa vorbim aproape la 20 ani de comunism".
Eu vin si zic, nu este o nerozie, este un fapt adevarat, oamenii au fost invatati sa traiasca intr-un fel in comunism, li s-a atras atentia de la cursul normal al vietii si le-a fost indreptata in alta parte.
Pe atunci nu aveai nevoie sa stii sa iti cauti un job, nu aveai nevoie sa stii ce e ala cv, nu aveai nevoie sa stii ce e aia scrisoare de intentie...
Statul si conducatorul iubit se ingrijeau de toate. Romanii cu perceptia asta traiesc, ei sunt invatati sa isi faca munca mai bine sau mai prost si statul sa se ocupe de restul.
Imi pare rau sa va dezamagesc dragi romani, statul si presedintele nu au asemenea atributii in democratia pe care vi-ati dorit-o si pentru care va bateti cu pumnu in piept.
Iar cei care ies si spun de pensii mai mari, locuri de munca, asta intr-o campanie electorala pentru prezidentiale, nu sunt decat niste mincinosi si niste manipulanti.
Ar mai fi multe de spus despre educatia noastra, dar poate despre asta voi scrie un post maine.
Revenind la manipulatori si la mincinosi,
primarul Radu Mazare da la constanta persoanelor nevoiase cate un kg de orez, un kg de zahar, un kg de faina, un kg de ulei si un pui.
Asta se intimpla lunar si e o actiune de laudat.
Dar samavolnicia primarelui psd-ist iese la iveala si odata cu ea si scopul real al acestor daruri.
Intr-o scrisoare primita pe adresa mea acasa, domnul prima Mazare ma anunta ca daca nu votez cu Geoana, nu o sa mai vedem ajutoarele alea.
Deci asa domnu primar, asta era dorinta dumneavoastra de a ajuta oamenii, defapt vroiati sa aveti o cale de a manipula.
Detest jocurile acestea ale psd. Nu am nimic cu nimeni, dar daca facem protectie sociala, ai sa o facem indiferent de optiunea politica a omului amarat, daca omul va considera ca trebuie sa va voteze, va va vota si gata.
Am vazut aseara cum in urma unor sondaje unii s-au bucurat.
Ce s-o fi intimplat cu diplomatul Mircea Geoana, unde sunt cursurile care spuneau ca trebuie sa fie retinut, calculat si sa aiba in vedere toate fetele unei probleme...
Astfel si-a demonstrat aptitudinile de diplomat, la un scor ca ala dat de sondaje eu as fi fost retinut si as fi zis ca sa asteptam rezultatele finale.
E mult mai greu acum sa revi dupa ce ai facut ce ai facut.
Intorcandu-ne insa putin la reactia lor, nu o vad posibila decat daca ea a fost intentionata.
Iata scenariu meu:
avem 4 institute de sondare
3 deservite psd+pc+pnl si unu la pdl.
Psd a avut informatii ca pierde si a pus in scena cea mai tare stratagema.
Au comandat institutellor lor de sondaje sa il anunte pe Geoana castigator, formand astfel o baza pe care rezultatele oficiale sa poata fi puse la indoiala.
Ei sa poata mai departe sa spuna, uite, alegerile au fost viciate, nu se poate asa ceva.
Imi pare rau sa vad, confrati de ai mei in ale Matematicii ca se dedau la asemenea jocuri murdare.
Luata separat atitudinea lui Traian Basescu, de a se anunta castigator inca mai devreme decat Geoana, iese si ea din tipare si denota o dureroasa realitate.
Dar daca luam in considerare scenariul de mai sus, poate Traian Basescu avea informatii despre scenariu si a vrut sa iasa primul sa dea informatiile corecte pentru a mai stavili efectul intocsicarii practicata de psd.
Nu putem stii defapt ce a fost acolo, insa, ma declar trist din urmatoarele cauze:
Asistam la un circ de care nu aveam nevoie;
Niciunul din candidati, daca tot s-au batut cu pumnu in piept pe diverse domenii, agricultura, pensii, protectie sociala,
nu am auzit un program in ceea ce priveste persoanele cu dizabilitati!
Oare noi chiar nu existam?
Pentru ca oricat vrem sa credem sau nu, oferirea unui ajutor social persoanelor cu dizabilitati si atit, nu reprezinta protectie sociala.
Astept programe coerente pentru:
Incadrarea in munca a persoanelor cu dizabilitati
Dezvoltarea infrastructurilor de transport cu semnalizari corespunzatoare pentru persoanele cu dizabilitati
Accesibilizarea diverselor obiective reale sau virtuale pentru persoanele cu dizabilitati.
Toate aceste proiecte au un real efect nu numai pentru persoanele cu dizabilitati, dar pe langa efect, ar constitui si o noua piata amuncii.
Nu cer asta presedintelui, cer asta guvernantilor, oricare ar fi ei.

Va urma, articol despre educatia comunista vs educatia capitalista.

Site Asociatia Nevazatorilor Filiala interjudeteana Constanta Tulcea

2009-11-30T11:29:00.003+02:00

Sambata, 28 noiembrie 2009, am lansat in cadru festiv la Asociatia Nevazatorilor, Filiala interjudeteana Constanta Tulcea, site-ul acestei institutii.
Beneficiind de mult timp liber oferit de criza economica, am zis sa ajut, impreuna cu echipa mea, aceasta institutie sa capete o mai mare vizibilitate prin prezenta ei pe internet.
Este foarte important in zilele acestea sa fi prezent pe internet, dupa parerea mea, daca google nu te da in primele 30 rezultate pentru niste cuvinte cheie ale domeniului tau de interes, atunci nu existi.
Este drept ca politica seo a acestui site abia acum incepe si ne vom stradui sa aducem site-ul cat mai in fata, folosind practici corecte, straduindu-ne mai de graba sa aducem informatii valoroase vizitatorilor, decat sa incercam sa opacalim un motor de cautare.
Ce ne-am dorit cu acest site?
sunt doua idei mari si late:
1. creerea unei comunitati virtuale a nevazatorilor constanteni (si nu numai)
2. integrarea nevazatorilor constanteni si atragerea de noi parteneri cu care sa reusim sa dialogam, sa dezvoltam proiecte, astfel incat sa avem un schimb reciproc si echitabil de beneficii, informatii si activitati.
Deaceea site-ul este deschis oricui doreste sa se inscrie si sa dialogheze cu noi, atita timp cat dialogul este pastrat in limitele decentei.
adresa site-ului este:

http://www.anvrct.ro

Campania in scoli continua

2009-11-30T11:21:00.003+02:00

Cum "amenintam" in postul anterior, am fost in scoli.
Pentru a prezenta insa cum a fost, trebuie sa o iau un pic mai din spate.
Asa ca iata cum au aratat lucrurile incepand de luni 23 noiembrie:
M-am aşezat imediat la masa de lucru şi am conceput un plan, urma să vorbesc unor elevi şi nu puteam s-o fac fără un plan bine stabilit.
Acest plan trebuia să cuprindă, ce vreau eu să comunic, cum comunic acest lucru şi cum percep dacă informaţia mea ajunge nealterată şi este bine inţeleasă.
Deasemenea doream să obţin şi eu informaţii, privitoare la ce cred elevii despre persoanele fără vedere.
Zis şi făcut, am început în forţă cu Şcoala nr. 24 din Constanţa "Ion Jalea".
Am stabilit un plan cu conducerea şcolii, la ce clase să intrăm şi când. Ni s-a părut normal ca aceste lecţii să le prezentăm în cadrul orelor de Educaţie Civică.
Ne-am bucurat de un mare sprijin din partea conducerii scolii şi mai ales din partea doamnelor învăţătoare.
Prima clasa pe care am avut-o în program a fost clasa a iv-a d. Au urmat în ordine a iv-a C, a IV-a A, a III-a B, a III-a A şi a III-a D.
La aceste clase am fost în doua zile, zilele de marţi şi miercuri 24 şi 25 Noiembrie 2009.
Doream, conform planului, să le comunicăm elevilor:
importanţa vederii pentru ei;
Cum să îşi protejeze vederea;
Cum se poate pierde vederea;
Care sunt stadiile de nevedere;
Faptul că există persoane fără vedere;
Cum convieţuim cu astfel de persoane, de exemplu cum oferim un pahar cu apă şi alt lichid, cum informăm o persoană fără vedere despre conţinutul unei farfurii, cum ajutăm o persoană fără vedere să traverseze, care e modul corect de a conduce o persoană fără vedere;
ce pot face persoanele fără vedere, cum citesc, cum scriu, cum se deplasează şi alte activităţi cotidiene.
Ce meserii pot sa facă persoanele fără vedere, cum lucrează în diferite meserii;
Cum se educă persoanele fără vedere.
Toate aceste informaţii au fost prezentate fie prin expunere directă, fie prin conducerea elevilor să descopere singuri cum se petrec lucrurile.
Astfel la importanţa vederii şi la exemplificarea diverselor modalităţi de a nu vedea, i-am rugat să îşi acopere ochişorii pe rând, cate unul, să experimenteze astfel cum e să vezi doar cu un ochi.
Apoi, i-am rugat, să închidă ochii. În această poziţie i-am întrebat ce cred ei că nu mai pot face în această stare.
Prin aceasta încercam să depistez eventualele prejudecăţi sau informaţii greşite existente printre ei, iar ele nu au întarziat să apară.
De la afirmaţii "eu cred ca nu pot să fac nimic aşa", trecând prin afirmaţii "eu nu pot să fac sport aşa", "eu nu pot să gătesc aşa", "eu nu pot să mănânc aşa", "eu nu pot să merg" şi ajungând la cele corecte "nu pot să desenez", "să pictez", "să scriu sau să citesc" (elevul se referea la caetul său), am trecut printr-o gamă largă de afirmaţii şi credinţe pe care le-am corijat si demonstrat practic.
prezentările nu au fost lipsite de umor, de exemplu eu spunându-i elevului care a zis că cu ochii închişi nu poate să mănânce, ca eu stau în faţa lui drept exemplu ca pot să mănânc că altfel nu ajungeam atât de gras.
Elevi au trecut la pasul următor, să conştientizeze că pot să perceapa informaţii şi fără vedere.
Momentul care a făcut declicul în mintea lor, a fost când, cu ochii închişi, i-am rugat să caute şi să îşi găsească pe bancă caetul şi pixul.
Atunci au înteles, că, cu oare care limitări, pot totuşi "să vadă" în jurul lor.
Le-am povestit atunci de spaţiile existente în viaţa unui nevăzător, cel până la lungimea mâinii, cel până la lungimea mâinii + lungimea bastonului.
A fost momentul in care elevii au făcut cunoştinţă cu bastonul alb şi când au învăţat cum să conducă o persoană fără vedere, cum să o servească la masă, cum să indice o direcţie.
Un alt joc a fost ca ei, sa se lase legaţi la ochi cu o eşarfă şi să primească obiecte din clasă şi din afara clasei (aduse de noi) pe care să le recunoască.
Deliciul clasei l-a făcut aparatul meu foto pe care, copii nu numai că l-au recunoscut, dar mi-au indicat şi părţile componente, la clasa a IV-a A am întâlnit chiar un expert!
Momentul important la acest joc era că eu insumi înmânam obiectele, dar pentru asta trebuia să ajung la persoana legată la ochi, eram astfel acolo, doua persoane fără vedere care trebuiau săs se întâlnească.
Am preferat să ma deplasez eu pentru că eram mai experimentat decât ei dupa ghidarea vocală, dar i-am învăţat că trebuie să se ghideze după voce şi dacă rămân pe întuneric şi vor să se găsească, să îşi vorbească în continuu.
O nouă provocare pentru ei a fost, tot legaţi la ochi, să îşi recunoască un coleg din clasă.
Au experimentat astfel cele două momente prin care o persoană fără vedere identifică un interlocutor, atinsul mâinii şi identificarea vocală.
în jocul acesta, cel legat la ochi trebuia să pipăie mâna colegului sau a colegei şi, fiindcă erau la prima lor experienţă, le-am dat voie sa pipăie şi capul. Mulţi dintre ei au găsit elementele să îşi identifice din prima colegii, dar pentru cei ce nu reuşeau, (evident emoţiile erau mari), rugam colegul de recunoscut să rostească ceva, cel mai des s-a rostit clasa în care se află.
La recunoaşterea vocală toţi au reuşit să îşi recunoască colegii şi au înteles astfel ca putem să ştim cu cine stăm de vorbă şi fără să îl vedem.
Deasemenea, tot practic, au fost experimentate şi noile lucruri învăţate, servirea la masă a unei persoane care nu vede, condusul acesteia pe stradă.
La întrebările elevilor despre şcoală, scris, citit, am răspuns cu toate informaţiile.
Am avut cu mine o plăcuţă şi un punctator, unelte de scris în alfabetul Braille şi am scris copiilor, aratându-le cum se face.
Am avut deasemenea cu mine şi o maşină de scris în Braille şi le-am aratat elevilor cum funcţionează.
Le-am arătat şi o revistă scrisă în Braille, moment la care toata clasa a exclamat "uauuuuu"!
Le-am citit şi le-am arătat cum se citeşte.
Ordinea evenimentelor în oră a variat de la clasă la clasă, dar invariabil orele erau deschise cu importanţa vederii şi sfaturi de protejare a acesteia.
Sfaturile au vizat o gamă larga de activităţi pe care ei le fac sau cu care se pot întâlnii:
privitul la televizor;
jucatul la calculator;
cititul;
joaca si multe altele.
Copii au fost atât de faşcinaţi de tot ce prezentam, încât nimeni nu auzea clopoţelul de ieşire, eu le spuneam, s-a făcut pauză şi ei raspundeau: "mai staţi puţin"!
Evident ca fiind în mijlocul copiilor, subiectul jocurilor şi al activităţii de joaca nu a putut să lipsească.
Astfel ei au văzut un şah adaptat pentru persoanele fără vedere şi alte jocuri.
Nu au fost ocolite nici subiectele tehnice. Copii fiind foarte curioşi şi având o mulţime de întrebăridespre:
Cum lucrează o persoană fără vedere pe calculator;
Cum utilizează un telefon mobil;
Cum se uită la televizor;
Poate o persoană fără vedere să citeasca o carte normală, nu în Braille;
Am răspuns la toate aceste întrebări, arătandu-le copiilor propriu meu telefon mobil, telefon care a faşcinat audienţa, deoarece vorbeşte.
Am găsit astfel o parte din informaţiile greşite pe care în jur de 150 de copii le aveau şi le-am corectat.
Am reuşit astfel să informez corect aceşti copii şi să învăţăm unii de la alţii o mulţime de lucruri.
Am reuşit astfel să îmi creez o mulţime de noi prieteni, care când ne vom întălni, nu vor avea cuvinte de ocara pentru mine, ci vor avea informare corectă şi respectul reciproc pe care ni-l purtăm.
Pentru că toţi avem dreptul la informare şi respect.
Pentru toate acestea multumesc oamenilor de la şcoala 24 "Ion Jalea", idiferent de ce poziţie ocupă şi mai ales doamnelor Directoare şi doamnelor învăţătoare.
Multumesc mult.
În final nu pot să uit ce mi-a spus o fată din una dinclasele a III-a:
"Eu, dacă nu văd, nu o mai pot vedea pe mama"!